2,447 matches
-
care explică posibilul și credibilul și relevează obiectualitatea, adică universul omului. Cunoașterea a trecut de la atotpotențialul demiurgului la atotfuncționalul mecanismului, ajungând să treacă firesc (de la teză și antiteză, la sinteză) la atotintegratorul uman. Are acest drum prin deșertul cunoașterii valoarea emblematică a eliberării rațiunii de convențiile constrângătoare, inclusiv de propriile excese, după regula performanței imposibile de a fi suficientă sieși, imitând fatal destinul divinității și al mecanismului. Eliberarea rațiunii este în fond reîntoarcerea ei la locul de baștină, la natura sa
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
erei comune în organizarea voluntară, deliberată și programată a eradicării oricărei gândiri anterioare dominației sale temporale sau nesubordonate sistemului său ideologic: distrugerea manuscriselor, incendierea bibliotecilor, persecutarea filosofilor, închiderea școlilor acestora, asasinarea celor recalcitranți - Hypatia constituie în acest sens o figură emblematică - și codificarea juridică (Teodosie, Iustinian) a distrugerii culturii păgâne. La toate acestea ar trebui adăugate reflecții asupra rolului copiștilor (călugări, în cea mai mare parte...), asupra părții de aleatoriu în privința condițiilor de supraviețuire a ceea ce a scăpat de furia vandală
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vast teatru produs de vise și de nebunie, situa fericirea - sau bucuria, sau plăcerea - în capacitatea de a nu te lăsa afectat de nimic venit din exterior. Astfel - pentru că el mai este prezentat și ca magistru al lui Pyrrhon, figură emblematică a scepticismului -, Anaxarh s-ar fi rătăcit într-o zi și s-ar fi împotmolit într-o mlaștină tocmai când Pyrrhon trecea pe acolo. Filosoful suspendării judecății și al îndoielii, fidel indolenței sale filosofice și indiferenței sale existențiale, l-ar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
MOMENTUL AL TREILEA" Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip din Cirenetc "Inventarea plăcerii \: jubilarea lui Aristip din Cirene" VItc "VI" ARISTIP și „voluptatea care gâdilă”tc "ARISTIP și „voluptatea care gâdilă”" 1 Filosoful cu fustă. Aristip din Cirene trece drept filosoful emblematic al hedonismului; grea misiune și supărătoare reputație într-o lume care consideră că a filosofa este incompatibil cu a fi adept al plăcerii, că filosofia exclude voluptatea ca obiect sau că jubilarea face imposibilă orice formă de gândire, și cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
disertații, expuneri și alte forme recunoscute în cadrul profesiei... 5 Proxenet al înțelepciunii? Banii, iată primul casus belli! Pentru că, asemenea sofiștilor, contemporanii săi, Aristip lua bani pentru lecțiile sale... Ceea ce un platonician n-ar fi putut suporta, întrucât Socrate, figura lor emblematică, reprezentantul lor fără voia sa, își împărțea gratis înțelepciunea. Mai mult: refuza banii care i se dădeau - astfel, i-a înapoiat lui Aristip suma pe care acesta i-ar fi trimis-o într-o zi... Nu vom avea cruzimea să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
bun și plăcerea avansează identificate și identificabile. Oare de ce, în loc să discute această teză, Socrate, adus pe scenă de Platon, caricaturizează opțiunea hedonistă, pentru a se mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit la antihedoniști, să recurgă la animale, figuri emblematice ale plăcerii fără conștiință, brută și brutală, bestială, instinctivă, inumană? De îndată ce un partizan al idealului ascetic vrea să vorbească despre plăcere, el recurge la dobitoacele din curte, la boi și la cai, așa cum ne îndeamnă sfârșitul dialogului... Cine, dintre filosofii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Se știe prea bine că se cunosc... Cum pot atunci oamenii să se dispenseze de teze într-o configurație ca aceasta? Un dialog consacrat exclusiv plăcerii, și niciun cuvințel, nicio referință, niciun citat, nicio trimitere care să permită identificarea hedonistului emblematic cu cirenaicul? De ce nu Aristip în locul lui Philebos sau Protarh, așa cum a procedat în cazul lui Protagoras sau al lui Gorgias, figuri istorice confirmate înrolate în teatralizarea platoniciană? Nu vom ști niciodată de ce Democrit materialistul și Aristip hedonistul, cei doi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a cerșetorie, cu râtul întins, un purceluș în carne și oase confirmă identitatea filosofului din Grădină. Exegeza clasică vede aici o piesă pseudo-epicuriană. O putem interpreta și ca pe o lecție stoică, cele două opțiuni sunt echivalente. Oricum, scena pare emblematică pentru epocă și pentru lupta pe care o duc cele două școli pentru a-și asigura dominația în câmpul filosofic. Adepții Porticului și ai Grădinii împărtășesc această idee a morții ca geniu conducător al gândirii: ineluctabilă, imperioasă și definitivă, ea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pentru reproș, pentru refuzarea trupului și a plăcerilor cărnii, el încarnează - dacă putem folosi aici acest cuvânt... - austeritatea celui care alege să moară înainte să-i vină ceasul, pentru a rezolva problema dispariției lui anunțate; Epicur, având alături animalul său emblematic, așteaptă clipa din urmă - și aici, iarăși un fel de a zice... - preferând să guste din bucuriile și plăcerile existenței. Dacă tot trebuie să moară, măcar să fie viu când va trebui să se ducă! Lucrețiu și-a ales tabăra, iar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Dualismul său, elogiul adus de el sufletului, detestarea trupului, desconsiderarea vieții, a sensibilului, a realului, tropismul său pentru pulsiunea de moarte - amintiți-vă de Phaidon (64 b): „Filosofii cu adevărat filosofi sunt dornici de moarte”! - fac din el un gânditor emblematic pentru antihedonismul antic. Nu este de mirare că și creștinismul a profitat de această filosofie! Este cu atât mai interesant să citim dialogul său Philebos, consacrat integral chestiunii plăcerii, îndeosebi pentru a vedea cum procedează pentru a evita confruntarea cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
autoritățile politice. Supravegherea de proximitate se regăsește în numeroase piese bulevardiere, numai că aici situația își pierde deseori mobilitatea și, devenită rigidă, fixează personajele în tipare, reducându-le la o funcție precisă. Să cităm, cu titlu de exemplu, un text emblematic, Gaițele, de Alexandru Kirițescu. Protagonistele (într-adevăr, toate femei) și-au făcut un obicei statornic din a-și supraveghea vecinii, de unde și comentariile și analizele vieții orășelului, întreprinse pe baza informațiilor astfel dobândite. Din nou, funcționarea perfectă a supravegherii de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
remediu al acestei devieri în apelul la Supramarionetă. Supramarioneta, paliativ ce caută să suprime viciul indisociabil de prezența omului ca material veșnic supus accidentalului, erorii sau schimbării. Pe scenă, actorul în carne și oase îl dezamăgea profund. Două mari figuri emblematice i-au adus acestei probleme soluții practice, cert antinomice, dar eficace din punct de vedere teatral. Robert Wilson a pus la baza lucrului cu actorul structuri ritmice și gestuale care, prin caracterul lor excesiv de constrângător, interzic orice „modulație” a spectacolului
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acord cu o convenție scenică asumată și explicită. Supravegherea se exercită pe fondul recunoașterii teatralității în expresia ei burlescă, imediată și deloc „contemporană”. În schimb, alți regizori - de la Peter Sellars la Hans Castorf, ca să nu cităm decât figurile cele mai emblematice - dotează platoul de joc cu circuite interne, introduc aparatură video care explorează culisele, furnizând fără întrerupere imagini menite să amintească publicului că trăiește într-o lume constant supravegheată. De data aceasta, scena nu e refractară la modernitate; din contră, se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
liber al primirii unor pachete de la familii, În măsura În care acestea dispuneau de posibilitatea de a contribui la hrana deținuților, dată fiind cronicizarea stării de sărăcie În Întreaga țară13. Tranziția spre noul regim al detenției este exact surprinsă de una dintre victimele emblematice pentru destinul elitei românești interbelice, profesorul universitar Nicolae Mărgineanu (1905-1980): ăîn regimurile premergătoare rația de alimente a deținutuluiă totaliza peste 2.500 de calorii. În plus, apoi, deținuții aveau dreptul să-și cumpere pâine și să primească lunar un pachet
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
prevalează regimul și practica instaurării și conservării lui. În perioada 1945-1948, tentativa agresivă de recreare a identității naționale excedează prin amploare și lipsă de discernământ: ea vizează, alături de radierea publicațiilor referitoare la istoria și geografia din timpul monarhiei 10, figuri emblematice precum Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu sau Mihail Kogălniceanu. Secretizarea propriu-zisă, lăsată la Îndemâna activiștilor cu pregătire precară care lucrează direct În depozitele bibliotecilor, cunoaște același regim al arbitrarului 11. Incertitudinea este Întreținută mai departe de nevoile legitimante ale regimului, care obligă
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
anchetatorul rău” este sesizat de mai multe ori În mărturiile brașovenilor. Situația În care un anchetator Îl lasă pe interogat să se uite peste fotografiile făcute În timpul demonstrației și următorul anchetator Îl bate tocmai pentru că se uită peste fotografii este emblematică pentru această metodă de a menține o atmosferă de haos, de ieșire din normal, În care orice este posibil și totul e permis. Fiindu-le tăiată orice legătură cu exteriorul, celor supuși anchetei le puteau fi date, foarte ușor, informații
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
personalității. Această semnificație de responsabilitate se regăsește mai ales în simbolistica umerilor. Într-adevăr, orice referire onirică la umeri evocă povara ce apasă asupra subiectului și îi dezvăluie capacitatea de a-și asuma îndatoririle ce îi revin. Brațele sunt la fel de emblematice pentru relația umană, pentru comunicare și afecțiune. Noțiunile de dragoste, ajutor și complicitate sunt evocate de expresiile: a îmbrățișa, braț la braț, a lua în brațe, a întinde brațele etc. În plus, brațele ridicate spre cer constituie, în toate culturile
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
grup și activism la cooperare sau conflicte intergrupale până la erotism virtual ori pornografie (vezi Wallace, 1999Ă. Fascinația narcisistă manifestată în cadrul realității virtuale sau seducția nemuririi și a indestructibilității, dincolo de biologia degradabilă, din discursul cyberspațial sau cel a ingineriei genetice sunt emblematice pentru aspectele psihologice ale identității virtuale (vezi Adams, 2000Ă. Identitatea la interfață este problematizată în conjuncturile dislocării eului unitar și referențial, în ocurențele sciziunii dintre teama față de efemeritatea umană și speranța în supraviețuirea digitală, în circumstanțele insecurității și ale dezordinii
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este chestionată (Turkle,1994, onlineă. Încrezătoare în potențialul spațiului virtual de a crea identități expresive ca joc de roluri sau ca remediu/terapie pentru identitatea vulnerabilă din realitatea fizică (precum în cazul introvertiților care devin sociabili onlineă, studiile autoarei devin emblematice pentru discursul identitar virtual de promovare a postmodernismului. Interesată mai mult în oferirea unei imagini pozitive a Internetului, Turkle (1995Ă urmărește modalitățile prin care subiectul uman poate să opteze pentru o identitate ideală, pe care nu o are în realitatea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
metafora ferestrelor ecranului corespunde modului familiar prin care utilizatorii se raportează la spațiul digital și, mai mult, relaționării cu imaginea unui eu plural și distribuit în lumile variate din rețea, jucând simultan roluri multiple. În această direcție, Turkle (1995Ă citează emblematicele și vulnerabilele cuvinte ale unui student care consideră lumea computerului mai „reală” și mai dezirabilă decât viața reală (real life sau RLĂ: „RL este doar încă o fereastră și, de obicei, nu este cea mai bună fereastră a mea”. În loc să
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o împrumută de la Antonin Artaud. 10. Mai multe informații despre Stelarc se găsesc pe site-ul propriu: www.stelarc.va.com.au. 11. Criticăm discursul teoretic al lui Stelarc, prin care artistul aderă la direcția radicală a transumanismului, în timp ce considerăm emblematice lucrările sale pentru o atitudine artistică critică cu privire la relația om-tehnologie. 12. Stelarc a practicat peste 20 de suspendări deasupra mării sau deasupra orașelor Copenhaga sau New York cu ajutorul electrozilor conectați la piele și a firelor de contact („Suspension”Ă. 13. Artistul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
loc. Oricum, pe Cioran nu ceilalți îl interesează înainte de toate, ci el însuși. Creează ruine pentru a se salva. Să fie, pe alt plan, teama de ideologia și de trecutul lui? Dar ideologia e numai o aparență, mască fiind. Figură emblematică, poate, a secolului XX, Cioran e, în fond, omul problematic, care se caută și deopotrivă se neagă cu disperare pe sine, știind că nimic nu-l reprezintă, deși totul ia înfățișarea propriului infern. O ființă care ar vrea să se
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
intră în „echilibrul” dintre integrare și înstrăinare. Mai mult chiar, soluția aceasta, aparent neutră, nu-i decât consecința unei disperări dizolvate în consolare. Într-o scrisoare mai nouă, de după 1989, vorbește despre „noi, românii”. Se vede pe sine ca fiind emblematic pentru români, și ceea ce era trâmbițat altădată ca împlinire Ă anonimatul, ratarea Ă devine motiv de mândrie, dar și de abia ascunsă nostalgie, ba chiar de dezamăgire: „Sunt într-o situație foarte delicată. Nimic nu scapă rațiunii. Neputința mea de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
piață, ale noului management public, dar trebuie să facă aceasta în limitele unui contract strict definit (...) care aderă la liniile directoare ale politicilor publice stabilite de guvern”. Modalitatea de abordare a politicilor sociale, cu tot complexul aferent de politici, este emblematică pentru disponibilitatea unui guvern de a se comporta într-o manieră intervenționistă sau nu, iar maniera aleasă de Marea Britanie este și ea un factor ce influențează gradul de libertate decizională pe care îl au cei ce implementează politici, producându-se
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
cazul lui Shakespeare, de tânăr căuta raportul subtil între cap și coroană. "Richard II descoperă meditația în spațiul de timp dinaintea sfîrșitului. El trăiește prăbușirea rostului și își poate imagina lumea ca o închisoare, doar privind prin golul coroanei (plastică, emblematică imagine!n.n.). Oare capul Regelui umplea acest gol sau vidul simbolic al coroanei chema capul regal, spre supunere?" "Regii mor numai noaptea" crede Alexa Visarion. Și aici găsim puntea posibilă, surprinzătoare, între marele Will și Conu Iancu: căci și la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]