1,663 matches
-
ce-a fost neplăcut și rămân doar amintirile frumoase. ― Sânt convins... Matei dârdâia lângă Azimioară. I se auzea clănțănitul dinților. ― A naibii vreme! Acu' și-a găsit și ăsta să... Întâlni privirea Melaniei Lupu și amuți. " Ori e îngrozitor de obosit, epuizat, își zise locotenentul, ori e într-adevăr bolnav." ― În locul dumneavoastră aș lua ceva tare. Un rom sau o vodcă. Sculptorul își ridică gulerul canadiene!. ― Exact la asta mă gândeam și eu. Numai că n-am să iau o vodcă, ci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
această cursă cu suferința, Orfeu este cel care pătrunde înțelesul „vitezei“. Câți dintre noi avem curajul lui Ulise și spaima lui Orfeu? * Va veni o vreme când vom fugi în masă de realitatea stării de lucruri, din scârbă sau chiar epuizați. Sătul, demonul agoniei noastre active va fi cuprins de somnul negru al unei sieste macabre. „A produce“ va fi eveni mentul supranatural al lehamitei, al lenei depline, universitate a deriziunii. Nonșalanța divină nu se manifestă altfel. E timpul, prin urmare
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
se vede încă n-ați înțeles că aici înăuntru oamenii nu se pierd, se găsesc, Fiți liniștit, nu vă amenințăm, vrem doar să nu vă grăbiți, nimic mai mult. Odată ajunși în acest punct, odată prada pusă la colț și epuizată, i se punea întrebarea fatală, Acum îmi veți spune cum ați votat, adică, pentru care partid v-ați dat votul. Or’, fiind chemați la interogatoriu cinci sute de suspecți vânați din cozile de alegători, situație în care s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vindea produse din textile franțuzești la niște prețuri de care nu te puteai apropia, inclusiv catifea din mătase verde fistic la 300 Euro metrul. (Numai În Franța se poate așa ceva, oameni buni, numai În Franța). Pe la ora 4 eram deja epuizați și am fost ușurați când, În sfârșit, ne-am văzut așezați În două fotolii Îmbrăcate cu damasc bleumarin la Ladurée. —Nu Îmi vine să cred că mai avem doar o singură zi, iubitule! am spus, după ce am comandat. Nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai Întâi să aflu ce se Întâmplă cu adevărat? Lauren nu auzi Întrebarea și spuse doar atât: —Trebuie să te miști de-acolo și să te pregătești de serviciu. — Nu pot să merg la serviciu, am obiectat. Eram mult prea epuizată ca să merg la atelier. —Sylvie, sunt vreun milion de fete care merg azi la atelier ca să-și probeze rochiile pentru balul lui Alixe. Trebuie să fii acolo. Mai ales pentru proba mea. Lauren avea și ea dreptatea ei. Apropiata petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ultimele două etaje ale unei case închiriate împreună cu Tom. Înainte de plecare, Aurora câștigase destul de frumos, dar cea mai mare parte a banilor se duseseră pe haine, chirie și o doică permanentă pentru Lucy, ceea ce însemna că economiile ei erau aproape epuizate. Tom avea bursa, dar trăia cu un buget limitat de doctorand, cu o slujbă cu orar redus la biblioteca universității, care îl ajuta să se descurce. S-au gândit să îl sune pe tatăl lor, în California, ca să-i ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
contrează fiecare lovitură ca și cum aș avea tehnica unui copil de patru ani. Mă bate în trei seturi la zero - 21-0, 21-0, 21-0 - și, odată masacrul încheiat, nu pot decât să mă plec umil în fața învingătorului și să-mi târăsc trupul epuizat afară din șopron. Asudat tot, mă întorc în casă să fac un duș rapid și să mă schimb. În vreme ce urc treptele verandei cu Lucy, Tom îmi spune că a sunat în Brooklyn acum un sfert de oră. Harry era plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
jos. Probabil a deschis ochii la zece minute după ce am plecat și bineînțeles că a pornit după mine cu mașina. Ce fiasco. Nici măcar nenorocitul de mesaj nu l-am putut termina... Acum știi de ce sunt atât de palidă, atât de epuizată. Am stat închisă în camera aia timp de șase luni, unchiule Nat. Încuiată ca un animal în propria mea casă o jumătate de an. M-am uitat la televizor, am citit cărți, am ascultat muzică, dar cel mai mult m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebuie subestimată. X MARCHEAZĂ Ținta Rezultatele ultimei analize de sânge au venit imediat după miezul nopții. Era prea târziu ca să mă externeze din spital, de aceea am rămas până dimineață, planificând febril structura noii mele companii în timp ce îl urmăream pe epuizatul Javier Rodriguez moțăind în patul de vizavi. M-am gândit la mai multe nume care să capteze spiritul sarcinii pe care mi-o asumam și, în final, mi-a venit neutrul, dar grăitorul Biografii fără Limite. La cam o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai ales iarna? Nu, se pare că nu suntem bineveniți la orice oră. Când Domnul nu e pregătit pentru musafiri, știe să se ferească. Sau poate că și El are orele lui de somn. M-am întors descurajat și mai epuizat decât oricând. Iar a trebuit să stau până mi s-au obișnuit ochii cu bezna. Eram exclus din lume. Am desfăcut sfoara cu care era legată pătura și din ea s-a rostogolit pe jos un pachețel învelit în hârtie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lucra în două schimburi, iar bărbatul respectiv numai în schimbul unu, adică de la șapte dimineața la trei. În săptămâna când lucrau amândoi în același schimb, totul era normal, când însă mama ei venea acasă după schimbul doi, își găsea bărbatul schimbat; epuizat total, nu-i mai trebuia nici dragoste, nici femeie, într-un cuvânt, devenise ursuz, iar noaptea, nici nu se atingea de ea. Punea capul pe pernă și adormea buștean. Odată, de două ori, de mai multe ori, până femeia intrase
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
piciorul pe un cuib de scorpioni. La vreo trei sute de metri în stânga lui găsi locul potrivit pentru urcuș și, când își iți capul spre imensitatea erg-ului și o ușoară adiere de vânt îi atinse fața, se prăbuși pe nisip, epuizat, binecuvântându-l pe Creator că-i îngăduise să scape din capcana de sare, deși avusese un moment în care fusese pe punctul să-și piardă încrederea, convins că n-o să reușească niciodată. Se odihni o bună bucată de vreme, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de metri, văzură că nu se zărea nici o armă lângă corpul targuí-ului și că avea palmele deschise și mâinile depărtate și perfect vizibile, căci căzuse cam la zece metri de cămilă, ca și cum ar fi încercat să-și continue drumul complet epuizat. în sfârșit, se opriră la mai puțin de șapte metri, cu mitraliera ațintită direct spre pieptul lui, ceea ce însemna că la cea mai mică mișcare l-ar fi ciuruit. Mohamed Kader coborî din mașină, își luă mitraliera și, făcând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
murmurau și visau pe mareea aceea aurie. Nu erau prizonieri, pentru că, la ora revărsatului de zori, nu erau conștienți de prizonieratul lor. Coral Musker se trezi pentru a doua oară. Se ridică imediat și se duse la ușă. Bărbatul moțăia epuizat, genele ridicându-i-se de pe ochi În ritmul trenului. Mintea ei era Încă ciudat de limpede. Părea că lumina aurie ar fi avut o anumită capacitate de pătrundere, astfel Încât ar fi putut Înțelege motive care erau În general ascunse, mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doctor, el Însuși răbdase de foame și-și periclitase sănătatea ca să ajungă doctor, și abia după câțiva ani de practică Își dădu seama de inutilitatea cunoștințelor sale. Nu putea face nimic pentru ai lui. Nu le putea recomanda odihnă celor epuizați, nici nu le putea prescrie insulină celor diabetici, pentru că aceștia nu avea bani să plătească pentru nici una. Începu să străbată culoarul, murmurând Încet pentru sine. Fulgi mici de zăpadă cădeau și se izbeau de geamuri ca aburul. Fusese datoria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
clipă când se trezea, după o dimineață agitată, în care trebuise să doarmă rostogolindu-se de colo colo pe puntea de la prova, până când, odată cu zorii, se retrăgea iarăși să se culce, cu ochii roșii de la privitul stelelor. Deseori se simțea epuizat, dar n-ar fi schimbat această aventură nici pentru zece ani de viață monotona în Bora Bora. Să simtă noaptea vântul în față și să vadă cum ascuțitele prove gemene lasă o urmă fosforescenta în apele întunecoase ale oceanului, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că mesajul era clar și transmitea generațiilor următoare că arta începând cu acel moment este doar un “element” insignifiant pe care se poate oricine ușura. ... Duchamp a recurs la kitsch... pentru a respinge câteva crase concepții estetice greșite și convenții epuizate...<footnote Idem., p. 247 footnote>. Și probabil că Duchamp nu s-a înșelat din moment ce non-valori se îngrămădesc unele peste altele cerând întâietate și dorindu-se a fi considerate elemente de cultură. Lipsa totală a bunului simț (și în special a
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
să organizeze dorința, să dezvolte dorința În proporții nemaivăzute, menținând totodată satisfacerea În domeniul sferei private. Pentru ca societatea să funcționeze, iar competiția să continue, trebuie ca dorința să sporească, să se extindă și să devoreze viața oamenilor. Își șterse fruntea, epuizat; nu se atinsese de mâncare. — Există corective, mici corective umaniste..., spuse Încet Bruno. Mă rog, lucruri care să le permită oamenilor să uite moartea. În Minunata lume nouă e vorba de anxiolitice și antidepresive; În Insula avem de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aproape pustii. Își făcu niște Însemnări pe care avea să le regăsească peste vreo zece ani, când Își scria lucrarea cea mai importantă, Prolegomene la replicarea perfectă. În acest timp, Bruno Își ducea fiul la fosta lui nevastă; se simțea epuizat și disperat. Anne trebuia să revină dintr-o expediție Nouvelles Frontières În insula Paștelui sau În Benin, nu-și mai amintea; probabil Își făcuse prietene, schimbase adrese - le va mai revedea de două-trei ori Înainte de a se plictisi; dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un timp de gândire. Medicul confirmă rapid acest diagnostic. Îl Însoțea un funcționar comunal și de aici Începură problemele. Unde doreau să transfere corpul? Aveau, poate, un cavou de familie? Michel nu avea nici cea mai mică idee, se simțea epuizat și buimac. Dacă ar fi fost capabil să Întrețină relații familiale pline de căldură și afecțiune n-ar fi ajuns aici - să se facă de râs În fața funcționarului, care de altfel rămânea decent. Bruno se dezinteresa total de situație; așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rășini pentru verniu. Ceea ce se numește, cel puțin așa scrie pe cutie, „mastics in lacrima pura“. Observase, bineînțeles, că după aproape douăsprezece ore de presiune continuă, în atâtea feluri reluată și înnoită, confruntarea nu eșuase în întregime. Deținuta părea definitiv epuizată. Incapabilă, după ce rezistase la atâtea surprize, să se mai mire de ceva. O privire buimăcită, ca și cum ar fi înțeles totuși despre ce i se vorbește. Bucuria lui de a-și arăta, la rându-i, uimirea că femeia dintr-odată nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
răpăi scurt și Leo se trânti pe pavaj. Extrase cu dibăcie casca cu ștampila universității și începu o înaintare sincopată: salt înainte-culcat-târâș-pe coate-salt înainte. Totul decurgea bine; situația amenința să rămână sub control. Momentul critic se ivi de-abia când, epuizat psihic, pechinezul se ridică pe labele dinapoi și necheză înspăimântător sub globul focos al lunii. În capătul străzii Smârdan coșmarul luă sfârșit. Profesorul redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ocupat atenția directorilor cu fleacuri ar fi ieșit primul. Acum Însă făcea o pauză inexplicabil de lungă, iar trenul Întârzia să se pună În mișcare. Subalternul ar fi putut să vorbească despre trenuri și locomotive, dar acesta părea un subiect epuizat, povestise deja o catastrofă feroviară „care i se Întâmplase chiar lui, adică În familia lui.“ Desigur că la o asemenea exprimare nu numai directorul, dar și Popescu și un alt călător, care se afla pe culoar și o auzise prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rug a unor vrăjitoare. Înainte de a fi aruncate în flăcări, erau puse să danseze. Dansul începea la asfințitul soarelui și dura până în zori. Dacă reușeau să nu se oprească, mai câștigau o zi de viață. Spectacolul trebuia să continue până ce, epuizate, se prăbușeau. Din când în când, orchestra își bătea joc de bietele femei întețind ritmul, obligîndu-le să danseze cu ochii măriți de efort. Cam așa procedez și eu, mă agăț de ce pot. Și, dacă e înțelept să cauți pretexte de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rubrică săptămânală - dar, după cum a declarat Hilary în acest interviu exclusiv, a meritat s-o aștepte atât pe Josephine! Spune-ne, Hilary, ce-ai simțit când ai văzut-o prima dată pe fetița ta? Ca să fiu sinceră, m-am simțit epuizată! Cei mai mulți ar spune probabil că a fost o naștere ușoară, dar categoric n-am să mă grăbesc să mai suport încă una! Dar când mă uit la Josephine, îmi dau seama că a meritat. A fost un sentiment extraordinar. Începeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]