2,295 matches
-
jumătatea lunii iunie, fiind închinată anotimpului estival și bucuriei de a trăi. Așteptăm materialele Dvs. pe adresa redacției (editura@napocanova.ro; office@napocanova.ro; voichita veres@yahoo.com) până în 16 mai 2016! Secțiunile antologiei sunt: poezie, proză, critică/istorie literară, eseu, epigramă/divertisment, la care, în mod excepțional, se adaugă o secțiune închinată adolescenților care iubesc literatura și aleg să se exprime prin intermediul cuvântului scris. Fiecare autor, indiferent dacă are creații ce vor fi incluse într-una sau în mai multe categorii
EDITURA NAPOCA NOVA – COMUNICAT DE PRESĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378699_a_380028]
-
mai exact în 1789, Sir William Jones, colaboratorul lui Wilkins, unul dintre cei mai mari indianiști, cu opera sa Śakuntăla (Londra, 1789) [76], trebuia să oglindească recunoașterea lui Herder, Chézy, von Humboldt, Goethe (acesta din urmă îi dedica o celebră epigramă) și prin frații Schlegel entuziasmul întregii mișcări romantice. Pentru a înțelege mai bine ce a însemnat descoperirea Upanisadelor pentru cultura occidentală, vrem să rezumăm, cu ajutorul unui istoric competent al filozofiei [77], doctrina lor fundamentală: "Termenului brahman cuvînt creator, esență
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
lăsat călăuziți de Petru Creția, vezi art. "Despărțirea de sine a Helladei", în Secolul 20, nr. 1-3, 1977, pp. 112-116. 36 Poemele citate din Euenos, Alfeios, Antipater, Glykon, Palladas, Lucian sunt reproduse după Antologia lirică greacă, Ed. Univers, 1970, cap. "Epigrame", pp. 261-279, în traducerea Siminei Noica. 37 Art. cit., p. 112. 38 Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, Ed. Univers, Buc., 1978, trad. de Paul G. Dinopol, p. 29. 39 Nietzsche, Friederch, Așa grăit-a Zarathustra, Ed. Humanitas, Buc., 1994, trad
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pe buze, celălalt împrăștia venin cu superbie. Și, atenție! pe spatele acestei fotografii (comunicată mie de criticul de artă Radu Ionescu și reprodusă în numărul unic al revistei Mona Lisa pe care, entuziast, am editat-o în 1990), se află epigrama lui Păstorel, spadă de Toledo împotriva criticilor: "Atunci cînd fi-vom pulbere și iarbă, Un critic, comentînd acest portret, Va spune că Pallady fu poet, Iar eu un pictor purtător de barbă". Iată și un triplu portret: delegația parlamentară română
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
monstrului). Observați, vă rog, cinismul galanteriei mele de-atunci: ofeream cîte unei grațioase făpturi pînă și ritmate panegirice funerare... Ce vreau să spun. George Lesnea trăia în țara plină de umor, în care el însuși era de-un haz teribil: epigramele lui în triluri de soprană erau de-o spontaneitate delirantă la mesele noastre neîntrerupt hlizite. Dar... dar... O strofă, doar una, din îndoliatul poem din 1965: Stau întristați bărbați, femei/ Lumina peste frunți se frînge/ Cu lacrimi mari de ghiocei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
broșură cu gravuri" (Subjects for 'The History of England, a small book of Engravings') (1793) (BCW: 208-209); Am întrebat un hoț" ('I asked a thief') (1796) (BCW: 261); Memoranda din "Carnetul de notițe" (Memoranda from The Note-Book) (1807) (BCW: 440-441); Epigrame, versuri și fragmente din "Carnetul de notițe" (Epigrams, Verses, and Fragments from The Note-Book) (că 1808-1811) (BCW: 536-559); Schița a Prospectului pentru gravura Pelerinii din Canterbury ai lui Chaucer (Draft for Prospectus of the Engraving of Chaucer's Canterbury Pilgrims
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o singură recenzie, în The Examiner, în care Blake era calificat (de către Robert Hunt) drept "un lunatic nefericit" ("an unfortunate lunatic"). Hunt era astfel de părere că Blake era tot mai pregnant sub "efectele nebuniei". Blake a răspuns prin niște epigrame (vezi "Epigrams, Verses, and Fragments from The Note-Book", ca. 1808-1811), rămase nepublicate atunci. Expoziția însă a suscitat interesul literaților din Londra, precum Charles Lamb, care a rămas cu impresia că acuarelele lui Blake erau meritorii, "minunate și stranii", "viziuni cerebrale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
unde a editat revista „Aurora”, apoi, din 1971, instructor-metodist la Casa Corpului Didactic din Buzău, unde a îngrijit apariția revistei „Școala buzoiană” și unde, după 1989, a fost director. A debutat în revista „Luceafărul”, în 1959, colaborând apoi cu poezie, epigrame, fabule, proză, publicistică, folclor, recenzii la „Iașul literar”, „Viața studențească”, „Scânteia pionierului”, „Convorbiri literare”, „Ramuri”, „Orizont”, „România literară”, „Flacăra”, „Argeș”, „Îndrumătorul literar”, „Tribuna școlii”, „Viața Buzăului”. Prima lui carte, Greieraș poznaș, scrisă pentru copii, apare în 1974. După ce publică versuri
ANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285353_a_286682]
-
mai mare parte potențialul artistic local. Poezia - grupată uneori în rubrici de autor, alteori sub titlul „Lirice” - este ilustrată cu versuri de Victor Nistea, Mira Preda, Titus Andronic, George Popa, Gheorghe Grădinaru, Nicolae Petru, George Pușcariu ș.a.; un grupaj de epigrame apare sub semnăturile lui C. Micandru, Marin Niță, Traian Suciu. Se publică și din lirica poeților sibieni de limbă germană: Christian Maurer, Werner Bossert, Georg Scherg, Gerhard Eike, în traduceri realizate de Mircea Avram și Corneliu Buchholzer. Este de remarcat
ARCADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285421_a_286750]
-
Însemna să te arăți inferior. Cu sângele lui rece, avea stil - cum spunem noi, În Franța. Era mușcător În conversație, așa cum Hazlitt era În scrierile sale. Vorbele lui crucificau 1; doar impertinența avea destulă amploare spre a se condensa În epigrame. Făcea ca toate vorbele de duh care o exprimau să-i treacă În fapte, atitudine, gesturi, până și În timbrul vocii. În fine, practica impertinența cu acea incontestabilă superioritate presupusă Între oameni de calitate spre a fi suportată. Căci ea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În clipa când Își pierde acea nuanță potrivită, se stinge. Dar geniu Învăluit doar pe jumătate, Impertinența nu are nevoie de ajutorul cuvintelor spre a se ivi: fără să insiste, ea are o forță de penetrare cu totul alta decât epigrama cea mai strălucitoare. Atunci când există, ea este cel mai mare porte-respect cu putință Împotriva vanității celorlalți, atât de des ostilă, după cum e și cea mai elegantă mantie care Îți poate ascunde infirmitățile lăuntrice. Pentru cei care o au, la ce-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
textul a apărut În Fortnightly Review cu câteva luni Înainte de publicarea ediției a doua a romanului, ca urmare a atacurilor la care fusese supusă cartea și, fără Îndoială, anticipându-le pe cele care aveau să urmeze; totodată, el prefigurează direcția „epigramelor paradoxale” În care avea să evolueze scrisul său din anii următori, 1893-1894), ea preexista În mintea lui Wilde și aștepta prilejul Întrupării textuale. „Prefața” are de-a face, la o analiză atentă, mult mai puțin cu textul propriu-zis al romanului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Nicolae (11.XII.1902, Brăila - 20.V.1980, București), prozator. Fiu al unui funcționar și al unei institutoare, D. a absolvit liceul la Brăila și Facultatea de Drept la București, unde a fost avocat și consilier juridic. A debutat cu epigrame în „Foaia tinerimii” (1924) și a continuat cu reportaje, proză scurtă, pamflete, articole, evocări în „Bilete de papagal” (unde a semnat și Nidim), „Mișcarea”, „Vremea”, „Secolul”, „Gazeta tribunalelor”, iar după 1966, în „Argeș” și „România literară”. Editorial, a debutat în
DIMITRIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
vizibil agreată de poet). Cu ambele volume ale seriei (al doilea apare în 1903), nu pregetă să candideze la un premiu academic, gest dezinvolt, ce pune în vizibil dezacord pe doi dintre „nemuritorii” raportori. Continuă a-și exersa floreta în Epigrame (1908); rezistă mai ales cu hazul scos din lumea literară (voga flatând sau gafele unor confrați sunt „ținte” și pretexte predilecte) și trece printre clasici între urmașii breslei (Sofronie Ivanovici, N. Crevedia, A. C. Calotescu-Neicu îi află locul în antologiile ce
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
mâine”, „Democratul”, „Gazeta Capitalei”, „Dimineața”, „Răsăritul”, „Actualitatea”, „Lumea copiilor”, „Cultura poporului”, „Țara voievozilor”, „Veselia”, „Universul copiilor”, „Fântâna darurilor”, „Luceafărul literar și artistic”, „Omul liber”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Isis”, „Cuvânt bun”, „Ortodoxia”, „Gazeta”, „Duminica copiilor”, „Luceafărul literar și critic”, „Epigrama”, „Curentul magazin”, „Progresul literar”, „Rapid”, „Glasul neamului”, „Curentul pentru copii și tineret” ș.a. (cifra finală însumând, probabil, peste 120 de titluri). Prestația în fruntea unor publicații croite în tipar occidental, cu sprijinul unor cercuri mondene și artistice (în stilul consacrat
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
vremii. Treptat, preocupările se diversifică, integrând sfera esteticii ambientale - arhitectură, grupuri sculpturale - sau artele așa-zise „minore” și decorative, în „vădit progres” (țesături, broderii, cusături naționale, ceramică, gravură, metaloplastie, mobilier). Când e spontan, dezinhibat, D. face constatări interesante (caricatura „este epigrama, umorul în pictură”, remarcă într-un text). Atent la toate generațiile de artiști, nu se abține să-și exprime opțiunea, preferințele, dar fără să ignore judecata dreaptă. Sunt prețuiți la justa lor valoare artiști „cu personalitate” din promoțiile „noi”, ca
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
și „de rasă”), D. Artachino, Iser, Kimon Loghi, sau sculptori: Oscar Han, I. Jalea, Cecilia Cuțescu, Fr. Storck, D. Paciurea (cu „viziunile” himerice) sau „tânărul” Brâncuși („primitiv”, aspirând spre originalitate). SCRIERI: Florile iubirei, București, 1901; Quatrene, București, I-II, 1901-1903; Epigrame, București, 1908; Zale roșii, București, 1919; Aripi albe, București, 1932. Repere bibliografice: I. D. Caragiani, „Florile iubirei”, „Quatrene”, AAR, partea administrativă, t. XXIV, 1901-1902; D. C. Ollănescu [-Ascanio], „Quatrene”, AAR, partea administrativă, t. XXVI, 1903- 1904; Cincinat Pavelescu, Versuri. Epigrame. Amintiri
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
1901-1903; Epigrame, București, 1908; Zale roșii, București, 1919; Aripi albe, București, 1932. Repere bibliografice: I. D. Caragiani, „Florile iubirei”, „Quatrene”, AAR, partea administrativă, t. XXIV, 1901-1902; D. C. Ollănescu [-Ascanio], „Quatrene”, AAR, partea administrativă, t. XXVI, 1903- 1904; Cincinat Pavelescu, Versuri. Epigrame. Amintiri. Corespondență, îngr. George Zarafu și Victor Crăciun, București, 1972, 339-348; M. Carp, „Epigrame”, VR, 1908, 8; M. G. Holban, „Epigrame”, „Revista idealistă”, 1908, 7-8; Virgiliu Monda, „Zale roșii”, SBR, 1920, 38; I. Foti, „Zale roșii”, „Viitorul”, 1920, 3790; [Informații
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
I. D. Caragiani, „Florile iubirei”, „Quatrene”, AAR, partea administrativă, t. XXIV, 1901-1902; D. C. Ollănescu [-Ascanio], „Quatrene”, AAR, partea administrativă, t. XXVI, 1903- 1904; Cincinat Pavelescu, Versuri. Epigrame. Amintiri. Corespondență, îngr. George Zarafu și Victor Crăciun, București, 1972, 339-348; M. Carp, „Epigrame”, VR, 1908, 8; M. G. Holban, „Epigrame”, „Revista idealistă”, 1908, 7-8; Virgiliu Monda, „Zale roșii”, SBR, 1920, 38; I. Foti, „Zale roșii”, „Viitorul”, 1920, 3790; [Informații biobibliografice], DCL, II, 50, 373-375; M. G. Constantinescu, „Aripi albe”, U, 1933, 39; Paul
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
administrativă, t. XXIV, 1901-1902; D. C. Ollănescu [-Ascanio], „Quatrene”, AAR, partea administrativă, t. XXVI, 1903- 1904; Cincinat Pavelescu, Versuri. Epigrame. Amintiri. Corespondență, îngr. George Zarafu și Victor Crăciun, București, 1972, 339-348; M. Carp, „Epigrame”, VR, 1908, 8; M. G. Holban, „Epigrame”, „Revista idealistă”, 1908, 7-8; Virgiliu Monda, „Zale roșii”, SBR, 1920, 38; I. Foti, „Zale roșii”, „Viitorul”, 1920, 3790; [Informații biobibliografice], DCL, II, 50, 373-375; M. G. Constantinescu, „Aripi albe”, U, 1933, 39; Paul I. Papadopol, „Aripi albe”, „Linia nouă”, 1933
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
I. Foti, „Zale roșii”, „Viitorul”, 1920, 3790; [Informații biobibliografice], DCL, II, 50, 373-375; M. G. Constantinescu, „Aripi albe”, U, 1933, 39; Paul I. Papadopol, „Aripi albe”, „Linia nouă”, 1933, 6; Cridim (Cristea N. Dimitrescu), în A. C. Calotescu-Neicu, N. Crevedia, Antologia epigramei românești, București, 1933, 105-108; Alexandrina Mititelu, Traduceri românești din Leopardi, SI, 1936, 158-159; Călinescu, Ist. lit. (1941), 576, 913; Manu, Reviste, 73-74, 165-166; Claudia Millian, Cartea mea de aduceri aminte, îngr. și pref. Mihai Gafița, București, 1973, 26-32, 154-162, 166
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
București, săptămânal, de la 7 octombrie până la 4 noiembrie 1901, sub îngrijirea lui I. Constantinescu-Stans. În locul articolului-program, se reiau fragmente din Introducția lui Mihail Kogălniceanu la „Dacia literară”. Revista cuprinde rubricile „Partea artistică”, „Pagini uitate”, „Versuri din popor”, „Dări de seamă”, „Epigrame”, „Maxime”, „Scrisori inedite”, precum și folclor și traduceri din literatura universală. Colaborează cu versuri G. Coșbuc, Maria Cunțan, Andrei Naum, St. O. Iosif, Zaharia Bârsan, Maria Ciobanu, D. Anghel, V. Podeanu, I. Minulescu - sub pseudonimul I. M. Nirvan, cu proză, I.
CURIERUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286597_a_287926]
-
și a manifestărilor intelectuale ale Asociației Culturale „Mihai Eminescu”, comentate constant, număr de număr, dar și de relevarea unor incitante comentarii critice și polemice cu privire la începuturile „revoluției culturale” în România. Redacția sau redactorul C.r. nu evită chiar reproducerea de epigrame și de versuri retorice la adresa regimului de la București: „Guvernul merge la recepții/ Iar poporul la percepții” sau „Regele nu mai e pe tron/ Nu știm de Ana de Bourbon/ În schimb, acum la București/ Avem pe Ana din Dudești”. Schimonosirea
CURIERUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286600_a_287929]
-
scandalului stârnit de colaborarea sa la „Contemporanul”. A făcut studii superioare în economie și drept, încheiate cu doctorate susținute în 1885 și 1886 la Paris, Berlin și Bruxelles. Între timp nu încetase să dea la iveală în „Contemporanul” poezii și epigrame, ce vor fi adunate în placheta Versuri (1887). Întors în țară, C. se apropie de Junimea, în a cărei revistă, „Convorbiri literare”, semnează până în 1896. Colaborează apoi la „Era nouă” și „Arhiva”. Broșura Generația de la 48 și era nouă (1889
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
căruia e numit profesor la Universitatea din Iași, numire mult contestată, autorul fiind acuzat de plagiat, cât și în studiul Naționalitatea în artă, publicat în „Făt-Frumos”, apoi, în 1908, în volum. La Vălenii de Munte, în 1909, tipărea placheta Poezii, epigrame și cugetări în proză, retipărită, cu puține adăugiri, în 1939. În 1914, editează volumul Opere complecte de M. Eminescu, cu un amplu studiu introductiv. În 1910, întemeiază, cu N. Iorga, Partidul Național Democrat, care nu dăinuie. După război, preocupările literare
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]