1,494 matches
-
abia în 1881. Din cauza faptului că pe atunci nu existau școli de stat românești, în 1829 tatăl său l-a dat pe micul Iraclie la Mănăstirea Sucevița pentru ca să învețe să citească și să scrie. El s-a aflat în grija egumenului Ghenadie Platenchi, care-l și botezase. După plecarea egumenului la Mănăstirea Putna, copilul l-a însoțit. La mănăstire, Iraclie a învățat cântarea psaltică. A urmat cursul primar la Suceava, apoi s-a înscris la Gimnaziul din Lemberg. În 1843, în
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
existau școli de stat românești, în 1829 tatăl său l-a dat pe micul Iraclie la Mănăstirea Sucevița pentru ca să învețe să citească și să scrie. El s-a aflat în grija egumenului Ghenadie Platenchi, care-l și botezase. După plecarea egumenului la Mănăstirea Putna, copilul l-a însoțit. La mănăstire, Iraclie a învățat cântarea psaltică. A urmat cursul primar la Suceava, apoi s-a înscris la Gimnaziul din Lemberg. În 1843, în perioada studiilor la Lemberg, a fost arestat și ținut
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
pănuși) și de apicultură. El a criticat politica antiromânească a episcopului Eugenie Hacman care îi învinuia pe unii preoți de iredentism românesc pentru a-i discredita în ochii guvernului austriac. În 1893 a fost numit exarh arhiepiscopal, iar în 1895 egumen al Mănăstirii Putna. Iraclie Porumbescu a decedat la 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn, foarte aproape de altarul la care slujise ca preot. Pe crucea sa de mormânt se
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
o judecată din secolul al XVIII-lea. Tradiția mănăstirească și unele izvoare îl consideră drept prim întemeietor al mănăstirii rupestre pe călugărul Jezechil, care a venit de la schitul Deleni, din dreapta Prutului, pe la sfârșitul secolului al XVII-lea. Ulterior (pe la 1770), egumenul Feodosie a construit o biserică de lemn la poalele stâncii. În felul acesta, mănăstirea își lărgește amplasamentul alături de cel rupestru, dezvoltând un complex întins de chilii și anexe și prin 1812 are deja două biserici de lemn (inclusiv o clopotniță
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
fostului sanatoriu de odihnă și tratament “Albinuța”, ale cărui edificii au fost cumpărate de Episcopia de Edineț și Briceni. Inițial aici s-au așezat un grup de 8 frați, veniți de la Mănăstirea Noul-Neamț (Chițcani), în frunte cu arhimandritul (pe atunci - egumenul) Damian, numit încă de la început stareț al acestei mănăstiri. Cu străduința starețului și a fraților din mănăstire, în scurt timp s-a amenajat un paraclis, chilii, trapeza și alte edificii absolut necesare vieții mănăstirești. Cu timpul acestea au fost aduse
Mănăstirea Zăbriceni () [Corola-website/Science/315309_a_316638]
-
Moscova. Unii călugări de aici au copiat manuscrise liturgice, aici aflându-se un exemplar din "Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea" al lui Dimitrie Cantemir din 1698, cumpărat de mănăstire și în care diverși cititori au consemnat evenimente contemporane. Printre egumenii mănăstirii pot fi menționați Isaia Nacu (în jurul anului 1702) și Gheorghe Abăza (1715-1721). În anul 1775, Imperiul Habsburgic a ocupat nordul Moldovei, teritoriu pe care l-a denumit Bucovina. Autoritățile ocupante austriece au desființat majoritatea mănăstirilor din Bucovina, menținând doar
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
că va birui, ceea ce s-a și întâmplat. În amintirea acestei victorii, domnitorul a construit în anul 1488 Mănăstirea Voroneț. După sfințirea mănăstirii, Daniil se mută de la chilie în mănăstire. Aici își petrece ultima parte a vieții, fiind ales ca egumen al mănăstirii. A decedat în anul 1496 și a fost înmormântat în biserica Mănăstirii Voroneț. Pe piatra de mormânt care s-a făcut la dorința lui Ștefan cel Mare stă scris: "„Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil”". A
Chilia lui Daniil Sihastrul () [Corola-website/Science/321388_a_322717]
-
înscrisă, de timp complex. Ca dimensiuni, se presupune că abia dacă ar atinge jumătate din suprafața desfășurată a bisericii actuale. Biserica era înconjurată de un cimitir. La propunerea domnului Petru Mușat, mitropolitul Haliciului, Antonie, l-a hirotonit pe Iosif Mușat, egumen al Mănăstirii Neamț și rudă cu domnitorul, ca episcop al Cetății Albe. La scurtă vreme, acesta din urmă este ales în scaunul de mitropolit al Moldovei, dar Patriarhia Ecumenică refuză să-l recunoască. Abia la 26 iulie 1401, la stăruința
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
an, parohul Bisericii „Sf. Dumitru“ din Suceava a făcut o cerere către Mitropolia Bucovinei pentru a prelua Biserica Mirăuți ca filială a parohiei sale, deoarece biserica sa era în reparații. La 1 aprilie 1919, Consistoriul arhiepiscopesc de la Cernăuți a dispus egumenului Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou din Suceava“ să predea lăcașul de cult parohului de la Biserica „Sf. Dumitru“ pentru a folosi biserica pe durata reparațiilor la biserica sa parohială. Abia la 25 ianuarie 1926, biserica a fost scoasă din cadrul parohiei sus-amintite
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
Suceava. Edificiul religios are hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", sărbătorit la data de 8 noiembrie. Biserica de lemn din Slătioara nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, deși are o vechime mare. În anul 1797, egumenul Chiril Râșcanul de la Mănăstirea Râșca (urmând pilda starețului Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care strămutase satele aflate în apropierea Mănăstirilor Neamț și Secu, pe motiv că satele strică moralul vieții ascetice) a cerut Divanului domnesc strămutarea satului Râșca de pe vatra
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
de casă și de strămutare și să le dea alt teren de pământ pe moșia mănăstirii, unde să-și construiască case. O parte dintre săteni s-au mutat peste râul Râșca, la mai mult de 1 km de mănăstire, iar egumenul Chiril le-a construit acolo Biserica "Sf. Voievozi" (în prezent aflată în satul Praxia din comuna Fântâna Mare). O altă parte din săteni au ajuns până în localitatea de astăzi Slătioara, unde starețul Chiril le-a construit o biserică de lemn
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
la Mănăstirea Putna cu numele de Anastasie, și a fost hirotonit preot la scurtă vreme. Ca urmare a meritelor sale cărturărești, dar și duhovnicești, a primit titlul de arhimandrit (1588) și a fost numit, la cererea voievodului de atunci, ca egumen la Mănăstirea Galata, unde a format o obște bine organizată, cu ucenici buni. După intrarea în Moldova a lui Mihai Viteazul (iunie 1600), arhimandritul Anastasie Crimca este numit în scaunul de episcop de Rădăuți, iar la 19 iunie 1600 el
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
Grigorie zugravul și fiul său Ioan, în anii 1756-1757. Pisania picturală se află scrisă în penel deasupra intrării în naos: „Această sfântă biserică a fost zidită din temelie de către Dumitru Filișanul, mare pitariu, în zilele marelui voievod Matei Basarab, fiind egumen la această mănăstire Vartolomeu, fiul popei Ioan Hotinescu din Drăgoiești. Acesta luând blagoslovenie de la Prea Sfinția Sa Părintele Episcop Kir Grigorie, au procurat cele necesare și apoi au pictat-o după cum se poate observa și astăzi.” La ctitorirea Schitului Crasna au mai
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
În 1952 Ko a devenit călugăr într-o mănăstire budistă. Împreună cu maestrul său, Hyobong, a călătorit prin țară ca călugăr cerșetor. A stat timp de 10 ani la mănăstire, urcând treptele ierahiei monastice ajungând în cele din urmă să fie egumen și membru al comitetului de conducere al asociației naționale a călugărilor budiști. Împreună cu un alt călugăr a înființat în 1957 un ziar budist, unde a publicat câteva poezii și eseuri. Între 1963 și 1966 a locuit pe insula Jeju, unde
Ko Un () [Corola-website/Science/327488_a_328817]
-
de Mihoveni. Pentru satisfacerea nevoilor sufletești ale locuitorilor, călugării de la Mănăstirea Sf. Ilie au întemeiat în secolul al XVIII-lea un schit cu o biserică de lemn în satele Mihoveni și Buninți. Ea a fost clădită în anul 1768 de egumenul Macarie al Mănăstirii Voroneț, după cum consemnează Șematismul Arhiepiscopiei diocezane greco-ortodoxe a Bucovinei pentru anul 1883. Biserica era construită din lemn de stejar, în formă de navă, cu altar și naos și acoperită cu șindrilă. Existența schitului este confirmată de prezența
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
Kendeffy, într-un document din secolul al XV-lea, Nicolae, fiul lui Ioan I Cândea, apare menționat ca Nicodim, antroponim cu profunde rezonanțe monahale, iar pe o piesă tombală adusă la Râu de Mori de la Cetatea Colțului era consemnat numele egumenului Ghenadie: „văleat 7013 [1505 n.n.] m[ai/artie] 28, popa chir G[hena]die”. În acest caz, încăperile din turn, dotate cu sobe cu horn, au putut suplini, măcar parțial, rolul unor chilii; altele, greșit identificate cu ruinele unei vechi
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
nu se știe cum la Blaj și a fost păstrat cu sfințenie printre bunurile Mitropoliei greco-catolice până la revoluția pașoptistă. Anastasie ‘primul episcop al Vadului atestat documentar...’ cum credea Mircea Păcurariu în 1966, este amintit ca episcop în 1529. Călugăr sau egumen la Putna, poate chiar episcop sau mitropolit înainte de a ajunge episcop la Vad, Anastasie, unul din oamenii de încredere a lui Petru Rareș era cunoscător de limbi străine, diplomat abil și oștean curajos care își împărțea priceperea și vremea între
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
mondial UNESCO în 1983. Din 1991, este subordonat în întregime Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare. La 25 mai 2002, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat mănăstirea Rila în timpul pelerinajului său în Bulgaria. El a fost primit de egumenul manăstirii, episcopul Ioan, care fusese și membru cu statut de observator în conciliul Vatican II. Întregul complex ocupă o arie de 8.800 m² și are formă dreptunghiulară, centrat fiind în jurul curții interioare de , în care se află turnul și
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
de sub stăpânirea feudala. Ei smulg pietrele de hotar, inched căile de acces, intră cu plugul și peste aceste pământuri, pătrund cu forța în pădure, alungând paznicii puși de boieri și mănăstire. Cand au posibilitatea distrug actele prin care boierii și egumenii își întemeiau stapinirea peste moștenirea strămoșeasca. Mănăstirea Bogdana, fiind foarte bogată, a suferiți mari prădăciuni și stricăciuni nu numai din partea tătarilor, dar și din partea răzeșilor. Țăranii din satele înconjurătoare, între ei fiind mulți din Buciumi, au pătruns cu forța în
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
fel să reintre în stăpânirea pământurilor pierdute. Alte conflicte mai puternice s-au ivit între răzeșii sin Buciumi și banul Nicolai Roset, ajungându-se la un moment dat cu judecată până la divanul domnesc. Buciumenii au avut anumite conflicte și cu egumeni Mănăstirii Casin care, cumpărând multe pământuri din moșia Casinului, au ajuns cu hotarul până la dealul Pochita. În prima jumătate a secolului al XIX-lea se intensifică procesul de destrămarea a modului de productie feudat, extinzându-se treptat relații noi de
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
al cărui amplasament este încă discutat de arheologi. Intre anii 1346-1371 s-a făcut simțită în Țara Românească influența isihasmului atonit și sinait, generat de sfinții Grigore Palamas și Grigore Sinaitul de la Mănăstirea Paroria cu ucenicii săi Dionisie și Teodosie, egumenii Mănăstirii Kilifarevo din Munții Balcani. Etapa medievală a schiturilor de piatră Alunișu - Nucu a început în intervalul iradierii isihaste de la Kilifarevo, deși este posibil ca funcția lor de lăcașuri de cult să fie mult mai veche. Mai târziu, În acest
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
anilor 1566-1569, când a avut loc Războiul din Opricina și Livonia. Filmul începe cu momentul în care Biserica Ortodoxă Rusă rămâne fără mitropolit, după plecarea mitropolitului Afanasie la o mănăstire, iar țarul Ivan cel Groaznic cheamă un prieten din copilărie, egumenul Filip Kolîciov de la Mănăstirea Solovki (în film numele său a fost pronunțat Kolîcev). Filmul este împărțit în patru părți. 1. Rugăciunea țarului. Țarul se roagă în chilia sa și îi cere lui Dumnezeu să îl ajute în misiunea sa. Între
Țarul (film) () [Corola-website/Science/326236_a_327565]
-
Kolîciov de la Mănăstirea Solovki (în film numele său a fost pronunțat Kolîcev). Filmul este împărțit în patru părți. 1. Rugăciunea țarului. Țarul se roagă în chilia sa și îi cere lui Dumnezeu să îl ajute în misiunea sa. Între timp, egumenul Filip călătorește spre Moscova și o scapă pe fetița Mașa de gărzile țarului, care-i torturasetă tatăl. Țarul îl propune egumenului să accepte să devină mitropolit al Moscovei, dar acesta refuză inițial. Starețul se întâlnește cu nepotul său Kolîcev, care
Țarul (film) () [Corola-website/Science/326236_a_327565]
-
Țarul se roagă în chilia sa și îi cere lui Dumnezeu să îl ajute în misiunea sa. Între timp, egumenul Filip călătorește spre Moscova și o scapă pe fetița Mașa de gărzile țarului, care-i torturasetă tatăl. Țarul îl propune egumenului să accepte să devină mitropolit al Moscovei, dar acesta refuză inițial. Starețul se întâlnește cu nepotul său Kolîcev, care mergea la război, iar nepotul său îi recomandă să stea departe de țar pentru a scăpa cu viață. Regele vine înapoi
Țarul (film) () [Corola-website/Science/326236_a_327565]
-
biserică întru care să prăznuiește hramul Pogorârii Sfântului Duh iaste zidită de răposatu Gheorghe hatman frate cu Vasile Voievod, leat 7147 (1639), iar acum 7328 (1820), cum blagoslovenia preasfințitului mitropolit kirio kir Veniamin și prin osârdia cuvioșiei sale ieromonah Iosif, egumenul acestei sfinte mănăstiri, s-au deschis zidirea, s-au tencuit și s-au acoperit. 1820 iunie 8”". Domnitorul i-a trimis la 7 august 7149 (1641) pe mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, pe episcopul Mitrofan al Romanului, pe episcopul Anastasie
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]