3,474 matches
-
37‑39). . VP, pp. 206‑207. . Commodiano, Carme apologetico, introducere, editare, traducere, glosar și index de A. Salvatore, Torino, 1977, p. 5. Vezi, de asemenea, ediția lui J. Martin, CCL 128, 1960, pp. 73‑113. Despre Commodian, A. Salvatore, „L’enigma di Commodiano. Considerazioni sullo scrittore, il suo ambiente e la sua epoca”, în Vichiana, 3, 1974, pp. 50‑81. . Într‑un foarte interesant articol, „L’Apocalypse selon Commodien”, publicat în Revue des études latines, 74, 1996, pp. 270‑281, J.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nesfârșite suferințe. Prima tendință, tributară fascinației de a descoperi secretul unor acte criminale, se concretizează în romanul polițist, care nu se limitează la rigorile specifice (faptele, mobilul crimei, ancheta judiciară, probele, suspansul etc.), ci își depășesc cadrul - Cei trei „A”, Enigma din trenul de noapte (1977), Cazul „Fundația Prejbeanu” (1982). Infuzia de material informativ despre mediul intelectual, despre modul de organizare a vieții științifice românești, despre valori artistice și momente de cultură, mărturii din muzee, biblioteci, mănăstiri conferă scenariului polițist virtuți
SIUPIUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289713_a_291042]
-
intelectualii din sud-estul european, relevând rolul universităților germane, ideile politice în societățile balcanice și reflectarea lor în literaturile moderne română și bulgară, evoluția genurilor și speciilor în aceste literaturi, trăsături ale relațiilor româno-bulgare ș.a. SCRIERI: Cei trei „A”, București, 1975; Enigma din trenul de noapte, București, 1977; Relații literare româno-bulgare în perioada 1878-1918, București, 1980; Cazul „Fundația Prejbeanu”, Iași, 1982; Bălgarskata emigrantska intelighentzia v Rumănia prez XIX vek [Emigrația intelectuală bulgară în România în secolul al XIX-lea], Sofia, 1982; Copilăria
SIUPIUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289713_a_291042]
-
Vreme de șagă (în colaborare cu Gheorghe Niculescu), Oradea, 1999; Cântece de mahala, Oradea, 2000; Cum am descoperit America, Oradea, 2000; Destin, Craiova, 2000; De vorbă cu Su(s)pusul, Timișoara, 2000; Leitmotives, Craiova, 2000; Outer-Art, Oradea, 2000; Parada marilor enigme (în colaborare cu Gheorghe Niculescu), Oradea, 2000; Prin albe și clasice epii târzii, Oradea, 2000; În doi timpi și trei mișcări, București, 2002; Peste mări și țări. Jurnal de profesor în Africa, București, 2002; Ultrapolemici cu LiTeRe mari și mici
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
și emanând straniul. În romanele lui S. exacerbarea tehnicilor de investigație și analiză constituie o dantelărie creată cu bună știință, de-a lungul unei evoluții de la realism spre alegorie și oniric, pentru a sugera ideea că viața rămâne permanent o enigmă, un secret prețios. SCRIERI: Căderea, București, 1980; Umbra, București, 1982; Jocul, București, 1984; Nostalgia, București, 1987; Vameșul ploilor, București, 1987; Nu faceți case mai înalte ca arborii, București, 1990; Strigătul, București, 1997; Străina, București, 1999. Repere bibliografice: Ioan Holban, Romanul-mărturie
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
patru picioare, ca adult viguros va merge În două picioare, iar la bătrânețe, slăbit și firav, va merge sprijinit de toiag, În trei picioare”. Învins, Sfinxul, care deținea acest secret, s-a aruncat În mare. Care este semnificația adâncă a enigmei Sfinxului?. Răspunsul la această Întrebare este concentrat În raportul dintre om și timp. Nimeni În afara omului nu are această conștiință a timpului. Ea este dată de raportul, revelat de conștiință, dintre ființă și perisabil. Descifrând enigma Sfinxului, adolescentul Oedip Își
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este semnificația adâncă a enigmei Sfinxului?. Răspunsul la această Întrebare este concentrat În raportul dintre om și timp. Nimeni În afara omului nu are această conștiință a timpului. Ea este dată de raportul, revelat de conștiință, dintre ființă și perisabil. Descifrând enigma Sfinxului, adolescentul Oedip Își face intrarea În vârsta adultă. El devine conștient de faptul că omul este o ființă temporală, o ființă care trăiește În timp, dar care concomitent are conștiința acestui timp trăit, ca o dimensiune structurală a propriei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la fel cum Don Quijote nu poate pleca În aventură fără Sancho Panza, iar Dante nu va putea Întreprinde călătoria sa fără a fi călăuzit de Virgiliu. Oedip nu-și va putea Începe marea aventură a existenței sale tragice, decât descifrând enigma Sfinxului, iar Socrate nu va accede la Înțelepciune fără ajutorul daimonului său interior. Persoana se Împlinește prin dedublarea sa. Dubletul este Începutul oricărei acțiuni, dar, În același timp, este și un act inițiatic, o deschidere, Între condiția Îndeplinirii de sine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
existență - a lui Honigberger, dar și a lui - ce fusese Într-adevăr fabuloasă, desfășurată sub semnul misterului și aventurii. Ca Îndată după această mărturisire - demonstrabilă În sfârșit - să apară subiectul propriu-zis al textului. Ceea ce o interesează pe dna Zerlendi este enigma soțului ei, „tainele” despre care el Îi vorbea. Naratorul face doi pași În loc de unul spunându-și că e vorba de „cazurile de «moarte aparentă», de transă yoghinică, de levitațiune, incombustibilitate sau invizibilitate”. Un autor clasic pentru enumerarea sa e Patañjali
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cel mai important e biografia lui Honigberger. Ea se desfășoară Între nelocalizabila Ïambhala a tuturor promisiunilor și fabrica de zahăr din Kashmir, a unei promisiuni anglo-sikh neonorate. Când Roquet revine, observând că „cititorul poate șovăi Între mai multe chei ale enigmei”, și Îl Întreabă care ar fi propria cheie, Eliade oferă un răspuns clarificator pentru avansarea analizei: „șCheia enigmeiț poate fi evidentă pentru anumiți cititori. Pentru că personajul care povestește această Întâmplare declară că este Mircea Eliade, un om care a petrecut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un moment dat, sub o presiune narativă pe care o explică (descoperirea profunzimii cadrului ei), de unde incoerența finalului, dar fără să explice ce presiune Îl implică În scrierea unei atare nuvele complicate. Un ocol - infructuos altfel decât literar - al unei enigme pe care nu o va putea dezvălui niciodată? Aș opta pentru acest răspuns dacă nu aș fi conștient de impotența vădită a secretului originar, atotcoerent și non-mistificabil pe care Îl propune. Eșecul naratorului e În fond reușita greu comprehensibilă și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Délégation Archéologique française en Afghanistan (DAFA), sub conducerea lui Joseph Hackin, Roman Ghirshman, Raoul Curiel sau Paul Bernard, până la războiul din Afganistan, sau prin programele arheologice Începute de Tucci și continuate sub egida IsMEO (IsIAO), fără Însă a epuiza vechile enigme ale interferențelor de civilizații În spațiul afgan și mai ales descoperind mii de probleme noi. Un excelent raport al cercetărilor europene din ultimul sfert de secol a publicat recent Gérard Fussman 2. Dincolo de probleme și de cercetarea istorică Însăși, există
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lui S. - la nivelul celor mai bune cărți ale literaturii române - este Sfârșit de veac în București (1944), roman de formulă balzaciană, circumscris liniei tematico-epice marcate de Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon, Tănase Scatiu de Duiliu Zamfirescu și Enigma Otiliei de G. Călinescu. Conceput ca primă parte a trilogiei (în unele variante, a tetralogiei) Lume, romanul reia tema parvenirii burgheze, îngemănată cu tema-revers a decăderii boierimii pe fundalul evoluției, de-a lungul mai multor generații, a unei familii în funcție de
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
corespunde momentului tradițional de fixare a noilor cunoștințe, însș diferă prin faptul că rezultatele învățării sunt corelate cu așteptările enunțate la începutul orei. Noul dascăl-antrenor are misiunea de a stimula dorința de învățare, adică de a face din știință o enigmă și de a cultiva enigma cu bună știință, dezideratul fiind să-l învețe pe elev să învețe. Învățarea devine astfel un proiect personal al elevului asistat de către dascălul antrenor (organizator, animator, manager) al situațiilor de învățare eficientă, iar școala un
PREDAREA ŞI ÎNVĂŢAREA DISCIPLINELOR TEHNICE DIN PERSPECTIVA PSIHO-PEDAGOGICĂ MODERNĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Moruzi, Doinita Isac () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_888]
-
a noilor cunoștințe, însș diferă prin faptul că rezultatele învățării sunt corelate cu așteptările enunțate la începutul orei. Noul dascăl-antrenor are misiunea de a stimula dorința de învățare, adică de a face din știință o enigmă și de a cultiva enigma cu bună știință, dezideratul fiind să-l învețe pe elev să învețe. Învățarea devine astfel un proiect personal al elevului asistat de către dascălul antrenor (organizator, animator, manager) al situațiilor de învățare eficientă, iar școala un ansamblu de ateliere diversificate. Un
PREDAREA ŞI ÎNVĂŢAREA DISCIPLINELOR TEHNICE DIN PERSPECTIVA PSIHO-PEDAGOGICĂ MODERNĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Moruzi, Doinita Isac () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_888]
-
de pe toate continentele (Teheran, New York, New Delhi etc). Proza, mai ales nuvelele, se remarcă prin virtuozitate, prin iscusința de a nara, de a provoca suspans și a-l prelungi, nelăsând să se întrevadă deznodământul. Cele mai antrenante texte deschid o enigmă, invitând cititorul să participe la dezlegarea ei, ca în Plicul verde (1987), unde narațiunile părăsesc tărâmul realității și au o turnură fantastică. Romanele lui T. sunt de alt tip prozastic. Narând întâlnirea unor foști absolvenți ai Liceului Militar din Craiova
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
apărut în 1968. Proza lui T. este ironică și sentimentală deopotrivă, cele două trăsături distribuindu-și zonele într-un echilibru favorizant pentru timbrul scrierilor. Principiul ordonator pare a fi uimirea sceptică, un anume fel de a se opri în pragul enigmei și de a o proteja, investind-o fie cu valențele echivocului, fie cu cele ale paradoxului. Începând cu Povestiri diferite și până la piesele de rezistență din Istoria unui obiect perfect (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din București) sau din Mihai, stăpânul
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
discretă, iar în final intriga se dovedește doar promisiunea și materialul unui roman omonim. Construcția epică în două planuri alternante - „prezentul prezentului” și „prezentul trecutului”, cum le numește prozatorul - se păstrează și în Degetele lui Marsias (1985), unde interesul pentru enigme, echivoc, pentru imaginație și vis este o prezență de fundal, fără să mineze coerența realului. Nu trebuie trecută cu vederea căptușeala mitologică discretă a epicului - ca o dublură culturală suplă și fină: istoria străveche a lui Apolo și a flautistului
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
Ulici, Lit. rom., I, 320-321; Roxana Sorescu, Ca floarea soarelui, sub cerul înnorat, LCF, 1997, 3; Maria-Ana Tupan, „Acesta este trupul tău”, APF, 1997, 11; Mariana Filimon, Un exil benevol, VR, 1998, 5; Popa, Ist. lit., II, 569; Raluca Dună, Enigme mici, transparențe, amestecuri, LCF, 2003, 43; Ioan Adam, Parole în Balcani, București, 2003, 125-127. D. Gr.
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
virtualității, LCF, 1980, 16; Marcel Pop-Corniș, Horia Ungureanu, între povestire și eposul rural, O, 1980, 20; Marian Odangiu, Prozatori la a doua carte, O, 1981, 4; Marcel Pop-Corniș, „Răzbunare ratată. Noaptea papagalilor”, O, 1982, 44; Constantin Ciopraga, Între „aventură” și „enigmă”, CRC, 1983, 15; Sultana Craia, „Firul de iarbă”, LCF, 1984, 14; Brândușa Armanca, Structuri retorice, O, 1984, 18; Miron Blaga, „Firul de iarbă”, F, 1984, 12; Viorel Gheorghiță, „Firul de iarbă”, O, 1985, 6; Iorgulescu, Prezent, 173-174; Ruja, Parte, I
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
1990 și 1992, director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, iar începând din 1996 profesor asociat la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza”. A debutat în 1968 la „Cronica”, și editorial în 1970 cu placheta Inel cu enigmă. Versuri, articole, studii i-au mai fost publicate în „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „România literară”, „Poesis”, „Agora” (Philadelphia), „Limite” (Paris), „Mele” (Honolulu), „Observator” (München) ș.a. I s-au decernat Premiul „Mihai Eminescu” (1970), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1971), Premiul
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
deschisă/ căta către mine un ochi de femeie/ nespus de iubit - amintire ori vise.// Iar mâinile mele sunt roșii, sunt roșii,/ întocmai ca steaua carnagiului, Marte,/ spre care pluteam amândoi, ticăloșii,/ pe care nimic nu ne poate desparte”. Ideea de enigmă, foarte prezentă, e simultan o cochetărie cu o ambianță și o recuzită enigmatice (onomastici, operații și aluzii alchimice ori alte aparențe de cifru; simbolurile nu păstrează din valoarea curentă de circulație decât virtuți formal-eufonice), dar și un mod coerent de
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
numesc pe Mihai Ursachi - poet dotat cu o imaginație capabilă, într-adevăr, să dubleze realul - „preot al lui Hermes” e pentru că nici un alt poet român de azi nu izbutește, ca el, să dea un corp atât de concret, de plastic enigmei, să ne pună „în situația” ei, să ne facă să-i pipăim parcă încheieturile fizice, să ne inculce - măcar pentru o clipă - încrederea că am putea să ajungem „la zidul complet străveziu al nimicului”. ȘTEFAN AUG. DOINAȘ SCRIERI: Inel cu
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
să ne pună „în situația” ei, să ne facă să-i pipăim parcă încheieturile fizice, să ne inculce - măcar pentru o clipă - încrederea că am putea să ajungem „la zidul complet străveziu al nimicului”. ȘTEFAN AUG. DOINAȘ SCRIERI: Inel cu enigmă, Iași, 1970; Missa Solemnis, București, 1971; Poezii, Iași, 1972; Poemul de purpură și alte poeme, Cluj-Napoca, 1974; Diotima, Iași, 1975; Marea înfățișare, Iași, 1977; Zidirea și alte povestiri, București, 1978; ed. 2, îngr. și postfață Luca Pițu, Iași, 1990; Arca
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
1977; Zidirea și alte povestiri, București, 1978; ed. 2, îngr. și postfață Luca Pițu, Iași, 1990; Arca, pref. Ștefan Aug. Doinaș, Iași, 1979; Poeme - Poems, ed. bilingvă, tr. Donald Eulert și Cornelia Hâncu, introd. Donald Eulert, Iași, 1980; Inel cu enigmă, postfață Laurențiu Ulici, București, 1981; Poezii, București, 1996; Descoperirea României - The Discovery of Romania, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Nebunie și lumină, București, 1998; Cetatea Putreziciune - La Cité Pourriture, ed. bilingvă, tr. Emanoil Marcu, Botoșani, 2000; Benedictus, pref. C. Rogozanu, București
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]