25,862 matches
-
fie jucător decât unde nu-i permite Constituția și acolo unde i-ar cere-o dă bir cu fugiții. Guvernul României a acționat prompt și corect, pe tonalitatea potrivită, nu a avut o suprareacție, a fost o atitudine fermă față de episodul Nyiro Jozsef", a declarat, miercuri, într-o conferință de presă, la Cluj-Napoca, liderul PNL, Crin Antonescu, citat de Mediafax. El a afirmat că, în opinia sa, autoritățile române și Guvernul au împiedicat transformarea "unui pretins ceremonial creștinesc într-o manifestație
Antonescu: Băsescu, complicele lui Orban într-un joc periculos în comunitatea maghiară () [Corola-journal/Journalistic/44500_a_45825]
-
ani încoace. Succesul imens al primei ediții, scoasă de Michel Lafon oarecum à contrecoeur și inițial doar în 5000 de exemplare, a dus la o a doua ediție, ilustrată. De asemenea, la un film documentar pe France 5, în patru episoade, urmărite de un million de telespectatori. Disputa a pornit de la câțiva istorici, care îi reproșează autorului, care este el însuși medievist, că amestecă adevărul cu ficțiunea și comite numeroase greșeli de informație. Mai grav, îi impută o viziune tendențioasă asupra
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
Andrei Marga a ținut să facă lumină în cazul episodului în care Traian Băsescu a refuzat să îi strângă mâna. Discuția dintre cei doi a fost una destul de aprinsă, președintele reproșându-i lui Marga declarațiile prin care îl asemăna cu fostul dictator italian Benito Mussolini. "La audiere, un parlamentar de la
Ce i-a reproşat Băsescu lui Marga la Cotroceni () [Corola-journal/Journalistic/44935_a_46260]
-
venit de curând, de fapt am găsit-o, sub o altă formă, în scrisorile tale. N-ai vrea le publici în „Oglinzi paralele”? - Ce surpriză! Dar... Știu și eu? - Evident, vom face câteva mici retușuri. Va fi un serial, cu episoade publicate în câteva numere. Din câte îmi aduc aminte, chiar tu îi spuneai, la un moment dat, lui Mihu că vei scrie o carte despre voi. - Da. Așa am spus. Doar că nu am mai avut puterea, înțelegi? Au rămas
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
accesoriile sale. Așa cum bastonul, papionul, mănușile au rolul de a comunica ceva, constituindu-se într-un metalimbaj, obiectele în lirica autorului nostru sunt deosebit de semnificative în conturarea unui "decor" poetic. Terasa, portocalele, pianul s-au rostogolit în somnul meu fabulos. (Episod) În acest poem, de pildă, "Terasa, portocalele, pianul" sunt accesoriile de care vor-beam. Ele asigură "debutul", după ridicarea cortinei. Rostogolirea lor este, de fapt, trecerea dintr-o condiție a existenței în alta. Pentru că această poetică a obiectelor comportă riscul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
infernul meu). Ne este deja cunoscută agresivitatea obiectelor pe care o resimte poetul în stare de veghe, de unde apare și riscul reificării. Iată că acestea îl amenință și în somn: Terasa, portocalele, pianul s-au rostogolit în somnul meu fabulos. (Episod) În acest caz, obiectele nu mai sunt simple elemente de decor, ci se configurează un acord de destin între poet și lucrurile vecine, care se suprapun somnului său, deci timpului său. Rostogolirea în somnul "fabulos" asigură o dimensiune fantastică întâmplării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și pulverizează în deplorabil întreg universul. Limbajul obiectelor provoacă o "ruptură de sistem" (Carlos Bousoño), transgresând codurile obișnuite pentru a ajunge la un alt limbaj, etern, al poeziei lor imanente. Lucrurile au culoarea eternității" este un vers emblematic din poezia Episod. Alăturat versului " Lucrurile s-au îmbătat cu nectarul plictiselii" (Un domn bine) ajungem să ne întrebăm dacă nu cumva există totuși un regizor al acestui spectacol cosmic, dacă o privire din exterior nu poleiește pe ascuns totul cu o aură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
resimte propria existență drept o captivitate, în propriul trup care o trădează, care îi devine închisoare - într-o scrisoare din februarie 1922 afirmă: „În rest, mă simt ca un gândac prins între paginile unei cărți“. Măcinată de tuberculoză, cu dese episoade nevrotice, autoarea încearcă să „fie tot ce e în stare să devină“. Kate Fullbrook observă cu pertinență că, deși detaliile existenței ei sunt dintre cele mai cumplite, scrierile nu păstrează din biografia ei decît elementul inedit, exotic călătoriile în Germania
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
minuțioase) nu mai au caracterul unor fragmente menite să declanșeze evenimentul, în proza sa ele sunt evenimentul, cu alte cuvinte lucrurile stau tocmai invers: aici, acțiunea constituie pretextul pentru introspecțiile ample, etern-ramificate, spectaculoase, în vreme ce, la Katherine Mansfield, ele introduceau un episod, anticipau o situație sau o explicau. Și în cazul Hortensiei Papadat-Bengescu recunoaștem aceeași nevoie de a scoate din anonimat simpla meditație diurnă, contemplația temporară, spleenul cotidian, aceeași tendință de a supradimensiona evenimentul, însă finalitatea narativă este tocmai cea opusă: în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
narativ se poate articula în jurul celui mai banal și mai puțin vizibil dintre elemente - astfel s-ar putea sintetiza maniera narativă mansfieldiană. În fiecare dintre prozele Hortensiei Papadat Bengescu, amănuntul joacă un rol esențial, coordonează un spațiu, determină desfășurarea unui episod, anticipă sau dezvăluie cheia vreunei întâmplări: de pildă, o oală de lut cu flori aflată pe pervazul vecin îi conferă naratoarei din proza Vecinătate o intuiție a unui conflict interior, a unei taine sufletești conservate de femeia căreia îi aparține
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
la Hortensia Papadat-Bengescu ele fac însăși materialul narativ - în Vecinătate se va amplifica enigma nu va fi niciodată rezolvată, ci chiar amplificată prin dispariția inexplicabilă a personajului în jurul căruia se țese misterul, în vreme ce Beatitudine își găsește finalitatea în deconspirarea unui episod adulterin, ocultat de multitudinea amănuntelor amplasate în poziții-cheie ale textului. În prefața sa la romanul Femeia în fața oglinzii, Ion Bogdan Lefter vorbește despre distincția care a semnalat apariția modernismului, cea dintre subiectivitate și obiectivitate - cea din urmă, spune criticul, reprezintă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în jurnalele epocii Hortensia Papadat-Bengescu este o prezență sporadică, poate și pentru că s-a stabilit în București, în Cotroceni, abia după 1933, la pensionarea soțului ei. O întâlnim într-o însemnare a lui Camil Petrescu din 1927 legată de un episod trecut, comportarea josnică a lui Eftimiu, care o lăsa pe scriitoare să aștepte zadarnic în timp ce el, directorul, pleca "o ștergea") pe o ușă lăturalnică. Mai târziu, Camil Petrescu o pomenește, tot indirect, într o afirmație asupra priorității celui/ celei care
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
într-o familie burgheză și de a fi trăit într-o societate superficială, de "snobi". Alese astfel, citatele sunt mai degrabă dezamăgitoare. Se întrevede în acest jurnal o mare singurătate, cîteva tristeți vechi și o enormă preocupare pentru scris. Ca episoade rotunde, Camil Baltazar decupează din jurnalul scriitoarei două: cel al îngrijirii soldaților bolnavi, în primul război mondial, în gara Focșani și cel despre începuturile literare îndărătul cărora se află unchiul dramaturg. Practic Hortensia Papadat-Bengescu scrie tot timpul, în gând, fără
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a și construit un con de dejecție, împingând mult lunca Prahovei spre dreapta. Din punct de vedere hidrografic, zona Breaza se situează în formațiunile geologice din alcătuirea avanfosei. Această zonă cuprinde, depozitele miorene, dezvoltate sub forma unei puternice molase cu episoade lagunare cu gips și sare, ori impermeabile, care în adâncime trec la conglomerate sau nisipuri, în care sunt posibile acumulări de apă. Aceste acumulări sunt puse în evidență de numeroase izvoare cu apă sulfată, clorosodică, puternic mineralizată care însoțește miocenul
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
cu voce tare în prezența ei, a face demonstrații pe teme ce îi sunt familiare. Treptat, o proiectează în închipuirile sale din sfera culturii, o vede ca pe un personaj, iar povestea lor o asociază involuntar (și nu ostentativ!) unor episoade similare din istorie, din literatură. P.H.L. consemnează și curiozitatea Profesorului de a o întreba ce simte în momentele de maximă trăire a actului sexual (orgasm). Intelectual „dornic să știe tot”, el ar vrea să-i ofere iubitei sale nu doar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
exact, amândurora nota mea). În realitatea trăită de orice cuplu, o astfel de confesiune ar putea trece drept ceva obișnuit, (poate chiar necesar!), niște vorbe șoptite ce dau intensitate îmbrățișărilor. P.H.L. propune însă o perspectivă analitică, „tipic masculină” asupra acestui episod de absolută intimitate. Eroul său, numit în continuare Domnul R., are un mic șoc, de „responsabilizare” pe de o parte; în același timp, simte o plăcere tipică, legată de mândria masculină. Dar nu vrea să-i dea importanță. Altceva i
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care au urmat războiul și „sejurul” în „Gulagul” siberian. Prin urmare, presupun, în „aventura” eroului său toarnă neîmplinirile și insatisfacțiile unei vieți risipite în prea multe direcții, nu totdeauna fertile. De aceea, bănuiesc, își contemplă eroul în tot felul de episoade amoroase cu Teodora, uitând de vechile timidități ale romanticului de odinioară. Îl și văd zâmbind la gândul că acum, la o vârstă târzie, scrie o literatură „neconvențională”, în răspăr cu pudibonderia oficială ce domnește în școală, în literatură, în întreaga
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
unul singur”, să analizeze oamenii cu vădită detașare și să se implice sufletește (și omenește) doar cât crede că este necesar. Orice elan este punctat de pasul înapoi al rațiunii. Domnul R. o ascultă pe Teodora relatând cu umor un episod petrecut acasă, cu copiii, și se întreabă dacă interesul pentru tânăra femeie din fața lui nu este nepermis de mare. Diferența de vârsta îi revine în minte mereu, ca un avertisment sâcâitor. În timp ce ea „joacă” natural, el face eforturi, urmărind să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în compartiment, pe o căldură de amiază înăbușitoare, am scos din geantă, cu o anume voluptate „compensatorie” (la tot ce am „suportat” până la această oră), caietul cu scoarțe negre. Rememorez ultimele pagini citite (printr-o rapidă răsfoire) și trec la episodul următor, al întâlnirii celor doi la vechiul hotel din I. Sunt curios: cum va „rezolva” scriitorul a doua „întâlnire amoroasă” a eroilor săi? În paginile anterioare, P.H.L. a identificat deja în comportamentul Teodorei anumite „disponibilități” (zice el), altfel-zis, dorința de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Profesor”, cum îi spune ea cel mai adesea, făcînd o trimitere glumeață, aproape imperceptibilă, la „profesoratul” său în ale dragostei, mai are un „moft”: refuză orice asociere livrescă între orele și zilele trăite de el cu Teodora și eventuale scene, episoade din romane cunoscute prin „componenta” erotică. Profesorul, oricât de instruit și erudit ar fi, nu o poate privi pe Teodora precum Fred Vasilescu pe mediocra actriță Emilia din romanul „dâmbovițeanului” Camil Petrescu. P.H.L. crede că, pentru Domnul R., tânăra lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ce altă veste mai bună putea să-i dea? Nu doar că vor sta împreună la aceeași masă și vor lucra pe aceleași texte, dar vor fi și acele pauze în care îi va oferi, cu absolută sinceritate și naturalețe, episoadele socotite mai interesante din universul său domestic: năzbâtiile și glumele cotidiene ale copiilor; micile ei „victorii” culinare; problemele administrative cu care se confruntă; unele întâmplări cărora le verifică semnificația relatându-le și lui. Toate acestea și multe alte comentarii pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fertil după ce, la capătul unei lungi perioade, nu a rămas gravidă niciodată. Deci avea tot dreptul să-l vadă ca pe un „bărbat uzat”, nutrit cu cărți și îmbătrânit la masa de lucru. Profesorului R. îi vine în minte un episod pe care Teodora l-a relatat zâmbind, parcă pentru a-l pune la încercare: în drumul ei de la serviciu spre casă a fost urmărită de câteva ori de un tânăr foarte insistent. Povestea pe un ton calm, fără reținere, pentru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
atrăgea, discret, într-un joc, încât să-și poată evalua singur sentimentele față de ea? Ar fi și aceasta o ipoteză!... Domnul R. admite, în final, cea mai „plauzibilă” și mai avantajoasă (pentru el!) variantă: faptul de a-i fi împărtășit episodul urmăririi de către un necunoscut nu dovedea decât absoluta încredere pe care o acordă iubitului ei, incapabil să aibă vreo umbră de bănuială, atîta vreme cât între ea și el s-a cimentat o „dragoste adevărată”, durabilă, rezistentă în fața agresiunilor mărunte
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îi relata cum și-a însoțit tatăl la pădure, împreună cu sora mai mică. Cucii cântau pe vârf de copaci, și doi dintre ei au ales să poposească pe capul lui și al surioarei, reluându-și cântecul de unde au rămas. Un episod incredibil: nu întâlnise niciodată vreo pasăre care să-l confunde (ca pe văru-său) cu un copac sau cu un par! Împrejurările au făcut să nu-și mai vadă vărul timp de vreo 25 de ani. Revenit, în fine, în satul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Focuri în primăvară, Ceasul de vară). * Lirica lui Eminescu însumează cele mai largi și variate deschideri cosmice: de la nemărginitele spații revărsându-se neîntrerupt în descrierea cosmogenezei din Scrisoarea I, la spațiile abisale din Mortua est!, Rugăciunea unui dac, Melancolie, Strigoii, episodul "Orfeu" din Memento mori: de la responsabilitatea cosmică în iubire, din finalul poeziei "Pe lângă plopii fără soț": "Tu trebuia să te cuprinzi/ De acel farmec sfânt/ Și noaptea candelă s-aprinzi/ Iubirii pe pământ." la responsabilitatea geniului pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]