2,971 matches
-
istoria?, traducere de Maria Carpov, Editura Meridiane, București, 1999, p. 22). 246 Neagu Djuvara, Cum s-a născut poporul român?, pp. 64-66. 247 Ibidem, p. 8. 248 Ibidem, p. 28. 249 Ibidem, p. 11. 250 Ibidem, p. 24. 251 Este elocventă o comparație între povestirea lui Dumitru Almaș despre podul realizat de romani peste Dunăre și varianta lui Neagu Djuvara. Almaș fabula strident, îndepărtându-se atât de realizarea tehnică în sine, cât și de scopul construcției, dezavantajos pentru daci. El se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care tocmai penetrăm (un alt "spațiu" al memoriei îmi evocă noul aeroport din Montréal, Dorval, dotat cu un lung covor transportor flancat de panouri imense reprezentînd peisaje și meserii tradiționale canadiene, reflectate în gigantice oglinzi și acompaniate de mesaje sonore elocvente: susur de izvoare, bătăi de aripi, vuiet de valuri). Am ales aceste exemple extreme pentru a evidenția ponderea extraordinară a "imperiului semnelor", edificat în univers. Uneori stresante, invadatoare (mesajele publicitare, gadget-urile din cutia poștală), alteori indispensabile (codul rutier, codul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Cucerirea Americii: 74), am putea condiționa supraviețuirea culturală în primul rînd de învățarea și interpretarea semnelor. Model al obiectelor (ce nu pot fi transportate așa cum propuneau savanții din utopia swiftiană), schematizare a unei situații ("Proprietate privată", "Intrare interzisă" etc.), abreviere elocventă a unui consemn (indicarea otrăvii printr-o imagine anxiogenă, semnalarea direcției prin indici vizuali etc.), semnul reprezintă o realitate inconturnabilă a lumii moderne, prezență fetiș, prezență tutelară, la fel de importantă pentru cultura contemporană ca faptul în ideologia pozitivistă a secolului trecut
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semioticii a fost depășită prin ancorarea în istorie, subiectivitate și acțiune, putem afirma cu certitudine că investigarea activității de semnificare a omului, altfel spus a diverselor sale limbaje (gestual, spațial, grafic etc.) poate contribui la optimizarea comunicării interumane, la utilizarea elocventă a numeroaselor forme de exprimare verbală și non verbală. Așa cum antropologul prin descrierile sale îmbogățește cunoștințele noastre despre o anume societate, dar în același timp poate păstra sau distruge acea cultură, așa cum o bună cunoaștere a anatomiei poate influența pozitiv
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
să devină neliniștit pentru a putea fi mai bine umanizat" (Alain Finkielkraut, 1996:55). Pledoarie pentru o cultură a semnului și comunicării, periplul nostru semiotic participă la ameliorarea competenței semiotice prin intermediul unui nou raport identitate/alteritate: plăcerea narării, a gestului elocvent, a obiectului semnificativ. "Scopul dorinței nu este plăcerea, ci relația", afirma Fairbirn, citîndu-l pe Freud. Tara hedonismului nu este imoralitatea, ci falsitatea lui. Cărămizile din care este clădită existența umană sînt raporturile cu celălalt" (T. Todorov, 1996:178). În acest
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fată femeie frumoasă". Paradigma instrumentelor cu care se scrie (pix, creion, stilou, marker, cariocă etc.) reprezintă ansamblul formelor limbii pe care le folosim într-o situație dată de comunicare în cursul căreia desemnăm obiecte cu care se scrie. Alte exemple elocvente sînt paradigma culorilor, a relațiilor de rudenie sau a coloanelor în arhitectura clasică. Stabilitatea unei paradigme este efectul unei decizii culturale (în cultura arabă, de exemplu, carnea de porc nu intră în paradigma alimentelor, după cum pentru vegetarieni nici un preparat din
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
2.274). Natura triadică a semnului are o dublă origine: filosofică și matematică, dat fiind că este imposibil de construit o triadă autentică fără a introduce ceva diferit de unitate și pereche (C.P. 1.363 în care se discută exemplul elocvent al cadoului C oferit de A lui B, relație tripartită ireductibilă la combinarea de relații binare). De aici definirea semnului ca "ceva care stă pentru cineva în locul a ceva într-o anumită privință. El se adresează cuiva, ceea ce înseamnă că
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
În epoca simulacrului și simultaneizării apare însă și o revenire postmodernă la funcțional, denotativ, fiabil în achiziționarea și utilizarea obiectelor (cf. G. Lipovetsky) și dublată de publicitatea referențială gen Daniel Ogilvy, de restituirea realului printr-o structură narativă și figurativă elocventă (cf. Super Glue și remake-urile sale: vecinul aspirat de un aparat electrocasnic super-performant). La polul opus se situează publicitatea oblică a paradoxului, jocului, imaginației, acuzată de intelectualism (cf. Ph. Michel pentru care meseria de publicitar înseamnă "fabricarea diferenței într-o
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Gestul este o practică socială (chiar într-o conversație fără vizibilitate, cum ar fi cea telefonică gesturile sînt prezente), o moștenire culturală, un "fenomen social total", (în sensul lui Marcel Mauss), revelator al identității individului și comunității. Gesturile sînt la fel de elocvente ca frazele și discursurile, iar "erorile" gestuale au consecințe interpersonale sau instituționale la fel de grave ca erorile lingvistice, pentru că gestualitatea configurează identitatea individului, optimizînd sau distorsionînd comunicarea. Din acest motiv, comunicatorul (emițătorul de mesaje verbale și non verbale) va trebui să
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
justificare insuficientă pentru existența umană, Lucrețiu a văzut condiția umană ca fiind tragică. De aici deseori citata lui sintagmă "lacrimile lucrurilor" (lacrimae rerum). Dar stoicismul reținut al lui Lucrețiu a fost doar o variantă printre altele. Alți stoici câțiva la fel de elocvenți și apoi influenți erau mai pesimiști în fața morții zeilor, răspunzând cu disperare, consternare și tristețe profundă. În secolul dintre scrisoarea lui Flaubert din 1861 și momentul în care Yourcenar și-a terminat Memoriile lui Hadrian, în 1951, clasiciștii au completat
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
siguranță publică, a dominat întregul spațiu mediatic. Românii au fost prezentați pe toate paginile ziarelor ca potențiali delincvenți, fără nicio deosebire. O trecere în revistă a presei din acea perioadă (de la momentul comiterii delictului până la alegerile din 2008) ar fi elocventă. Practic nu a existat un episod de cronică violentă la care au participat românii să nu fi fost reflectat cu asiduitate pe toate canalele de informare în masă făcându-se referire cu obstinație la matricea etnico-naționalitară. În plus ca un
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
de parcă ar fi fost un război de eliberare față de italieni. Iar argumentele se reduceau până la unul singur: în concluzie un român a alungat un italian: răzbunarea a fost înfăptuită. "Un gest spunea un blogger român rezident în Italia mult mai elocvent decât patetica vizită a premierului Boc în Italia". Presa italiană și media în general, gândind, poate, că nu va fi citită decât de italieni, a condus în ultimii ani o adevărată campanie (aproape științifică, dacă se ia în considerare perseverența
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
partidele italiene, participarea românilor în mod din ce în ce mai intens la viața culturală a țării, nu sunt fiecare dintre acestea elemente pozitive ale fenomenului de integrare? S-ar putea spune că sunt primele tentative timide. Da, este adevărat, însă aceste episoade sunt elocvente, și nu trebuiesc trecute cu vederea, poate s-ar putea dezvolta pe experiența lor politici mai solide și mai durabile. Adeseori în ultimii ani, prea des am putea spune, a fost alăturată discuției privind "problema românească" cea a siguranței publice
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
a motivațiilor antimilitariste: Tertulian era preocupat de problema antiidolatrică; Lactanțiu era interesat de motivația nonviolenței, iar Ambroziu din Milano, Ioan Crisostom, Maxim din Torino și Augustin susțineau serviciul militar în favoarea Imperiului creștin în plină formare. Răspunsurile lor, foarte vii și elocvente, ne descriu situația epocii și a contextelor sociale cu care se confruntau creștinii și ierarhii lor în prestarea serviciului militar și a purtării războiului drept, dar și a păstrării unei conștiințe creștine corespunzătoare în mijlocul tuturor situațiilor concrete. Creștinarea armatei romane
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se înrola pentru împărat, Origene îi prezintă pe ucenicii lui Cristos ca pe un popor sacerdotal, mult mai eficienți pentru cel care domnește decât soldații, care se luptă și ucid la comandă. Pentru aceasta, autorul apelează la o analogie foarte elocventă: dacă pe bună dreptate sacerdoții păgâni nu sunt înrolați niciodată și sunt scutiți de serviciul militar, e la fel de corect ca și creștinii preoți și slujitori ai lui Dumnezeu să rămână în afara activităților militare, angajați să lupte cu mâinile curate și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vrea credința celui care nu prestează serviciul militar. Prin folosirea termenului «novissime», Tertulian nu pare să accentueze căutarea cu orice preț a martiriului, dimpotrivă, pare să-l citeze ca pe o ultimă posibilitate, pentru a evita serviciul militar. Această precizare elocventă ne determină să credem că soldatul din De corona, 1, dorind să-și afirme doar fidelitatea față de Cristos, nu căuta martiriul intenționat. Soldaților creștini care subestimau chestiunea etică în timpul serviciului militar disculpându-se că slujirea față de stat îi obliga să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că au fost bărbați și femei, tineri și bătrâni, fecioare și bătrâne, soldați și cetățeni privați. Conștiința misionară a soldatului era întreținută, sprijinită și motivată de întocmirea pe care o avea Biserica în cadrul armatei. Spiritul organizatoric al Bisericii timpurii era elocvent în toate activitățile religioase și de asistență socială, iar răspândirea vizibilă a creștinismului primitiv era rezultatul organizării desăvârșite a Apostolilor. Aceștia au înfruntat munca și oboseala predicațiunii lor ca niște oameni cumpătați, cu un obiectiv precis, împărțindu-și aria de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
semne ale imperiului, în timp ce Marte și Mercur îl priveau în act de pioșenie. Nu au lipsit actele de bravură și de rebeliune ale soldaților creștini care au aruncat armele și au refuzat să șteargă însemnele creștine de pe steaguri. Cele mai elocvente împotriviri s-au petrecut chiar în palatul imperial unde destui militari și servitori contrari politicii iuliane, urându-l pentru mania sa de a voi să readucă în viață cu orice preț vechea înfățișare păgână a Imperiului. Aceștia erau conduși cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că acești copii sunt printre cei cu randament școlar scăzut, aflați În prag de eșec școlar. Nu ne propunem să relatăm teorii referitoare la aceste tulburări, ci doar să surprindem câteva aspecte și apoi să prezentăm un studiu de caz elocvent În acest sens. Este știut că reacția personalității În formare a copilului față de lumea dinafară și față de propria lui persoană se constituie În comportament. Acesta diferă funcție de vârstă, factori temperamentali, factori constituționali și sociali. Vorbim de tulburări de comportament atunci când
TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT ŞI EVOLUȚIA ŞCOLARĂ ŞI SOCIALĂ A COPILULUI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela ZAHARIA, Maria CORNEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2188]
-
material sau moral să colaboreze cu Serviciul Secret de Informații. Cazul lui Horia Sima și al altor 11 legionari, care aveau ca sarcină din partea lui Mihail Moruzov culegerea de informații privind “propaganda comunistă, teroristă, iredentistă” este unul dintre cele mai elocvente. Informatorii „temporari” aveau același statut cu agenții incidentali, recrutați pentru a îndeplini o misiune unică, după care legătura cu ei înceta. Puteau fi folosiți un timp mai scurt sau mai îndelungat, în funcție de misiunea lor și de priceperea și abilitățile fiecăruia
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
momentului pentru defecțiunea României din Axă n-a depins numaidecât, ori în primul rând, de succesele Aliaților pe fronturile celui de-al doilea război, ci și de „situația forțelor germane aflate pe teritoriul ei [al României]”. În această privință, deosebit de elocventă apare concluzia ce s-a impus autorilor, și anume că, deja la începutul anului 1944, pentru conducerea de la București a devenit „clar” că sosise momentul „să înceapă să ia măsuri pentru ieșirea din această alianță [cu Germania] nefastă (subl. ns
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
un catolicism "integral" foarte pronunțat, apropiindu-se în acest sens de Rexismul belgian. Al treilea fondator a fost Partidul de Centru, grup agrarian, destul de reformator și care exprima interesele celei mai bogate pături ale țărănimii. În afara unei zone geografice electorale elocvente Dublin este la estul Irlandei Fine Gael păstrează din trecutul lui stilul attrape-tout și o organizare de tip partid de alegători, electoratul său, destul de diversificat din punct de vedere social, ajungînd pînă la anumite pături muncitorești din afara sindicatelor, deși el
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
valorile vehiculate în predarea literaturii franceze în ultimul an de liceu în școlile oficiale (neutre) și în școlile catolice. Manualele oferă deja informații prețioase (spre exemplu, locul pe care îl ocupă operele lui Voltaire și Pascal), dar obiectul cel mai elocvent este caietul elevului, deoarece acolo găsim dovada filtrării realizate de pro-fesor și, mai ales, deoarece caietele conțin valorile care au fost reținute de elevi. Cu altă ocazie, vrem să știm la care valori (reflectate în imagine și text) fac apel
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Ziarele importante publică imagini, pe orizontală figurând numele actorilor, iar pe verticală diversele mize și părerile exprimate. Este util să prevedem posibilitatea existenței unor lucruri "care nu se spun", deoarece tăcerea unui actor în legătură cu un anumit subiect semnifică, în mod elocvent, indiferența ori stânjeneala sa. Demersul nu diferă de analiza prin grilă, deoarece imaginea care trebuie completată este o grilă ghidată de între-bări; în exemplele noastre, este vorba de întrebări despre multiplele aspecte ale delincvenței juvenile (cauzele acestei delincvențe, responsabilitatea pe
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
organizate și funcționează principalele adunări parlamentare ale organizațiilor internaționale cu vocație regională și sub-regională. În al treilea capitol se va prezenta apariția, modul de organizare, funcționare, precum și atribuțiile organizațiilor parlamentare / adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale pe care le-am considerat elocvente pentru prezenta cercetare: Uniunea Africană, Organizația Statelor Americane, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Consiliul Nordic, Adunarea Parlamentară a NATO, Adunarea Parlamentară a OSCE, Adunarea Parlamentară a Organizației Cooperării Economice la Marea Neagră. La nivel formal, această parte este structurată pe două
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]