5,061 matches
-
o altă supoziție, ce privește însăși natura visului. Susținută de unii învățați, ea constă în credința că aparițiile din vis reprezintă imagini sau dubluri ale făpturilor reale. „El [Democrit] e de părere că din corpurile solide și din formele reale emană o imagine. Ce era deci corpul lui Marius [cel visat de mine]? Era imaginea emanată de corpul său: toate lucrurile reale au astfel de dubluri imaginare. Această imagine a lui Marius era aceea care mă urmărea în vis, pe câmpul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
credința că aparițiile din vis reprezintă imagini sau dubluri ale făpturilor reale. „El [Democrit] e de părere că din corpurile solide și din formele reale emană o imagine. Ce era deci corpul lui Marius [cel visat de mine]? Era imaginea emanată de corpul său: toate lucrurile reale au astfel de dubluri imaginare. Această imagine a lui Marius era aceea care mă urmărea în vis, pe câmpul de la Atina; nici o apariție din vis nu se poate explica decât prin acțiunea imaginilor“ (II
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
morală, ci o putere teribilă, manifestată prin "mînia" divină. În cartea sa, Rudolf Otto încearcă să deslușească trăsăturile specifice ale acestei experiențe înspăimîntătoare și iraționale. El descoperă sentimentul de spaimă în fața sacrului, a acelui mysterium tremendum, a acelei majestas care emană o putere copleșitoare; descoperă de asemenea teama religioasă de un mysterium fascinans, în care înflorește ființa în plenitudinea ei desăvârșită. Otto desemnează toate aceste experiențe prin termenul de numinoase (din latinescul numen, "zeu"), pentru că sânt determinate de revelația unui aspect
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să împiedece, cu orice preț, cucerirea puterii de către fracțiunile demagogice; adică, să împiedece reîntoarcerea la dezmățul căruia îi pusese capăt lovitura de stat de la 5 decembrie 1917. Junta militară nu intenționa, totuși, să păstreze multă vreme puterea pentru sine. Guvernul emanat din sânul ei sau controlat de ea trebuia să îngăduie poporului, îndată ce liniștea ar fi fost asigurată, să hotărască singur de destinele Portugaliei, fără intervenția puterilor străine. Acesta era programul "secret" al Juntei. La moartea lui Sidonio erau două forțe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu toate acestea, nici măcar nu reușea să le dorească într-adevăr moartea. Moartea Fredianei, mai ales, o dăduse deoparte încă din prima clipă, când o văzuse luptându-se cu Rutger. Iar acum se întreba care fusese motivul. Ce forță simțise emanând din ea? Care era motivul - se întreba el - pentru care îl omorâse cu o zi înainte pe Rutger? Nu veniseră oare până acolo ca să-i îndepărteze pe Frediana și pe fratele său? Nu ar fi trebuit oare să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prestanța fizică - cu siguranță prezentă, cu toată statura sa prin nimic deosebită - ori prin splendoarea armurii sau a veșmintelor - cunoștea bine cât era de important să impună respectul în raporturile cu barbarii - cât mai ales prin magnetismul său natural ce emana din întreaga sa personală. Ca întotdeauna, părea hotărât și sigur pe sine. — Aici, spuse, arătând spre hartă cu un mic pumnal, e numai șes, exact așa cum vedeți aici în jur; și cam în punctul acesta - arătă cu degetul spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se elibereze din îmbrățișarea ei. E totul în ordine, micuță războinică. Sunt întreg, vezi? Fără să-i răspundă, ea se strânse în el cu și mai multă putere, fără să ia în seamă mirosul de sudoare pe care îl emana și sângele ce-i murdărise armura. Balamber pricepu că, ziua întreagă, probabil, copila se găsise pradă groazei că-l va pierde, că se va trezi încă o dată părăsită. Confuz, își roti privirea, căutând parcă ajutor, și o întări pe aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brăzdată de vinișoare și mirosind a mosc, zăcea acum putrezit printre mormane de flori efemere, care fuseseră cândva superbe, viu colorate și cu parfumuri suave. Cineva a încercat să aprindă o lumânare, să i-o pună la căpătâi, dar gazul emanat de materia în descompunere a explodat și toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a incinerat trupul preabogatului și mult păcătosului Dimitrios... Capitolul VII CÂRCIUMA SE MAI GOLISE ÎNTRE TIMP, dar afară strada pulsa de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută în acest fel să-și întrețină reflexele după pensionare. Este un personaj interesant, chiar dacă neindividualizat pe deplin, de fapt o funcție a enigmei ce emană abundent din fiecare filă a cărții. Diferența pe care o întruchipează în raport cu ceilalți îi servește cheia multor taine. De tânăr va căpăta gust pentru viețile transcrise ale altora, stivuite în uriașul sanctuar de hârtie, neglijând să-și "capseze" o biografie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
noastră au fost angajați, săptămânal, ca „oaspeți“ ai emisiunii „Iată un copil deștept“. Seymour și cu mine am fost primii care au apărut în spectacol, încă din 1927, la vârstele de, respectiv, zece și opt ani, la vremea când programul „emana“ dintr-una din sălile de conferință ale vechiului Murray Hill Hotel. Toți cei șapte copii, de la Seymour până la Franny, am evoluat în spectacol sub diverse pseudonime. Ceea ce poate să pară o anomalie, ținând seama că eram copii de actori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
s-ar fi retras speriat. Noroc că În ultimul timp musafirii nechemați o ocoleau și, chiar dacă vreunul, din curiozitate sau din cine știe ce motiv, se rătăcea-n odaia ei, Mașa Îl așeza cât mai departe de canapea. Totuși, mirosul iute ce emana de-acolo Îi determina pe rarii ei vizitatori să tragă cu ochiul spre respectivul loc intim, sortit odihnei trupului și desfătării. Poate că Înseși coșmarurile ce-o bântuiau la fiecare sfârșit de lună Își aveau izvorul În grămada de boarfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gingașă și nevinovată cum e melcul, care-și târăște căsuța dintr-un loc În altul. Bănuiala ei se-adeverea, Însuși oaspetele mărturisise că prin venele lui nu curge sânge, ci pucioasă. De altfel, aerul din Încăpere devenise pestilențial. Hainele Extraterestrului emanau un miros ca de chibrituri arse. Mașei Începură să-i vâjâie tâmplele. Îi era, la un moment dat, chiar teamă să nu-și piardă cunoștința. Dar În cele din urmă se obișnui cu duhoarea ce se Înălța la intervale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
simțăminte mai curate. Carnea la ce poate să se gîndească decît la altă carne. Dar ca să nu se simtă prost, Îmbracă acestă gîndire În haine cît mai elevate. Mi se face greață de atîta metafizică cît s-a scremut să emane creierul uman. Dă ceața aceasta la o parte și abia atunci Îți vei da seama ce hău se va deschide În fața ta. În fond, pentru ce ai nevoie de organism biologic ca să poți exista? Abia În afara materiei poți gîndi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pentru diviziune nu era absolut necesar? - La nimic, spuse Extraterestrul, ghicindu-i iarăși gândurile. Pur și simplu, la nimic... Mașa Îl privi ușor speriată, continuând să țină farfuria În mână, Încercând să șteargă cu o cârpă unsuroasă sosul maroniu ce emana un miros extrem de neplăcut. Dacă n-ar fi fost musafirul, Mașa nu s-ar fi sinchisit nici de murdărie, nici de miros. Ci ar fi luat pur și simplu farfuria, ar fi șters-o cu prosopul de bucătărie agățat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fostul ei soț Își luase lumea-n cap... - Noi ne-am gândit la aberațiile vieții pe Pământ - Își continuă Extraterestrul perorația - și am Încercat să găsim soluție pentru ieșirea din impas. Ținând cont că În timpul unei ejaculări normale un bărbat emană aproximativ patru sute de milioane de spermatozoizi, dintre care doar unul fecundează ovulul, restul spermatozoizilor servind doar de decor, am tras concluzia că, dacă acești spermatozoizi ar fi valorificați la maximum, atunci un singur mascul, Într-o singură acuplare, ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
apăreau noaptea din pădure. În ciuda gerului, În Împrejurimi se răspândi un miros de sulf și ouă clocite. Mirosul stărui până În Săptămâna Patimilor. Oamenii miroseau urât. Urât miroseau și casele. Apa se Împuțise și ea, odată cu aerul. Pământul ascuns sub zăpadă emana și el miasme ce-ți Întorceau stomacul și mațele pe dos. Vomau oamenii și vitele, și tot ce era viu sau... mort. Nicanor aruncase, ca de obicei, banii În fântână. Lovindu-se de pereții de piatră, apoi de luciul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Cu propria-mi cenușă?“ ridică Întrebător din mână Ippolit. „Cu ce altceva te-aș mai putea spăla!?“, spuse ea cu aceeași dulceață-n glas, după care, vărsând pachețelul În lighean, Începu să-i oblojească degetele de la picioare cu cenușa ce emana căldură... „Mă așteptam să fie rece.“ „Am păstrat-o caldă“, făcu nevasta, continuând să-i oblojească picioarele pline de răni, din care Însă În loc de sânge supura alcool Royal. Ippolit stătea pe scaunul lui cu inima strânsă ca un purice. Aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alcătuită doar din carne?“ - Spuneți-mi totuși pentru ce ați venit... Pe Mașa aproape c-o Înecă plânsul. Despărțirea de oaspete i se păru extrem de dureroasă. Aproape că se obișnuise cu felul lui de-a fi. Singurătatea pe care o emana ființa lui Îi devenise nespus de apropiată. - Am venit așa, pur și simplu, spuse oaspetele. Eram Într-un fel de weekend și, cum nu făcusem de mult o ieșire, m-am abătut pe aici. De fapt, am profitat de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
colaborare cu lucrătorii introduse În butoiul cu apă câteva kilograme de „Sare de lămâie”, câțiva bulgări de „Sodă caustică”, aproximativ cinci-șase litri de soluție albastru-maroniu ca În final să completeze compoziția chimică cu zece kilograme de „Pudră de oase” ce emana un miros plăcut având totuși o incertă culoare!! Puse În funcție pompa centrifugă cu ajutorul căreia apa și produsele chimice fură bine amestecate timp de cicsprezece minute, după care un lucrător cu un special termometru Îi probă gradul de tărie uitându
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
urechi dintr-o franzelă lungă de un sfert de metru, ce era burdușită În interior cu te miri ce,Cașaval, șuncă, salam din mai multe categorii, mușhi țigănesc, câteva frunze de salată iar În final, costițâ prăjită la flacără ce emana un miros apetisant de o așa manieră Încât, o femeie Însărcinată putea avorta pe loc dacă nu-i ofereai de poftă o mică mușcătură. Îmi zice: „Tony, ai grije, În curând ve-i rămâne fără lucrători....” De ce...? l-am Întrebat eu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Câteva secunde mai târziu, apăru În fața clădirii câteva mașini extrem de luxoase din care Își făcură apariția Secretarul comunist Însoțit de gașca lui de nemernici, intrând În curtea clădirii. Acesta proaspăt bărbierit, pleznind de grăsime - desigur bine hrănit din munca altora - emana un plăcut miros de parfum franțuzesc, desigur procurat de la magazinele cu vânzare În valută occidentală, roti privirea interesându-se de mersul lucrărilor. Tony Pavone Îi făcu semn Șefului de Șantier s’o zbughească, prea târziu Însă, se auziră strigați. Șeful
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
kilometri, pe o căldură și un soare ce cădea perpendicular direct pe suprafața superioară a corpului omenesc În mișcare, provocând o sete greu suportabilă. La o răspântie de drumuri În apropierea stației de autobus, se afla restaurantul „Doi Cocoși”, de unde emana un teribil miros de pastramă de oaie la grătar și unde se presupunea halbele pline cu bere aburindă...!! Toată lumea Înghițea În sec, inclusiv Șeful Șantierului care nu mai băuse de ieri. Îi făcu semn lui Tony Pavone să se apropie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oferi posibilitate de-a fi refuzat. Oftând prelung, dădu la iveală câteva sticle de băuturi din import cumpărate la bursa neagră pe care cu iuțeală le introduse În sertarul Întredeschis al biroului urmate de câteva originale pungi de cafea ce emanau un miros suficient de plăcut, motivând. „Am o sarcină de partid „Ultra Secretă” minți el din nou. Coborând vocea se aplecă la urechea directorului, șopptindu-i. Acest material urmează să fie Întrebuițat la Rampa de lansare a rachetelor nucleare ce se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dictatorului țării și urma să-l semneze curând...!! Abea spre seară Tony Pavone realiză lăcomia: mâncase fără control. Constată cu stupefacție În momentul când năvăli În W.C.-ul camerei cu evidente crampe stomacale În timp ce diaria se dezlănțui cu teribile pocnituri emanând un miros axfisiant ce-i provocă pe ce-i care fumau cocoțați pe fereastră și În alte poziții nu tocmai confortabile să-l gratifice cu tot felul de Înjurături și insulte unele mai grosolane, mai sofistificate decât celelalte...! Nimeni nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe o căldură ucigătoare, m-am Îndreptat către stația tramvaiului să merg direct acasă, când colo ce să vezi...? Pe trotuar, chiar În stația de tramvai unul din ei Într-o baltă de vermuth vomitat zăcea cu fața În jos emanând și un miros de materii fecale, desigur stomacul lui supra saturat respinsese sinuciderea prin comă alcolică...!” „Incredibil...!” „Mai curios. Celălalt bețivan, dincolo de stație, pe semne căutase umbra, ca un păianjen se agățase de jedera bine Înfiptă În zidul Vamei Poștei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]