1,547 matches
-
s-a reîntors în Rusia. A continuat să lucreze la diferite invenții, printre care noi tipuri de motoare electrice, dispozitive pentru sudura electrică, aliaje de tungsten, cuptoare electrice și furnale pentru topitorii de metale. A predat la Institutul de inginerie electrotehnică din Sankt Peterburg și a lucrat pentru căile ferate ale capitalei rusești. În 1914, a fost trimis de Ministerul Agriculturii să conducă planurile de electrificare ale guberniilor Oloneț și Nijni Novgorod. După Revoluția rusă din 1917, Lodîghin s-a reîntors
Alexandr Lodîghin () [Corola-website/Science/300107_a_301436]
-
unei infrastructuri. Peste 90% era sub controlul statului. Germania făcea progrese formidabile în privința flotei comerciale, dar fără să depășească Marea Britanie. În industria chimică se remarcaseră Bayer, BADE, industria farmaceutică care lansase aspirina, Schering și Merck. În domeniul industriei electrice și electrotehnice dominau Siemens și AEG. În domeniul siderurgic dominau Thyssen și Krub. Bismark și succesorii sau au fost interesați să caute o majoritate în parlament că să-și aplice politicile. Bismark nu a fost membrul unui partid, bazându-se pe Partidul
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
dota cu propriul său calculator Felix C-256. Wilhelm Löwenfeld (n. 19 august 1922, Caransebeș - d. 2004, Pittsburgh), fiind evreu, în timpul celui de al Doilea Război Mondial (1941-1944) este internat într-un lagăr de muncă. Inginer, este profesor la liceul electrotehnic din Timișoara (1950-1952), apoi asistent și șef de lucrări la IPT (1952-1973). Între 1968-1973 este și directorul Centrului Teritorial de Calcul Electronic Timișoara. În 1974 emigrează în SUA, continuându-și cariera între 1975-1993 la (CWRU) din Cleveland. Decorat în 2003
MECIPT () [Corola-website/Science/301553_a_302882]
-
1940, Ploiești), student eminent, este invitat în 1961 de Kaufmann să se alăture lui și lui Löwenfeld la realizarea MECIPT-1. Realizează împreună și MECIPT-2. În 1968 trece la ITC. Între 1981-1994 este director, secretar de stat și ministru în domeniile electrotehnică, electronică și tehnică de calcul. În 1994 este cofondator al grupului SoftNet. Profesor universitar din 1996. Dan Farcaș (n. 1 aprilie 1940, Reșița) a absolvit Facultatea de Matematică-Fizică a Universității de Vest din Timișoara (1960), doctor în matematici la Universitatea
MECIPT () [Corola-website/Science/301553_a_302882]
-
a plecat la vârsta de 14 ani la Moscova. Stalin l-a întâmpinat cu răceală, în schimb ce-a de-a doua soție a dictatorului, Nadejda Allilueva, s-a străduit să-l ocrotească. În 1925 a absolvit o școală medie electrotehnică. În același an s-a căsătorit. Iakov și tatăl său nu au fost niciodată în relații prea bune. Stalin nu a fost de acord cu această căsătorie și a refuzat să-și cunoască nora. Exasperat de lipsa de înțelegere a
Iakov Djugașvili () [Corola-website/Science/298890_a_300219]
-
Leavitt și Whisler afirmă: «Nouă tehnologie încă nu are un nume bine stabilit; noi o vom denumi „tehnologia informației”». Tehnologia informației este un domeniu element de legătură între electrotehnica clasică și mult mai nouă informatică, multe instituții profesionale profilate (inițial) electrotehnic extinzându-se cu timpul și spre domeniul de tehnologia informației. A nu se confundă cu Informatică ("Computer Science") și nici cu sistemele informatice. Tehnologia informației găsește aplicare pe multiple domenii legate de date și informații, cum ar fi: procesoare, calculatoare
Tehnologia informației () [Corola-website/Science/296563_a_297892]
-
regăsește cea mai mare parte dintre ramurile economice specifice României excluzând agricultura. Începând cu domeniul serviciilor și terminând cu construcțiile. Întreprinderile constructoare de mașini (utilaj greu, utilaj siderurgic, petrolier, mașini și utilaje agricole, locomotive, vagoane, avioane și elicoptere, autobuze). Industrie electrotehnică, electronică, mecanică fină, optică. Întreprinderi chimice, de materiale de construcție, de prelucrare a lemnului. Bucureștiul este un important nod feroviar, rutier și aerian. Bucureștiul este principalul nod feroviar (nouă magistrale și o cale ferată de centură de 74 km) și
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
a situat pe prima poziție. Și-a continuat pregătirea la Facultatea de Electromecanică a Școlii Politehnice din Timișoara (1944-1949), fiind admis cu cea mai mare medie din cele trei facultăți reunite. În 1949 a obținut diploma de inginer mecanic și electrotehnic. După terminarea facultății rămâne cadru didactic la Institutul Politehnic din Cluj parcurgâng treptele profesionale: asistent (1950), șef de lucrări (1953), conferențiar (1964). În 1966 ocupă postul de secretar științific al Facultății de Mecanică (1966-1972) și membru în Consiliul Facultății de
Horia Colan () [Corola-website/Science/298499_a_299828]
-
în studiul regimurilor rețelelor electrice cu ajutorul calculatoarelor electronice, ceea ce a constituit o noutate științifică deosebită la nivelul de dezvoltare a tehnicii anilor '50. La 2 iulie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române pentru rezultate deosebite obținute în cercetarea electrotehnică. A fost ales președinte al părții române din "Comisia Mixtă Iugoslavo-Română" în vederea studierii fezabilității proiectelor de amenajare a zonei de constituire a hidrocentralei de pe Dunăre de la Drobeta-Turnu Severin, fiind unicul energetician român care a luat parte la toate etapele de
Martin Bercovici () [Corola-website/Science/307107_a_308436]
-
a Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București. A fost asistentul lui Nicolae Vasilescu-Karpen din 1 octombrie 1916. În 1926 devine profesor titular la cursurile Măsuri și Tracțiune electrică. A fost membru în primul birou de conducere al Comitetul Electrotehnic Român (1927). A participat activ la adoptarea sistemului internațional de unități SI și a avut preocupări legate de metrologie. Pe lângă apartenența la Academia Română, a fost activ în multe societăți științifice internaționale precum Société Française d`Electriciens și Conférence Internationale des
Constantin Budeanu () [Corola-website/Science/307126_a_308455]
-
a Academiei RPR, iar apoi timp de 8 ani, între 8 aprilie 1966 și 21 martie 1974, a ocupat funcția de vicepreședinte al Academiei. Unul dintre domeniile în care și-a adus o contribuție remarcabilă a fost cel al terminologiei electrotehnice. Pregătirea sa enciclopedică i-a permis să imprime lucrărilor din acest domeniu un caracter interdisciplinar prin stabilirea unor relații între electrotehnică și diferite domenii ale fizicii, chimiei, logicii sau informaticii. În 1947 apare sub coordonarea sa traducerea în limba română
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
mare amploare, prima de acest gen din România. Prima ediție a însumat 7000 de pagini, iar a doua 12.000 de pagini. La elaborarea acestei opere au lucrat 433 de persoane. Lexiconul Tehnic Român rămâne un tezaur terminologic pentru domeniul electrotehnic. În 1964, este ales Președinte al Comisiei Electrotehnice Internaționale (CEI) pentru o perioadă de patru ani. A fost al 17-lea Președinte al acestei Comisii. Comisia Electrotehnică Internațională a fost înființată cu ocazia Congresului Electricienilor, ținut la Saint-Louis (SUA) în
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
Prima ediție a însumat 7000 de pagini, iar a doua 12.000 de pagini. La elaborarea acestei opere au lucrat 433 de persoane. Lexiconul Tehnic Român rămâne un tezaur terminologic pentru domeniul electrotehnic. În 1964, este ales Președinte al Comisiei Electrotehnice Internaționale (CEI) pentru o perioadă de patru ani. A fost al 17-lea Președinte al acestei Comisii. Comisia Electrotehnică Internațională a fost înființată cu ocazia Congresului Electricienilor, ținut la Saint-Louis (SUA) în zilele de 12-17 septembrie 1904, primul ei președinte
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
lucrat 433 de persoane. Lexiconul Tehnic Român rămâne un tezaur terminologic pentru domeniul electrotehnic. În 1964, este ales Președinte al Comisiei Electrotehnice Internaționale (CEI) pentru o perioadă de patru ani. A fost al 17-lea Președinte al acestei Comisii. Comisia Electrotehnică Internațională a fost înființată cu ocazia Congresului Electricienilor, ținut la Saint-Louis (SUA) în zilele de 12-17 septembrie 1904, primul ei președinte fiind Lordul Kelvin. După terminarea mandatului său de Președinte al CEI, Remus Răduleț a fost ales Președinte al Comitetului
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
ei președinte fiind Lordul Kelvin. După terminarea mandatului său de Președinte al CEI, Remus Răduleț a fost ales Președinte al Comitetului Tehnic CT-1: Terminologie. Acesta este cel mai vechi și cu tradiție Comitet al CEI, apărut încă de la înființarea Comisiei Electrotehnice Internaționale. În 1961, împreună cu alți specialiști, a contribuit la organizarea la București a Reuniunii Generale a Comisiei Electrotehnice Internaționale, prima reuniune ținută într-un stat socialist. În calitate de Președinte al Comitetului Tehnic de Terminologie al Comisiei Electrotehnice Internaționale a coordonat și
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
Președinte al Comitetului Tehnic CT-1: Terminologie. Acesta este cel mai vechi și cu tradiție Comitet al CEI, apărut încă de la înființarea Comisiei Electrotehnice Internaționale. În 1961, împreună cu alți specialiști, a contribuit la organizarea la București a Reuniunii Generale a Comisiei Electrotehnice Internaționale, prima reuniune ținută într-un stat socialist. În calitate de Președinte al Comitetului Tehnic de Terminologie al Comisiei Electrotehnice Internaționale a coordonat și finalizat prima ediție a Dicționarului Multilingv al Electricității (1983). Începuse deja să lucreze, din 1981, împreună cu Comitetul Electrotehnic
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
încă de la înființarea Comisiei Electrotehnice Internaționale. În 1961, împreună cu alți specialiști, a contribuit la organizarea la București a Reuniunii Generale a Comisiei Electrotehnice Internaționale, prima reuniune ținută într-un stat socialist. În calitate de Președinte al Comitetului Tehnic de Terminologie al Comisiei Electrotehnice Internaționale a coordonat și finalizat prima ediție a Dicționarului Multilingv al Electricității (1983). Începuse deja să lucreze, din 1981, împreună cu Comitetul Electrotehnic Român, la solicitarea Biroului Central al CEI, la elaborarea unui Tezaur de termeni. Primele rezultate au fost prezentate
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
Electrotehnice Internaționale, prima reuniune ținută într-un stat socialist. În calitate de Președinte al Comitetului Tehnic de Terminologie al Comisiei Electrotehnice Internaționale a coordonat și finalizat prima ediție a Dicționarului Multilingv al Electricității (1983). Începuse deja să lucreze, din 1981, împreună cu Comitetul Electrotehnic Român, la solicitarea Biroului Central al CEI, la elaborarea unui Tezaur de termeni. Primele rezultate au fost prezentate de academicianul Remus Răduleț în octombrie 1983 la Reuniunea Generală a CEI de la Tokyo. Aprecierile au fost favorabile și s-au materializat
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
descrie și a explica fenomene cu grad variabil de complexitate. Analiza structurilor și funcțiilor duce de multe ori la prognoze realiste privind comportamentul sistemic. Conceptul de teoria sistemelor, sau teoria sistemică, este utilizat în diferite discipline științifice, precum informatică, fizică, electrotehnică, pedagogie, chimie, geografie, biologie, logică, matematică, fiziologie, sociologie, psihologie, etnologie, semiotică, filologie și desigur filozofie. Teoria aceasta nu este încă o disciplină de sine stătătoare, ci doar un cadru cu multe ramificații și heterogen pentru un discurs interdisciplinar, care are
Teoria sistemelor () [Corola-website/Science/308058_a_309387]
-
de către marele cărturar Gheorghe Asachi. În continuare, școala se dezvoltă în cadrul Academiei Mihăilene (1835) și, ulterior, în cadrul Universității din Iași, înființată în anul 1860. Pe 7 noiembrie 1912, în urma aprobării noului regulament al Facultății de Științe, se înființează învățământul superior electrotehnic, chimic aplicat și agronomic, eveniment care poate fi considerat actul de naștere a ceea ce va fi, ulterior, Școala Politehnică. În luna martie a anului 1937, învățământul superior tehnic este scos de sub egida Universității din Iași, prin înființarea "Școlii Politehnice Iași
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași () [Corola-website/Science/308103_a_309432]
-
Ministerul Economiei Naționale (1948-1949). A participat ca membru al delegației României la Conferința de Pace de la Paris (1947). Între anii 1949-1982 a deținut funcții de înaltă răspundere în planificarea economiei naționale, fiind pe rând ministru al Energiei Electrice și Industriei Electrotehnice (1949-1954), președintele Comitetului de Stat al Planificării (1954-1965) și apoi vicepreședintele Consiliului de Miniștri (1962-1969). În paralel, a îndeplinit și funcția de președinte al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară (1955-1966). A fost deputat în Marea Adunare Națională (1952-1985) și
Gheorghe Gaston-Marin () [Corola-website/Science/306585_a_307914]
-
a născut la data de 19 ianuarie 1926 în Ploiești, Județul Prahova, fiul lui Dumitru și Vasilica Lăzăroiu. Este căsătorit cu Céline Varenne (medic și poet) cu care are doi copii. A absolvit în anul 1949 Facultatea de electromecanică, Secția Electrotehnică la Institutul Politehnic (Universitatea Politehnică) București, după ce i-a avut ca profesori pe academicienii C. Budeanu, I. S. Ghorghiu, A. Avramescu. Este doctor-inginer din 1969 la aceiași facultate pentru ca în 1995, la Paris, să devină Inginer European (Euring), diplomă acordată
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
7577/5 aprilie 1990 al Ministrului Invățământului, Mihai Sora. Din cauza atmosferei generale neocomuniste din România, a preferat să-și continue activitatea profesională în Franța. În paralel cu activitatea din învățământul superior, în perioada 1949-1972 și apoi 1982-1983, activează în industria electrotehnică, electronică și a echipamentelor de automatizare, în proiectare, cercetare și management: Între 1949 și 1951 lucrează la Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE) - București, ca proiectant de rețele și stații de distribuție de înaltă și medie tensiune iar în
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
cu tuburi și tranzistoare; aparatură electronică militară; fabricate pentru prima oară în România, inclusiv în colaborare tehnologică cu întreprinderi din Franța, Japonia, Ungaria, Republica Cehă, Polonia și Rusia. În perioada 1964-1969 lucrează la Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Industria Electrotehnică (ICPE) - București, ca cercetător și director adjunct științific, apoi director. Cercetări personale și publicații în domeniile: servomotoare disc; fiabilitate; izolații electrice; protecție climatică; zgomotul mașinilor și transformatoarelor electrice; traductoare în automatizări și mașini-unelte cu comandă program. Au fost create în
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
fiabilitate; izolații electrice; protecție climatică; zgomotul mașinilor și transformatoarelor electrice; traductoare în automatizări și mașini-unelte cu comandă program. Au fost create în această perioadă, cu sectoare întregi desprinse din ICPE: Institutul de Cercetări Electronice; Institutul de Proiectări Uzine pentru Industria Electrotehnică; După demiterea din învățământ din 1982 este repartizat forțat ca inginer principal la Întreprinderea de Aparate și Unicate pentru Cercetare (IAUC) - București, până la obținerea pașaportului de emigrare. În 1984 este cercetător la Electricité de France - Direction de Recherches pentru ca în
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]