1,461 matches
-
animalele de experiență nu se condiționează toate în aceeași manieră, Pavlov pune bazele unei tipologii fondate pe echilibrul dintre excitație și inhibiție. Trebuie să vedem în această tipologie, reluată de către Teplov și prelungită de Eysenck, prima tentativă de a atribui eredității rolul care îi revine în procesul de învățare. Nu vom putea disocia de modelul pavlovian studiile pe care autorul le-a consacrat nevrozei experimentale. Acest comportament, care trădează o dezorganizare emoțională la animal, conservă, odată ce a fost fixat, o stabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în clinică. Dimensiunile personalității Eysenck a fost preocupat, chiar de la început, de „dimensiunile personalității”. El este unul dintre rarii comportamentaliști care, în afară de Pavlov, s-a consacrat studiului tipologiei. Miza este totuși importantă, deoarece se pune problema de a examina rolurile eredității și ale experienței în geneza comportamentelor. Dacă indivizii nu se condiționează în aceeași manieră, aceasta se datorează genotipului lor? Acesta se manifestă în mod esențial prin deosebiri în ceea ce privește stabilitatea sistemului neurovegetativ? Utilizând analiza multifactorială, Eysenck propune situarea fiecărui individ în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Dacă n-a răspuns tuturor ambițiilor sale, tipologia lui Eysenck rămâne, totuși, o încercare interesantă care se impune a fi continuată, așa cum a încercat Gray în lumina descoperirilor biologice în ceea ce privește funcționarea unor structuri centrale. Incubarea anxietății Legate tot de influența eredității asupra condiționării, și alte enigme rămân a fi descoperite, cum ar fi cea pe care Eysenck o numește „incubarea anxietății”. Intr-adevăr, legea stingerii răspunsului este în mod curios încălcată în timpul unor învățări aversive: astfel, la câine, o hipertensiune arterială
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
declanșate de condiționări aversive vechi care prezintă o persistență neașteptată în ciuda consecințelor catastrofice ale acestora și, invers, rezultate terapeutice stabile în timpul curelor aversive și în absența oricărui tratament de „susținere”. Fobiile „pregătite” Un alt fenomen pare a avea legătură cu ereditatea. Seligman a propus să distingem, dintre fobii, pe cele pe care le numește „fobii pregătite”: acestea ar fi în relație cu temerile ancestrale declanșate de tot ceea ce ar fi putut amenința omul „pretehnologic”. O singură întâlnire cu astfel de stimuli
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Ele permit explicarea unor noțiuni cum ar fi atribuirile cauzale (teorie personală), motivația sau flexibilitatea subiectului la schimbare, care sunt importante pentru posibilitățile și prognosticul tratamentului. Astfel, convingerea că există o cauzalitate directă exprimată prin evenimente trecute de ordin biologic (ereditate) sau psihologic (relații parentale sau personalitate) poate împiedica acceptarea altor factori explicativi și influența flexibilitatea subiectului la schimbare. Clinicianul nu se focalizează cu prioritate asupra evenimentelor trecute a căror desfășurare poate fi etalată pe parcursul mai multor ședințe. Povestirea prezentată de către
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
relativ puternică între cei doi în cazul crimelor non violente și lipsa oricărei corelații în cazul crimelor violente. Studiul experimental asupra agresivității comise de către copii împotriva păpușii gonflabile n-a scos la iveală nici un efect ce ar putea fi atribuit eredității. În urma unei meta-analize a 24 de studii realizate cu gemeni mono și bizigoți (studii cărora li s-au recunoscut anumite carențe metodologice și o variabilitate a rezultatelor în funcție de tehnica de observație folosită), Miles și Carey (1997) ajung la concluzia că
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
unei meta-analize a 24 de studii realizate cu gemeni mono și bizigoți (studii cărora li s-au recunoscut anumite carențe metodologice și o variabilitate a rezultatelor în funcție de tehnica de observație folosită), Miles și Carey (1997) ajung la concluzia că atât ereditatea, cât și mediul sunt responsabili de diferențele care există între indivizi, diferențe ce se referă și la agresivitate. Faptul că valoarea corelațiilor între rezultatele obținute la gemeni se schimbă odată cu vârsta confirmă acest lucru. Analiza rezultatelor vizând rolul factorilor genetici
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
termen lung 97, 195-196 Efectul armei de foc 63, 126, 176 Elaborare cognitivă pe baza experienței emoționale 140-142 interpretativă 212 Emoția emoție negativă 12-13, 34, 140, 231 specifică 20 Empatie 72, 74, 100, 116, 231 Empiric 18, 59, 71, 193 Ereditate 101 Erotic 65, 200 Erotism 66 Eșec 31-31, 118 personal 115 Experiență contextuală 127 emoțională 11, 70, 117 indirectă 127 motivațională 11 subiectivă 117 F Factor de aglomerație 38 de anxietate 38 de mediu 37 de proximitate 204, 205 de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
țigările light, pentru sufletele cu probleme de comportament. Ea este "în opoziție cu un anume tip de psihiatrie, psihiatria degenerării ereditare, cu eugenia"26. Normalizarea, produsă de psihanaliză, a fost o formă de a dezautoriza tabuurile psihiatriei, ideea preconcepută a eredității. Astfel, disciplina lui Freud mută atenția pe terenul inconștientului, al dorințelor refulate și al sexualității (infantile). În viziunea sănătoasă a lui Foucault, natura umană și ale sale patologii nu pot fi înțelese decât printr-un raport istoric 27 al individului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și structurii biomoleculelor componente, precum și al proceselor de transformare a acestora, în corelație cu efectele energetice asociate reacțiilor metabolice. Cunoașterea substratului biochimic al materiei vii și a mecanismelor reacțiilor biochimice asigură fundamentul înțelegerii proceselor fiziologice normale sau patologice, variabilitatea speciilor, ereditatea, reproductibilitatea, adaptabilitatea și stabilirea posibilităților de intervenție și de aplicare a unor alternative optime pentru asigurarea desfășurării normale a acestor procese. Biochimia cuprinde biochimia descriptivă (descrie structura și proprietățile principalilor compuși biochimici din organismul viu) și biochimie dinamică / metabolism (studiază
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
demonstrat că ADN este purtătorul informației genetice, a totalității caracterelor ereditare care se transmit din generație în generație. Structura spațială dublu catenară a ADN reprezintă baza moleculară a procesului de autoduplicare și explică de ce ADN este unicul substrat chimic al eredității. În acest proces fiecare din cele două catene de ADN servește ca matriță pentru sinteza enzimatică a unei noi catene de ADN complementară cu matricea. Procesul de replicare are loc în cursul diviziunii celulare, iar moleculele noi de ADN conțin
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
sau Pietate, amicii reuniți în berării emit vorbe de duh și veritabile culmi miticiste: Unde te duci, Costică? Costică răspunde invariabil: La destinație! sau: Câți ani ai, Costică? Cât a avut și tata la vârsta mea. E o chestie de ereditate. În școală încă, ne asigură Jenică, fiind întrebat de profesor cu ce-i egal volumul cubului, Costică a răspuns prompt: Depinde de cub.40 O fascinație locutorie asemănătoare exercită și simpaticul bărbier Mișu Fumuriu, personajul nuvelei P.N.V. din ciclul Nuvele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
majoritatea indivizilor care sunt obezi nu au diabet. În S. U. A. 50% din persoanele adulte sunt obeze, dar mai puțin de 10% din populație au T2DM. La indienii Pima și populația caucaziană asocierea obezității cu diabetul zaharat este influențată de ereditatea diabetică (32). Studiile încrucișate (cross-sectional) nu au stabilit dacă între obezitate și diabet există o relație cauzală, sau un factor comun care le determină pe amândouă. Studii longitudinale și prospective au furnizat unele dovezi cu privire la rolul direct al obezității în
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
ideația, incubația, sinteza, evaluarea. Indiferent de succesiunea fazelor procesului creator, important rămâne caracterul evolutiv, dinamic al creativității care devine creație, trecând din potențialitate în aspecte manifeste. 3. Creativitatea ca potențialitate general umană. În prezent a fost depășită concepția conform căreia ereditatea are rolul principal în creativitate și se apreciază că aceasta este o capacitate general umană, existând în diverse grade și proporții la fiecare individ, punct de vedere care permite stimularea, educarea și antrenarea creativității. 4. Creativitatea ca dimensiune complexă a
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
igiena și medicina alopatică. Este de fapt vorba despre un program complex de măsuri, destinat menținerii stării de sănătate și implicit combaterii, eradicării factorilor cu potențial generator de boală, dar aria de distribuție este foarte largă, iar aceștia aparțin atât eredității cât și mediului. Fiecare aparat, sistem sau organ își are riscurile specifice. Orice vârstă și sex își au potențialul lor morbid maxim. Un astfel de program se află în desfășurare pentru orice națiune civilizată, dar dorim să avem prioritatea de
Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
intuiție percutantă pusă în seama unui personaj. Simptomatologia pronunțat fiziologică a stărilor interioare, unită cu frecvența cazurilor clinice, a și condus câteodată la concluzia existenței unei orientări naturaliste a romancierei. Totuși, nu se întâlnește decât întâmplător explicația pe bază de ereditate, prezența maladiilor justificându-se mai mult prin preocuparea predilectă pentru analiză. Căci este limpede că boala provoacă îndeobște mari mutații sufletești, fiind, pe de altă parte, și destul de răspândită în realitate spre a putea fi ocolită de literatură. Interdependența psihofizică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
mult", la "punctul cheie" unde "sălășluia miezul viului". Tandrețea cu care cercetează trupul iubit (spate, craniu, picior, piele, inimă, vârstă, mijloc, mână) e și ea o formă de apărare, tristă și neputinicoasă. Trupul e pentru Szirtes încântare și exasperare deodată ("Ereditatea murmură în gene jalea bolilor"). Într-o vreme obsedată de demitizarea sentimentului, de golirea lui până ce nu rămâne decât sexul din el, o vreme ce se desfată cu vulgarități și reduce inexprimabilul la dimensiunea vorbei banale, tandrețea lui George Szirtes
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Darwin, ajunge prin Charles Darwin (1809 - 1882), adică prin biologizarea absolutizată, darwinism, teorie centrată pe selecția naturală. Viața însă demonstrează că se salvează și cine este ajutat. Solidaritatea, asistența medicală, sunt operaționale atât între oameni cât și între animale. În ceea ce privește ereditatea, ne vom mai întâlni, cu ea când vom vorbi despre genetică și geneticieni. Deocamdată să reținem că, teoria caracterelor dobândite a fost criticată de biologul german August Waismann (1834 - 1914) și de Heinrich C. W. von Waldeyer, creatori ai teoriei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai întâlni, cu ea când vom vorbi despre genetică și geneticieni. Deocamdată să reținem că, teoria caracterelor dobândite a fost criticată de biologul german August Waismann (1834 - 1914) și de Heinrich C. W. von Waldeyer, creatori ai teoriei cromozomice a eredității și care disting între soma (suma organelor) și germen (celulele germinative), adică între perisabil și ceea ce se comunică durabil în urmași. Problematica genetică este interesantă și misterioasă pentru sec. XIX. Între promotorii geneticii, domeniu în vogă în acest secol, un
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Prévost, Damas și Geoffroy Saint-Hillaire în al treilea deceniu al sec. XIX și apoi, printr-o întreagă pleiadă de embriologi europeni și americani. Numărul lor va crește considerabil în sec. XX, când medicina își va afirma geneticienii săi, îndeosebi în ereditatea normală și patologică: Hermann Müller, M. Lamy, J. P. Turpin, Lejeune. Iată de ce medicii, chiar în sec. XIX, citesc analitic și critic Originea speciilor prin selecție naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existență (Londra, 1859), ca și Variația
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sugestii venite din termodinamică. De asemenea, cosmologii pot prelua sugestii venite din biologie, dacă se poate gîndi universul ca fiind capabil de auto reproductibilitate și creștere. Astfel dacă urmăm definiția dată vieții de biologi (proces ce posedă reproducere, variație și ereditate ) am putea vorbi de un univers ce se comportă ca un organism viu. Totodată, conceptul de ireversibilitate se leagă de cauzalitate în măsura în care gîndim că un fapt prezent este o consecință a unei interacțiuni anterioare plasate în trecut. Dar așa cum ne
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
de originalitate, pentru a răspunde cerințelor de identitate și de autoconștiință specifice vârstei. Forma centrală de memorare devine memoria logică. De altfel, memoria are un statut extrem de complex și deservește funcții psihologice complexe. „După concepțiile abisale există o memorie a eredității, inconștientă, cu un cod special, dar există și o memorie a conștiinței, suprapusă peste prima și mai puțin structurată. Conștientizarea duce la anularea efectelor negative. Învățarea este expresie a amândurora. Paleostructurile memoriei pot corela cu neostructurile în sens integrativ. Filtrele
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
vertical. Diferențele sunt consecința terenului biologic individual, solicitărilor și experiențelor de viață personale. Așadar, se înregistrează diferențe interindividuale și la același individ de-a lungul vieții privind evoluția și degradarea proceselor mnezice, cognitive, potențialul de sănătate ș.a. Suntem rezultatul trinomului ereditate, mediu, educație. Îmbătrânirea diferă de la individ la individ, de la o arie geografică la alta, fiind multifactorial determinată, astfel că acest înainte/după 60 de ani are mai mult un scop didactic. Putem vorbi de activitate sexuală până la încetarea vieții, deși
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
Corneliu Istrate, Iași, 2004, p. 168-172. </ref>. Acest din urmă act constituțional a reinvestit domnia cu atributul ei cel mai semnificativ: alegerea pe viață a domnitorului dintr-un număr restrâns de boieri autohtoni, fără Însă a-i asigura perpetuarea prin ereditate. Punând În practică principiul modern al separării puterilor În stat, Regulamentul Organic a Încercat să limiteze puterea absolută a domnitorului, așa cum era ea exercitată până atunci, În schimb i-a oferit o serie de atribuții În conducerea efectivă a statului
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
În modul de guvernare a lui Al. I. Cuza, modificare sesizată mai ales de acei contemporani care-l contestau pe domnitor. În 1864, Al. I. Cuza a admis, fără nici un fel de reacție din partea sa, campania lui Cezar Bolliac privind „ereditatea tronului”, apoi a Înfiat pe cei doi copii avuți dintr-o relație extraconjugală cu Maria Obrenovici și nu s-a formalizat, se pare, când cel mai mare dintre băieți, În mesajele de felicitare primite, era denumit „moștenitorul tronului” <ref id
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]