1,899 matches
-
(, , sau Țările de Jos meridionale) este denumirea dată teritoriului din sudul regiunii Țărilor de Jos. Regiunea cuprindea marea majoritate a teritoriului actual al Belgiei (cu excepția Principatului episcopal Liège care făcea parte din Sfântul Imperiu Roman), teritoriul Luxemburgului și teritoriul actualei regiuni franceze Nord-Pas-de-Calais. Începând din secolul XIV ducii de Burgundia au unit provinciile Țărilor de Jos, care au intrat în 1482 sub dominație Habsburgică. În timpul Războiului de
Țările de Jos de Sud () [Corola-website/Science/306923_a_308252]
-
Belgiene, un stat independent care a trezit mișcarea de independență ce a dus la formarea statului belgian 40 de ani mai tărziu. În 1795, Țările de Jos de sud sunt anexate de către trupele revoluționare franceze și acestea, împreaună cu Principatul episcopal Liège sunt incorporate în teritoriul francez și sunt organizate ca și departamente împreună cu o parte din teritoriul Provinciilor Unite: La sfârșitul epocii napoleoniene, după Congresul de la Viena în 1815 frontiere Franței au fost readuse la limitele din 1791 iar teritoriul
Țările de Jos de Sud () [Corola-website/Science/306923_a_308252]
-
Teologie din Sibiu, la care a renunțat după scurt timp. În decursul timpului, a făcut numeroase donații bisericilor, școlilor sau orfelinatelor. La data de 31 august 2003, bulibașa Ilie Badea Stănescu a fost încoronat de către patru preoți ortodocși, în Catedrala Episcopală de la Curtea de Argeș, ca "Rege Internațional al tuturor rromilor creștini de pretutindeni", în opoziție față de regele Cioabă care a trecut la Cultul Penticostal. Împăratul țiganilor, Iulian Rădulescu, a emis un "Decret imperial de încoronare", care a fost citit în Catedrală de către
Ilie Badea Stănescu () [Corola-website/Science/307943_a_309272]
-
Bolta altarului înfățișează Încoronarea Fecioarei, temă de glorificare a Maicii Domnului, de origine apuseană, zugrăvită în altar în legătură cu dogma întrupării. Teoria sfinților ierarhi completează programul altarului, cuprinzând registrele inferioare. Sfinții patriarhi poartă saccos, omofor încrucișat pe piept, mitră și cârjă episcopală. Alte imagini simbolizează euharistia (Iisus Viță-de-vie și Vizunea sfântului Petru din Alexandria) sau împărtășania (Împărtășirea sfântului Onofrie). Pictura naosului se caracterizează prin reprezentarea în paralel a „Genezei”, în 20 de episoade extrem de detaliate și a ciclului „Patimilor”, în 18 episoade
Biserica de lemn din Bârsana () [Corola-website/Science/307971_a_309300]
-
specificul caracteristic tradițiilor și credinței poporului armean. Într-un act emis la 18 august 1388 de catolicosul Teodoros al II-lea al Ciliciei (1382-1392), armenii din mai multe orașe, între care și cei din Suceava (Ciciov) sunt supuși jurisdicției scaunului episcopal de Liov. Printr-un hrisov domnesc din 30 iulie 1401, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a consfințit înființarea primei Episcopii armene din Moldova, cu reședința la Suceava, în fruntea acestei eparhii fiind instalat episcopul armean Hovhannes. Astfel, bisericile armenești din
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
Huși etc. să fie dărâmate sau închise, să fie confiscate vasele și veșmintele liturgice, să fie arse cărțile bisericești și să fie prinși episcopul armean, cu reședința la Suceava, împreună cu preoții. ""Cântul de Jălire"" al diaconului Minas din Tokhat (secretarul episcopal armean de Liov) spune că din porunca voievodului sus-menționat toate bisericile și mănăstirile armenilor din Suceava au fost dărâmate cu tunurile și arse și distruse până la temelie. La scurtă vreme, lăcașurile de cult armenesc din Suceava au fost refăcute. În
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
specificul caracteristic tradițiilor și credinței poporului armean. Într-un act emis la 18 august 1388 de catolicosul Teodoros al II-lea al Ciliciei (1382-1392), armenii din mai multe orașe, între care și cei din Suceava (Ciciov) sunt supuși jurisdicției scaunului episcopal de Liov. Printr-un hrisov domnesc din 30 iulie 1401, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a consfințit înființarea primei Episcopii armene din Moldova, cu reședința la Suceava, în fruntea acestei eparhii fiind instalat episcopul armean Hovhannes. Astfel, bisericile armenești din
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
Huși etc. să fie dărâmate sau închise, să fie confiscate vasele și veșmintele liturgice, să fie arse cărțile bisericești și să fie prinși episcopul armean, cu reședința la Suceava, împreună cu preoții. ""Cântul de Jălire"" al diaconului Minas din Tokhat (secretarul episcopal armean de Liov) spune că din porunca voievodului sus-menționat toate bisericile și mănăstirile armenilor din Suceava au fost dărâmate cu tunurile și arse și distruse până la temelie. La scurtă vreme, lăcașurile de cult armenesc din Suceava au fost refăcute. În
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
aflau — cu precădere în Țara Românească — în pronaos. O nouă interpretare Deisisului reprezentat în Tara Românească în secolele XVI, XVII și XVIII, pe peretele de sud al naosului, la dreapta altarului, Deisis cu caracter înpărătesc cu Hristos tronând în veșminte episcopale, cu Maica Domnului în ținută de prințesă bizantină, încoronată și Prodromul în costum antic. După cum este bine cunoscut, Sfânta Fecioară și Ioan Botezătorul fuseseră învestiți de teologii bizantini cu rolul de intercesori pe lângă Hristos, împărat ceresc, și toți trei, în
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Trăsăturile figurilor sunt indicate cu o finețe de miniatura, in tonuri de ocru palid. Pupilele ochilor au transparența chihlimbarului. Înclinația hieratică a episcopilor pictați în altar este înlocuită de o aplecare ușoară, de o ținută care, cu toată somptuozitatea veșmintelor episcopale, amintește mai degrabă de aceea a bătrânilor preoți de țară. Arhitecturile formând fundalurile scenelor sunt arhaice, cu turnuri, între care flutură draperii. Personajele se detașează în relief ușor pe griul și ocrul arhitecturilor și verdele pământului. În ceea ce privește tabloul ctitoricesc, pictorul
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
fost consacrat la 5 aprilie 1948 în Catedrala "Sf. Iosif" din București de către pro-nunțiul apostolic Gerald Patrick O'Hara (episcop de Savannah-Georgia, Statele Unite ale Americii) și înscăunat în Catedrala din Iași la 14 aprilie același an. Ca motto pe stema episcopală și-a ales textul: "„Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul“" (Beatus populus cuius Deus Dominus) (Ps. 143, 15). În timpul scurtei sale păstoriri a Diecezei de Iași, episcopul Durcovici a desfășurat o activitate pastorală istovitoare, vizitând parohiile din Moldova și
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
rândul său a fost principal consacrator pentru József Tamás, episcop auxiliar de Alba Iulia (1 martie 1997) și pentru Jenő Schönberger, episcop de Satu Mare (21 iunie 2003), și principal co-consacrator pentru Pál Reizer, episcop de Satu Mare (1 mai 1990). Stema episcopală arhiepiscopului Dr. György Miklós Jakubinyi are ca motto: "Magnificat" Excelența Sa a avut prilejul să demonstreze această atitudine spirituală încă înainte de marile schimbări, în timpul vizitei de importanță istorică a Papei Ioan Paul al II-lea în Polonia din anul 1979, care
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
s-a născut în Ierusalim, în jurul anului 315, intrând în monahism la o vârstă tânără. Ajunge foarte repede diacon, iar la vârsta de 30 de ani este hirotonit preot, undeva în jurul anului 345, iar în jurul anului 348 urmează în scaunul episcopal Sfântului Maxim. Foarte devreme, între Acaciu, Mitropolitul din Cezareea Palestinei și se naște un conflict dogmatico-canonic, în urma căruia, Acaciu reușește să-l exileze pe Chiril în anul 358. Acesta se retrage în Tarsul Ciliciei, la Episcopul Silvan. Sinodul din Seleucia
Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/303195_a_304524]
-
inclusiv Bishop Kelley High School. Un alt liceu catolic, Cascia Hall Preparatory School, este administrat de călugării augustini. Majoritatea celorlalte școli private au diverse afilieri religioase și variate denumiri evreiești sau protestante, incluzând aici și Holland Hall School afiliată Bisericii Episcopale. Cel mai mare sistem de biblioteci din Zona Metropolitană Tulsa, Tulsa City-County Library, conține peste 1,7 milioane de volume în 25 de unități. Bibliotecile sunt foarte active în comunitate, găzduind și organizând evenimente în diverse domenii, inclusiv cursuri gratuite
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
1949) și miniștrii notabili care au legătură cu orașul sunt Robert P. Shuler, Charles E. Fuller, Gene Scott, Jesse Lee Peterson, si Solomon Burke. Biserici importante în oraș: First Presbyterian Church of Hollywood, Bel Air Presbyterian Church, First African Methodist Episcopal Church of Los Angeles, West Angeles Church of God în Christ, Second Baptist Church, Crenshaw Christian Center, McCarty Memorial Christian Church, si First Congregațional Church. Los Angeles California Temple, al doilea cel mai mare templu administrat de The Church of
Los Angeles () [Corola-website/Science/302282_a_303611]
-
Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-Catolice) în anul 1924 de către Sfântul Scaun, pentru a servi drept catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, după mutarea sediului episcopiei de la Gherla la Cluj. Cu ocazia respectivă catedrala din Gherla a devenit con-catedrală episcopală. Adaptarea mobilierului interior la cerințele ritului bizantin a fost făcută prin efortul episcopului Iuliu Hossu. Astfel, în interiorul lăcașului de cult a fost amplasat un iconostas (inexistent in practica cultului romano-catolic). Mutarea efectivă a sediului episcopiei de la Gherla la Cluj a
Catedrala Schimbarea la Față din Cluj () [Corola-website/Science/302613_a_303942]
-
în anul 1202, după abandonarea fortificației de către regalitate, mănăstirea a devenit exemptă, adică scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Exempțiunea dădea dreptul abatelui de a strânge dijmele pentru sine, de a numi preoții de pe domeniile mănăstirii și de a purta însemne episcopale. Între satele cele mai însemnate ale mănăstirii se număra Apahida ("Podul Abatelui"). Din cauza acestor privilegii mănăstirea a intrat în conflict armat cu Episcopia Transilvaniei, mai întâi în timpul episcopului Adrian (1189-1203), care a pricinuit mari pagube mănăstirii, apoi cu episcopul Wilhelm
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
exempțiunii, iar pe cele regale a reușit să le arunce în Someș. În anul 1225, la insistența regelui Andrei al II-lea, papa Honorius al III-lea a reînnoit privilegiile mănăstirii și a acordat abatelui dreptul de a purta însemne episcopale (inel și mitră). Marea invazie tătară din 1241 a provocat mănăstirii distrugeri atât de mari, încât a adus-o în pragul desființării. În anul 1263 mănăstirea a fost reconstruită de către regele Béla al IV-lea. Săpături arheologice efectuate la nord
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
și refuncționalizați. Palatul Princiar - actualul Corp B (colțul vestic) a fost construit în două etape între 1620-1629, respectiv 1638-1648, sub oblăduirea principelui Gabriel Bethlen și după planurile arhitectului italian Giacomo Resti. Inițial făcea legătura între vechea catedrală gotică și palatul episcopal renascentist (Corpul A), si corpul A avea rol inițial de reședință princiară. Actualmente leagă extremitatea sudică a palatului cu biserica barocă. El adăpostește în interiorul său Direcția Județeană a Arhivelor Statului, filiala Bihor. Corpul C, latura sud-estică a Palatului Princiar, a
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
acestei comemorări, s-a tipărit la Blaj, sub conducerea regretatului și cunoscutului canonic Augustin Bunea, "Șematismul Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș, pe anul 1900". Pentru apărarea autonomiei Provinciei mitropolitane a ținut la Blaj, în 23 iunie 1897, memorabila conferință episcopală în care s-a decis că "Provincia mitropolitană de Alba Iulia și Făgăraș" să nu trimită delegați la "Congresul Bisericii catolice latine ungare". Mitropolitul a cerut, în schimb, Împăratului aprobarea ținerii unui congres compus numai din români uniți, în care
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
intens de organizarea vieții religioase, instituind primele Reuniuni mariane, îngrijindu-se de misiuni pentru popor, înființând orfelinat și sprijinind lupta împotriva alcoolismului. În vara anului 1916, odată cu ofensiva armatei regale române în sudul Transilvaniei, s-a retras împreună cu toată curtea episcopală la Oradea, oraș socotit departe de pericolul războiului. Acolo l-a găsit moartea în 21 ianuarie 1918. Tot la Oradea s-a aflat și mitropolitul ortodox al Ardealului, Vasile Mangra. <br clear="all">
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
Dacia (probabil Transilvania) și Moznopan în Alpibus Vallachicis (probabil Valahia Transalpina) Împăratul Vasile al II-lea a reorganizat la inceputul sec. al XI-lea patriarhia de Ohrida, iar printre biserici apare și una bănățeană, identificată cu Tibiscum Într-o listă episcopală care datează din timpul domniei împăratului Alexius I Comnenul este menționată o "episcopie a valahilor" supusă arhiepiscopului de Ohrida (pe locul 23) iar într-o altă listă episcopală, care datează de la sfârșitul secolului al XI-lea se precizează că "episcopia
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
printre biserici apare și una bănățeană, identificată cu Tibiscum Într-o listă episcopală care datează din timpul domniei împăratului Alexius I Comnenul este menționată o "episcopie a valahilor" supusă arhiepiscopului de Ohrida (pe locul 23) iar într-o altă listă episcopală, care datează de la sfârșitul secolului al XI-lea se precizează că "episcopia valahilor" avea reședința la Vreanoti (orasul Vranje din Serbia de astăzi) Existența unor biserici rupestre medievale timpurii în spațiul pruto-nistrean este consemnată de împăratul bizantin Constantin al VII
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Imperiul Otoman. Această politică se va schimba după ce, în urma luptelor din 1804-1813 și 1815-1817 sârbii își câștigă independența. Cel care a lucrat în mod special pentru unirea cu Roma între 1733-1738 a fost vicarul Forgach Pal. Acesta urmărea obținerea scaunului episcopal și spera că își va atinge scopul prin trecerea românilor la grecocatolicism. Pentru aceasta a folosit felurite metode, de la cele de misiune și propagandă obișnuită până la arestări, amenzi etc. Protopopii și preoții din regiune s-au dovedit mult mai hotărâți
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
dintru început, și chiar și după ce aceștia au intrat în conflict deschis cu episcopul de Blaj Ioan Bob (vezi supra). A organizat un internat gratuit pentru elevii români din Oradea, a participat la realizarea "Supplex Libellus Valachorum", a ctitorit catedrala episcopală (terminată după moartea sa, dar pe baza fondurilor stârnse de el), a avut o mare grijă față de preoții săi etc. Urmașul său a fost Samuil Vulcan (1807-1839). Acesta a fost de asemenea o personalitate remarcabilă și era de asemenea din
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]