1,905 matches
-
tufe de liliac/ în căutarea clipei când mi-am pierdut/ șansa gloriei de fapt totul totul// mereu îndărăt mereu ocolind prezentul/ care mă pândește cu bâtele sale noduroase// ocolind ceea ce nu pot ocoli/ iată tocmai îmi curge sânge din nas" (Elegie). Ca mai toate cărțile publicate în, deja, foarte prestigioasa colecție de poezie a editurii timișorene Brumar, Pipa lui Magritte este o bijuterie grafică. Calitatea tiparului și a hârtiei, rafinamentul discret al ilustrației (realizată de Loredana Tîrzioru) transformă lectura acestui volum
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
John Donne nu e singurul care cîntă pluralitatea iubirilor, ca urmare a fragilității vieții, a "evanescentei timpului trecut, a volubilității spiritului însuși, a memoriei, a dorințelor" (109). "Change is the nursery/ of musicke, joy, life and eternity", spune poetul în Elegia a III-a. Protagonistul acestui univers în mișcare, indecis și parcă mereu aflat sub vraja propriilor sale incertitudini convertite în mister seducător, este junele prim. Acesta practică o inconstanta albă, cum o numește Rousset, adică o formă benigna de veșnică
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
îngrijit, la Echinox, în colecția Cartea Imaginară, acest volum de opere - nimic din impozantele Pléiades - care strânge textele în românește publicate de-un autor pe care-l împărțim, hélas, cu Franța și cu lumea. Prima secvență din volum e poezie. Elegii pentru ființe mici, din 1931. O delicatețe gravă, în versuri cu tăietură de doină, arată acest Ionescu liric. Rugăciuni de grădină și stupină, ca de la gîză la Creator: "Doamne mic, ridică-mă,/ și fă-mă fericit/ ca pe boii cu
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
și poate fi urmărită punctual. Ea s-ar descompune în șapte mari teme ce acoperă o bună parte a operei lui Bacon: 1. Înotătoare și himere, 2. Cheia de fier, 3. Crucificări, 4. Tauromachii, 5. Capete, 6. Căderi și 7. Elegii. 1. Înotătoare și himere Masivele trupuri de bagneuses nu au, la Picasso, gingășie și grație, ci o extraordinară libertate de mișcare, interzisă nudurilor de atelier. Această dezinvoltură naturală declanșează spontan seria dezmembrărilor acrobatice pe care Picasso le impune trupurilor de pe
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
ambele picioare înfipte pe pămînt, el nu se lasă total pradă gravității. Doar unul din brațe atârnă moale, fără viață, pe marginea fotoliului, indicație clară că timpul și-a început deja lucrarea, iar trupul a început să se surpe. 7. Elegii Printre cele O sută de desene de Picasso expuse în primăvara lui 1927 la Galeria Paul Rosenberg - desigur admirate de Bacon, care se afla atunci la Paris - se află și studiile pentru un tablou din 1923, Flautul lui Pan. Viața
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
unei așteptări, a unei tînjiri. Ele pulsează doar în subtext. Nu proclamația constituie modul manifestării lor, ci visul transcris ca atare. Nu strigătul pornește din gura autorului, ci aburul respirației. Avem a face, în textele cele mai relevante, cu o elegie a sfielii, a unei candori melancolice: „Ciripitul păsărilor dimineții/ vine mai tîrziu./ Mai întîi - povestioara poetică/ a adolescentului/ furișată în caietul de amintiri,/ desenul din caietul de caligrafie,/ viața scurtă a pescarului/ ce-și aruncă năvodul/ sub stîncile frămîntate.// Cînd
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
criticilor. Când am fost etichetat drept „suprarealist popular" și premiat pe chestia asta, m-am apucat de avangardă. Când avangardiștii m-au acceptat în rândurile lor și m-au privit ca pe un fel de guru, am început să scriu elegii romantice. Când, însă, adepții și teoreticienii poeziei tradiționale m-au aprobat unanim, mi-am aflat libertatea refugiindu-mă în poezia concretă. Ca trădător, firește, am fost excomunicat de toți, iar pe mine mă umfla râsul, ce era să fac. Cam
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
aproape distrusă de proliferarea civilizației materiale”, dar și printr-o expresie care „s-a radicalizat până la a sugera că poetul însuși nu se mai poate lua pe sine în serios”. Pentru Eugen Simion, Mircea Dinescu e un poet ce „reabilitează elegia sentimentală, introduce biografia în poezie, deschide imaginația lirică spre social și comentează, în stil când grav, când aluziv și sarcastic, istoria care îl asumă”. Isarlâk-ul lui Mircea Dinescu este un peisaj al contrastelor conciliante și al freneziei senzoriale, al mirajului
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
mic soare, Doamne, pentru sufletul meu. [...] sunt un broscoi speriat, sunt o vrabie rănită. Mi-au furat toate cuiburile. M-au ajuns toate praștiile. Doamne mic, ridică-mă și fă-mă fericit ș...ț ca pietrele prietenele." (din Rugă, în Elegii pentru ființe mici) Implorarea lui Eugen Ionescu, la maturitate Ne pas se dissoudre surtout, ne pas se dissoudre. Rester, résister, etre encore..." (din Journal en miettes) Pe vremuri rugăciunea era legată de tot ce ține de cunoașterea umană. Chiar în
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
rezonabil, oferind o cantitate de informații suportabilă pentru un intelect mediu, ceea ce permitea majorității destinatarilor să asimileze mesajul, să-l transforme în gânduri și sentimente proprii. Vestea unei nașteri sau a unui deces generau comentarii ori, după caz, ode sau elegii. Un anunț, o scrisoare, o cronică erau descompuse cu mare atenție în cuvinte, cuvintele interpretate, scoase și repuse în context, pentru că erau considerate indicii prețioase privind adevărul. Întotdeauna mesajele propuse reprezentau alternative ale realității, nu cutezau să se înfățișeze drept
Cât de real este omul virtual by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6662_a_7987]
-
vorbele acestea să fie înțelese în sensul...(împotriva literaturii - n.n. ) Eu socotesc sacră și vrednică de admirație întreaga literatură cu toate părțile ei ; am credința că nu numai tragedia voastră sau armonia poemului epic, ci și farmecul poeziei lirice, neastâmpărul elegiei, răutatea versurilor iambice, tonul glumeț al epigramelor și toate celelalte genuri literare trebuie puse mai presus de orice altă preocupare artistică. (Părerea oratorului Aper!)... În rest, cum spune Eminescu: poesie, sărăcie.
Ponoasele poeziei (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12582_a_13907]
-
ce nu se mai reproduc - e considerată ca un castel cu trecut istoric, cine deschide gura și o declară neavenită, fiindcă a fost produsă în lipsa libertății este socotit exaltat, i se pomenește numaidecât de Moromeții, de Cronica de familie, de elegiile lui Nichita Stănescu, de lirica lui Cezar Baltag, și chiar a lui Mircea Ivănescu și Leonid Dimov. Ba chiar și eu am tipărit mai multe volume de versuri în acea perioadă și un volum de proze. Cazul e de o
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
Cronicar În DILEMA VECHE nr. 474/14-20 martie, Andrei Pippidi semnează o elegie pentru grădini și pentru meșteșugul de primăvară al grădinăritului, în București. Se vede că nici vremea de martie nu ține, anul ăsta, cu grădinile, însă, constată amar Andrei Pippidi, nici proprietarii lor nu le mai iubesc. Și sub acest, mărunt
Elegie pentru grădini by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3785_a_5110]
-
tratate de geografie universală din literatura noastră, superlativ apreciat de Nicolae Iorga. Dar în „Foaie pentru minte...”, publicația brașoveană, s-au tipărit și poezii identificate ca ale lui pe baza corespondenței cu G. Bariț, redactorul revistei: poezii de inspirație folclorică, elegii romantice de un emoționant lirism erotic, sau versuri ce cuprind ecouri de învățătură evanghelică. El este însă și unul dintre primii traducători în poezia românească din Schiller, alături de T. Cipariu și Andrei Mureșanu, ardelenii pașoptiști simțindu-se în mod vădit
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
și nu am ochi ca să te pot vedea, / cum nu ai tu spre lumile-mi ascunse? Te-ai depărtat precum un unic vers / țâșnit dintr-o nespusă potrivire / ce-i murmurat acum în Univers / prin alte, lumi, străine de iubire” (Elegie). În astfel de poeme, dragostea capătă accente de adorație mistică, astfel încât lamentația elegiacă se transformă pe neașteptate în lamento psaltic, mărturisind dorința comuniunii cu sacrul, care nu este însă - în textele Mioarei Cremene - decât un pseudonim al departelui care ia
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
prejudecată și ideologie. Cu acest titlu paradoxal, Dreptul la timp este cartea unei experiențe originare a timpului și ea conține, fără ăndoială, câteva din capodoperele liricii stănesciene adunate ăntr-unul din cele mai unitare volume ale autorului, ăn vreme ce 11 elegii (1966) este titlul derutant al celei mai "sibilinice" cărți din creația să, unde nimic nu este ceea ce pare și "totul este inversul totului". Poetul opune universului istoric, atât cel al realității, cât și cel al poeziei vremii sale, un labirint
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
lume și se salvează din curgerea timpului spre neant prin poezie. Este un mod cu totul nou de a gândi atât poetica epocii, cât și sensul existenței relevate an actul creației și, totodată, o viziune radical nesupusa gândirii oficiale, 11 elegii putând vedea lumină tiparului și grație structurii labirintice, de "mister poetic", a volumului. De altfel, poetul nu a putut ănsela integral vigilenta cenzurii, redacția scoțând din carte textul Elegiei oului, a noua. Poezia această extraordinară, a somnului tragic al vieții
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
actul creației și, totodată, o viziune radical nesupusa gândirii oficiale, 11 elegii putând vedea lumină tiparului și grație structurii labirintice, de "mister poetic", a volumului. De altfel, poetul nu a putut ănsela integral vigilenta cenzurii, redacția scoțând din carte textul Elegiei oului, a noua. Poezia această extraordinară, a somnului tragic al vieții an spații concentrice, a putut fi publicată abia an antologia apărută pe la ănceputul anului 1968, Alpha. ăntr-o posibilă istorie a formelor literaturii române postbelice, 11 elegii consfințește victoria deplină
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
din carte textul Elegiei oului, a noua. Poezia această extraordinară, a somnului tragic al vieții an spații concentrice, a putut fi publicată abia an antologia apărută pe la ănceputul anului 1968, Alpha. ăntr-o posibilă istorie a formelor literaturii române postbelice, 11 elegii consfințește victoria deplină a poeticii neomoderne, definitorie pentru căutările acestei generații impetuoase, afirmate an anii deceniului șapte. Volumul aducea la o ănaltă formă lirica un elevat esopism al rostirii poetice, refuzând orice dogmă oficială. Obscuritatea să oraculara din care fiecare
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
adevarată "suma" a gândirii lirice a poetului aflat la zenitul creației sale, comparabilă ca importanță cu locul Luceafărului an cadrul poeziei eminesciene, interpretarea ei rămâne mereu "piatră de ăncercare" a oricărei hermeneutici a operei lui Nichita Stănescu. an epoca, 11 elegii postulează ruptură totală și ireversibilă a textului poetic de orice condiționare ideologico-marxistă. Ea proclama, totodată, cu consecințe estetice mult mai productive an devenirea interioară a literaturii noastre postbelice, eliberarea poeziei de orice biografism și psihologism care, "realități" fiind, cad sub
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
timpul ontologic că durata interioară, supusă pierderii și aducerii-aminte ori timpul biologic, al ființei fizice, care-l face pe "Omul cu M mare" să fie mereu de aflat an "moartea cu m mic" (Tragere la sorți) are de ănfruntat autorul Elegiilor, ci și asediul tot mai dureros și brutal al iernii timpului istoric. Sentimentul trăirii definitive sub zodia vremurilor de fier, torturante, ănfrigurate, letargice ale unei lumi pe care Orfeu (uneori sub chipul lui Amfion) credea a o fi ămblânzit odinioară
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
cosmonautului către femeia pe care a iubit-o odată în fosta Uniune Sovietică» surprinde o secvență din lumea în care trăim și o plasează în labirintul comunicării, sub unghiul subiectiv a doi cosmonauți uitați în spațiu”, crede autorul montării. „O elegie despre depărtare în apropiere, care amintește de povestirile melancolice ale lui Ray Bradbury și de «Space Oddity» a lui David Bowie” sau „O meditație poetică despre dificultatea comunicării în era satului global, a Internetului și a sateliților”, spun criticii. Premiera
Agenda2005-50-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284475_a_285804]
-
a tuturor cărților sale. Cu greu i-am putea identifica precursori imediați sau colegi de formulă. Gustul îl împiedică să fie mimetic și totodată să aibă urmași. Autenticismului de grup el îi opune, nu fără un dram de melancolie, autonomismul. Elegie în intenție, cum sunt și alte poeme, destule, în Moartea parafină, Fapta și lacrimile dovedește în realitate o bună înțelegere a singularului. Ne naștem și dispărem pe cont propriu. Prietenia, cea mai caldă dintre prietenii chiar, nu poate să nu
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
o întrebare care denotă o criză (adică însăși materia poeziei), dar care refuză s-o transcrie. O numește metaforic și o analizează pe urmele unei bune tradiții. Cea mai elocventă piesă a volumului e din acest punct de vedere o elegie de la p. 82: „Nu lumea,-mi spun adesea, - ține la tine. Tu ții,/ Uitat prin năzărirea de fum a senectuții !/ Ar trebui un cântec...» al pietrelor de prund/ Când valuri pier `n spumă, din «jocul» lor «secund»./ Dai la o
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
că identitatea tare, ce se va impune negreșit oriunde și oricând, începe să lucreze pe chiar acest teren moale al eului nenăscut, neprofilat. Sunt, deja, din burtă, cel mai mare cântăreț al lumii"; "Iubesc, deja, pe toate femeile lumii"... De la Elegiile increatului se va trece, curând, la o naștere neobișnuită, memorabilă, "răpăitoare", "năprasnică". Moliciunea informului, plutirea ființei neînchegate sub "clopotul de apă" al uterului rămân cumva în urmă. Din coaja oului țâșnește un pui care se va înfige, deodată, în lumea
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]