5,880 matches
-
ceapă, usturoi și varză. Chiar în fundul curții se afla un corp de clădiri mai joase (probabil foste locuințe ale servitorilor) unde acum era amenajată bucătăria și sala de mese. Tot acolo locuia și tanti Tincuța, bucătăreasa -Uite, aici îți iei dulapul, îi propuse Nela, întrând în holul clădirii, o sală mare cu din care se deschideau ușile dormitoarelor și ai cărei pereți erau „tapetați” cu dulapuri albe, ca un garderob uriaș Măriuca privi în jur cumva dezamăgită și speriată. Nimic nu
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
și sala de mese. Tot acolo locuia și tanti Tincuța, bucătăreasa -Uite, aici îți iei dulapul, îi propuse Nela, întrând în holul clădirii, o sală mare cu din care se deschideau ușile dormitoarelor și ai cărei pereți erau „tapetați” cu dulapuri albe, ca un garderob uriaș Măriuca privi în jur cumva dezamăgită și speriată. Nimic nu-i era familiar, nici dulapurile, nici holul acela înalt, nici dormitorul în care domnișoara Geta, pedagoga, îl repartizase celor de-a noua, iar gândul că
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
în holul clădirii, o sală mare cu din care se deschideau ușile dormitoarelor și ai cărei pereți erau „tapetați” cu dulapuri albe, ca un garderob uriaș Măriuca privi în jur cumva dezamăgită și speriată. Nimic nu-i era familiar, nici dulapurile, nici holul acela înalt, nici dormitorul în care domnișoara Geta, pedagoga, îl repartizase celor de-a noua, iar gândul că va trebui să rămână aici fără cei dragi o făcea să plângă și să-i fie deja dor. Era o
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
aici fără cei dragi o făcea să plângă și să-i fie deja dor. Era o camera recent adăugată, pe colț, cu pereții reci, din care unul dădea spre nord. Nela și mama o ajutară să-și pună lucrurile în dulap, Hainele pe umerașe iar în partea de jos pe un raft, caietele și cărțile ce urma să le primescă de la școală. Văzând-o speriată și cu lacrimile gata să-i curgă din ochii mari, albaștri, Nela merse să-i arate
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
gât. Se simțea cumva abandonată și atât de singură! Când mama și Nela plecară, Măriuca intră în camera rece, cu paturi metalice reci , ca la spital, unde totul îi era străin. Ieși în hol și-și făcu de lucru în dulap, rearanjând uniforma și „fâșul” bleumarin pe umerașe. Între timp curtea se umpluse de fete, cele din clasele mari se strigau, se îmbrățișau, stângându-se in grupuri vesele. La dulapul de alături o altă „boboacă” năltuță, cu un nas mare dar cu
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
îi era străin. Ieși în hol și-și făcu de lucru în dulap, rearanjând uniforma și „fâșul” bleumarin pe umerașe. Între timp curtea se umpluse de fete, cele din clasele mari se strigau, se îmbrățișau, stângându-se in grupuri vesele. La dulapul de alături o altă „boboacă” năltuță, cu un nas mare dar cu ochi expresivi se chinuia să improvizeze niște umerașe din bețe legate cu sfoară la mijloc. -Uite, vrei un umeraș, îți dau eu, i se adresă Măriuca, mai mult
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
am iubit, îi iubim sau îi vom iubi în viața asta. Și îi jignim. Și nu merită. Orice popor are eroi și trădători, tâmpiți și genii, leneși și harnici, sfinți și haimanale. Orice stat are rufe murdare și scheleți în dulap. A scoate la aerisit aceste zdrențe poate fi un exercițiu purgatoriu, cu condiția să se desfășoare scurt și la obiect. Dar a le scutura zilnic prin fața casei nu face decât să coboare standardele de caracter pentru generațiile care vin. Arată
STOP MANIPULĂRII ROMÂNIEI de BRAD FLORESCU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369014_a_370343]
-
de grade ger. Omologarea se făcea continuu, deci și noaptea. Erau băieții ruși foarte grijulii cu delegațiile străine, se omologa o mașină importantă, compatibilă IBM, ale cărei caracteristici erau impresionante : memorie 2Mb, viteza de calcul 1,3Mhz, sala plină de dulapuri cu electronică, imprimante, discuri, benzi ( oh, Doamne, 2Mb memorie ?, 1,3 Mhz clock UC? ce vremuri erau acelea ?). Ca să nu ducem lipsă de nimic, erau niște căni mari, pline tot timpul de lapte cu cacao, calde, reumplute mereu cu grijă
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]
-
data asta la Erevan. Erevan? Oraș frumos. În zonă de munte. Apa bună, ca de munte. În piață - negustori armeni, la ei acasă. La Erevan, omologarea mergea și bine și rău. Sistemul dădea erori periodice (cum putea să fie altfel, dulapuri întregi cu piese rusești). Toate delegațiile erau familiarizate cu erorile hardware de genul acesta, toate mașinile cu piesele rusești mergeau la fel. (De aceea, discurile și imprimantele și benzile românești erau invidiate în SUMEC, erau făcute la RCD România, cu
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]
-
O vitrnă este rezervată cu vederi vechi din aceată frumoasă comună, fotografii care reprezintă case vechi, portul rucărean, cu reproduceri după portretele pictorilor Nicolae Grigorescu și Carol Popp de Szathmary, care și-a petrecut câteva veri în aceste locuri. Un dulap separat păstrează câteva manuscrise și tipărituri vechi, dintre care amintim: Buchiile tălmăcite, un manual alcătuit de dascălul rucărean Neculae Calu, prezent la Rucăr și învățând copiii carte la școala aflată în chiliile de pe lângă Biserica din partea de nord a satului, ctitorie
LA RUCĂR-MUSCEL, UN MUZEU PARTICULAR MAI PUŢIN CUNOSCUT !( II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370845_a_372174]
-
veneau înapoi prin locuri de ei știute. Erau din cei mici. Noi am construit curse, să-i prindem, că altfel ne rodeau caietele, cărțile sau intrau în ghiozdan și dacă ajungeam cu unul la școală era belea. Intrau și prin dulapul unde țineam proviziile și trebuia să punem curse mereu. Cursa de șoareci, învățasem acasă, cum se face.Aveam o strachină de lut, o puneam pe un fund mare de lemn cu gura în jos, sub marginea ei, puneam o nucă
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
mergeam pentru că îmi era frică, înfuriat un profesor de la scoala care imi preda matematică se înfurie pe mine și mă duce la director spunând că fug de la ore și că mint. Numai ce-l văd pe director că scoate din dulap o foarfecă și începe a-mi face o cărare pe mijlocul capului pentru a fi de rușinea școlii, cred eu acuma. Plângând ies de la director și o iau repejor spre clasa, aveam oră de desen cu o profesoară blândă care
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
mergeam pentru că îmi era frică, înfuriat un profesor de la scoală care îmi preda matematica se înfurie pe mine și mă duce la director spunând că fug de la ore si că mint. Numai ce-l văd pe director că scoate din dulap o foarfecă și începe a-mi face o cărare pe mijlocul capului pentru a fi de rușinea scolii, cred e acuma. Plângând ies de la director și o iau repejor spre clasă, aveam oră de desen cu o profesoară blândă care
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
încăpere de secretariat, banală ca oricare alta dintr-o intreprindere obscură. Un birou hodorogit încărcat cu hârțoage pe care tronează o mașină de scris de dinainte de război, marca Remington și un telefon cu manivelă. Într-o parte, lângă perete, un dulap și câteva scaune fără rost. În cealaltă parte, ușa prin care se intră în biroul directorului. Secreatara, ca orice secretară din lume, își vede de treburile ei, însă din timp în timp se mai hlizește într-o oglindă ovală agățată
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369842_a_371171]
-
cumnatu-meu! Parcă ar fi știut! A picat exact în momentul în care o chemasem pe femeie la mine în birou. Doream întâi să o sperii, să o cert, apoi să o invit la un pahar de tărie, că doar am dulapul plin de așa ceva! Și apoi.... intră Florin, fratele nevesti-mii. A trebuit să purtăm toți trei discuții foarte, foarte serioase”. „Merg întâi la brunetă.Pare a fi mai focoasă decât cealaltă. Și-i joacă ochii în cap, ca niște cărbuni încinși
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
o plimbă cu tupeu, de-a lungul corpului femeii. Pentru mine, aici, la școală, nu e de ajuns ceea ce faceți acum! Dar, nu serviți un păhărel? o invită el, schimbând timbrul vocii, într-unul plin de bunăvoință. Și Radu deschise dulapul său înalt, burdușit cu sticle și sticluțe de toate formele și dimensiunile, pline cu băuturi alcoolice, de calități diferite. - Serviți, este bun lichiorul, un pic dulce! O să vă placă cu siguranță! Și-i întinse tinerei femei paharul, așezându-se cu
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
lung, spiralat în bucle inelare. În spate se așezaseră noile profesoare de geografie și biologie, micuțe, emoționate că le invitase domnul director să le ducă cu autoturismul său propriu, în oraș. Bărbatul băuse ca de obicei, câteva păhărele de tărie. Dulapul său de director totdeauna era ticsit de sticle, sticluțe, clondire de diferite mărimi, forme, pline cu alcool, majoritatea de slabă calitate. “Tărie să fie!” gândea Radu. Patima băuturii o moștenea de la tatăl său, cu care semăna ca două picături de
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
ultimul picior de grec . Era duminică, cănd au venit. Înarmați până în dinți ,l-au împușcat pe tata, care se odihnea într-un hamac,sub un măslin, apoi au intrat în casă. Am fugit în dormitor și m-am ascuns în dulap ,printre hainele fratelui meu mai mare. Am auzit și celelalte două împușcături... Am înțeles că ei nu mai erau, dar nu puteam nici măcar , să-mi plăng durerea. Au răscolit prin camere, spărgeau totul, parcă și obiectele atinse de mâinile noastre
VIATA LA PLUS INFINIT (7) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369893_a_371222]
-
va ninge negreșit Cu fulgi smulți din pernele nefolosite. Am eu așa, o presimțire, Ca și când ar fi o zi în care S-ar întoarce păsările migratoare. Între timp, Reumatismul cuprinde tot trupul păpușii din ipsos Și taftaua foșnește nerăbdătoare În dulapul cu cheia pierdută. I GENERALI DI BANDIERA Non rendo più Per la capacità massima della mia immaginazione, Né le farfalle del lurex ricamato sull'orlo Più non appendo Alla dozzina di mollette comprate sul mercato. Provoco, faccio volteggi interessanti Intorno
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
ea. Speriată, Ida se întoarse pe Facebook și tastă numele lui Mark. Contul fusese dezactivat. Cu ochii în lacrimi, Ida se ridică de la computer și se duse la bucătărie să își prepare o ciocolată caldă. Încerca să se consoleze. Deschise dulapul și primul lucru pe care îl observă a fost un borcan pe a cărui etichetă scria "Miere". Îl luă și îl trânti în coșul de gunoi. Dezamăgită, își petrecu restul zilei lâncezind pe canapea. Seara, cu un elan nou, Ida
DESPRE DRAGOSTE, PE FACEBOOK de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369338_a_370667]
-
-nceput Fără nici o jenă a făcut ce-a vrut. Seară, când o cauți, pleacă la cucoane, Ziua se ocupă numai cu române, Iar bucătăreasa (c-au schimbat femeia) Are tot pe mâna, pana cand și cheia De la magazie și de la dulap, Care va să zică și-a făcut de cap. Alții spun că Zoe, la madam Lipan, A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, Flutur de saloane, mare pușlama. Că-ntre ei desigur există ceva, Fi'ndcă ea-ntr-o clipă de sinceritate A scăpat o
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
Personajele: Vicu, Maur, Mama, Femeia care mătură strada, un grup de oameni. Actul I Decorul: O cameră cu mobilier clasic de lemn. Pe birou se află un laptop. Personajele: Vicu, Maur, Mama. Scena I Personajele: Vicu. (Vicu caută ceva în dulap. Scoate haine. Caută în buzunarele hainelor.) Vicu: Nu le găsesc. Nu știu unde le-am pus. Fără ele simt că viața mă părăsește. Sunt undeva într-o fundătură și nu pot scăpa de zidul ce-mi stă în cale. (Se plimbă prin
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
viața mă părăsește. Sunt undeva într-o fundătură și nu pot scăpa de zidul ce-mi stă în cale. (Se plimbă prin cameră și caută ceva în timpul monologului. Ia câte o haină aruncată cu o clipă înainte pe jos din dulap și o caută din nou prin buzunare zadarnic, pe urmă o aruncă în alt colț al încăperii. Trage așternuturile de pe pat și înlătură lenjeria. Ridică salteua și caută sub scândurile ce au susținut-o.) Fără ele sunt nimic. Nimic, da
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
bine. Vicu (râzând) L-am vândut. Mama: Cum l-ai vândut? Vicu (sobru): L-am dat unui prieten pentru o noapte. Mama: Ieri ai dat televizorul și astăzi laptopul. Ce se întâmplă cu tine? Vicu: (absent) Mâine o să vând un dulap. Mama: Acum mergem la medic împreună. Vicu: (Se târăște prin cameră, pe urmă se ridică, face câțiva pași în toate direcțiile.) Plec. Mă duc să caut stelele. (Mama se apropie de el și vrea să-l atingă.) Vicu: Nu mă
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
pe Henrieta Bacalu. Noul domiciliu era modest, dar vesel. Cuprindea două camere, un antreu și o cameră pentru camerista sa, Germaine, adusă cu ea din Geneva. Mobilierul era tot atât de simplu, ca și înfățișarea casei, fiind compus dintr-un pat, un dulap pentru haine, un scrin și un fotoliu, pe care îi plăcea să stea și să asculte lectura pe care i-o făcea camerista. Din belșugul de odinioară, nu mai păstrase decât un medalion scump, bătut în pietre rare, care încadra
ÎNTRE ADEVĂR ŞI CONFUZII. SĂ RESTABILIM ADEVĂRUL. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369582_a_370911]