7,152 matches
-
liniștit, știind pe de rost nu doar compozițiile lui Vivaldi, ci și sufletul propriului personaj: „Cecilia sunt eu" și totodată „un autre que soi". „Realismul" autorului în Stabat Materînseamnă o neîncetată adecvare la procesele psihice ale protagonistei sale, o consemnare epică a fluxului conștiinței, a meandrelor vieții interioare a Ceciliei. Un alt merit al romancierului este faptul de a fi reușit să-și aducă firescul omagiu compozitorului și concitadinului său, în ciuda numeroaselor anacronisme pe care le recunoaște în capitolul „Note". Ficțiunea
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
ana, Elenă Badea La doi ani după ce compania Disney anunță pentru prima dată planurile de a recrea minunată lumea a Pandorei din filmul epic științifico-fantastic Avatar într-un parc de distracții în Florida, Statele Unite, au fost publicate primele imagini conceptuale ale proiectului. După cum reiese din fotografii, în Avatar Land vor fi insule plutitoare, copaci gigantici, precum și plante și animale bioluminiscențe, scrie descopera.ro. Vegetația
Primele imagini cu Avatar Land, parcul de distracții Disney inspirat din lumea Pandorei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63209_a_64534]
-
în evoluția epopeii latine. De fapt, în ciuda excelentului bagaj de informație, acesta rezultă dintr-o neîncredere funciară a autoarei în ceea ce chiar ea numește „evoluția" genului. O și declară de altfel, cu cuvintele lui René Martin: „In schimb, primii autori epici ai Romei își îndreaptă atenția spre evenimentele importante din istoria cea mai recentă. Adept al ideilor lui Georg Lukacs cu privire la genul epic, René Martin crede că epopeea latină aparține unui timp de dislocare a valorilor impropriu dezvoltării acestei specii literare
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
ea numește „evoluția" genului. O și declară de altfel, cu cuvintele lui René Martin: „In schimb, primii autori epici ai Romei își îndreaptă atenția spre evenimentele importante din istoria cea mai recentă. Adept al ideilor lui Georg Lukacs cu privire la genul epic, René Martin crede că epopeea latină aparține unui timp de dislocare a valorilor impropriu dezvoltării acestei specii literare a civilizațiilor închise. Cu toate acestea, criticul francez apreciază că în momente excepționale se realizează provizoriu condiții asemănătoare cu cele ale epopeii
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
rolul cratimei, să precizeze două motive literare din text, să menționeze tipul de perspectivă narativă, să transcrie două secvențe din text care conturează dimensiunea temporală, să prezinte rolul verbelor la timpul imperfect și să ilustreze, cu două exemple, trăsăturile genului epic. BAC 2014. La al doilea subiect, elevilor li s-a cerut să scrie un text de tip argumentativ, de 160 - 300 cuvinte, despre rolul campaniilor de promovare a unui stil de viață sănătos. La al treilea subiect, elevii trebuie să
BAC 2014, LIMBA ROMÂNĂ. Perlă fabuloasă a unei eleve by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63510_a_64835]
-
autocondamna, prințul vorbește, vorbește, vorbește. Se ascunde după zidul cuvintelor în tentativa de a-și scuza vina de a fi așa cum este. Își asumă vina fără să fie vinovat de ceva anume. Vina zumzăie în văzduhul ultratensionat al acestei istorii epice; un murmur afund locuiește scoica urechii eroilor. Așa cum, la începutul acestui straniu roman rusesc, cu Antigone dezlănțuite și prinți bizari, se auzea, în fundalul romanesc, zumzetul destinului. Cum să nu tragem cu ochiul, din nou, spre Hegel, care găsește sursa
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
de genul dramatic. Pretindeau că nu are nici un rost să spui, bunăoară, legenda Adormiților din Efes, folosindu-te de câteva zeci de persoane aflate pe o scenă, în loc să-i dai glas unui singur povestitor. Așa se explică de ce majoritatea capodoperelor epice arabe sunt dintotdeauna povestiri, de la 1001 de nopți încoace. Abia influența occidentală i-a determinat pe arabi, ca, de altfel, pe japonezi, să scrie romane în manieră europeană. Povestirea e autoritară, în măsura în care adevărul faptelor e garantat de autoritatea povestitorului, și
Povestirea și romanul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4761_a_6086]
-
a retranșat în estetic ca într-un mediu proteguitor. Flaubertian și deopotrivă proustian, acest prozator de-o uriașă tenacitate, de-o calofilie utilizată precum un instrument al forării spre marile adîncimi ale ființei, s-a văzut acuzat de o „sărăcie epică”, atrăgînd după sine o notă de discredit care încă mai stăruie. Dar ce înseamnă aceasta? Inhibiția la care l-a supus mai întîi pierderea prematură a tatălui, apoi, fără încetare, spectrul cenzurii și al propagandei imperative, a avut ca efect
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
cu toate acestea, sărbătoarea continuă. Și francezii se lasă înșelați, de vreme ce cumpără. Dar li se oferă în definitiv o alegere? Premiile literare ucid, fiindcă, în fiecare an, aceste aranjamente ridică la rang de best-seller o literatură deseori falsă, fără dimensiune epică, fără reală ambiție stilistică, creativă sau societală.” William Styron și oamenii politici Au fost strânse într-un volum, nu demult, câteva articole de publicistică scrise și publicate de autorul Alegerii Sofiei în anii 90. Scenele și portretele sunt deopotrivă de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5009_a_6334]
-
Acest lucru se vede în diversitatea formulelor literare ale scriitorului, care a intrat în zona largii vizibilități odată cu Povestirile mameibătrâne, excepțională proză realist-magică, de mitteleuropă transilvană rurală. Noul roman, Femeile insomniacului, nu are linii de fugă spre fabulos, însă trama epică realistă reușește să producă uimire, iar, la final, chiar frustrare. Narațiunea urmărește destinul lui Septimius Ilarie, de la naștere și până la staza maturității. Tatăl lui Timi plecase într-o zi să cumpere țigări de foi cubaneze și nu se mai întorsese
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
povestirile lui i-au învățat pe romancieri cum să măsluiască cărțile fără să pară că o fac. Povestirile lui nu pretind a fi pure ficțiuni, în pofida titlului unuia din volume, ele sunt combinații savante de invenție și de comentariu, de epică și de eseu. Borges predă romancierului modern o lecție de umilitate: autorul Ficțiunilor nu-și arogă orgoliul lui Dumnezeu, se mulțumește a fi un umil filolog, care descifrează cartea de nisip a vieții. „Îmi închipui paradisul ca pe bibliotecă, nu
Cum se scrie un roman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4684_a_6009]
-
fost provocat, luat pe sus de evenimente, de bună seamă că muza poeziei nu l-ar fi ispitit. Așa, întregind profilul unui autor cum nu se poate mai complet, în zig-zag-ul lui printre formule artistice, poezia (mai totdeauna cu miez epic) nu-i face rău, dar nu-i face nici bine.
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
să influențeze opțiunile electoratului, câștigându-i voturile. Astfel, eroul-protagonist va fi convocat pe neașteptate într-o aventură spre a-i învinge pe cei ce vor să se folosească de Lectores (Emițători) și de „puterile” lor în scopuri malefice. Toate firele epice pornesc de la moartea cărturarului nemântuit Luca Campelli (moarte naturală sau inexplicabil asasinat?), o enigmă care nu-l va lăsa indiferent pe fiul victimei, tânărul avocat Jon Campelli, în ciuda firavelor legături și a comunicării cvasi-inexistente de până atunci dintre cei doi
O realitate paralelă: lectores și receptori by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4719_a_6044]
-
Gabriela Gheorghișor Eugen Uricaru, Plan de rezervă, București, Cartea Românească, 2011, 291 pag. Și în Plan de rezervă, cel de-al treilea roman din seria epică dedicată excavărilor în istoria comunismului românesc (după Supunerea și Cât ar cântări un înger), Eugen Uricaru păstrează cam aceeași formulă hibridă: realism cu deschideri de frescă, grefat pe structuri de adâncime simbolic arhetipale, condimentat cu elemente de senzațional și de
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
este. Mîntuire, liniște sau doar trecerea în altă condiție. Singura lacună a cărții stă în lipsa de severitate cu care autorul și-a selectat textele. Cu 50 de pagini mai puțin volumul ar fi fost mai rotund, prin înlăturarea acelor așchii epice care nu au legătură cu trunchiul temei: epopeea subterană a culturii basarabene și încercarea unui tînăr de a se păstra pe linia de plutire socială. O carte profundă care te absoarbe cu voluptate în atmosfera ei.
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
la stabilirea variantei finale a textului oferă o sugestie privitoare la felul cum înțelege el să reformeze scrierile de călătorie prin preluarea caracteristicilor genurilor literare înalte. Tovarășul de drum al scriitorului comentează cu un zâmbet insolitul memorial cu pronunțate accente epice imaginat de acesta: Ai ocaziunea să îmbogățești literatura cu un fragment de capodoperă. Aproposito, îți propui să dai la lumină numai un simplu jurnal de călătorie sau ai de gând să alcătuiești o epopee în versuri? Notația reflexivă glumeață pune
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
exemplu, să-ți alcătuiesc un peptar de brustur [...] și dacă bozul ar fi copt, te-aș putea mânji cu zeama lui în mod antic, spre a da o mai clasică înfățișare chipului tău, de care șoarecii să fugă înspăimântați. Avântul epic este dublat de cel al parodiei, atitudinea fiind de depreciere mai degrabă decât de proslăvire a eroicului într-o relatare de călătorie ce aparține prin tradiție genului didactic, chiar dacă autorul manifestă nostalgia literaturii înalte. Nu întâmplător, și Budai-Deleanu și-a
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
proslăvire a eroicului într-o relatare de călătorie ce aparține prin tradiție genului didactic, chiar dacă autorul manifestă nostalgia literaturii înalte. Nu întâmplător, și Budai-Deleanu și-a așezat poemul eroi-comico-satiric Țiganiada sub semnul parodiei homerice Batrahomiomahia. Tot astfel, Hogaș împrumută procedeele epice într-o scriere de factură umilă, iar noua întrebuințare le coboară solemnitatea în registru familiar și glumeț. Permanenta raportare la antichitate constituie un reper al distanțării scriitorului de însoțitorii lui pe drumuri de munte și măsoară contrastul dintre un călător
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
pictează scena vrăjitoarei într-o paletă de culori sumbre cu o imaginație debordantă. În privința structurii, Verdi recurge la vechiul sistem de numere închise (arii, coruri etc.) cu impact psihologic. Energia muzicii împinge personajele spre destinul lor fatal cu un suflu epic de mare intensitate, într-o dramă „aproape shakespeariană”, cum a fost definită de exegeți. Cel mai convingător exemplu este marele duet din actul II - soprana cu tenorul -, o succesiune de explozii emoționale în fraze clar delimitate, coagulate prin susținerea orchestrei
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
încît începi să vezi în Grass un intelectual hibrid, în care pofta cromatică o întrece pe cea lexicală. Și cum jurnalul e subțire sub unghi literar, căci nu dai peste bucăți care să te facă să bănuiești prezența unui talent epic, ipoteza unei duble naturi, care răbufnește cînd în pictură, cînd în litere, capătă plauzibilitate. Prin preocuparea pe care o arată formelor și culorilor, Grass are ceva din Radu Petrescu, exemplu tipic de artist care nu avea ce să caute în
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
rețea cu proza și teatrul, se conțin pe principiul cutiilor chinezești, creează împreună un întreg sistem de recurențe - idei, teme, simboluri migrează dintr-o zonă în alta, reformulate, recontextualizate, reinterpretate.” (idem). Se cuvine făcută precizarea că nu vorbim de poezie epică sau de proză (ori dramaturgie) poetică. Gellu Naum nu este un Dimitrie Anghel ori un George Bacovia, iar proza sa nu e un discurs liric travestit ori insuficient sublimat. De aceea, exegeta vorbește, în studiul introductiv, de interferențe și, respectiv
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
abia într-un volum viitor. Avem de-a face așadar cu o carte atipică, de trecere, care s-ar putea să nu aibă prea multă noimă pentru cei nefamiliarizați cu întâmplările povestite anterior. Dacă din punct de vedere al construcției epice, Prizonierul cerului ar putea dezamăgi, stilul este încântător. Carlos Ruiz Zafón pur și simplu scrie frumos, fără însă a cădea în capcana unor figuri de stil inutile sau desuete. Face comparații inedite, aruncă în pagină epitete vii, dar mai ales
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
la compromisuri care aduc a pact faustic. E o lume dură, în care adevărul și minciuna sunt perfect interșanjabile, iar istoriile personale sunt marcate, în unanimitate, de violență. Prin cel mai recent volum publicat, Carlos Ruiz Zafón leagă toate firele epice lăsate în aer în Umbra vântului și Jocul îngerului, într-o țesătură uriașă, impecabil planificată. Personaje și biografii se întrepătrund ca într-un puzzle, iar destine excepționale se profilează pe fundalul unei epoci ieșite din comun. Tumultul istoriei și cel
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
gafe; 4) nici autorul nu știe prea bine ce a vrut să spună în paginile acestea. La o așa lucidă dezbrăcare în public, nu poți să nu te întrebi: de unde atunci voluptatea de a-și terfeli talentul publicînd o scorneală epică care, literar vorbind, e submediocră și, speculativ vorbind, e respingător de precară? Nu am decît un răspuns: dintr-un imbold de autoflagelare care ține de umoarea cîrcotașă a histrionilor cronici. La 38 de ani, Unamuno era un autor de caricaturi
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
histrionilor cronici. La 38 de ani, Unamuno era un autor de caricaturi slabe. Rămîne însă îndoiala de la început: ce poate să mai însemne, la distanță de peste un secol, un autor care s-a coborît pînă la o astfel de cîrpeală epică?
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]