4,264 matches
-
istmul care separa Marea Mediterană de Marea Roșie era în parte o regiune lagunară și mlăștinoasă. Alte texte antice egiptene documentează fuga sclavilor care părăseau Egiptul pentru a se întoarce să trăiască liberi în deșert. În această direcție se îndreptau și oficialii egipteni atunci când situația lor la curte devenea nesigură, după cum povestește, de exemplu, un anume Sinuhe (circa 1962-1928 î.C.). Acest personaj a traversat lacul cu barca, apoi s-a ascuns după un tufiș și a profitat de întuneric pentru a scăpa
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Însă orice încercare de a preciza mai exact data exodului rămâne fără rod. Au existat prea multe exoduri ale sclavilor semiți fugiți din Egipt ca să putem spune care dintre ele este chiar cel despre care vorbește Biblia. În plus, arhivele egiptene nu au înregistrat nicio dispariție în mare a unei armate egiptene în timp ce urmărea un grup de israeliți ieșiți sub călăuzirea unui anume Moise. Nu amintesc nici de moartea faraonului înecat în mare. În realitate, cronicile timpului nu înregistrau prea ușor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fără rod. Au existat prea multe exoduri ale sclavilor semiți fugiți din Egipt ca să putem spune care dintre ele este chiar cel despre care vorbește Biblia. În plus, arhivele egiptene nu au înregistrat nicio dispariție în mare a unei armate egiptene în timp ce urmărea un grup de israeliți ieșiți sub călăuzirea unui anume Moise. Nu amintesc nici de moartea faraonului înecat în mare. În realitate, cronicile timpului nu înregistrau prea ușor înfrângerile. Și, foarte probabil, pentru curtea faraonului, evenimente ca acelea pe
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nopții, un vânt puternic de la Est a descoperit o parte a malului unui lac din regiune (14,9 și o parte a versetului 21). Dacă erau aproape de mare, la vânt s-a adăugat, poate, și mareea. În orice caz, carele egiptene au întârziat probabil pe această parte a plajei. Povestirea biblică nu o spune explicit, dar este o explicație sugerată de povestire. În plus, în timpul nopții, o ceață groasă (sau un nor de nisip ridicat de vânt) i-a împiedicat pe
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
personaj care trăia în deșert desfășurându-și activitatea de conducător religios și politic. Tot acolo ar fi și murit. În Negheb există destul de multe sanctuare care datează din diferite timpuri și e posibil ca „Moise”, probabil un bărbat de origine egipteană (cf. numelui său), să-și fi petrecut viața într-unul dintre ele. În orice caz, acest context este plauzibil. Așadar, cadrul în care un personaj precum Moise și-ar fi putut exercita activitatea există. Însă aceste reflecții nu ne permit
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ar înțelege bine de ce imperiile vecine nu au auzit nimic vorbindu-se despre asta și nu au păstrat nicio amintire. Dar nici Egiptul antic nu-și amintește de Solomon, deși acesta s-a căsătorit, tot conform Bibliei, cu o prințesă egipteană, fiica faraonului (1Rg 9,16; 11,1). Nici arheologia nu a putut valida imaginea biblică a regatului lui David și Solomon. N-a rămas mare lucru din palatul și faimosul templu al lui Solomon. În realitate, descrierea acestui templu este
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
moștenitorului dinastiei lui David, Roboam, fiul lui Solomon (1Rg 12). Aceeași carte povestește că în timpul domniei lui Roboam, faraonul Egiptului, Șișac (945-924 î.C.) a invadat țara lui Iuda (1Rg 14,25-28). Roboam a plătit un tribut considerabil faraonului. Textul egiptean care amintește această campanie conține lista cetăților cucerite, însă inscripția este deteriorată și incompletă. În orice caz, Ierusalimul nu figurează printre ele. Un alt detaliu interesant: în campania sa, faraonul pare mult mai interesat de Regatul de Nord decât de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
interesat de Regatul de Nord decât de cel de Sud. Acest fapt confirmă că Regatul de Sud era în această epocă mai puțin important decât Regatul de Nord. Există în acest caz un „contact” între povestirea biblică și un document egiptean. Ambele documente dau mărturie despre campania militară, dar, cu toate acestea, există diferențe de detaliu deoarece fiecare are un interes propriu. Cartea Regilor este mai interesată de soarta cetății sfinte și de templul său, în timp ce faraonul vrea să-și laude
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
profitat de situație pentru a-și recuceri măcar parțial independența. A reluat vechea politică de alianță cu Egiptul, în ciuda opiniei contrare a profetului Isaia (vezi Is 18,1-7; 19,1-15; 30,1-8; 31,1-3), care nu mai credea în puterea egipteană. Isaia polemizează și împotriva consilierilor lipsiți de inteligență ai regelui (Is 28,14-22; 29,15-16). Probabil, Ezechia a luat legătura și cu Merodah-Baladan în această perioadă. Biblia vorbește despre aceasta în 2Rg 20,12-19, și situează evenimentul spre sfârșitul domniei
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
însă, profetul trimite drept mesaj regelui un lung oracol împotriva regelui Asiriei (19,21-34). Prima concluzie (19,8-9) sugerează că Senaherib a trebuit să abandoneze, cel puțin pentru o perioadă, planul de a asedia Ierusalimul pentru a înfrunta o armată egipteană venită să-l atace de la sud (18,9). Textul vorbește de nubianul Tirhaca care a domnit, de fapt, din 685 până în 664 î.C., dar probabil a fost asociat la domnie începând cu anul 690 î.C. Acest text pune
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cu anul 690 î.C. Acest text pune o dificultate despre care vom vorbi în continuare. Textul nu spune care a fost rezultatul acestui conflict. Se poate presupune că Senaherib a trimis un al doilea mesaj după ce a înfrânt armata egipteană (19,9b). Ar fi o modalitate logică de a înțelege textul. Lipsesc însă elementele sigure pentru a putea afirma că este unicul mod de a interpreta datele. A doua concluzie (19,35-37) descrie eliberarea miraculoasă a cetății sfinte: îngerul Domnului
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
unor regi care se supun spontan, înfrângerea regelui Ascalonului care a încercat să reziste; b) campania împotriva cetăților filistene de-a lungul coastei (în regiunea Iaffa) care aparțineau regelui Ascalonului. Complotul cetății filistene a Ecronului cu ajutorul Egiptului. Înfrângerea unei armate egiptene la Elteche, cetatea situată la circa 20 de km la sud de Iaffa, pe pârâul Sorec; c) campania spre interiorul țării Iudeii: cucerirea cetății filistene Ecron, cucerirea a 46 de cetăți fortificate din regatul lui Iuda, deportarea a 200150 de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
la tronul tatălui său, Șabaca, începând cu anul 690 î.C. În orice caz, nu suntem după anul 701 î.C. Există două soluții la această problemă: sau scriitorii biblici îl confundă pe Șabaca cu fiul său Tirhaca, sau armata egipteană era condusă de principele Tirhaca. În orice caz, Senaherib vorbește de o bătălie împotriva unei armate egiptene fără să citeze numele comandantului său. Acest lucru se explică mai bine dacă faraonul, în persoană, nu participa la expediție. Conform cronicii lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
anul 701 î.C. Există două soluții la această problemă: sau scriitorii biblici îl confundă pe Șabaca cu fiul său Tirhaca, sau armata egipteană era condusă de principele Tirhaca. În orice caz, Senaherib vorbește de o bătălie împotriva unei armate egiptene fără să citeze numele comandantului său. Acest lucru se explică mai bine dacă faraonul, în persoană, nu participa la expediție. Conform cronicii lui Senaherib, ciocnirea dintre cele două armate a avut loc înainte de campania împotriva cetăților lui Iuda, nu în timpul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de Iaffa), care se află la distanță destul de mare de Libna, cetate menționată în 2Rg 19,8 (care se găsește la câțiva kilometri la nord de Lachiș). Încă o dată, există confuzie în unele părți, deși există unanimitate asupra unei intervenții egiptene trimise de un rege de origine nubiană. (3) Ultimele mari probleme provin din povestirea din 2Rg 19,35-37. Prima: trebuie să ne întrebăm ce a provocat înfrângerea armatei asiriene. 2Rg 19,35-36 spune că o intervenția supranaturală l-a obligat
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
beton, pe vremuri alb, acum de un cenușiu pătat, cu colțuri rotunjite, ferestre încadrate în rame curbe de oțel și un acoperiș din țigle verzi, ușor înclinat. Deasupra ușii principale exista și un soi de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În ușă era încastrat un vitraliu oval, pictat cu lalele roșii, foarte stilizate. Mai existau vitralii florale și la etaj, iar în salon se afla un larg paravan de sticlă pictată, reprezentând un aeroplan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că n-am văzut-o și eu pe Stella, în ziua aceea când am sosit la locuința lui Brian. Da, ai scăpat prilejul. Stella e puternică, e mai puternică decât noi toți. Și atât de frumoasă - e ca o regină egipteană. Unde e acum? La Londra. Sau, după câte presupun eu, la taică-su la Tokio. Ce ciudat! Da, dar cuplul Stella-George a fost întotdeauna ciudat. Ei, uite-le pe domnișoara Meynell și pe domnișoara Scotney. De unde cunoști numele cameristei? L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi în stare să se repeadă în stradă, scheunând și smiorcăindu-se, și cerând să fie arestat și pus sub supraveghere. Porumbeii, dis-de-dimineață, repetau încetișor: „Rozanov, Rozanov“. O visase pe Stella, îi revedea adeseori în vis capul frumos, de regină egipteană. Diane îl înduioșa și-i dăruia puțin calm, dar el o disprețuia. Pe Stella o admira, dar nu o putea suporta, Stella era un dușman. Simțea o vagă ușurare știind că e în altă parte, dar nu încerca nici cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
părăsise locuința lui Brian, nu plecase nici la Londra și nici nu se îmbarcase pentru Tokio. Pur și simplu, luase una dintre umbrelele lui Gabriel (ploua cu găleata) și, astfel, ascunzându-și sub umbrelă frumosul ei cap brun de regină egipteană, străbătuse distanța (nu prea mare) până la casa mea de lângă Crescent și, odată sosită, s-a predat, ca să spunem așa. Când folosesc acest cuvânt, nu vreau să spun decât că Stella ajunsese la capătul răbdării și (dați-mi voie să subliniez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
subiectul unor presupuneri sau ipoteze; după cum ne dăm seama, acest lucru constituie un obstacol greu de depășit în vederea elaborării unei cronologii. Abia după moartea lui Solomon li se precizează numele unor faraoni, făcând astfel posibilă o analiză comparată cu izvoarele egiptene. c) După eliberarea din sclavia Egiptului și exod, urmând drumul prin deșert spre țara făgăduită, triburile au ajuns la „Marea de trestii” (o traducere mai exactă decât „Marea Roșie”) pe care au traversat-o într-un mod miraculos; au ajuns apoi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
fi apropiat pe egipteni mai mult decât orice alt popor de viitorul calendar iulian; a fost nevoie să mai așteptăm până în anul 46 î.C.! e) Oricum, pe baza celor 1460 de ani ai ciclului lui Sirius (numit de astronomii egipteni și „ciclul lui Sothis”), astăzi putem calcula în sens invers cu destulă ușurință cursul cronologiei egiptene: de la autorii clasici știm că un an al lui Sirius a căzut în 37 d.C., astfel că, mergând în urmă, acest fenomen se repetă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nevoie să mai așteptăm până în anul 46 î.C.! e) Oricum, pe baza celor 1460 de ani ai ciclului lui Sirius (numit de astronomii egipteni și „ciclul lui Sothis”), astăzi putem calcula în sens invers cu destulă ușurință cursul cronologiei egiptene: de la autorii clasici știm că un an al lui Sirius a căzut în 37 d.C., astfel că, mergând în urmă, acest fenomen se repetă în anii 1317 î.C., 2772 î.C. și, dacă vrem, la 4225, an despre care
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în practică, acest calendar nu putea funcționa. Din cauza tăcerii izvoarelor, orice presupunere este îndoielnică. Admițând că sistemul a funcționat în vreun fel, nu există nici o dovadă că a funcționat cum trebuie! Mai apare o întrebare: ce raport există între calendarul egiptean (cf. 16.1.c-e) și cel din Cartea Jubileelor sau de la Qumran? Chiar dacă unii autori nu admit o dependență, analogia vizibilă între cele două moduri de calcul presupune un oarecare raport. Încă o întrebare, și aceasta fără răspuns, este
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și se păstrează de-a lungul vieții sportive. Toate aceste fapte inițiatice, prezente astăzi în sport, erau considerate în religie stadii ale conștiinței, descoperiri interioare și transformări menite să conducă discipolul de la starea lui actuală la o stare divină, înțelepciunea egipteană spune că „omul este un Dumnezeu muritor...Dumnezeu este un om nemuritor”? Se vorbește adeseori despre o anumită legătură între inițiere și tradiție. Într-adevăr, putem spune că tradiția sportivă este lanțul care îl leagă pe sportiv de predecesorii săi
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
6, 29-31) care demonstrează ideea de interpretare prin selecția (omisiunea) frazelor traduse și alegerea terminologiei latine (v. Partea I, cap.3) 3.2.7. alegerea și adoptarea unei atitudini sau poziții, când există mai multe teorii similare sau discordante (ordinea egipteană a planetelor II, 3, 14, schema liniară a progresiei geometrice II, 2, 15) 3.3. Metodologia utilizată de Macrobius în comentarea operei ciceroniene este cea folosită și de ceilalți comentatori neoplatonicieni (Iamblichos, Chalcidius, Proclos) de a plasa pasajul de comentat
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]