1,699 matches
-
Un corist a aprins lumânarea episcopului și apoi lumina s-a întins de la unul la altul, ca în noaptea de Înviere. Se întunecase de-a binelea. Luminile nu se mai aprinseseră pe stradă, cine să le mai poarte de grijă! Emoționat Burtăncureanu privea ceata revoluționarilor. Îngenunchiați, cu automatele lăsate pe cimentul curții sau sprijinite de poarta metalică, ocroteau în căușul palmelor flăcăruile pale. Corul îi dădea de zor cu alte tropare. „Facem toată liturghia?“ șopti episcopul. Romancierul clătină din cap. Valerian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aparițiile miraculoase de la Medjugorje nu am simțit absolut nimic, dar, acum, urmèrindu-l fascinat pe Ilarie, intuindu-i forță cu care el crede în aceste apariții, ceva misterios și inefabil mè face sè vèd prin ochii lui albaștri totul și, vag emoționat, ca și cum mi s-ar fi permis sè particip la un ritual tainic și impresionant, am sentimentul cè sunt foarte aproape de ceva revelator, dar imposibil de exprimat în cuvinte, La un nivel superior al conștiinței mele sunt perfect conștient de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a șasea, isi scrisese numele cu pix, în interiorul cutiei, copilul o ridicè cu amândouè mânuțele și o aduce în mijlocul camerei, pe covor, o așazè jos, la baza edificiului, apoi, se întoarce sè aducè altceva din colțul cu jucèrii, eu deschid emoționat cutia de șah, înèuntru, au mai rèmas câteva piese, restul, probabil, pierzându-se, iau în mâini cele câteva piese, un cal, un nebun, un rege alb și o damè neagrè, cativa pioni, Vlad preferă piesele albe, dar dèdeam întotdeuna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
s-a dat viață. Poartă pantaloni tăiați la spate, bocanci, un tricou roz cu un imprimeu al unui joc de calculator și cercei lungi, de plastic; arată ca un model de pe coperta revistei Cosmo Girl. —Și eu am fost foarte emoționată înainte să vin aici. Roșește și mai tare. —Cum zicea și Debbie, mă simt foarte jenată. —Daisy o cheamă, o corectează Finn. —Scuză-mă, îmi pare tare rău... se precipită ea. Vedeți că am dreptate. Nici n-am apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și focuri vii arzând în șeminee, și la cine copioase, cu trei feluri de mâncare. Poate că în sfârșit mă maturizez și eu și încep să am genul de relație pe care mi-am dorit-o întotdeauna. Și Jake pare emoționat. Îl sărut când îi deschid, dar el răspunde cam mecanic, uitându-se după bagajul meu, și spune: Asta e tot? Ce bine! Apoi îmi duce geanta la mașină. Socotesc că am câștigat în ochii lui pentru că am un bagaj ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
rău că n-am putut să facem asta ieri. Dar vizita lui Jack Harper a dat totul peste cap. — Nu face nimic. Fac un efort să zâmbesc, dar am gura uscată ca iasca. Nu-mi vine să cred cât de emoționată sunt. E mai rău ca la școală. — OK. Deci... Emma Corrigan. Începe să bifeze diverse căsuțe, cu ochii În formular. În linii mari, te descurci destul de bine. În general, ești punctuală... Înțelegi sarcinile de serviciu care ți se dau... ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pantalon alb și evazat și avea curea și pantofi aproape noi, lucruri observate de către fată la modul profesionist, la fel cum Îi apreciase spatele lat de voleibalist și mijlocul ca al unui prezentator de la casa de modă. Era precipitat și emoționat, bucuros pentru că a reparat mai nimic și, mai ales pentru că a reușit să o mai vadă pe cea mai frumoasă fată din viața lui! L-a mirat faptul că l-a luat cu „băiete” dar Își știa locul și răspunse
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
A fumat tot timpul, țigară după țigară. A încercat să mă sărute, si daca m-am ferit, nu a mai zis nimic <victor>: cu țigara în gură? <maya>: nu, o ținea în mină... eu nu puteam zice nimic. Cînd sunt emoționată mă blochez de tot. așa, mă bilbii rău... <victor>: îmi pare rău nu ai încercat nimic? <maya>: am încercat. E pe baza nervoasă, un șoc din copilărie, era să mă înec. Așa am fost toată viața <victor>: păcat. Nu-mi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Într-o lumină superioară către auditoriu. Nu știu de ce am avut impresia că m-a văzut, că s-a oprit o clipă asupra chipului meu. Am tresărit și inima a Început să mi bată mai repede. Recunosc! Am fost profund emoționată. Cu o lună mai devreme, Îmi apăruse și mie un mic volumaș de poezie ” Fata sihastra” ( mai mult pentru copii), pentru nepoțica mea, Michele-Diana ( Birmingham). În acea perioadă nu mă gândeam să trec la o etapă superioară a descifrării tainelor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de la prima sa vizită. Își ținea o mână în buzunar strângând cu putere revolverul, simțind că bărbăția lui are nevoie de un sprijin. Când ușa se deschise, de-abia reuși să rostească bâlbâit: —Vă rog să mă scuzați. Dar, deși emoționat, își dădu seama că bâlbâiala spontană fusese exact nota potrivită momentului: acel ceva care să stârnească mila și să facă ușa să se deschidă de o palmă. Fata rămăsese ascunsă în întunericul holului și nu-i vedea fața; auzindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și-ar da mâna dreaptă doar ca să aibă șansa să cunoască un armăsar ca Brad. ― Nu, și eu vreau. Și e adevărat, chiar vreau, și știu că nu mai am de ce să mă îngrijorez cu privire la înfățișarea mea. Sunt numai extrem de emoționată, n-am mai făcut niciodată o chestie atât de... ei bine, atât de aventuroasă, niciodată în viața mea. ― Dar dacă o să fie groaznic? spun eu cu voce tare. ― Uită-te la tine, Jemima, spune Geraldine cu convingere. Tot îți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spatele. ― Nu mă deranjează. Nu prea mă deranjează, ele sunt și așa destul de amuzante, într-un sens trist. ― Îhâm, în sensul unor surori urâte. ― Exact, râd eu. ― Deci, cum te simți? întreabă Geraldine, în timp ce tragem valizele la ușa de la intrare. ― Emoționată ca naiba? ― Nu fi, mi-aș fi dorit eu să fi fost în locul tău. Ai să te distrezi de minune. Jemima Jones are parte de multă atenție la aeroport, deși încă nu și-a dat seama de asta, prea prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
frumoasă vacanță. Mă suni? ― Sigur că da. ― Cum ajungi acolo? Mor de nerăbdare să aflu cum e tipul. Doamne, poate să fie scund, gras și cu început de chelie. ― Nu vorbi așa! o cert eu, pentru că sunt și așa destul de emoționată. Ar fi oribil, spun eu, după care îmi amintesc că deși n-am fost niciodată scundă și cu chelie, am fost odinioară grasă. Într-o fracțiune de secundă îmi amintesc cum mă judeca lumea, sau mai bine zis cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și mă uit la vitrinele magazinelor de bijuterii, alegând ce mi-aș cumpăra eu dacă aș avea bani. Petrec mult prea mult timp uitându-mă cu dor la Silk Cut, dar nu - nu mai fumez. Nici măcar când sunt atât de emoționată, că m-aș putea îmbolnăvi. Nu. Sunt în formă și sănătoasă, n-am nevoie să fumez. Când vocea din difuzoare spune că a început îmbarcarea pentru zborul meu, țopăi până la terminalul pentru plecări, încercând să-mi controlez dorința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și-și spune fără să-i vină să creadă: ― Jemima Jones, ce naiba faci? Capitolul șaptesprezece Se presupune mereu că ar trebui să te simți obosit după un zbor lung. Eu nu mă simt obosită, mă simt entuziasmată, și bucuroasă, și emoționată. Ca și cum, până acum ar fi fost un joc deosebit. Așa m-am jucat eu pe internet, cu această poveste de dragoste inventată, cu un tip pe care nu l-am văzut niciodată, și a fost amuzant, mi-a dat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încă n-a dat înapoi, așa cum credeam că ar fi putut s-o facă, și nimic din expresia lui nu sugerează dezamăgire. Încep eu, spunându-i că nu arată cum mă așteptam. ― Poza ta nu te avantajează deloc, spun eu emoționată. Mi-e atât de teamă că o s-o vadă prin mine pe fata grasă pe care am încercat atât de mult s-o ascund. Zâmbește. Are dinți perfect albi, la care eu mă uit cu uimire, pentru că n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă prăbușesc în fața șemineului. Brad se duce să facă cafeaua, și când e gata, o așază pe măsuța de cafea din spatele meu. Se așează pe podea lângă mine și-mi dă părul din ochi. Știu c-ar trebui să fiu emoționată, în oricare alte condiții probabil că aș vomita, dar acum sunt mult prea dusă ca să mai simt vreo emoție, ca să-mi mai fac griji despre ce să fac, sau să spun. Stau pur și simplu acolo și mă găsesc concentrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în sus și-n jos pe pat și bate din palme. Te-a mai văzut așa? spune deodată Lauren, în timp ce eu îmi aplic ultimele tușe de ruj. ― Așa cum? ― Slabă. Nu. O, Doamne. Nu, el habar n-are. Sunt atât de emoționată: ce-o să creadă, ce-o să spună? Dau din cap că nu. ― O să fie uluit, râde ea. Hai că te duc acolo. Haide, o să fi bine. Ține minte, e doar Ben amicul tău. ― Exact. E Ben! Sărim în mașină și Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
forță - o forță pe care n-am crezut c-o s-o am vreodată. Știu că de data asta chiar pot da ochii cu el de data asta, de data asta n-am să mai fug. Desigur că sunt în continuare emoționată, acum sunt și entuziasmată. De data asta, întârzii câteva minute. Nu vreau să-l aștept pe Ben, vreau să intru și el să fie deja acolo, vreau să intru simțindu-mă puternică, plină de forță, frumoasă. Și chiar intră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pornit în întâmpinarea lor. S-a oprit la doi pași și a prezentat raportul: ― Domnule locotenent colonel, foștii concentrați din plutonul doi și-au predat efectele militare și sunt gata de plecare spre casele lor. Raportează sergentul Dumitru Dinsus! Comandantul, emoționat, s-a apropiat de formație și, privind la ei cu duioșie, a prins să vorbească: ― Să știți că o asemenea demonstrație nu am mai întâlnit în viața mea de militar. Și asta se datorează camaradului vostru, sergentul Dumitru Dinsus. Spun
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a fost de acord. Și mama ta? l-a presat Josephine. Mi se pare că ții foarte mult la ea. O umbră dureroasă a trecut peste chipul lui Neil. —Așa e, a răspuns el cu o voce răgușită și foarte emoționată care m-a surprins. Crezusem că Neil nu se iubește decât pe el. Că atunci când are orgasm își strigă propriul nume. —Și ea bea? Nu. — Nu bea împreună cu tatăl tău? — Nu, nu era așa. Mama încerca să-l facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu explicațiile. După câteva minute, i-am văzut pe toți cinci ridicându-se și deplasându-se într-un respectuos monom indian care ocolea scaunele. După ce au revenit în punctul din care plecaseră și-au strâns mâinile și s-au îmbrățișat emoționați. După alte câteva minute, o fată de la o masă alăturată s-a dus la ei și i-a întrebat ceva. Băiețelul-fetiță a vorbit cu ea, a arătat spre mine și spre Brigit, după care a mai desenat câteva cercuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în frigul care-ți amorțea fața și am mărșăluit împreună prin grădina cufundată în întuneric. N-am vorbit prea mult. Nu fiindcă n-aș fi vrut. Mi-ar fi plăcut foarte tare să stau de vorbă cu el, dar eram emoționată, iar creierul meu se comporta ca întotdeauna când eram emoționată: se transforma într-o bucată de beton. O bucată de beton întunecată, greoaie și goală pe dinăuntru. Nici Chris nu s-a prea omorât cu conversația. Multă vreme ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prin grădina cufundată în întuneric. N-am vorbit prea mult. Nu fiindcă n-aș fi vrut. Mi-ar fi plăcut foarte tare să stau de vorbă cu el, dar eram emoționată, iar creierul meu se comporta ca întotdeauna când eram emoționată: se transforma într-o bucată de beton. O bucată de beton întunecată, greoaie și goală pe dinăuntru. Nici Chris nu s-a prea omorât cu conversația. Multă vreme ne-am plimbat în tăcere. Singurele sunete pe care le auzeam erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dacă atunci oamenii n-ar fi fost drăguți cu mine, nu m-aș fi lăsat de droguri, mi-a explicat ea. Acum e rândul meu. Și când o să fii puțin mai bine, și tu o să-i ajuți pe alții. Eram emoționată și iritată în egală măsură. Nu trebuie să te duci la serviciu? am întrebat-o pe Nola a doua zi când a venit să mă ia la o nouă ședință. —Sunt propriul meu șef, m-a liniștit ea. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]