5,695 matches
-
a existat de la început. Această instituție a fost și este Biserica. Ea poate fi definită ca „instituția sfântă, care este întemeiată de Cuvântul Cel întrupat al lui Dumnezeu, spre mântuirea și sfințirea oamenilor, și care posedă puterea și autoritatea Lui dumnezeiască, constând din oameni care au aceeași credință, se împărtășesc de aceleași Sfinte Taine și se împart în popor și cler conducător, care își derivă autoritatea și puterea prin succesiune neîntreruptă de la Apostoli și prin aceștia de la Mânuitorul Iisus Hristos” . În
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” DESPRE RELAŢIILE STAT – BISERICĂ, ÎN PERIOADA COMUNISTĂ ŞI POSTCOMUNISTĂ. REFERINŢE, INDICII, de STELIAN GOM [Corola-blog/BlogPost/344372_a_345701]
-
Nicolae Bălan — traducerea românească a scolasticei Dogmatici ortodoxe din anul 1907 a profesorului atenian Christos Androutsos (1867-1935). În același an, 1930, în anuarul științific al Academiei „Andreiane” apare un prim studiu-program despre spiritualitatea Sfântului Grigorie Palama intitulat „Calea spre lumina dumnezeiască la Sfântul Grigorie Palama”. Taxarea teologiei bizantine de după Sfântul Ioan Damaschinul († 749) drept una exclusiv „tradiționalistă” și pur repetitivă, susținea tânărul savant sibian, este „o judecată exagerată” care provine „dintr-o redusă cunoaștere a teologiei din această epocă”, uitată în
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
împotriva raționalismului scolastic” și „în general izbucnirea puternică a dorințelor religioase ale sufletului împotriva tendințelor de a le adormi cu surogate raționaliste, cu metafizică extrasubiectivă, cu combinații de idei-forme reci”. Studiul, însoțit de o scurtă analiză a tratatului despre lumina dumnezeiască a Sfântului Grigorie Palama, este ultimul din prima triadă contra lui Varlaam (Triade I, 3), pe care „o am la îndemână în fotografii după Codex Coislinianus Graecus 100. Când timpul și mijloacele îmi vor permite, îmi voi realiza intenția de
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
modificată și amplificată considerabil este introducerea, în care sunt intercalate largi dezvoltări privitoare la fundamentul trinitar și la caracterul hristologic-pnevmatologic și bisericesc al spiritualității ortodoxe; la acestea se adaugă alte câteva pagini în partea a III-a despre „vederea luminii dumnezeiești ca stare de supremă spiritualitate” pe baza Sfântului Simeon Noul Teolog și un final modificat, cum vom vedea, într-un mod semnificativ. Despre Mistica Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae și interpretarea experienței luminii taborice După o amplă introducere (în versiunea revizuită
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
inferioară; 2) tăcerea și încetarea oricărei gândiri la Dumnezeu de la capătul rugăciunii curate (în care lumea nu mai e negată, ci uitată) și inima simte pe întuneric oglindindu-se în adâncul ei nedefinit infinitul subiectului divin; și 3) vederea luminii dumnezeiești iradiind din întunericul cel supraluminos al tainei Persoanei lui Dumnezeu. „Din întunericul apofatic al subiectului divin transcendent țâșnesc mereu luminile energiilor Lui necreate, care-L fac prezent și-L revelează ca iubire structurată, cu un contur”. Energia necreată îndumnezeitoare principală
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
unui text al Sfântului Ioan Scărarul , o interpretare de tip personalist a experienței mistice a vederii lui Dumnezeu în Ortodoxie: faptul că aici „iubirea de Dumnezeu, cunoașterea și lumina ne sunt prezentate întotdeauna într-o strânsă legătură” sugerează că „lumina dumnezeiască este iradierea zâmbitoare a dragostei divine” , „e un reflex al feței iubitoare a lui Dumnezeu sau al fețelor care se iubesc și ne iubesc ale Sfintei Treimi”. Lumina de pe față este un semn de deschidere și iubire extatică, în timp ce lipsa
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
Binswanger: lumina orbitoare care țâșnește din întunericul divin „este experiată nu ca uniformitate plată sau ca un haos luminos”. Intrat în întunericul supraluminos de pe vârful muntelui Sinai, Moise a văzut cortul/templul imaterial, prototipul cortului/templului pământesc. În orbitoarea lumină dumnezeiască misticul distinge așadar „structurile” ideale ale creației; mai mult, experiența luminii și iubirii divine însăși are o „structură” (Gestalt), „nu e simțirea unui gol sau a unui val fără formă”. Lumina iubirii dumnezeiești este experiată „ca un vast, infinit și
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
prototipul cortului/templului pământesc. În orbitoarea lumină dumnezeiască misticul distinge așadar „structurile” ideale ale creației; mai mult, experiența luminii și iubirii divine însăși are o „structură” (Gestalt), „nu e simțirea unui gol sau a unui val fără formă”. Lumina iubirii dumnezeiești este experiată „ca un vast, infinit și sfânt adăpost al iubirii, care-l acoperă și primește în interiorul lui, cuprinzând în același timp în iubirea lui toate”. Lumina e acel „noi” comun, un „templu”, o „casă” comună a lui Dumnezeu și
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
la Întrupare, continuă prin Înviere și se încheie pentru fiecare când se ridică la vederea ei, când intră în cortul de sus, la sfârșitul purificării”. Este vorba de o experiență transfiguratoare a întregii ființe a celui ce vede astfel lumina dumnezeiască și în lumină intră într-o „stare de supremă spiritualizare” și „transparență” reciprocă: „Trupul și lumea nu se desființează, dar ele devin mediul prin care se manifestă lumina interioară.” Aceasta este „starea de îndumnezeire, de asemănare cu Spiritul dumnezeiesc”, în
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
lumina dumnezeiască și în lumină intră într-o „stare de supremă spiritualizare” și „transparență” reciprocă: „Trupul și lumea nu se desființează, dar ele devin mediul prin care se manifestă lumina interioară.” Aceasta este „starea de îndumnezeire, de asemănare cu Spiritul dumnezeiesc”, în care energiile umane nu sunt desființate, ci copleșite de energiile divine, ceea ce exclude orice identificare panteistă. În finalul cursului din anul 1947, Părintele Dumitru Stăniloae era de părere că „poate termenul de sofianizare” — preluat de la Serghei Bulgakov sau Lucian
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
Bulgakov sau Lucian Blaga — „ar reda mai precis decât termenul de îndumnezeire trecerea omului de la lucrările create la cele necreate, adică ar specifica sensul îndumnezeirii. Căci Sofia exprimă lumea energiilor divine. Iar omul de acestea se împărtășește, nu de ființa dumnezeiască. [...] Omul se sofianizează etern asimilând tot mai mult din energiile divine, fără ca această asimilare să se termine vreodată. [...] Sofia este Împărăția cerurilor, este mediul divin care ne unește, dar în același timp ne și distinge de Dumnezeu. Este o lume
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
numelui sau a denumirii „Rugul Aprins” și despre mișcarea cu același nume de la Mănăstirea Antim din București, din perioada postbelică Plecând de la evenimentul și momentul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos și de la episodul vederii și cunoașterii luminii dumnezeiești, a lunminii taborice, ne întoarcem puțin în timp la un alt mare eveniment, episod și loc din spiritualitatea noastră biblică și scripturistică - acela al „Rugului Aprins”, fiindcă, fără doar și poate, este o strânsă legătură întree ele, inclusiv între personajele
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
este înzestrat cu virtuți imperiale, sacerdotale și învățătorești sau profetice. Învățător, Preot și Împărat va urma să fie și nimeni altul decât Mesia - Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi. Prin demnitățile primite, Moise dobândește asemănarea dumnezeiască și, în acest fel înzestrat, pune început salvării și izbăvirii Poprului Israel din robie, dar și salvării, răscumpărării și mântuirii neamului omenesc. Mișcarea spirituală propriu-zisă „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim din București, cu rolul și cu mesajul ei Asemenea lui
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
cu vârsta și cu harul la Dumnezeu și la oameni. Sf. Ap. și Ev. Luca dorește să arate că Iisus Hristos a crescut și S-a maturizat asemenea celorlalți copii. El a crescut intelectual (înțelepciunea), fizic (statura), și împlinirea voii Dumnezeiești, precum și în ochii lumii (social). Din această relatare unică putem deduce că Iisus a avut o copilărie în multe privințe asemănătoare copilăriei altor copii cu părinți evlavioși, fiind o perioadă de creștere, de dezvoltare și învățare. Lipsesc din această pericopă
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344365_a_345694]
-
mod existențial actul de viață al dăruirii și al primirii. Iar această viață de comuniune în iubire are ca structură și model Sfânta Treime. Iubirea fundamentată pe relațiile dintre Persoanele Sfintei Treimi nu este uniformă. „Dar comunitatea treimică a Persoanelor dumnezeiești, structură dinamică a iubirii nesfârșite, nu e o iubire uniformă a celor trei Persoane între Ele, ci o iubire de Tată, de Fiu și o comunicare ipostaziată între Ele, în Persoana Duhului Sfânt. Iubirea nu e uniformă. Sensibilitatea Tatălui față de
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
Sfânta Treime este trăită subiectivitatea pură. Fiecărui Subiect treimi îi sunt interioare celelalte două. Intersubiectivitatea treimică exprimă reciproca afirmare, transparența și interioritatea desăvârșită a Persoanelor Sfintei Treimi. Caracterul pur al Subiectelor divine presupune o deplină intersubiectivitatea a lor. Fiecare Persoană dumnezeiască împărtășește în mod distinct întreaga ființă divină. Tatăl Îl naște pe Fiul, însă aceasta nu presupune oarecum că Fiul este un obiect al Tatălui. Fiecare își trăiește propria subiectivitate într-o relație de afirmare reciprocă. De aceea este folosită și
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
De aceea este folosită și expresia „Fiul se naște din Tatăl”. Tatăl se cunoaște prin Fiul și Fiul prin Tatăl. Intersubiectivitatea divină presupune afirmarea reciprocă a Persoanelor Sfintei Treimi, fără să se ajungă la confuzia modurilor de împărtășire a ființei dumnezeiești. Astfel, „Intersubiectivitatea și afirmarea reciprocă face ca Tatăl, trăindu-se ca Tată, trăiește ca Tată toată subiectivitatea filială a Fiului; subiectivitatea Fiului Îi este interioară, dar ca unui Tată. Îi este nesfârșit mai interioară de cum îi este interioară unui tată
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
filială a fiului său, sau de cum îi este interioară unei mame subiectivitatea filială a fiului ei, făcând-o să se poată substitui fiului ei și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum Tatăl dumnezeiesc trăiește subiectivitatea Fiului în subiectivitatea Sa părintească, fără să le amestece, ci intensificându-le, așa și Fiul trăiește subiectivitatea părintească a Tatălui în subiectivitatea Sa filială, sau ca Fiu. Totul e comun și perihoretic în Treime, fără ca în această mișcare
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
cel al Mielului va fi într-însa” . În mod insistent viața liturgică a Bisericii ne prezintă împărăția veșnică a Sfintei Treimi. 7. Despre Sfânta Treime și existența, misiunea și sobornicitatea Bisericii Biserica este prezența Sfintei Treimi între credincioși prin harul dumnezeiesc, căci în ea Tatăl este prezent prin Fiul și Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt întrucât este în Tatăl și în Fiul, îi ridică la o unire harică cu întreaga Sfânta Treime. Trup tainic al lui Iisus Hristos, Biserica apare ca
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
sfințește singur, ci în Biserică, împreună cu ceilalți membri, în strânsă legătură cu ei. 9. Sobornicitatea Bisericii, chipul relațiilor treimice. Aspectul trinitar al sobornicității Bisericii Ecleziologia ortodoxă este trinitară prin excelență. Viața Bisericii este comuniunea cu viața Sfintei Treimi sau viața dumnezeiască, îm¬părtășită prin har credincioșilor. Noi participăm la aceeași Viață, care este viața lui Dumnezeu, pentru că noi suntem una în Iisus Hristos, iar viața trinitară sau treimică este comunicată prin Iisus Hristos în Duhul Sfânt, încât "Biserica este o societate
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
prin pluralitatea lor ipostatică, ci trăiesc în unitatea harică și în duhul iubirii: Unitatea Bisericii - zice Alexie Homiakov - rezultă în mod necesar din unitatea lui Dumnezeu, deoarece Biserica nu este pluralitate de persoane în des¬părțire individuală, ci unitatea harului dumnezeiesc, care trăiește în pluralitatea creaturilor". (După cum afirmă și Părinții Profesori Dumitru Stăniloae, Ion Bria și Nicolae Fer). Sobornicitatea cuprinde nu numai unitatea, ci și pluralitatea; ea înseamnă un acord între unitate și pluralitate. Existând după chipul Sfintei Treimi, Biserica pre
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
unității-pluralității...", o viață după chipul "sobornicității divine", dacă îndrăznim să aplicăm acest termen ecleziologic Sfintei Treimi. Sfânta Treime comu¬nică Bisericii sobornicitatea sa: o identitate inefabilă a unității și pluralității după chipul Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Persoanele dumnezeiești sunt într-o unitate omousianică. Credincioșii realizează între ei, prin trăirea lor sobornicească, o omousianitate, pentru că întregul ființează în fiecare parte. "Omul sobornicesc - zice teologul francez Oliver Clement - nu este numai asemenea cu ceilalți, el este omousian, după o identitate
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
al lui Iisus Hristos într-o unitate omousianică și într-o pluralitate ipostatică. Sobornicitatea este acordul inefabil dintre unitatea și pluralitatea membrilor Bisericii. În același timp, sobornicitatea este și o unitate de comuniune, comunicată Bise¬ricii de Sfânta Treime. Persoanele dumnezeiești sunt și într-o unitate de comuniune deplină și desăvârșită, căci "unitatea divină - zice teologul rus Boris Bobrinskoy - nu este simplu unul din atributele lui Dumnezeu; ea este mai curând viața lui profundă și fructul iubirii ce există între persoanele
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
lor". Unitatea Sfintei Treimi nu este o unitate în care persoanele divine se contopesc ca într-una singură, ci o unitate, care este fructul iubirii și comuniunii dintre persoane și care menține însușirile lor specifice. Unitatea de comuniune a Persoanelor dumnezeiești este împărtășită vieții Bisericii, în care unitatea nu este o simplă unire între credin¬cioși, ci "o unitate divino-umană, o unitate a oamenilor cu Dumnezeu, în comuniune cu această prezență, în participare comună la darurile ei". Soborni¬citatea în acest
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
se întâlnesc în Sfântul Duh. Sfântul Duh realizează sobornicitatea Bisericii deoarece este adevărata comuniune a credincioșilor în iubirea divino-umană, în iubirea lui Iisus Hristos. Credincioșii realizează între ei o comuniune în iubire, devenind pe pământ chip al Sfintei Treimi. Viața dumnezeiască este împărtășită prin Sfântul Duh credinciosului, făcâdu-l pe acesta să trăiască cu frații săi într-o unitate de comuniune asemănătoare cu cea a Sfintei Treimi". Comuniunea este în iubire, iar iubirea deplină nu poate fi decât cu trei. Nu¬mai
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]