3,527 matches
-
Acasa > Poezie > Imagini > COAPSA CUVINTELOR Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016 Toate Articolele Autorului plouă peste aburii vii peste muguri risipiți între vii plouă cu soare stingher cu stele strălucind efemer mi-e o sete de lună/pelin/ de nori risipiți și senin de coapsa cuvintelor rotunjită vocală în curcubeu risipită mi-e dor între ploi de uscat între clipe de șarpele lumii vărgat atunci când cerul zurliu se rotește plouă cu
COAPSA CUVINTELOR de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377634_a_378963]
-
destrămate ! Întreabă de culoarea pertinenței. Prostia văd că e la loc de cinste, - Iar falsitatea domină în toate ! ”- Nu v-a dat Dumnezeu un pic de minte !”, Ca să vă spele totuși de păcate. Indiferența vă marchează crunt, Chiar existența voastră efemeră. În timp ce visul meu de-acum cărunt, Mi l-ați uitat stupid pe-o etajeră. - În nebuloasa versului dictat ! Îmi este chiar impus să îmi fac casă. În timp ce viitorul tău abstract, Încearcă să-mi găsească și mireasă. - Prostia la români este
PROSTIA LA ROMÂNI ESTE DOMNIE... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378411_a_379740]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Scriu ..., scriu ... și iarăși scriu! Nu prea știu ce scriu și nici pentru cine scriu. Simt că am o mare nevoie de prietenie, căreia să-i încredințez nimicurile ce mi se întâmplă în această viață efemeră. Scriu pentru a mă justifica în fața cuiva sau poate chiar înaintea copilului care am fost și pe care am încercat să-l mențin în viață cu hrana Cuvântului. Așadar, scriu pentru copilul din mine. Lucian Blaga uimește prin atitudinea față de
ÎNDEMN LA SINCERITATE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378415_a_379744]
-
cu multă tăcere ... Poezie sunt cuvintele noastre , când dragoste dăruim Atunci când pe treptele nevăzute ale timpului suim, Sunt șoaptele vântului care rătăcește prin lume hoinar Și n-are habar de cuvintele înșiruite-n dicționar... Poezie suntem noi , în existența noastră efemeră Când îmbrăcăm banalul într-o stălucitoare sferă, Sentimentele s-aprind și capătă dimensiuni mărețe Strălucind de bucurie și de atâta frumusețe... Poezie e tot ce ne-n lumea asta mare ne-ncojoară Important este să avem un pic de timp și
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
destrămate ! Întreabă de culoarea pertinenței. Prostia văd că e la loc de cinste, - Iar falsitatea domină în toate ! ”- Nu v-a dat Dumnezeu un pic de minte !”, Ca să vă spele totuși de păcate. Indiferența vă marchează crunt, Chiar existența voastră efemeră. În timp ce visul meu de-acum cărunt, Mi l-ați uitat stupid pe-o etajeră. - În nebuloasa versului dictat ! Îmi este chiar impus să îmi fac casă. În timp ce viitorul tău abstract, Încearcă să-mi găsească și mireasă. - Prostia la români este
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
destrămate !Întreabă de culoarea pertinenței.Prostia văd că e la loc de cinste,- Iar falsitatea domină în toate !” - Nu v-a dat Dumnezeu un pic de minte !”, Ca să vă spele totuși de păcate.Indiferența vă marchează crunt,Chiar existența voastră efemeră.În timp ce visul meu de-acum cărunt,Mi l-ați uitat stupid pe-o etajeră.- În nebuloasa versului dictat ! Îmi este chiar impus să îmi fac casă.În timp ce viitorul tău abstract,Încearcă să-mi găsească și mireasă.- Prostia la români este
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
-a scorțișoară, a cetina, licori, Tu, cuibărit în mine, simt cum prin ține curg. Mă strângi ușor de mână. Se-aude în surdina Cum stele sidefate dansează în eter, În păr lucesc cristale, spirale de verbina, Răscumpăram eresuri din timpul efemer. Se zbate în privire tot verdele din brad, Ne trec îngerii pragul, prind visele contur, Iubirea ne colindă-n miresmele de nard Și-n simfonii celeste toastam în albul pur. Ce-aproape este raiul, surâde-n ochii mei, Coboară Dumnezeu
NINGE CU MĂLINI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378636_a_379965]
-
brațul iernii cam nervoase, visez că sunt săgeată-n zbor ce sfarmă umbra neputinței din pătimirea-temnicer, dar în tăcerea sfâșiată în mii de fire de păianjen se-aude un sunet vechi de clopot, e biata inimă ce bate printre dorințe efemere când mintea rece o clipă adoarme la capătul ideii fixe, atunci tânjește către pace nu vrea, iar biciul vorbei grele și dorul vieții își șoptește, cuvânt tăcut cu aripi albe ce-i așteptat de multă vreme de Îngerul cu pene
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
viers al cântului i-au pus trupul sfâșiat în durere în mormânt sub stânci vestale i-au spălat rămășițele pietos cu lacrimi și l-au îmbălsămat; lumina eternității a trimis îngerul să trezească la viață pâlpâirile flăcării jertfă a răscumpărării efemerului stelelor căzătoare strivite sub poverile iluziilor trecătoare a îmbrățișat eternitatea răsăritul luminii reînviate purtând-o în slavă pe aripile lebedei în zenith. Fulgere și blestem în veci șerpilor slugile întunecatului balaur protectorul himerelor desfrânate și răului încarnat se încrâncenează confruntarea
SFÂRȘITUL CALVARULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378975_a_380304]
-
Câmpul esenței Infinitului? Ia-ți amintirile cu tine și nu uita: - Ești una cu Lumina, ești Tu, ești Calea, Adevărul, Viața, ești Alpha și Omega, cel ce era, ce este și ce vine, ești Tot din Toate, fără frontiere, în efemer și veșnicie, întregul ascuns în miez și încă și mai mult din ce-ți dorești să explorezi, să-nveți, să înțelegi, să cucerești și să păstrezi, un vis, o nouă lume, o nouă formă, un simbol, abis și înălțare, flux
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
un nimeni și nimic. În Hristos, omul primește pecetea Duhului Sfânt, este pus de-o parte, adică iese de sub autoritatea diavolului și intră sub stăpânirea lui Dumnezeu. În Hristos, omul are viața veșnică, pregustând din aceasta încă din viața aceasta efemeră. În El sunt un altfel de om, am o gândire nouă, un mod de viață nou, o trăire nouă. În El, am o misiune personală, am un scop în viață, am un țel pentru care lupt, zi de zi și
ÎN HRISTOS, OMUL ARE VIAŢĂ VEŞNICĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379074_a_380403]
-
sfârșit în țară. Avionul nu s-a prăbușit, cum mă temeam și cum mă temusem dintodeauna, Atlanticul rămăsese în urmă, Voquin și Ingrid debarcaseră la Paris, lucrurile intraseră pe făgașul lor firesc, același de când lumea, făcând abstracție de trecerea mea efemeră. Redescopăr încântat savoarea limbii materne, care îmi lipsise frustrant în ultima vreme, specificul românesc sub toate aspectele, foarte vizibil aici, față de alte locuri, și, mai ales, senzația aceea confortabilă, liniștitoare, de a fi acasă. Maria stă în celălalt capăt de
DRUMUL APELOR, 36 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379086_a_380415]
-
stau în priveghere, Când ruginia dâră dispare în uitare, Iar golul din tăcerea ce-alunecă-n mistere, Se risipește-n albul din necuprinsă zare. Astfel nimic n-atinge gând ce-și înalță vrere, Nu-i tulbură mirarea din luminânde sfere, Doar clipa efemeră se stinge-n nepăsare, Când ruginia dâră dispare în uitare. https://www.youtube.com/watch?v=UG8bDdKC6Wg Referință Bibliografică: Rondelul liniștirii / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2274, Anul VII, 23 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
RONDELUL LINIȘTIRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379080_a_380409]
-
tremurândă/” (copil sub colind) “(vă asigur că, peste timp,/dintr-o carapace de țestoasă bătrână/-poate aceeași de care-am amintit- aruncată aiurea pe fereastra altei primăveri/se va ivi un poem mult mai reușit/decât acesta/și mai puțin efemer)”(pare-se) - convențiile sunt înțelegeri poematice ale sinelui și în acest grupaj regăsim figuri de stil subtile, în care cotidianul ia forme metaforice orientându-se spre minimalizare ironică și relativism: “copilul vrea să-și depășească norma/e un recordman, ora
NICOLAI TĂICUȚU- “PESEMNE CĂ NU DESPRE MINE E VORBA” de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379124_a_380453]
-
aveau să-și adăpostească cenușa vremelniciei lor pe pământ în galeriile Crematoriului. Astfel se elucidă și enigma perenității Ei. Cu un gest feminin de actriță, îndreptă ochii spre baston, atingând cu mâna părul ca de abur - unicele bănuite simboluri ale efemerului... Referință Bibliografică: PREȚUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1412, Anul IV, 12 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
la modul concret are prea puțină implicare. Odată cu fluidizarea relațiilor, cu creșterea caracterului abstract al economiei (din cauza tranzacțiilor financiare informatizate) asistăm și la o imaterializare a puterii politice. Cum putem caracteriza cultura care exprimă spiritul informatizării? „Este o cultură a efemerului, a imediatului, o cultură a strategiilor decizionale. Este o multifață, o cultură virtuală, ca în experiența vizuală creată de calculatoare în cyberspace și care remodelează realitatea. Nu este vorba de o iluzie, ci de o forță materială a informației care
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379789_a_381118]
-
înșiși erau osândiți la lupta de supraviețuire. Pentru a supraviețui, oamenii trebuiau să se adune în colectivități. Fiind mulți, oamenii se organizau mai bine, se puteau apăra mai ușor când veneau jefuitorii. Satele care apăreau în oaze smulse pădurii erau efemere, foarte des erau distruse de cete rivale, sau de cotropitori veniți de la mari depărtări. În acele vremuri, puțini oameni aveau așezări stabile. Ceva mai mulți erau cei care migrau, cu averea lor (animalele în speță), cu copiii și soțiile. Cu
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
fulger ne-ntrerupt / Rătăcitor prin ele. Căci unde ajunge nu-i hotar, / Nici ochi spre-a cunoaște, / Și vremea-ncearcă în zadar / Din goluri a se naște.» (Luceafărul - EP, I, 132 sq.; s. n.); infinirea generațiilor / lumilor în raportul filosofic etern / peren - efemer, în raportul clipă „în curgere“ - clipă „suspendată“, în polivalența temporalității: „timp individual“, „universal“ / „cosmic“, „timp ireversibil“ etc.: «Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați / Ne succedem generații și ne credem minunați; / Muști de-o zi pe-o lume mică de se
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
prin măreția lor, care, privită simplu, nu ar fi decât inversată eronat, în înțelegerea valorii ei reale, autentice... Depărtarea de sine pentru a te înțelege mai bine, privindu-te din exterior, detașat de propria-ți limitare în trup și ființă efemeră, neputincioasă adesea în pielea-i precum un zid stăvilitor și refractar prin sine, alternând între cald și rece pe dinăuntru, în lumina mereu prezentă a soarelui ori, în noapte, cea palidă a lunii, devine egală cu distanțarea de pașii lumești
PLUTIND PRINTRE SIMŢIRI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380067_a_381396]
-
sfințitoare. Autorul consideră, pe bună dreptate, că ”viața creștinului ortodox a fost întotdeauna marcată, din punct de vedere sacramental-liturgic, a devenit parte a timpului liturgic, orientându-se astfel pe făgașul veșniciei. De aceea, trecerea prin această lume este eliberată de efemer dacă se împletește cu lumina Liturghiei și se lucrează euharistic”. Creștinii noștri ortodocși au viețuit astfel de-a lungul secolelor, cu fața spre Dumnezeu care își descoperă Slava în chip nevăzut, dar și văzut, în icoane: ”Icoana, candela au împodobit
STELIAN GOMBOŞ, SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREȘTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOȘILOR, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2014, 422 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 172 [Corola-blog/BlogPost/381870_a_383199]
-
Pentru pătimire din sufletu-mi pribeag, Revărsată în a sorții menire, Că parte n-am avut de ce mi-a fost mai drag, Las ploaia gândului să-mi inunde privire. Să-mi pot alunga coșmar de neputință Din viețuirea cu visuri efemere, Nădăjduind în miracol de credință, Voi duce speranța-n veșnica tăcere. Puțin câte puțin murind în orice zi, Cu lacrimă de tuș las zestre de idei, Cititorilor, când amintire va fi Raza gândului revărsat din ochii mei. Că doar o
LA NAȘTEREA MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381908_a_383237]
-
este un tablou pictat cu iubire și speranță în care oricine se poate oglindi sorbind frumusețile universale: “privindu-mă pe mine/ te vei descoperi pe tine!”. (Tablou) Misterele existențiale care îi frământă gândurile și sufletul se adapă din clipele unui efemer grăbit, însă poeta le găsește forme și sensuri bine definite, pictându-le pe pânza veșniciei. Natura, soarele, iubirea și visul sunt descrise cu iscusință artistică și capătă semnificații primordiale. “ce este geneza pentru natură?/ un spectacol îngăduit/ de ambiguitatea soarelui
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
remușcărilor, dar și a idealismului abstarctizant al vieții imaginate. Adevăr halucinant, desprins de realitate, fiecare îl definește imaginând paradisul unei vieți perfecte. Contopire de bucurii, rămase fără sunet în amalgamul unei perpetue trăiri, suntem și vom rămâne visătorii unei clipe efemere. Referință Bibliografică: CONTOPIRE - 15 - BUCURIE / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1970, Anul VI, 23 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
BUCURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381983_a_383312]
-
mergeam Prin albul ținut Dar nu la pas, și nici fugind, Dansam. Pe mal de transparente Ape clare Sub arborii de argint Într-o eternă sărbătoare. Mă roteam . Mergeam rotindu-mă și ascultam. Nimic nu putea fi rostit Nici despre efemer, nici despre infinit Pentru că, fiecare cuvânt Se preschimba într-o pală de vânt! Doar alb monolog Rostit incantatoriu, cu nesațiu m-a întors fulgerător din celestul spațiu prin porțile de diamant ce singure se deschideau și-n depărtare ca o
HIPERBOREEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382056_a_383385]
-
dar nu încetează să poarte falnic pe frunte diadema zeiței ocrotitoare a culturii și artei. Ceea ce făurește „Catena” - farmacia inimii e o prelungire a reînvoirii binelui și iubirii de la inimă la inimă. Niciunul dintre aceste acte nu e pură și efemeră întâmplare, ci un summum de inițieri și sprijiniri în continuitate nelimitată a idealului etic și estetic. Artiștii României au reclădite an cu an în perspectivele lor deloc roze altminteri, neprețuite posibilități acordate prin atașamentul personal al oamenilor remarcabili de la „Catena
NICO MUZICA, ÎNFLORIND VIAŢA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382096_a_383425]