18,730 matches
-
cu Dumnezeu, vor fi asemeni Fericitului Ieronim de la gură peșterii din Bethleem: „Un dar de mare preț. Fericitul Ieronim a stat cîteva zeci de ani la gură peșterii din Bethleem și în fiecare dimineață îl întreba pe Pruncul Sfînt, în duhul dăruirii Magilor de la Răsărit, ce dar să-i ofere pentru ziua respectivă. Pruncul însă i-a refuzat lui Ieronim toate propunerile, inclusiv toate darurile. În cele din urmă, văzîndu-l pe Fericit supărat, Pruncul Iisus și-a cerut el Însuși darul
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
adevăr. Părul din grădina casei parohiale îmi dă acest sentiment”. Jurnalul trăirii elimina „momentele rele” și transcrie valoarea în ordinea ființei interioare a călătoriilor la reuniunea poeților de la Sancerre, pe Valea Loarei, unde reînvață „mersul pe ape”, la Salzburg, cu „duhurile” lui Mozart și Georg Trakl alături, la Esslingen, pe o stradă „pustie, bacoviană”, la Ierusalim, de Rusalii, cu Violeta, privind „înduioșat și «topit» sufletește” satul lui Lazăr, cel înviat a patra zi din morți; dar drumurile esențiale din jurnalul lui
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
cîndva pe maică-sa și pe soră-sa, rătăcite amîndouă acum printre umbrele mîloase ale unui trecut incert, mistuit de același foc - carnea care arde, sfîrîie și se face scrum înainte să apuce să putrezească și să rămînă sufletul și duhul tînjind în van după carne, la fel ca palmele care se îndoiesc de tot ce ating și iarăși se vedea revenind în vremurile cînd nimerise prima dată prin locurile astea, pe un traseu concentric, urmînd cercuri tot mai strînse, pînă
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
în van după carne, la fel ca palmele care se îndoiesc de tot ce ating și iarăși se vedea revenind în vremurile cînd nimerise prima dată prin locurile astea, pe un traseu concentric, urmînd cercuri tot mai strînse, pînă devenea duhul putred al unui diavol care dădea ochii peste cap sastisit, dezgustat, îngrețoșat, fiindu-i prea de ajuns ce a văzut. În loc să se uite-n pămînt, se uitase la ea. Căscase gura la ea. El era o curviștină pentru care ea
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
mult mai profunde decît filosofii, dar cu condiția ca, pe lîngă ochiul clinic, să posede o minimă deschidere speculativa. Oliver Sacks, profesor de neurologie și psihiatrie la Universitatea din Columbia, face parte din categoria doctorilor cu apetenta pentru nuanțe de duh, de aici ușurință cu care, fugind de obtuzitatea pozitivista a disciplinei, se încăpățînează să vadă în om o persoană înzestrata cu spirit și nu un robot încărcat cu chimie. Oricine i-a deschis cărțile a fost izbit de manieră aproape
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
alegerea, perfidă, a naratorului pretins neștiutor, să-l transforme într-un bătrânel cu mințile pierdute, blocat în singurul moment relevant al unei existențe, altminteri, anoste. Însă, trecuți prin varii înfățișări ale absurdului, nu putem să nu ne punem problema că duhul care-i joacă feste nu-l va lăsa în pace. E violent, și circulă printr-un București crepuscular, periferic, prins într-un soi de anchetă pe cont propriu. Cam la fel cum face și Anghelache, urmăritorul urmărit. Teme romantice degradate
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
Billa și la Carrefour. Multă vorbă despre un volum în care au fost strânse calambururile lui Cornel Regman. Sper din toată inima că nu el însuși și le-a adunat. Ar fi ca și cum ți-ai pregăti de acasă vorbele de duh. Decât așa, mai bine aș umbla dezbrăcat pe stradă, mi s-ar părea mai decent. T citește o carte despre jurnale. Mă cam plictisește omul ăsta cu e sincer, nu e sincer, respectă nu știu ce regulă, n-o respectă... Și îi
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4271_a_5596]
-
de o abilitate literară solidă să vobești despre moarte, despre carpe diem, despre religie și Dumnezeu, despre disperările unuia condamnat la moarte, despre terapii și relații, fără să fii patetic, fără să te sprijini pe clișee și pe vorbe de duh epuizate, mereu la îndemână. Autorul mizează pe tinerețea personajului lui și îi atribuie o schemă psihologică permanent verosimilă. Soni (Sonia Vlad) află la douăzeci și șase de ani că are cancer la stomac în fază avansată și, din acel moment
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]
-
sînt instilate ispite cosmice. Înger sau nălucă de Ormuzd înaripat, desprinsă din straturi afunde ale imaginarului, cutare fantasmă străvezie întîmpinîndu- ne în repertoriul lui Ilie Boca se află acolo ca să braveze și ea, generos, opreliștile care urgisesc planarea slobodă a duhului. Dacă e contaminație, de la un tablou la altul, ea se produce printr-o permeabilitate favorizînd valorile simbolice. Țărani cu pălărie, fizionomii nemeșteșugit, prompt adevărate, - le sîngeră altfel decît fizic, un roșu fără origine, în jurul creștetului, ca un nimb. Spectre dolente
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
mare și uleioasă a regelui Yama se încrețește fără înrerupere. Judecătorii care stăteau lângă el își tot fereau privirile, neîndrăznind să și le încrucișeze cu mine. Știam că le e limpede că fusesem nedreptățit, știuseră de la început că sunt un duh nedreptățit, însă din pricini necunoscute mie făceau pe prostul și pe niznaiul. Am continuat să strig, iar vorbele mi se repetau, ciclu după ciclu, precum transmigrația. Regele Yama a schimbat cu voce joasă câteva vorbe cu judecătorii, iar după aceea
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
și nevrozele globalizării. Departe de a fi un monstru, cum l-a înfățișat presa, părintele Corogeranu apare ca un călugăr interiorizat și disciplinat, care, sub influența lecturilor din diverși teologi locali, se simte chemat să lupte într-un „război al duhurilor” echivalent unei „lupte cu vremurile”. Ca și în Nopțile patriarhului, transpare conflictul teologic la vîrf între adepții apărării tradiției răsăritene și cei ai ecumenismului europenizant: „Părintele Daniel era mulțumit. Ca mulți bărbați mici de statură, avea o voință de fier
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
cei ai ecumenismului europenizant: „Părintele Daniel era mulțumit. Ca mulți bărbați mici de statură, avea o voință de fier și o dorință de a-și afirma puterea și autoritatea pe măsură. «Ce nu se poate cu trupul se poate cu duhul», părea să spună, simțind că asta era bătălia cea mare a vieții. Nădăjduia că, încet-încet, se va duce vestea despre vindecarea Irinei și Mănăstirea Sfînta Treime va deveni un loc de pelerinaj și de sfințenie, invidiat de mulți. Credința îi
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
cu noi, când, odihniți și refăcuți, pornim mai departe la drum În căutarea următorului pom, mai mare, mai frumos, mai bogat, mai darnic. Ei toți ne-au lăsat câte o moștenire: un vers, un cântec, o doină, o vorbă de duh, o mustrare, o privire aspră sau blajină, un zâmbet, o mângâiere ca o adiere și toate ca să Înțelegem că și noi, la rândul nostru, trebuie să lăsăm celor care vin ceva frumos, luminos, cald, În muncă, cinste și adevăr, cu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
că nu auzea și nu vedea nimic, ea de fapt auzea și vedea totul, ca o zgripțuroaică. Auzea și vedea totul și prin somn. Înaintă, pășind pe vârfuri, până la celălalt pat. Obișnuită cu întunericul spăimos adunat din unghere, ca niște duhuri la pândă, desluși pe laviță trupul nemișcat al bătrânei, cu mâinile împreunate pe piept. Camera-ntreagă, sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în casa lor, și ea, mama, a simțit în ea, care nu era încă muiere de-a binelea, dar nici fecioară nu mai era, că-n ființa ei se ascunde ceva ce puține femei pe lumea asta știu să păstreze: duhul lui Dumnezeu, sau coada năpârlită a Satanei. Piei, drace! și-a spus, încă de-atunci, stupindu-și în sân, și-a făcut o cruce mare de busuioc s-o pună sub perna băiatului. Crucea s-a vestejit din prima noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe umăr și se-ntoarse spre noră, cercetând-o întrebător: Mai rămâi?! Cum să rămân! Bătrâna oftă și tăbârci traista, cu capul în pământ, uscată, mărunțică și totuși puternică, răspândind un aer de stabilitate, de rezistență și veșnicie, ca un duh al pământului. M-am gândit să nu te mai chinui. Tot nu-ți place ție la câmp și nu te pricepi. De ce să te mai târâi după mine degeaba. Ia traista și du-te acasă. Mă descurc singură. Vorbea încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Până la capătul ogorului era o zvârlitură de băț, dar ele se părea că nu vor mai străbate niciodată distanța aceea. Chircit la pământ, cu fața-n miriște, c-un umăr întors și-un picior răsucit, necunoscutul gemea de parcă-și dădea duhul. Un miros acru și înțepător de sudoare și sânge le năpădi când se apropiară. Parcă luară în brațe un sac cu pleavă dospită. Omul se agăță de brațele tinerei femei, cu ochii holbați, cu gura strâmbă, horcăind zgomotos. Te doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sau mai știu eu ce, și numai noaptea își regăsesc făptura. Sufocată de pielea blestemată care mi-e dat s-o port aici, eu nu voi fi niciodată liberă și pe deplin eu însămi decât dacă mă voi contopi cu duhul pădurii, cu frunzele, cu iarba, cu pomii. Asta mă va despovăra de toate suferințele și pornirile care mă fac să mă port așa cum mă port... Ca o oaie capie, adăugă alintându-se, brusc înveselită. Am să mă fac pădurăriță. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
atitudini, Blaga refuză publicarea celei de-a treia recenzii, dedicată chiar Metafizicii, spunându-i autorului: „să nu iasă cumva că am avut eu ceva cu el!“ Și aici Popa conchidea că filozofarea lui Nae Ionescu este „adâncă și personală“, în „duhul învățăturii creștine“. Supărat de comportarea filozofului clujean, pe care o simțea lipsită de fair-play, Grigore Popa se răzvrătește și oferă recenzia unei publicații rivale, Revista teologică, cu ai cărei redactori și colaboratori Blaga se afla, de un an, într-un
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Rădulescu-Motru împotriva „filozofiei neștiințifice“, fie în opoziție, în criticile aduse de teologii sibieni neortodoxiei și neromânismului său - devenise iritantă. Dat fiind că, în recenzia sa, Grigore Popa făcuse aprecieri elogioase asupra celor trei tipuri mistice, considerându-le sublime întrupări ale duhului ortodox, Blaga îi dă lui Zevedei Barbu cartea lui Underhill - ediția germană, pe care o avea în biblioteca sa - pentru a publica o contra recenzie. Acest lucru e atestat de Petre Hossu (1922-1998), student și colaborator al filozofului-poet.<footnote id
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
se găsește doar prima dintre ele, o singură dată, ca titlu al primei părți a operei sale. E interesant de amintit aici că, în a doua jumătate a anului 1928, Eliade meditează și scrie articolul „Faptul magic“ pentru proiectata revistă Duh și slovă. De fapt, toate aceste idei despre mistică și magie care se regăsesc în cartea lui Evelyn Underhill pluteau în aer în mediul generației tinere din jurul lui Nae Ionescu. Timp de peste doi ani acesta citise - trebuia să o facă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Dar din punct de vedere istoric? Dacă actul întrupării nu a luat sfârșit istoricește, înseamnă că omul se poate mântui și după trup. Înseamnă deci că „creștinismul statutează unitatea indisolubilă, valoarea în sine a celor două elemente constitutive ale omului, duh și trup“. Când însă vrem să evaluăm semnificația metafizică a celor două în actul întrupării, apare o dificultate de netrecut. Teologia iese din încurcătură prin învierea morților, care arată că trupul nu e un element prin care omul să fie
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
și astfel legea Bunului simț s-a perpetuat de-a lungul generațiilor, reprezentând baza relațiilor familiale și sociale. Pentru această bună cuviință adânc înrădăcinată în spiritele noastre am fost considerați și catalogați de unii proști, de alții sfioși, săraci cu duhul sau chiar tâmpiți. Fiecare ne-a dat o notă și ne-a trecut la index. Nimeni sau aproape nimeni nu s-a gândit să privească mai atent ce reprezintă acest comportament; în schimb toți s-au străduit să ne transforme
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vorba numai de persoane. Ca la un concurs sinistru, pentru care nu există premiu și nici câștigător, se înscriu în cursa absențelor și obiectele. Ceea ce nu înseamnă că ar deveni inofensive, ci tocmai dimpotrivă, ele sunt astfel și mai amenințătoare: Duhul casei își va desface aripile și se va ridica la cer. Scara, coridorul, odăile fantomatice, lucrurile care vegheau și mă priveau țintă ori de câte ori, neliniștit, le dădeam târcoale, vor zbura și ele. Încă de pe acum au început a nu mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spuză și râsul ca un clinchet al Veveriței. (Cel mai tare) În acest fragment are loc o dublă mișcare poetică: în primul rând, o tentativă de neantizare a realului (înțelegând prin aceasta nu neapărat "vidarea" lui, ci devitalizarea, văduvirea de "duh"), în urma căreia poetul, precum luptătorii din Țiganiada, se sperie de pro-pria "vitejie"; are loc atunci o a doua mișcare, retractilă, absenței conferindu-i-se unele atribute ale prezenței, chiar dacă derizorii și vag romantice. Dar ce anume îl determină pe Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]