2,955 matches
-
reveniseră deja În forță. Zilele astea, totul părea a accelera din ce În ce mai tare. Ca skateboard-urile. Copiii luară scurt curba la pod și dispărură pe șosea. Nu se auziră nici zgomote de frâne bruște, nici claxoane, așa că mă Încercă un sentiment egoist de ușurare: văzusem destule cadavre În ultima vreme. M-am uitat la Lou, care-și strângea haina În jurul trupului. — Ai vrea să-i spui tu? am Întrebat-o. Să-i tragi un șut zdravăn În fund? Pe tine te-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
va întâmpla cu mine, mă dor anii pe care i-am irosit pentru tine, suntem împreună de când aveam doisprezece ani, iar acum am aproape patruzeci? Când eram încă tânără și arătam bine, nu ai îndrăznit, dar acum ai prins curaj? Egoistule, exploatatorule, strig eu, desprind alte și alte haine de pe sfori, orice îmi cade în mână, cum îmi poți face una ca asta, cu ce drept, deodată ai simțit că vrei o viață nouă? Crezi că aici ești în tabără, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
birocratic idiot, vreau să-mi încerc forțele pur și simplu. Înțelegi ce spun? — Parcă ar fi vorba de un joc. Păi chiar este un joc. Nu dau doi bani pe putere și pe bani. Crede-mă. Poate par un ticălos egoist, dar nu sunt nici egoist, nici interesat. Îmi place să știu tot, să-mi bag nasul peste tot și să văd de ce sunt capabil în această cursă dură pentru supraviețuire. — Deci n-ai idealuri? — Normal că n-am. Nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
încerc forțele pur și simplu. Înțelegi ce spun? — Parcă ar fi vorba de un joc. Păi chiar este un joc. Nu dau doi bani pe putere și pe bani. Crede-mă. Poate par un ticălos egoist, dar nu sunt nici egoist, nici interesat. Îmi place să știu tot, să-mi bag nasul peste tot și să văd de ce sunt capabil în această cursă dură pentru supraviețuire. — Deci n-ai idealuri? — Normal că n-am. Nu ai nevoie de idealuri în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
meu și dacă văd că lucrurile nu merg cum trebuie, mă opresc și văd unde am greșit. Dacă ne gândim bine, o societate nedreaptă nu e decât o societate care ne permite să ne exploatăm posibilitățile la maximum. — Ești cam egoist, aș spune. Poate că sunt, dar n-am de gând să stau cu ochii-n soare și să aștept să-mi cadă para mălăiață în gură. În felul meu, muncesc foarte serios, poate de zece ori mai mult decât tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de lucruri. — Adică? — Relația dintre noi, normal. Ajunsesem să-mi facă mai multă plăcere să fiu cu tine decât cu el. Nu ți se pare ciudat... și dificil? Bineînțeles că îmi este încă drag. E adevărat că e puțin cam egoist, îngust la minte și un pic cam fascist, dar are o seamă de calități și oricum e primul băiat cu care am avut o relație serioasă. Totuși, tu însemni ceva cu totul special pentru mine. Când sunt cu tine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o sărută. — O, dragul meu, spuse ea. Te rog, dragostea mea. Dragostea mea dragă, bună și minunată. O, te rog, te rog, te rog, dragul meu iubit drag. După un timp destul de Îndelungat zîmbi: — Îmi pare rău c-am fost egoistă cu baia. Da’ după ce m-am spălat eu așa m-am simțit - egoistă. — N-ai fost egoistă. — Roger, mă mai iubești? — Da, fata mea. — Te simți altfel după? — Nu, minți el. — Eu nicidecum. MĂ simt mai bine după. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dragă, bună și minunată. O, te rog, te rog, te rog, dragul meu iubit drag. După un timp destul de Îndelungat zîmbi: — Îmi pare rău c-am fost egoistă cu baia. Da’ după ce m-am spălat eu așa m-am simțit - egoistă. — N-ai fost egoistă. — Roger, mă mai iubești? — Da, fata mea. — Te simți altfel după? — Nu, minți el. — Eu nicidecum. MĂ simt mai bine după. Nu trebuie să-ți zic asta. — Zi-mi. — Nu. Nu vreau să-ți spun prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
O, te rog, te rog, te rog, dragul meu iubit drag. După un timp destul de Îndelungat zîmbi: — Îmi pare rău c-am fost egoistă cu baia. Da’ după ce m-am spălat eu așa m-am simțit - egoistă. — N-ai fost egoistă. — Roger, mă mai iubești? — Da, fata mea. — Te simți altfel după? — Nu, minți el. — Eu nicidecum. MĂ simt mai bine după. Nu trebuie să-ți zic asta. — Zi-mi. — Nu. Nu vreau să-ți spun prea multe. Da’ ne simțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
e că am fost și sunt încă alcoolic. Toți îl susțin dând din cap. Eu sunt foarte fericită că Davey nu mă va șoca relatând niște întâmplări cu bețivi notorii. Nu cred că aș fi putut înțelege. Știu că sunt egoistă. Mă bucur mai mult pentru mine decât pentru el. Recunosc că am devenit exagerat de egocentrică, de când Patrick m-a absorbit cu totul și nu mai am loc în viața mea și pentru alte persoane. Am băut la început ocazional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
crede că tocmai și-a trădat fratele. Finn lucrează din greu la computer. Nu i-a adresat nici un cuvânt toată dimineața, dar asta nu e nimic anormal. — Sper că nu se transformă în Cain și Abel. Nu vreau să par egoist, dar asta-i cea mai bună slujbă pe care am obținut-o până acum. Nu vreau să se omoare unul pe altul sau să-și împartă acțiunile firmei sau, mai rău, și una, și alta. —Cain și Abel implicați într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nimerit direct la țintă. În minutele care îi sunt alocate, nu scapă din vedere nici cel mai neînsemnat defect al Vanessei. Iată capetele de acuzare: totdeauna aștepta ca el să plătească, îl critica tot timpul și era mereu nemulțumită. E egoistă, obsedată de propria ei persoană și superficială. Se consideră cea mai grozavă ființă din lume și așteaptă mereu complimente. Finn e în elementul său și pare să savureze fiecare moment. Când termină, are o figură foarte satisfăcută. Charlotte aplaudă iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
într-o relație serioasă, și nici măcar într-o aventură de-o noapte. Sunt convinsă că am dreptate. Trebuia să-mi fi dat seama de la bun început. El a știut mai bine care a fost situația reală, dar a fost prea egoist, n-a suportat ideea de-a mă pierde și m-a tratat îngrozitor. Finn scoate cartonașul roșu. Nu mai spun un cuvânt. — Termină ce ai de spus, Rebecca! mă îndeamnă Daisy. Nu, e suficient, îi răspund cu promptitudine. Gata. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
chiar când ai crede că relația a devenit într-adevăr serioasă, te-ai trezi că îți spune că totul a fost o greșeală! De fapt, vrea o relație stabilă, dar fără nici un fel de responsabilitate! La naiba! Este un animal egoist și manipulator! E atât de nervoasă, încât se ridică și începe să lovească pernele din jur. Le smotocește cu atâta putere, de zici că o să le sară tot puful. —Daisy, țip eu la ea, când se apropie de perna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se uită la pernă ca trăsnită. —Mulțumesc, zice, punând-o pe fotoliu și mângâind blând, cu un deget, broderia fină, roz cu argintiu. Doamne! Se vede ce furioasă sunt! Perna asta m-a costat o avere! — Da, îmi amintesc! — Animal egoist și manipulator! repetă ea morocănoasă, așezându-se lângă mine. Mi-e greu să admit comentariile și aprecierile lui Daisy, cu toate că s-ar putea să aibă dreptate. Totul mergea minunat între mine și Jake, mi-e aproape imposibil ca, uitându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mine în goană, chelălăind. În urma lui, o ceată de puradei înarmați cu bețe, urlând de bucurie. Oricum, Adelina nu m-ar fi lăsat să traversez de unul singur și rănit un cartier așa de periculos. Da, Sabina este cea mai egoistă femeie pe care o cunosc. Printre două tomberoane, cam la trei sute de metri, zăresc ceea ce aduce cu arhitectura specifică unei policlinici. Mă târâi printre costișe și pârloage. Pătrund în trupul spitalului cu un aer de iscoadă. Mă îndrept spre secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Teofana, nu te supăra! — Cum să nu mă supăr? Pot cânta înainte de ora 16 când nici n-am ajuns bine de la școală? Sau să cânt după ora 21 când lumea se pregătește de culcare? Eu am zis că ne înțelegem, egoistule, dar cu tine nu se poate sta de vorbă. — Ba se poate sta, Teofana, că de aceea te-am chemat jos. Eu am exagerat. Am vrut să te necăjesc puțin, că-mi place când te-nfurii. Hai să discutăm serios
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
său, umăr la umăr, înaintau sub perdeaua razelor lunare, în noaptea fără vânt, Poetul și cu Fratele, cel dintâi sensibil mai optimist și mai bine dispus, ca efect al coniacului aceluia veritabil, maturat, de plăcerea căruia se bucurase aproape singur, egoistul! La urmă, în buiestru, Bossul tropăia ușor, silindu-se și el să nu piardă cursa, incomodat parțial de coșul de nuiele, de care nu se despărțise o secundă. Pe stânga, lingând întunericul, pălălăile albăstrii-roșietice ale incendiului stârnit cu gaz metan
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
moment din vârtejul de întrebări care m-a cuprins, cred că reușesc să vă aud pe voi cei din jurul meu. Nu am cum să răsplătesc universul pentru un asemenea dar: voi, prietenii mei. Cu voi renunț la drame și gânduri egoiste. Renunț la apusuri și răpesc doar zilele cu soare îmi mențin pulsul constant. Parcurg același drum de multe mii de zile și încă nu l-am învățat. Adorm în fiecare seară pe aceeași parte, cu aceleași gânduri și aceeași durere
Lumea sufletului meu. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
Oamenii, care prin autodisciplină, respectă legile Naturii și a ciclurilor ei și acționează pozitiv, prin gândurile, cuvintele și acțiunile lor, obțin, ca efect, starea de sănătate, fericire și bună stare. Oamenii cu atitudini negative: supărăcioși, mâhniți, răi, invidioși, lacomi, avari, egoiști, fricoși, care urăsc, etc., împiedică (opresc) circulația energiei vitale prin ei și devin bolnavi, au necazuri și trăiesc în sărăcie. Puterea de vindecare a oamenilor există în ei și poate fi declanșată prin relaxare, prin respectarea legilor Naturii (fără excese
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
membru al ei, trebuie să găsească condiții optime de viață. Pentru suferința oricărui membru al familiei, sunt responsabili toți ceilalți, care conștient sau inconștient, au contribuit la acea suferință. Nici un membru al familiei, părinți sau copii, nu trebuie să fie egoist, să nu supere cu nimic pe ceilalți. Fiecare trebuie să recunoască ajutorul celorlalți membri ai familiei și să le mulțumească pentru el (pentru ajutor). Fiecare membru al familiei trebuie să contribuie și să ajute la rezolvarea problemelor familiale, după posibilitățile
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
din sine o practică individualistă în adevăratul sens al cuvîntului. În această privință, imaginarul nostru public combină două mari confuzii, a asocierii cu colectivismul și a individualismului cu egoismul. Țăranul român nu este individualist, cum se spune adesea, ci firesc egoist și puțin invidios ca tot omu’ ; iar înver șunarea împotriva mult recomandatelor aso cieri nu vine din amintirea sumbră a cooperativelor comuniste, ci din lipsa unui spirit indi vidualist real preși post-comunist. Și din acest punct de vedere cultural e
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de recunoaștere - afectivă, juridică și/sau socială - din partea Celuilalt. Nimic spectaculos, în aparență. Dar nici paradigma dominantă, care a intrat în viața noastră cotidiană fără să știm, nu afirmă decît ceva la fel de „simplu” : motivația primă a Omului este interesul său egoist, pe care acesta se străduiește permanent să-l gestioneze în mod rațional, maximizîndu-și avantajele. Doar că cele două viziuni au consecințe fundamental opuse. Din perspectiva heterodoxă a recunoașterii, „oamenii nu ne mai apar doar și în primul rînd ca ființe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lor interes, ci mai degrabă niște ființe vulnerabile străduindu-se pentru împărtășirea și confirmarea dorințelor lor. Și, în ultimă instanță, am acționa și noi înșine în mod diferit - și, probabil, mai sincer. Căci, revenind la casele noastre, oare cît interes egoist și alegere rațională și cîtă dorință ascunsă de recunoaștere socială se află în spatele locuințelor noastre ? și ce rost ar avea o asemenea casă făloasă, oricît confort și siguranță ne-ar oferi ea, pe o insulă pustie ? Grijile îngrijirii — Să vezi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am putea spune că economia se naște în momentul în care Adam Smith preia această contradicție și o definește ca mecanism al „bunăstării națiunilor”. Măcelarii sau brutarii săi nu vor decît să „sprijine producția domestică”, mînați de interese private și egoiste, dar, procedînd astfel, ei produc și asigură bunul public, necesar tuturor - și o fac într-un mod mult mai sigur și eficient decît dacă și-ar fi propus-o din rațiuni morale. Prin intermediul „mîinii invizibile” a Pieței, interesul individual și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]