3,224 matches
-
orice epocă, procesul de socializare a funcționat cu succes pentru a pregăti femeile și bărbații să își asume rolurile și pozițiile ierarhice pe care societatea le-a atribuit. Întâlnim producători (care sunt cel mai adesea producătoare...) de valori care cer emanciparea feminină pentru a ajunge la egalitatea sexelor. Aceștia au fost la început izolați și considerați excentrici, dar încetul cu încetul ideile lor s-au răspândit și mulțumită progreselor democrației, generalizării valorii de egalitate, muncii profesionale a femeilor, în special între
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
între cele două războaie mondiale ajung la maturitate. Reformele se succed și se accelerează sub presiunea mișcărilor de eliberare a femeilor. Este interesant să remarcăm că toate propunerile în acest sens au fost votate de adunări unde preponderenți sunt bărbații. Emanciparea feminină își atinge scopul și fiecare dintre noi poate să fie martorul schimbărilor survenite nu doar în legislație, dar și în mentalități. 3. Respectul pentru natură și protecția mediului sunt valori recente. Să remarcăm că noțiunea de natură nu este
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
73, 132, 177, 206 Economism, 155, 166 Educație, 15-16, 18-19, 22, 28-29, 96, 151, 158, 186, 219 Eficacitate, 19, 35, 150, 166, 182, 197, 234 Egalitate, 15, 98, 117, 123, 134-135, 151, 154, 162, 172, 176, 196-197, 207, 212, 232 Emancipare, 94-96, 98, 103, 150-151, 161, 175-176 Enlightenment, 167 Etică (a se vedea și Morală), 21, 36, 55, 71, 89, 128, 136, 206-208, 210-211, 222, 235 Evoluție, 43, 48, 55, 61, 80, 82, 103, 116, 125, 135-136, 160-161, 164, 206, 212
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
uite jugul economic și social ce l suferă de atâtea secolele femeile, mamele noastre, din pricina unor absurde și ridicole prejudecăți ale unor timpuri barbare. Datoria unui tineret cult este de a lupta din toa te puterile pentru dobândirea drepturilor și emanciparea economică a femeilor, această dezmoștenită jumătate a omenirii. Femeia română speră mult în tineretul cult și emancipat de prejudecățile timpului.” Cele de mai sus publicate în Paloda din 10 septembrie făceau referiri și la faptul că scrisoarea pr imit ă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de religiozitate) la nivel de societate. 2.1. Secularizare și religiozitate în Europa actuală Conceptul de secularizare a fost receptat și de teologi, care, depășind întrebuințarea sa în cheie anticlericală, au regăsit în secularizare instrumentul pentru descifrarea procesului istoric de emancipare față de controlul religios și metafizic, fără ca aceasta să comporte negarea deschiderii spre un Dumnezeu complet diferit. Din tentativa de înțelegere a creștinismului în noile condiții sociale s-a născut o teologie a secularizării. D. Bonhoeffer ([1927] 2009) a fost primul
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
iudeo-creștină milenară și presupus "arhaică") care nu mai structurează în mod caracteristic societatea prezentă și viitoare. 2. Gândirea socială creștină e anistorică, întrucât se bazează pe premise "metafizice" (nedemonstrabile, fixe și imobile, contrastând cu "faptele" empirice și cu impulsurile de emancipare și de eliberare). În această critică e implicat faptul că premisele gândirii sociale creștine ar fi nu numai legate, dar dependente în mod aprioric și indisolubil de "credință" și de o credință anume și, ca atare, nu pot fi justificate
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
mod latent, ca nucleu ireductibil și la care nu se poate renunța al acelei "religii civile" de care nici măcar societățile postmoderne nu se pot dispensa dacă nu vor să se autodistrugă. 2. Gândirea socială creștină contează drept ghid etic pentru emanciparea și eliberarea omului de forme de exploatare sau de opresiune, atât în sens spiritual, cât și în sens material, în măsura în care toate aceste aspecte privesc drepturi fundamentale ale omului (aceasta e tema "teologiei eliberării", pe care gândirea socială creștină o poate
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
voie. 1.6. Arta de a (nu) scrie un roman Al doilea roman al ciclului autobiografic debutează tot în registru dramatic, în cadrele stereotipe ale artificialului dialog imaginar autor-personaj. De data aceasta, preambulul trebuia să justifice, am spus-o deja, emanciparea completă a personajului și a ficțiunii, desprinse programatic de lumea evocată în paginile memorialistice. Prin urmare, dacă Lovinescu înțelegea romanul ca pe o formă de lectură (și de transfigurare) a vieții, și dacă prima treaptă a acestui complex proces o
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lui Baudelaire din Pictorul vieții moderne și alte curiozități. Să nu uităm că poetul Florilor răului făcea elogiul machiajului și al artificiului (dandy-ul și prostituata devin, se știe, figurile exemplare ale imaginarului decadent-estetizant), în care vedea o expresie a emancipării omului modern (prin cultură, prin artă) de "natură", de animalitate 176. În romanul lovinescian, în aceiași termeni explică Eminescu femeii iubite propriul mecanism sufletesc, încercând să-i sugereze, de la bun început, comportamentul dorit: "Într-o simplă și scurtă plecare am
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
avizați exegeți (ca Michael R. Booth ș.a.), în melodramă nelegiuitul e reperabil scenic prin mustața pe care o poartă element vizual menit să codifice distribuția "triunghiulară" a personajelor. 69 Frecventarea cinematografului reprezintă un simptom caracteristic stilului de viață modern, sugerând emanciparea femeii. La fel, practicarea sportului mai cu seamă tenisul și patinajul sugerează, în romanele lovinesciene, manifestarea libertății sexuale a femeii, care începe să-și exhibe, dezinvolt, corpul în public. Nu întâmplător, Mili întruchipează un "ideal" feminin mai degrabă conservator, pe
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dintrodată, devenea o soluție salvatoare. Pentru mine, integrarea în Europa înseamnă altceva: integrarea în tradiția istoricoculturală europeană de sute de ani, adică de la Evul Mediu încoace, trecând prin Renaștere, trecând prin Iluminism, trecând prin secolul XIX, prin secolul XX, modernizare, emancipare etc., intrând în aceste lucruri într-un mod cât mai organic. Or, eu nu văd asta. Sau nu văd în suficientă măsură: aici e lucrul îngrijorător. De aici și certurile astea. Acum, certurile, conflictele etc. sunt probabil inevitabile, poate unele
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
o anumită formă în Statele Unite, unde prezența unei anumite linii creștin-democrate, chiar dacă nu e descrisă și nu e definită ca atare, a fost totuși prezentă în ambele mari partide, precum și în grupări oarecum mai marginale. De exemplu, toată mișcarea de emancipare a afro-americanilor a fost de fapt condusă de figuri ecleziastice și a mers pe linia aceasta, a intrat în matca religioasă până chiar și în ziua de azi. S. A.: Această dimensiune e audibilă la nivelul retoricii publice, deși îi alienează
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
trebuie perceput astfel drept o mișcare amplă, de o complexitate aparte, ce a vizat, până la urmă, toate domeniile definitorii ale nației, schimbându-le radical și înscriindu-le pe făgașul unei dezvoltări accelerate, subsumate reorganizării burghezo-democratice a statului și luptei pentru emancipare națională. Reperele temporale ale acestei epoci au fost stabilite, în genere, între anii 1830 și 1860, dar aceste granițe a căror alegere stă mai mult sub semnul dorinței didactice de periodizare riguroasă sunt, de fapt, mult mai fluide deoarece realitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
gratuității sau al jocului. Dar, în spiritul epocii, utilitatea artei este dublu percepută pe de o parte în manieră clasică de a educa, de a servi drept model, iar pe de altă parte din perspectiva romantică, de a genera impulsul emancipării naționale. O literatură moralizatoare și militantă în același timp acesta era scopul declarat în multiple rânduri de scriitorii epocii care, în majoritatea lor, au fost implicați direct în tulburările revoluționare ale deceniului al patrulea. După cum s-a observat însă din
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ale Transilvaniei pașoptiste, doi autori mai cu seamă proiectează în teoretizările lor principii ale doctrinei clasice este vorba despre George Barițiu și Timotei Cipariu. Primul dintre aceștia al cărui nume se pronunța de către contemporani Bariț reprezintă o figură proeminentă a emancipării culturale de peste munți prin rolul fundamental în dezvoltarea învățământului și a presei în limba română. Dintre numeroasele articole publicate în Foaie pentru minte, inimă și literatură sau Gazeta de Transilvania ambele reviste de limbă română înființate de Barițiu -, atrage atenția
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
articol nu doar o teoretizare sterilă, ci mai ales o promovare a căilor de urmat în dezvoltarea culturii. Este, de altfel, sensul în care trebuie citite articolele pașoptiștilor care nu aveau timp de dispute estetice gratuite, subsumându-și toate eforturile emancipării naționale, politice și culturale, după cum sugera și I. Heliade Rădulescu în faimosul său îndemn atât de controversat însă: Nu e vreme de critică, copii, e vremea de scris..."227 Dintr-un impuls asemănător rostește și Barițiu următoarele fraze: "Dar voi
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
îmblânzească și să deștepte duhurile după trebuință, să dărapine obiceiurile cele ruginite și să insufle virtutea."234 Astfel teatrul, în complexitatea sa și prin contactul direct pe care îl presupune cu publicul, reprezintă cea mai bună modalitate de a impulsiona emanciparea culturală și chiar politică. Justificarea acestei viziuni exaltat exagerate este desigur dată de contextul istoric, dar își are fundamentul și în reflexele clasice ce presupun, după cum am mai afirmat, o ridicare a creației dramatice în sferele superioare ale literaturii. Sub
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
existența unui romantism "deschis"238 a dus, în final, la o conviețuire care, în liniile ei generale, a fost destul de pașnică. Aceasta și datorită faptului că scriitorii epocii au fost, în marea lor majoritate, implicați politic, fiind însuflețiți de ideea emancipării naționale, a emancipării prin literatură decât de angrenarea în polemici literare. De altfel, deși pașoptiștii puteau disocia teoretic între cele două noțiuni, practic operele lor le-au topit, această îmbinare corespunzând influențelor estetice multiple sau pur și simplu unei dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
deschis"238 a dus, în final, la o conviețuire care, în liniile ei generale, a fost destul de pașnică. Aceasta și datorită faptului că scriitorii epocii au fost, în marea lor majoritate, implicați politic, fiind însuflețiți de ideea emancipării naționale, a emancipării prin literatură decât de angrenarea în polemici literare. De altfel, deși pașoptiștii puteau disocia teoretic între cele două noțiuni, practic operele lor le-au topit, această îmbinare corespunzând influențelor estetice multiple sau pur și simplu unei dimensiuni ontologice mai aparte
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
avea în vedere "putreziciunea" Imperiului Țarist, principalul dușman natural al națiunii române, în fața agresivității căruia ne apărase, după 1880, Tratatul cu Puterile Centrale. Era o situație inversă decât aceea de la 1711, când Dimitrie Cantemir considera ca "putred" Imperiul Otoman, voind emanciparea Moldovei cu ajutorul imperiului rus creștin, aflat în viguroasă expansiune, sub Petru cel Mare. Ironia a făcut că Tratatul de la Luțk a deschis pofta țarilor de "emancipare" a Țărilor Române și a Balcanilor de sub vasalitatea turcească, încât, peste un veac, la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
inversă decât aceea de la 1711, când Dimitrie Cantemir considera ca "putred" Imperiul Otoman, voind emanciparea Moldovei cu ajutorul imperiului rus creștin, aflat în viguroasă expansiune, sub Petru cel Mare. Ironia a făcut că Tratatul de la Luțk a deschis pofta țarilor de "emancipare" a Țărilor Române și a Balcanilor de sub vasalitatea turcească, încât, peste un veac, la 1812, pofta s-a soldat cu îngurgitarea unei mari "hălci" din teritoriul Moldovei, creând dramatica problemă a Basarabiei. Stere, care a trăit pe propria-i piele
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Stere. El apreciază prezența trupelor românești la Chișinău ca sprijin dat de România aliatului țarist împotriva Armatei Roșii, nu pentru a facilita Unirea cu patria-mamă. Eroarea lui Stere consta în aceea că, în context, el considera bolșevismul ca susținător al emancipării popoarelor din imperiu. Așa și părea într-o primă fază a revoluției, ceea ce a și îngăduit asumarea "autonomiei" basarabene. Dar, pe termen lung, nu a întrevăzut, atunci, perpetuarea țarismului sub obrăzar comunist, el crezând că "maximaliștii" vor opta pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
reînnoit în 1913, avea ca prioritate Basarabia în realizarea idealului național, Ardealul însuși recunoscând această prioritate: "Da, dlor, toată politica de 40 de ani a statului român dovedește că ea era întemeiată pe acea concepție, care recunoștea prioritatea interesului de emancipare a Basarabiei."192 În virtutea acestei priorități condamna Stere indiferența culturală a statului român față de Basarabia. Pe 5 martie, Stere își recunoaște și propriile greșeli, fără a fi îngăduitor cu cele ale guvernului Brătianu. Întâi de toate, o greșeală "de concepțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a crede că sunt, atuncea: Hic Rhodus, hic salta!"229. Altfel spus, evreii s-au raportat aproape corect, în 1877-1879, la majoritatea națională, năzuind la drepturi în sânul statului român, pe când în Săptămâna Roșie ei au schimbat statul însuși, așteptând emanciparea de la imperiul bolșevic, în credința că vor dobândi o republică în care ei vor juca rolul majorității. Iar perspectiva era facilitată și de devenirea non-românească a românilor basarabeni, declanșată după 1812 și accelerată de bolșevism prin doctrina moldovenismului, conform căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ca frate un om fericit, și nu un sfânt nefericit.“53 William W. Bartley, un biograf al lui Wittgenstein de care am amintit deja, crede că, alegând profesia de învățător, Wittgenstein și-ar fi propus să facă ceva și pentru emanciparea țăranilor de munte în mijlocul cărora a decis să trăiască. În anii petrecuți la Trattenbach, el ar fi încercat, împreună cu preotul Alois Neururer, să le schimbe modul de a gândi, fără succes însă.54 În măsura în care o asemenea presupunere sugerează angajarea lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]