21,577 matches
-
Liberal Fascism: The Secret Life of the American Left, From Mussolini to the Politics of Meaning. Teza cărții e simplă și implacabilă: în ciuda concepției curente, a obsesiilor și catalogărilor grăbite, fascismul e o mișcare ce se revendică stângii, și nu dreptei. Aspirațiile și metodele de aplicare a ideilor sunt comune până la identificare. Într-o recenzie a cărții din "New York Times", David Oshinsky a punctat decisiv, rezumând astfel teza lui Goldberg: în ciuda faptului că eticheta de "fascist" este aplicată de comuniști și
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
New York Times", David Oshinsky a punctat decisiv, rezumând astfel teza lui Goldberg: în ciuda faptului că eticheta de "fascist" este aplicată de comuniști și simpatizanții lor inamicilor ideologici, gesturilor și ideilor neconvenabile, în realitate, "liberalii" de stânga, și nu "conservatorii" de dreapta, au îmbrățișat idealul fascist al "perfecționării societății cu ajutorul unui stat puternic, condus de lideri omniscienți. Iar cei care văd în represiune cheia rezolvării lucrurilor sunt liberalii, nu conservatorii". Subliniez încă o dată că termenii de "liberal" și "conservator" trebuie înțeleși în
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
înțeleși în contextul circulației lor americane. Pe nebăgate de seamă, cuvântul a devenit însă arma presupus letală prin care stângiștii de pretutindeni încheie discuțiile neconvenabile. Goldberg nu se sfiește să identifice valori de stânga acolo unde lumea vorbește de o dreaptă exclusivistă (vezi capitolul "Adolf Hitler: Man of the Left") sau să descopere pulsiuni totalitare în ideile profesate de Hillary Clinton, promotoare a unei Americi roz-bombon, controlată de-un mecansim al "nețărmuritei perfecționări", decupat din viziunile autoritarist-fascizante interbelice. Titlul cărții sale
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
Friedrich? Incultura, lichefierea memoriei, manipularea odioasă a realității au făcut posibilă această revoltătoare schimbare a etichetelor. Deși lucrurile sunt de-o desăvârșită simplitate, se pare că e nevoie să reamintești "clipă de clipă și în proporție de masă" că nu dreapta europeană se revendică din socialismul "pentru popor", ci tocmai Hitler și acoliții săi. Nu conservatorii au umplut Europa de lagăre de exterminare, ci Adolf și dublul său, Stalin. Etatismul, conformismul, disciplina cazonă, organizarea de demonstrații populare mamut și ambiția de
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
a schimbat albia și direcția? Eu vreau să integrez ceea ce las impresia că aș nega. Aceasta e o dovadă a faptului că lucrez pe un palier estetic și nu ideologic. Dacă aș fi fost mereu exponent al unei ideologii de dreapta, "reacționare", cum s-a insinuat în mai multe rânduri, de-a lungul anilor, romanele mele ar fi fost mult mai ratate decât le-au sancționat anumite critici. În Noaptea lui Iuda (și nu numai), storc din postmodernism și din postmodernitate
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
călătoria ca drum de comerț particular, de bișniță, de afaceri. Volumele respective au fost precedate de Ocolul Bucureștilor în 15 ore. Am făcut călătoria aceasta cu Costache în '58. Am mers pe marginea Bucureștiului, cu grija de a lăsa pe dreapta câmpul și pe stânga orașul. Fiecare avea un carnet în care își nota ceea ce se întâmpla în jur, înregistrând ora și minutul. Am adunat însemnările și am făcut o cărțulie care acum este, cred, în arhiva lui Radu Petrescu. După
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
alegea să se mintă pe sine și pe alții cu privire la adevărata importanța politică, anvergura culturală, putere economică și planuri ale Franței. Era, la Villepin, un orgoliu fără acoperire și de o eleganță îndoielnică." (p. 34) Ca pentru orice om de dreapta, valorile nu sunt pentru Mircea Platon capricii, ci repere. Știe că nu le poate schimba după epoca și nici nu le poate negocia odată cu fixarea salariului. Și mai știe că e cea mai eficientă formă de exprimare e cea a
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
și nu au fost deloc fericiți. Folclorul nostru stă mărturie. Problema trebuie tratată cu măsuri de politică economică națională română, bilaterală și internațională, și cu forme de integrare, nu cu forme ale confruntării și intoleranței. Există pericolul recrudescenței extremismului de dreapta și rasismului în Italia? La noi a existat nu demult o alarmă de acest gen față de albanezi, mult mai puțini numeric, dar ajunși aici pe mare. Și atunci s-a enfatizat. Și atunci s-a vorbit de rasism. Există poate
Cu istoricul Francesco Guida by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/8828_a_10153]
-
din trecut; și acest trecut devine important pentru el prin coeficientul său de exemplaritate și actualizare. În pofida efortului de obiectivare (cu atât mai prețios cu cât domeniul de cercetare este unul al tuturor subiectivităților), autorul are o asumată perspectivă de dreapta. Aceasta impune o anumită imagine legată de sensul bun al Istoriei, blocat și reorientat funest prin totalitarismul comunist. De-o parte regăsim așezarea, întocmirea, tradițiile și cutumele autohtone, etosul familiei, al muncii, al datoriei, într-un "bun autoritarism" și un
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
prin totalitarismul comunist. De-o parte regăsim așezarea, întocmirea, tradițiile și cutumele autohtone, etosul familiei, al muncii, al datoriei, într-un "bun autoritarism" și un "tradiționalism productiv", într-o "gospodărească rigoare morală" și o "firească aristocrație a valorilor perene". Această dreaptă conservatoare, nu liberală, ar trebui înțeleasă ca miez, fundament al ființei naționale. De partea cealaltă, descoperim structurile "străine firescului organic", plebeianismul comunizant, revoluționarismul celor "sovietizați mintal", trepădușii partinici ridicați din fundul Văii, care au preluat frâiele societății de la clasa celor
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
în centrul tare al memorialisticii n-ar fi favorizată de "dumirirea" scriitorului, de trecerea lui de la stânga, prin închisorile comuniste, la condamnarea irevocabilă a comunismului sovietic și românesc. Dar dacă Sîrbu ar fi rămas la stânga, așa cum Eliade a rămas la dreapta? Dar dacă fiul de miner sindicalist chiar a rămas acolo, de partea unui socialism utopic trădat într-o execrabilă aplicare istorică? Această ipoteză de lucru cu destinul unui scriitor umanist, pe care o regăsim la mii de intelectuali occidentali (feriți
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
cu calificativele distribuite de acestea celor câțiva eretici estici (Ionesco, de pildă, nu este altceva decât un reacționar și tot ce scrie el e analizat cu vigilență inchizitorială), și cu impactul extrem de redus al emigrației românești, o veche insulă de dreapta într-o mare gauchistă. E vorba și de o diferență generaționistă. Exilații de după al doilea război mondial conturează un moment distinct al emigrației românești, reproiectat după configurația autohtonă interbelică. Invers decât pentru L'Humanité, pentru ei comunismul este Răul absolut
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
Nimic din simpatiile sau idiosincraziile sale nu răzbat în discursul său. E cel mai aseptic istoric în materie de toxine ideologice. Și-a cenzurat opiniile personale pînă la a le face inexistente. Nu știi dacă e de stînga sau de dreapta, cum nu știi pe cine detestă și pe cine preferă în materie de istorie sau politică. Poate scrie la fel de senin despre Marx sau despre Kennedy, despre Carol cel Mare sau despre ONU, și nu cade niciodată în capcana poftei de
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
de Fier, gazdele amabile - fie ei universitari, editori, jurnaliști sau funcționari culturali - încep a-i privi cu ochi străini și goi. Deoarece acești meteci au nesuferitul obicei de a le vorbi prost limba și a le risipi iluzia internaționalismului umanist-socialist. Dreapta fiind complet discreditată în Franța postbelică și apres de Gaulle, nimic nu se mai poate întreprinde și câștiga de pe pozițiile ei. Un gauchism cvasigeneral, care ajunge să-l scoată din minți pe Dumitru }epeneag (altfel, un om cu structură de
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
a dăinuit o simetrie în opoziție, o oglindire în sens invers. La un capăt se profila volumul L'Espoir (Speranța) de Malraux, exponențial pentru stânga intelectuală franceză, iar la celălalt romanul Gilles de Drieu La Rochelle, purtătorul de stindard al dreptei. Cele două cărți rezumă extremele unei abordări. După lectura lor se putea recompune tabloul disensiunilor din epocă, fizionomia taberelor în încleștare. Sună atunci firesc întrebarea legată de apartenență. A fost Malraux un comunist autentic, atașat cu trup și suflet proletariatului
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
ca o ultimă speranță de alții. Personajul însuși era controversat, pentru cei mai mulți intelectuali fiind, prin cultură, temperament și manifestări, tipul de antierou. Nu îi slujea, în aparență, nici carisma lui populistă, pigmentată cu derapaje comportamentale. Dar, celălalt președinte propus de dreapta românească, Emil Constantinescu, manierat și cultivat, susținut practic de ansamblul intelectualității independente, eșuase lamentabil prin respectarea strictă a unei legislații strâmbe și neutralitatea "constituțională" față de subdiviziunile partinice ale grupului ce a preluat puterea în 1989. D-l Băsescu avea nevoie
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
subdiviziunile partinice ale grupului ce a preluat puterea în 1989. D-l Băsescu avea nevoie pentru a declanșa războiul cu "sistemul" de un partid "prezidențial" puternic, solidar în promovarea transformărilor de esență, necesare "normalizării" societății românești. Organizarea unei guvernări de dreapta cu Alianța DA, UDMR-ul și "soluția imorală" (PC-ul) trebuia să fie doar o etapă tranzitorie, un răgaz, pentru constituirea acelui partid (format prin unificarea PD-ului cu PNL-ul), proba lui "de foc" urmând a fi "anticipatele". Or
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
formațiunea cu care partidul său realizase cuplul de guvernare, PNL-ul. Liberalii, din rândurile cărora d-l Băsescu desemnase, conform atribuțiilor sale constituționale, primul-ministru, au fost - de la început - divizați între acceptarea propunerii prezidențiale de formare a unui mare partid de dreapta (PD-ul aderând între timp la PPE) și susținerea propriilor interese de grup, capitaliste prin definiție. Susținătorii ultimei atitudini au propus, justificat, o alianță cu PSD-ul, partidul celor mai mari afaceriști ai României de azi. în fond, susțineau ei
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
fost urmat decât de o fracțiune liberală (PLD-ul), pentru că dominarea administrației naționale oferă încă restului destule beneficii și oportunități. Refuzul d-lui Tăriceanu a declanșat "războiul între palate". Refuzat în planul său de constituire a unei puternice forțe de dreapta și în incapacitate constituțională de a schimba premierul, d-l Băsescu a trecut individual la onorarea promisiunilor ce au provocat reacții pe măsură, precipitând polarizarea scenei politice și, implicit, a societății românești. De la presiunile pentru depolitizarea justiției, cu sprijinirea finalizării
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
practici comuniste sunt total antiproductive într-o lume normală. Traian Băsescu a reușit să coalizeze personaje, grupuri și interese care, în mod normal, ar trebui să se deteste între ele. Într-adevăr, cum să-ți imaginezi că un reprezentant al dreptei obsedate de păstrarea privilegiilor, precum Dan Voiculescu, poate mărșălui alături de-o grupare al cărei scop teoretic ar trebui să fie tocmai înlăturarea inechităților sociale, precum PSD? Iată că se poate! Și se mai poate ca o formațiune a cărei
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
computer oarecare, ci pe un computer obișnuit să expună și să medieze totodată), vom constata ușor că Marius Ianuș ne oferă exact ceea ce are de gând să ne ia înapoi. Mâna lui stângă știe mereu ceea ce face / ce va face dreapta. Cu alte cuvinte, tranzitivitatea e, pentru autorul Ștrumfilor, vehiculul favorit, singurul care l-ar putea duce către el însuși. De aceea ne putem hazarda un pic afirmând că - de la un capăt la altul - cartea aceasta este Ianuș. El este cel
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
la omul faustic, punând pe jar posesorul (Zwei geelen wohnen, ach, in meinem Brust!), situând insul, cu vorbele lui Arghezi, între înger și măgar. Așa cum unii dorm pe o parte, iar alții pe cealaltă, și în politică a fi de dreapta sau de stânga ține de factori imponderabili. în mare, sunt de dreapta tradiționaliștii, din cetele adoratorilor trecutului mirifico-edenic, cei legați de țara profundă, dinafara timpului, totuși cândva înzestrată cu admirabile rânduieli, de o organicitate astăzi pierdută. Sunt de dreapta, dar
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
meinem Brust!), situând insul, cu vorbele lui Arghezi, între înger și măgar. Așa cum unii dorm pe o parte, iar alții pe cealaltă, și în politică a fi de dreapta sau de stânga ține de factori imponderabili. în mare, sunt de dreapta tradiționaliștii, din cetele adoratorilor trecutului mirifico-edenic, cei legați de țara profundă, dinafara timpului, totuși cândva înzestrată cu admirabile rânduieli, de o organicitate astăzi pierdută. Sunt de dreapta, dar ceva mai sus, cei ce-l consideră pe individ factor determinant al
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
de dreapta sau de stânga ține de factori imponderabili. în mare, sunt de dreapta tradiționaliștii, din cetele adoratorilor trecutului mirifico-edenic, cei legați de țara profundă, dinafara timpului, totuși cândva înzestrată cu admirabile rânduieli, de o organicitate astăzi pierdută. Sunt de dreapta, dar ceva mai sus, cei ce-l consideră pe individ factor determinant al istoriei, prin efectul personalității, cei care jură pe elite, ca garante morale ale colectivității și generatoare de cultură/civilizație. Insul respectat în dauna massei. Cu mefiență față de
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
personalității, cei care jură pe elite, ca garante morale ale colectivității și generatoare de cultură/civilizație. Insul respectat în dauna massei. Cu mefiență față de progres, care poate cu destulă ușurință să se transforme într-o sursă de corupție... într-o dreaptă pragmatică se situează confortabil adepții unei guvernări paternaliste, capabilă să țină în frâu relele instincte ale numitelor masse, dar și puterea devastatoare a banului. Bogatul e ținut sub control, săracul asistat. Bogătașului i se asigură secretul bancar, yahtul, caii de
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]