1,628 matches
-
surprins când l-a sunat Guttman sâmbătă după-amiază. Yariv organiza marele miting pentru pace în seara aceea; era normal ca dreapta să-și pregătească replica. Dar nu despre asta voia să-i vorbească Guttman. În schimb a început să trăncănească, entuziasmat ca o adolescentă, despre un lucru pe care l-a descoperit, ceva care va schimba totul. Cuvintele ieșeau șuvoi din gura lui: piața stradală din Ierusalim, scrierea cuneiformă, tăblițele de lut, un bărbat pe care-l chema Afif Aweida și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de pace. L-a sunat pe Baruch Kishon, vechiul lui partener politic, pentru a dezbate cum era mai bine să facă publică descoperirea lui. Apoi s-a hotărât să-i transmită prim-ministrului această informație. Pentru ca tatăl meu să se entuziasmeze atât de tare, trebuie să fi fost ceva care demonstra că evreii au fost aici dintotdeauna. Un fragment în ebraică vechi de un milion de ani. —Ca sinagoga Bet Alpha? Poate. Maggie își mușcă buza și se uită afară, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mizerie s-a adunat... GARDIANUL: E normal. Știți, noi, în ultimii zece ani, n-am mai avut condamnați la moarte. ARTUR: Vrei să spui că... eu sunt primul care... GARDIANUL (Fierbinte.): Da! ARTUR:...primul osândit... în ultimii zece ani... GARDIANUL (Entuziasmat): Da! Da! Da! Sunteți primul! ARTUR: Atunci du-te și le spune... GARDIANUL (Cu o presimțire neagră.): Nu! Nu! Nu! ARTUR:...că eu refuz să mor aici! GARDIANUL (Perplex.): Refuzați să muriți? ARTUR: Da. GARDIANUL (Un râs scurt; o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
De azi înainte vom începe o viață nouă! Deviza noastră va fi: hârtie și cerneală! ARTUR: Hârtie și cerneală! GARDIANUL: Mă duc să le-aduc! (Iese.) Hârtie și cerneală! ACTUL II (ARTUR și CĂLĂUL au rămas singuri; primul este relaxat, entuziasmat; al doilea este abătut și soarbe des din sticla pe care a păstrat-o.). CĂLĂUL: Nu e bine să începeți cu plângeri... Nu e bine... Mai aveți atât de puțin de trăit și începeți cu plângeri... ARTUR (Tandru.): Grubi, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de zaruri? HAMALUL: Da, da... Cred că o partidă de zaruri ar fi binevenită. ȘEFUL GĂRII: Da, cred că cel mai bun lucrau pe care... (Se așază pe geamantanele din jur și încep să joace zaruri, nepăsători și tot mai entuziasmați de joc; vor scoate exclamații și strigăte de plăcere) CASIERUL: Hm! HAMALUL: He, he, he... ȘEFUL GĂRII: Aș! (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se întoarce, absent, pe peron; îi privește pe cei trei care joacă zaruri; o privește pe IOANA; liniștit, senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ascultați glasul muzei“) și liubvi kontúzia („contuzia dragostei“), cărora eu le-am opus cea mai bună (și Încă nefolosită) descoperire a mea: zápoved (poruncă) cu posápivat (a adulmeca). Clocotea de furie la adresa lui Tolstoi fiindcă respingea arta războiului și Îl admira entuziasmat pe Prințul Andrei Bolkonski - căci tocmai descoperise Război și pace, pe care eu o citisem pentru prima oară la unsprezece ani (la Berlin, pe un divan turcesc, În sumbrul nostru apartament rococo din Privatstrasse care dădea spre o grădină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
atunci, o ținuserăm numai într-un cântat. SubTexttc "SubText" „Mare este geniul durerii și priceperea naște în împrejurări grele“ Ovidiu, Metamorfoze, Cartea a VI-a Nu mi s-a prea întâmplat să-l simt pe Ioan Es. Pop atât de entuziasmat din pricina unei proze românești in progress. M-a sunat, spunându-mi: Bătrâne, ne-a dat Lăcustă în foileton un roman formidabil, un fel de Moskova-Petușki... Totul perfect până aici. Până în sâmbăta în care am început să citesc acest roman. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prea bine... Cred că nimeni nu știe. - Îmi place istoria, afirmă Oberlus În timp ce punea cartea pe fundul unui lădoi pe care-l umplea cu lucrurile care-l interesau. Îmi plac toate cărțile... mai puțin Biblia... Ia te uită! exclamă el entuziasmat de propria-i descoperire. Ce mai lunetă! Cea mai bună pe care am văzut-o vreodată... O să mă ajute să-mi păzesc oamenii... Deodată Își curmă vorba, ca și cum s-ar fi simțit obosit În urma unei discuții Însuflețite cu care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
măcar cu câteva note la întâmplare. Mai târziu, la cină, le-am spus lui Ben și Judy despre reușita zilei, făcându-i să râdă de încercările mele jalnice de a comunica cu biata fată. — Dar nu vedeți? am zis eu, entuziasmat de vin, am obținut un zâmbet! Ăsta e primul! Habar nu aveți ce fel de triumf e ăsta - până acum doar Warren cel alunecos a stârnit un răspuns de orice fel - ca să nu mai zic zâmbet. Hai, tată, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mele preferate sau cel puțin nu după zilele palide și îndepărtate cu șosete la capul patului și secrete șoptite și lucruri de genul ăsta. Înainte de ziua teribilă în care Sally mi-a zis că Moș Crăciun nu e adevărat, mă entuziasmam atât de tare în Ajunul Crăciunului, că mama trebuia să-mi facă o baie rece ca să-ncerce să mă calmeze: nu sunt sigur că s-a mai ridicat ceva la un asemenea nivel de apogeu al plăcerii deosebite - nici măcar sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-n pantalonii ei imediat ce-o vede. La mine-i invers.) Deci mama știa că Charlie e domnu’ Potrivit, cum zice ea? Sau doar mirosise banii? Nu-i ea lacomă, mama, da’ are de așa multă vreme ajutoare că se entuziasmează toată când vede cum cineva câștigă. Mai ales cineva ca Charlie - indiferent cât de tare mă scoate din sărite că încă mai vorbește cu el câteodată ca și cum ar fi mai bun ca noi. Cred că imediat a văzut în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
într-o pauză scurtă la cantină și să se poată duce și ea să tragă un fum în spate. Mă lasă pe mine să fac toate alea de bebeluși că știe că-mi place la nebunie să fac asta: mă entuziasmez toată când scot pachetele alea lucioase de scutece și bețișoarele alea mici cu vată și altele. Vreun idiot nenorocit a lăsat un borcan de orez pentru bebeluși chiar în față la raftu’ cu mâncare de bebeluși - imediat mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
care să se sărbătoreacă un divorț? Ceva mă deranja. Nu că m-aș fi simțit tocmai vinovată, dar aveam totuși sentimentul că nu era prea potrivit ca o proaspăt căsătorită să se ocupe de așa ceva - sau să fie atât de entuziasmată de rolul ei. Adevărul era că, În secret, Îi consideram insuportabili pe ceilalți proaspăt căsătoriți. Petrecerea de divorț, mă gândeam eu, va fi un minunat antidot pentru ideile fixe cu iz burghez ale cuplurilor proaspăt căsătorite, care par incapabile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
melancolică. —E drăguț, zise. Este Îndrăgostit de tine până peste cap, i-am spus eu. —Ei, na, spuse, râzând. Este un prieten nemaipomenit. Acesta este un proiect strălucit. Butonii ăia sunt atât de rari... Mă simt și eu o dată cu adevărat entuziasmată de ceva. Altceva decât de viața mea sexuală. — Dragule, Sylvie la telefon, am spus. —Scumpo, ești trează la ora asta târzie. Cât e ceasul acolo? Întrebă Hunter. Era 3 dimineața la New York și 9 dimineața la Paris. Stăteam În bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spună, cu portarul ei de optsprezece ani, sus-menționatul Nicky, dar și cu puștiul de douăzeci și unu de ani care făcea livrările la domiciliu pentru FreshDirect, căruia i se permitea În general accesul În clădire tocmai de către tinerelul portar. Tinsley era foarte entuziasmată de triunghiul ei amoros În stil Doamna Robinson și Îi făceau plăcere complicațiile logistice ale situației. —Și cum rămâne cu acea Cuplare moscovită? am Întrebat-o pe Lauren, gândindu-mă la bărbatul care nu apărea pe Google. Mai este el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mâncare dispăruse. Nu puteam nici măcar să-mi savurez felul preferat de ton sashimi. Oare de ce, din senin, Hunter refuza să-i facă lui Lauren cunoștință cu prietenul lui perfect de pe vremea studenției? Cu câteva săptămâni mai devreme fusese atât de entuziasmat să aranjeze o Întâlnire Între misteriosul amic și Lauren... și de ce nu-mi spunea numele lui? Când am rememorat ultimele zile care se scurseseră, mi-am dat seama că Hunter se purtase ciudat. Petrecuse ore Întregi la computer, pe internet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
obține această stare de bine. Ce-ar fi să deschidem acum cadourile? am spus eu, chiar Înainte de cină. Abia aștept să-mi văd cadouașul. —Of, iubito, mi-e teamă că darul meu pentru tine este foarte modest, așa că nu te entuziasma prea tare. Era tare dulce felul În care Hunter se prefăcea că nu se deranjase prea mult. Muream de nerăbdare să-mi văd colierul. În timp ce Hunter dispăru În dormitorul pentru oaspeți, unde Își depozitase cadourile, m-am dus să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care uzanțele o impun când e vorba de anunțuri pe covorul roșu la o gală de premii. Vocea Îi suna de parcă ar fi avut un megafon În gât. Urmăream spectacolul televizat În apartamentul meu de hotel. Thack era atât de entuziasmat și emoționat de apariția Ninei În rochia creată de el, că organizase la atelier o vizionare devreme În seara aia, pentru angajați și pentru prieteni. Simțindu-mă prea deprimată, luasem hotărârea să mă uit la show de una singură. Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ce zici de un harem În Iran? Ai auzit vreodată de legea Sharia, Sophia? Faisal Al-Firaih era unchiul fostului soț al lui Salome („pe toată lumea din familie cheamă Faisal, chiar și pe fiice“, explică ea). Se pare că el era entuziasmat de această nouă soție din Occident. Între timp, Salome era entuziasmată de ea Însăși. Își atinsese scopul. Salome era convinsă că Sophiei nu avea să i se permită niciodată să-și pună din nou piciorul pe pământul necredincioșilor. În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
legea Sharia, Sophia? Faisal Al-Firaih era unchiul fostului soț al lui Salome („pe toată lumea din familie cheamă Faisal, chiar și pe fiice“, explică ea). Se pare că el era entuziasmat de această nouă soție din Occident. Între timp, Salome era entuziasmată de ea Însăși. Își atinsese scopul. Salome era convinsă că Sophiei nu avea să i se permită niciodată să-și pună din nou piciorul pe pământul necredincioșilor. În același timp, Marci Îl angajase pe amintitul avocat de divorțuri al Ivanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
absolut nimic în afară de cuvântul signorina. La un moment dat și-a întors însă ochii și spre domnul Crețu, iar papa mi-a spus în șoaptă că era vorba de un furt și-o casetă sau așa ceva. Signor Giuseppe a fost entuziasmat, ne-a îmbrățișat pe toți de bucurie, se pare că a asistat chiar la premieră, la Torino (sau o fi zis Milano?). Am descoperit, după cum se vede, că și conu Costache are o voce fermecătoare și cântă foarte bine, ceea ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în lașitate. Teatrul ne - a intrat în sânge. Manevrăm zilnic o sumedenie de măști. Ne bârfim adesea memoria. Niciodată - inteligența. În materie de invidie, se pare că nu mai avem nici un Everest de cucerit. Golul din noi nu se poate entuziasma de plinul din alții. Există o persistentă tendință de a vomita pe fericirea altora. Vulpea critică strugurii, bătrânii - minijupa. Pe orice meridian, rostogolirea scaunelor încântă. Leneșii au un mare avantaj : îi găsește moartea odihniți. Mecca păduchilor e fruntea. Constat cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
relații de cauzalitate dintre paralelismul șinelor ferate și conjunctivita la biblici. Oare nu regretă Dumnezeu că ne-a încrețit ceva mai mult creierul? Filosofii nu distrug lumea. Dar se străduiesc să o facă neinteligibilă. Golul din noi nu se poate entuziasma de plinul din alții. Industrializarea ne ajută să ne turnăm și la propriu cenușă în cap. O mare personalitate este un amalgam de divin și de diabolic. Cu lacrimi în ochi, nu vezi prea bine pe unde mergi. Simțul oportunității
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig. Alergă pe mal și trase alene de gută. Era un frumos pește bagre, de aproape zece kilograme, care se zbătu timp îndelungat. Lupta îl entuziasmă: îl trăgea și îi dădea drumul fără să-i lase o clipă destul răgaz ca să-și găsească refugiu printre mangrove, și în același timp cu grijă să nu rupă una dintre puținele gute ce-i mai rămăseseră întregi. Când, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
crede că energia lui vine direct din centrul universului, surîde vesel, de parcă știe ce caută și e sigur că găsește... adeseori, pare să nu caute altceva decît să fie el însuși... ia uită-te numai puțin la el, cît de entuziasmat este, aproape enorm și inegalabil de intens, afectiv și activ, instantaneu și instinctiv ajunge direct oriunde vrea, indiferent despre ce e vorba... adeseori, nu-l interesează decît să fie liber și să se simtă bine... să simtă... să fie. Cine
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]