11,261 matches
-
serioși, dragule. Exact asta capeți dacă stai și caști gura la cuci... și pupeze... PUPĂZA Farsă Urăsc sinistra râpă de dincolo de crâng, Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi într-o dimineață că, în timpul somnului, dobândise o nouă caracteristică sexuală primară: pe scurt, un vagin. Vaginul se afla pitit în scobitura moale, mărginită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
antice din China, și nu numai, potrivit căreia "Cerul este rotund și Pământul este pătrat". Construcția magnifică este compusă din două temple, cel exterior și cel interior. Principalele construcții se găsesc la extremitățile axei sud-nord și anume, Terasa Rotundă, Zidul Ecoului și Palatul pentru Rugăciuni. Terasa Rotundă este o platformă de piatră de formă rotundă, cu trei niveluri. Terasa de la fiecare nivel este înconjurată de o balustradă din marmură albă. Aici era centrul ceremonial. Ceremoniile se organizau de regulă anual când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a terasei erau rânduite vase cu carne, diverse alte alimente și țesături, ca ofrande aduse Cerului. Pe parcursul ceremoniei, fumul de tămâie urca încet spre cer, timp în care erau bătute tobe și gonguri, creându-se astfel o atmosferă solemnă. Zidul Ecoului, situat mai la nord de Terasa Rotundă, este rotund, de o formă perfectă. Dacă vorbești pe zid, vocea ta se poate auzi foarte clar la o distanță de 20-30 m. Zidul înconjoară un mic palat de formă rotundă, unde se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acoperiș simbolizează aceste 12 intervale, iar alte 12 coloane situate la etajul din mijloc simbolizează cele 12 luni ale anului. În total, cele 24 de coloane simbolizează cele 24 de sărbători agricole, conform calendarului tradițional chinezesc. În afară de Terasa Rotundă, Zidul Ecoului și Palatul pentru Rugăciuni, în incinta Templului Cerului mai există casa pentru orchestră și cea pentru sacrificii. Prima era locuința instrumentiștilor și a dansatorilor. A doua era destinată creșterii animalelor oferite ca ofrande. Arhitecții acelei perioade au realizat o concepție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
binoclu, degeaba, un cuțit a străfulgerat în bezna nopții și s-a înfipt între omoplații plăpânzi ai unui alt soldat fără nume, fără istorie, cu o ultimă sforțare se îndârjește să arunce o grenadă, buuuuv!, tundra se zguduie, stâncile propagă ecoul, buuuv!, un indian bine camuflat după un deal ca o cută de pernă este aruncat în aer, aproape fără scăpare, după cuțitul pe care încă îl mai ține în mână îți poți da seama că el a fost ucigașul grenadierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
profesoara de fizică, ea era chiar acolo, în cancelarie, a ieșit curând cu părul ei șaten și ondulat, cu un taior bej și o fustă plisată verde (ca piatra de la inel), cu pantofi cu toc cui pe mozaicul plin de ecouri și de sunete vii, cu mâna dreaptă ridicată, nu ca să lovească din nou, ci într-o plutire blândă și leneșă. Îmi imaginam c-o să văd și o să aud multe, dar ce-am văzut și am auzit m-a lăsat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
au dat mîna cu Hitler. Să revenim, Însă, la reverendul Topling; un om ca el n-ar ucide de frică sau din dragoste: dacă și-ar omorî soția, și-ar pierde, desigur, parohia. Și Hilfe surîse Încîntat, fără să bănuiască ecoul pe care vorbele lui Îl treziseră În mintea lui Rowe. CÎnd ieșise din Închisoare, deși, nu fusese chiar Într-o Închisoare, după expirarea termenului de detenție - destul de scurt - fixat de justiția Majestății Sale, Rowe avusese sentimentul că pătrunde Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
case pe porțile cărora stătea scris „de Închiriat“. LÎngă un gărduleț de nuiele țepoase se vedea o statuie ciobită și coclită, făcută parcă dintr-un bloc de piatră ponce. Clopoțelul, ascuns sub porticul În stil victorian timpuriu, sună, trezind un ecou ce părea să alerge după locatari În odăile cele mai ferite, ca și cum puțina viață ce mai rămăsese În această casă se refugiase de-a lungul coridoarelor ei Întunecoase. Albul imaculat al șorțului și manșetelor slujnicei care le deschise avea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de pe pleoapa ochiului drept, gîdilîndu-l, dar nu-l putu șterge. Undeva, Într-o altă Încăpere, un gramofon Începu să cînte. Era o melodie suavă și onomatopeică, de Mendelssohn, sugerînd zgomotul unor valuri ce se sparg Într-o peșteră plină de ecouri. După o scurtă pauză, acul gramofonului fu mutat Înapoi și melodia Începu iarăși să se reverse În Încăpere. Aceleași valuri se spărgeau În aceeași peșteră, cu o monotonie exasperantă. Pe fondul acestei muzici, urechea lui desluși răsuflările celor din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
interesată de menținerea la putere a foștilor guvernanți. În România, dimpotrivă parcă s-a ajuns la un compromis iar contestarea alegerilor de către Alianța PNL-PD, PRM și Partidul Noua Generație dar și de alte partide, n-a avut până acum un ecou puternic în plan intern și internațional deși dovezile de până acum semnalate de partide și presă sunt de nezdruncinat și evident puteau schimba raportul de forțe. ONG-urile nu au protestat suficient iar practica voturilor multiple reactualizată prin «acțiunea Autobuzul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
maximă responsabilitate, atunci într adevăr cei 20 de ani prognozați de domnul Silviu Brucan pentru instaurarea unei democrații adevărate vor fi scurtați la 15 ani, fapt enunțat într-un discurs chiar de domnul Traian Băsescu. Această victorie a avut un ecou larg în sufletul milioanelor de români care l-au votat. În străinătate, domnia sa a fost „lăudat și intervievat de toate ziarele mari ale lumii. Iar Iliescu, Năstase și banda lor apar în aceleași ziare la rubrica «foști comuniști». De unde și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Patapievici în legătură cu vederile lui politice aparțineau Serviciului de Pază și Protecție al Președinției. Un alt critic fățiș al regimului Iliescu, Ioan Petru Culianu, avusese o moarte violentă în împrejurări misterioase la Chicago, în 1991, iar scurta afacere Patapievici a stârnit ecouri stânjenitoare. Dar, pe lângă toate exemplele oferite până acum poate că, cele mai revelatoare aspecte care definesc regimul Iliescu sunt scandalurile de corupție, «comisioanele de tranziție» și cenzura asupra unei părți importante din mass-media și presiunile exercitate asupra oricăror lideri de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
numai sub presiune externă. Nivelul scăzut al presiunii opiniei publice în favoarea reformei și a reînnoirii reprezintă un motiv de autentică îngrijorare;” România duce încă lipsă de o cultură politică în cadrul căruia sprijinul pentru practicile și instituțiile democratice să aibă un ecou amplu. Până în 1989 ea a avut parte de o cultură a dependenței, în care majoritatea cetățenilor era dispusă să rabde abuzuri imense din partea statului, și rămâne de văzut în ce măsură ea a fost erodată de procesul de liberalizare început în anii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a Kremlinului. [...] Liderului român nu-i venea, pur și simplu, să creadă - pentru că nu înțelegea schimbările survenite pe plan internațional - că Washingtonul și-a întors fața de la el și că retorica lui despre politica de independență nu mai avea nici un ecou la Casa Albă (în fapt, războiul rece luase sfârșit). [...] Imaginea liderului român a fost întunecată de demolările din București și din țară (la cele din Capitală s-a adăugat «sistematizarea satelor», percepută în Occident ca o tentativă de dislocare a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un text din mintea noastră este asimilat sau alăturat altuia); tu, în schimb, urmezi ceea ce a fost procedeul meu: mi-am propus de fiecare dată o abordare stilistică și în relație cu lumea (în jurul căreia, apoi, adun în mod firesc ecourile amintirilor atâtor cărți citite), abordare definită perfect de tine, în toate cele zece cazuri. În toate cele zece cazuri? Privind mai atent, îmi dau seama că exemplele pe care le dai sunt doar două. Există o lacună, marcată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
profesorul ține mai mult la filologie și erudiție decât la subiect, îți dai seama că adevărul este altul: învelișul academic slujește doar să protejeze ceea ce povestirea spune și nu spune, inspirația poetică gata să se disperseze în contact cu aerul, ecoul unei cunoașteri dispărute, dezvăluită în penumbră și prin aluziile trecute sub tăcere. Hărțuit între nevoia de a interveni cu luminile sale interpretative, pentru a ajuta textul în explicarea multiplicității sensurilor sale, și conștiința că orice interpretare exercită asupra textului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de data asta ca figurând în prim-plan, din care pricină nu e exclus ca cine urmărește istorisirea mea să se simtă puțin frustrat, văzând că fluviul se risipește în atâtea pâraie, iar din faptele esențiale îi ajung numai ultimele ecouri și reverberații; dar nu e exclus ca tocmai acesta să fie efectul pe care mi-l propuneam când am început să povestesc, sau hai să spunem un expedient al artei de a povesti pe care încerc să-l adopt, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vorbesc! Ești surd? Ești mut? am strigat, în timp ce el continua să se legene în șa în pasul calului său negru. Cine știe de câtă vreme avansam așa, ca o pereche, în noapte, separați de panta torentului. Ceea ce mi se păruse ecoul neregulat al potcoavelor iepei mele, repercutat de peretele calcaros și accidentat al celuilalt mal, era de fapt zăngănitul acelor pași care mă însoțeau. Tânărul era numai spinare și gât, cu o pălărie de pai destrămată. Jignit de comportarea lui, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o carte unică - spune un al cincilea cititor, apărând de după un vraf de volume legate -, dar e o carte înapoi în timp, abia ghicită din amintirile mele. Există o povestire care pentru mine se află înaintea tuturor celorlalte, al cărei ecou - imediat pierdut - apare în toate povestirile pe care le citesc. În lecturile mele nu fac decât să caut acea carte citită în copilărie, dar ceea ce-mi amintesc e prea puțin ca s-o regăsesc. Un al șaselea cititor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bazele proiectului Burkhardt și prietenii lui. Nu va fi greu să găsească locul în sine, deși se îndoia că va descoperi ceva. Cel puțin, însă, îi va oferi o perspectivă asupra cazului și ăsta, știa, era începutul. Locurile își au ecoul propriu, iar o persoană perspicace poate să perceapă niște semnale din trecut, să-și facă o impresie despre ceea ce s-a întâmplat. Știa măcar cum să dea de sătuc. Secretara ei, Mma Makutsi, avea o verișoară în sătucul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
păr alb avea, cum era îmbrăcat cerșetorul din față de la Continental. Starea asta dura de obicei câteva zile, mă mișcam prin casă ca somnambulul, într-un soi de transă. Tot ce mi se spunea ajungea la mine cu încetinitorul, numai ecouri, numai bucăți de cuvine, silabe disparate, sunete stridente și frânturi de imagini, de parcă ar fi tăiat cineva cu foarfeca mai multe filme și le-ar fi amestecat în pălărie, ar fi scuturat bine, ar fi adăugat niște praf colorat, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bondoacă în doliu, văduva, bănuiesc. - Ăăăă, ăăăă... îi țin isonul, din spate, două femei mai tinere, cu broboadă. - Costăchel, Costăchel, sufletul meu... - Ăăăă, ăăă, ăăăă... repetă cele două. - Costachel, inima mea și viața mea... - Ăăăă, ăăă, ăăă, ăăă, se-aude ecoul. - Ce sarmale bune mai făceai tu, inima și sufletu’ meu care arde... - ...care arde... - Ce borș bun mai făceai tu, ce vinișor bun mai făceai tu... - ...tuuu... - Cum am să pun eu masa și tu n-ai să vii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
al omului de cart care, din gabie, arăta cu mîna spre punctul În care marele cetaceu Își făcuse apariția, și acela era, fără Îndoială, cel mai vesel și mai minunat dintre strigăte, singura frază care reușise vreodată să deștepte un ecou În sufletul lui, căci Începînd din clipa, În care căpitanul ordona „Bărcile la apă!” și sărea imediat la cîrma celei dintîi, Iguana Oberlus Înceta să mai fie monstrul cel scîrbos care străbătea mările și se transforma În cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cînd nu mai erau decît trei ceasuri pînă la ivirea zorilor, noaptea redeveni liniștită, iar el băgă de seamă, Îngrozit, că loviturile răsunau teribil În liniștea insulei, ale cărei stînci păreau să Întoarcă, sporite de sute de ori, miile de ecouri. Dar veriga de lanț părea acum extrem de slăbită și el știa că nu se poate opri. Își smulse pantalonii și Își Înveli mîinile cu zdrențe rupte din ei, reluîndu-și eforturile, În pofida faptului că brațele Îi atîrnau de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-mi ucid propria mamă... ZÎmbi arătîndu-și dinții murdari. Hotărăște-te, fiindcă nu ai la dispoziție decît trei secunde... Ea Încercă să citească adînc În ochii lui. — N-ai să tragi, Îl asigură. — Ești sigură? — Da. Detunătura bubui În peșteră, iar ecoul ei păru să se repete de un milion de ori, din perete În perete. Uimită, neîncrezătoare Încă, Carmen de Ibarra rămase cîteva clipe foarte liniștită, Încercînd să priceapă ce Însemna să fii moartă după ce ai primit un glonț În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]