2,401 matches
-
de sticlă se lumină pe dată; se auzea fredonând o voce feminină. Tremurând de bucurie, André Steindel zări silueta lui Lulu profilându-se prin sticlă. (René Étiemble, L'enfant de choeur, ediție definitivă, Gallimard, 1988, pp. 24-25.) Capitolul 2 PLANURILE ENUNȚĂRII: "DISCURSUL" ȘI "POVESTIREA" În capitolul precedent am introdus diferența dintre "persoană" și "non-persoană". Însă am considerat implicit că "persoanele" și "non-persoana" erau folosite indiferent de palierele (= "timpurile") conjugării verbelor. Aceasta este, de altfel, prezumția de la care pornește gramatica școlară: eu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și viitor), rezultă că indicativul apare în concepția tradițională ca un sistem compact și omogen. Meritul de a fi arătat că această perspectivă era nepotrivită și că, pentru analiza indicativului în limba franceză trebuia să se pună accentul pe problematica enunțării, îi revine lui E. Benveniste 90. Francofonii au la dispoziție nu un sistem, ci două sisteme cu paliere, pe care Benveniste le numește discurs și povestire: primul presupune o ambreiere pe situația de enunțare, al doilea lipsa ambreierii, o ruptură
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să se pună accentul pe problematica enunțării, îi revine lui E. Benveniste 90. Francofonii au la dispoziție nu un sistem, ci două sisteme cu paliere, pe care Benveniste le numește discurs și povestire: primul presupune o ambreiere pe situația de enunțare, al doilea lipsa ambreierii, o ruptură față de situația de enunțare. 2.1. Aspectul Înainte de a aborda această diferențiere, trebuie să facem câteva scurte precizări referitoare la categoria aspectului, care influențează și ea această problematică. Aspectul constituie o informație referitoare la
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
E. Benveniste 90. Francofonii au la dispoziție nu un sistem, ci două sisteme cu paliere, pe care Benveniste le numește discurs și povestire: primul presupune o ambreiere pe situația de enunțare, al doilea lipsa ambreierii, o ruptură față de situația de enunțare. 2.1. Aspectul Înainte de a aborda această diferențiere, trebuie să facem câteva scurte precizări referitoare la categoria aspectului, care influențează și ea această problematică. Aspectul constituie o informație referitoare la maniera în care subiectul enunțător percepe derularea unui proces, modul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
irealizat ține de aspect. Ea caracterizează ansamblul conjugărilor, stabilind raporturi între forme "simple" (a mânca, eu mănânc etc), și "compuse" (a fi mâncat, eu am mâncat etc). Se vorbește de aspect irealizat atunci când procesul are loc în momentul indicat de enunțare și de aspect realizat atunci când procesul este prezentat ca fiind terminat în momentul enunțării: în eu voi merge în curând sau eu mergeam când a ajuns el mersul are loc "în curând" sau "când a ajuns el", în timp ce cu eu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mânca, eu mănânc etc), și "compuse" (a fi mâncat, eu am mâncat etc). Se vorbește de aspect irealizat atunci când procesul are loc în momentul indicat de enunțare și de aspect realizat atunci când procesul este prezentat ca fiind terminat în momentul enunțării: în eu voi merge în curând sau eu mergeam când a ajuns el mersul are loc "în curând" sau "când a ajuns el", în timp ce cu eu aș fi mers sau eu mersesem procesul ar fi terminat în acel moment. Din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
perfectul simplu, pe care l-ar fi redus la rolul de arhaism. Acestei analize Benveniste îi opune o alta, întemeiată pe conștientizarea dimensiunii enunțiative: în limba franceză contemporană, nu există concurență între două "timpuri", ci complementaritate între două sisteme de enunțare, discursul (le discours) și istoria (l'histoire). Perfectul simplu este segmentul de bază al "povestirii", iar perfectul compus trecutul perfectiv al "discursului"91. La scurt timp, succesorii lui Benveniste au preferat termenul de récit (povestire) în loc de histoire (istorie), și acesta
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este cuvântul pe care îl vom folosi de acum înainte. Termenii de "discurs" și "povestire" nu trebuie înțeleși aici în sensul lor uzual; este vorba despre concepte gramaticale care trimit la sisteme de reperare a enunțurilor. Ține de "discurs" orice enunțare scrisă sau orală raportată la situația de enunțare (EU / TU / AICI / ACUM), altfel spus care implică o ambreiere. "Povestirea", în schimb, corespunde unui mod de enunțare narativă care se prezintă drept disociată de situația de enunțare. Acest lucru nu înseamnă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acum înainte. Termenii de "discurs" și "povestire" nu trebuie înțeleși aici în sensul lor uzual; este vorba despre concepte gramaticale care trimit la sisteme de reperare a enunțurilor. Ține de "discurs" orice enunțare scrisă sau orală raportată la situația de enunțare (EU / TU / AICI / ACUM), altfel spus care implică o ambreiere. "Povestirea", în schimb, corespunde unui mod de enunțare narativă care se prezintă drept disociată de situația de enunțare. Acest lucru nu înseamnă, bineînțeles, că un enunț care ține de "povestire
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
concepte gramaticale care trimit la sisteme de reperare a enunțurilor. Ține de "discurs" orice enunțare scrisă sau orală raportată la situația de enunțare (EU / TU / AICI / ACUM), altfel spus care implică o ambreiere. "Povestirea", în schimb, corespunde unui mod de enunțare narativă care se prezintă drept disociată de situația de enunțare. Acest lucru nu înseamnă, bineînțeles, că un enunț care ține de "povestire" nu ar avea un enunțător, un co-enunțător, un moment și un loc al enunțării, ci doar că urma
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Ține de "discurs" orice enunțare scrisă sau orală raportată la situația de enunțare (EU / TU / AICI / ACUM), altfel spus care implică o ambreiere. "Povestirea", în schimb, corespunde unui mod de enunțare narativă care se prezintă drept disociată de situația de enunțare. Acest lucru nu înseamnă, bineînțeles, că un enunț care ține de "povestire" nu ar avea un enunțător, un co-enunțător, un moment și un loc al enunțării, ci doar că urma prezenței lor este suprimată din enunț: evenimentele sunt prezentate ca și cum
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
corespunde unui mod de enunțare narativă care se prezintă drept disociată de situația de enunțare. Acest lucru nu înseamnă, bineînțeles, că un enunț care ține de "povestire" nu ar avea un enunțător, un co-enunțător, un moment și un loc al enunțării, ci doar că urma prezenței lor este suprimată din enunț: evenimentele sunt prezentate ca și cum "s-ar povesti ele însele". Totuși, chiar dacă perfectul simplu nu se utilizează la oral, chiar dacă "povestirea" șterge pe cât de mult posibil mărcile subiectivității, deci și pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
întâmplă este că autorul și receptorul său sunt locuri presupuse de instituția literară, și nu un "eu" și un "tu" imediat. "Povestirea" nu implică doar o suprimare a reperajelor personale și deictice (reperaje referențiale), ea privește și dimensiunea modală a enunțării. Textele-"povestire" oferă doar aserțiuni, enunțări disociate de enunțător, în care relațiile cu co-enunțătorul sunt inexistente (nu există ordin, promisiune etc.); altfel spus, nu există structură de dialog. Distincția "povestire" / "discurs" nu trebuie confundată cu opoziția absență / prezență a deicticelor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
său sunt locuri presupuse de instituția literară, și nu un "eu" și un "tu" imediat. "Povestirea" nu implică doar o suprimare a reperajelor personale și deictice (reperaje referențiale), ea privește și dimensiunea modală a enunțării. Textele-"povestire" oferă doar aserțiuni, enunțări disociate de enunțător, în care relațiile cu co-enunțătorul sunt inexistente (nu există ordin, promisiune etc.); altfel spus, nu există structură de dialog. Distincția "povestire" / "discurs" nu trebuie confundată cu opoziția absență / prezență a deicticelor. Se dă enunțul: Paul s-a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Faptul că există doar non-persoane nu este singurul care caracterizează "povestirea", adăugându-i-se faptul că non-persoana nu se opune cuplului EU TU; în "povestire", non-persoana nu se opune la nimic, ea nu este deci integrată într-o situație de enunțare. În egală măsură, prezența unor elemente non-deictice printre indicatorii spațio-temporali nu constituie un semn de apartenență la "povestire": în exemplul de mai sus, "cu o zi în urmă" ar putea foarte bine fi înlocuit prin deicticul ieri, rămânând în sistemul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la "povestire": în exemplul de mai sus, "cu o zi în urmă" ar putea foarte bine fi înlocuit prin deicticul ieri, rămânând în sistemul "discursului"; aici non-deicticul se găsește, în mod imediat sau nu, legat de acest deictic ultim, prezentul enunțării. Acest lucru nu poate avea loc în "povestire", unde non-deicticele sunt singurele elemente posibile (*Paul sosi ieri)92. Din punct de vedere cantitativ, disproporția dintre textele "discurs" și textele "povestire" este enormă. În timp ce "discursul" acoperă majoritatea enunțurilor produse în limba
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la fel: rolul pe care îl joacă "povestirea" este considerabil, fie și numai pe motivul importanței narațiunii romanești. 2.3. Cele două sisteme După cum am văzut, timpul de bază al "discursului" este prezentul, care distribuie trecutul și viitorul în funcție de momentul enunțării. Se adaugă deci paradigmei indicativului prezent două paliere de viitor, viitorul simplu (va veni) și viitorul perifrastic (are să vină), ale căror valori, după cum vom vedea, sunt diferite. "Povestirea" dispune de un evantai de paliere mult mai limitat, funcționând doar pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este reprezentată de distanța temporală: viitorul perifrastic nu se referă doar la un proces apropiat. Cu J.-J. Franckel 94, am putea rezuma contrastul dintre VS și VP, subliniind câteva diferențe: VP presupune contiguitatea, iar VS ruptura cu situația de enunțare; recurgând la VP, enunțătorul își prezintă enunțul drept sigur, validat, în timp ce cu un VS l-ar plasa în afara validării; asocierea negației cu VS înseamnă selecționarea de la bun început a enunțului negativ, excluderea enunțului pozitiv. În schimb, negația de la VP presupune
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
considerând că textele narative de acest tip nu sunt decât un caz special al unui fenomen mult mai general: posibilitatea pe care o are locutorul de a produce enunțuri care nu conțin mărci menite să trimită la situația lor de enunțare. Există într-adevăr numeroase genuri de enunțuri fără ambreiere enunțiativă care nu sunt narațiuni: este cazul proverbelor, al cuvintelor din dicționar, al teoremelor matematice etc. În aceste condiții, unii lingviști au fost obligați să folosească termenul de "povestire" într-un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cazul proverbelor, al cuvintelor din dicționar, al teoremelor matematice etc. În aceste condiții, unii lingviști au fost obligați să folosească termenul de "povestire" într-un sens foarte larg, definindu-l ca orice enunț narativ sau nu rupt de situația de enunțare. Este ușor de remarcat că există aici riscul unui echivoc considerabil, de vreme ce "povestire" ar putea să se refere la texte non-narative. Este mai bine să vorbim despre plan ambreiat (= "discurs") și despre plan non-ambreiat (= "povestire" în sens larg). Un text
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vorbim despre plan ambreiat (= "discurs") și despre plan non-ambreiat (= "povestire" în sens larg). Un text care ține de "planul non-ambreiat" este lipsit de elemente cu referință deictică; un text care ține de planul ambreiat este interpretat în raport cu situația sa de enunțare. Planul enunțării non-ambreiat ambreiat ("discurs") "povestire" proverb etc. (narațiune) Acest lucru nu înseamnă că toate textele care țin de planul non-ambreiat au aceeași funcționare enunțiativă. În timp ce în narațiunea non-ambreiată, de exemplu, enunțurile se sprijină într-un fel unele pe altele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
plan ambreiat (= "discurs") și despre plan non-ambreiat (= "povestire" în sens larg). Un text care ține de "planul non-ambreiat" este lipsit de elemente cu referință deictică; un text care ține de planul ambreiat este interpretat în raport cu situația sa de enunțare. Planul enunțării non-ambreiat ambreiat ("discurs") "povestire" proverb etc. (narațiune) Acest lucru nu înseamnă că toate textele care țin de planul non-ambreiat au aceeași funcționare enunțiativă. În timp ce în narațiunea non-ambreiată, de exemplu, enunțurile se sprijină într-un fel unele pe altele, într-un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în schimb, în timpul ceremoniei, chiar în clipa în care îmi dădea cuvântul... Și el rîdea citind, fățarnicul... Iar eu, ca un prost...Nu, domnule conte, degeaba, n-o vei avea...n-o vei avea97! Acest fragment este centrat pe momentul enunțării și pe subiectivitatea locutorului. Întâlnim astfel fenomene dialogice (vocative, interogații, "nu", "n-o vei avea"...), enunțuri neterminate etc. Dintre aceste ele-mente subiective, putem evidenția două grupuri nominale cu statut remarcabil: "un prost", "fățarnicul". Este vorba despre substantive de calitate 98
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Contele), și în incident în diferite locuri ale frazei (Citea, rîzând, perfidul!). Acestor particularități sintactice le sunt asociate particularități semantice care le separă de substantivele obișnuite. În timp ce acestea din urmă au un semnificat relativ stabil, independent de cutare sau cutare enunțare specifică, care face să li se atribuie o clasă de referenți virtuali (va fi numit pré, de exemplu, un referent care posedă proprietăți ce corespund semnificatului acestui substantiv), "substantivele de calitate" nu au un referent decât prin actele de enunțare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
enunțare specifică, care face să li se atribuie o clasă de referenți virtuali (va fi numit pré, de exemplu, un referent care posedă proprietăți ce corespund semnificatului acestui substantiv), "substantivele de calitate" nu au un referent decât prin actele de enunțare ale subiecților. "Perfidul!" desemnează o persoană pe care o numesc "perfidă" și care nu este perfidă decât prin enunțarea mea. În afara unei enunțări anume, nu există o clasă de ființe perfide, imbecile, naive... pe care să o putem delimita a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]