6,728 matches
-
Să furi de la viață o scurtă dezmierdare și atât. Din acest punct de vedere, romanul devine un soi de basso continuo, în sensul că nu există niciun crescendo, nicio mișcare tensionată spre un punct culminant sau un deznodământ surprinzător. Experiențele erotice ale lui Timi și conversațiile din Acvariu pot continua, cu variațiunile de rigoare, la nesfârșit. Sigur, moartea ar fi posibilul sfârșit. Probabil Radu Țuculescu a dorit să creeze o structură literară muzicală de tip jazz și blues. Experimentul este interesant
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
cu marea muzică, devenind, nu o dată, un suflet muzical, ca și versurile pe care le scrie. Foarte bine a făcut Adrian Alui Gheorghe că nu a procedat ca alți editori (în special din Franța) și nu a ocultat nenumăratele pasaje erotice ale jurnalului. Mai întâi, pentru că ele nu au nimic pornografic: om de mare delicatețe sufletească, Aurel Dumitrașcu nu dezvăluie în însemnările sale scene de amor. Nici măcar amănuntul că muzele poetului sunt, câteodată, adolescente nu reprezintă un fapt scandalos, căci adorația
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
de sfîșiat de viu, un patos al suferinței care-i răzbate în gînduri și gesturi. La mijloc e o înclinație paroxistică cu rol de matrice stilistică, un cîmp afectiv care, indiferent de forma în care ajunge să se manifeste - impuls erotic, elan național sau crez artistic - atinge un prag de tensiune pe care scepticii nu-l pot pricepe. Dintre români, basarabenii au cea mai pronunțată predilecție pentru răscoliri intime cu efect catastrofal, de aici impresia că, în pielea lor, dai peste
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
face cunoștință cu figuri antologice din scena cu deșertăciuni culturale ale lumii de peste Prut. Igor Isac e un înzestrat portretist, căci personajele ți se întipăresc în memorie prin pitorescul lor strident și prin idealurile lor derizorii, la fel cum episoadele erotice prin care trece autorul au o tentă romanescă cu accente macabre: la moartea tatălui face dragoste cu soția chiar în camera în care, pe năsălie, cadavrul aștepta zorii spre a fi îngropat, iar altădată se urcă pe un bloc ca
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
uluitor. În primul rând, prin complexitatea emoțională. 1, 2, 3 sau... reprezintă nici mai mult, nici mai puțin decât un poem de dragoste. O dragoste oblică, însă, construită cumva de-a curmezișul, fiindcă presupune nu entuziasm, ci melancolie, nu delir erotic, ci dispariție ritualică. (Protagonista volumului, o anume Infantă, moare de câteva ori și învie tot de-atâtea ori. Doar că, de murit, moare-n văzul tuturor, pe câtă vreme resurecția se petrece în deplină intimitate.) Nicăieri sentimentul nu e declarat. Nici zgomotos
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
publica în foileton, dar i se cer mai multe modificări, amputări, prescurtări pe care este nevoit să le accepte. Mi se pare că cedând fac o porcărie atroce» declară el. Este obligat să suprime și pasajul din trăsură ce părea erotic și imoral. În ianuarie 1857 publică romanul, dar este imediat trimis în judecată pentru «ultraj la morala publică și religioasă». Flaubert este ostil regimului și cenzurii impuse de Napoleon al III-lea. «Cenzura, oricare ar fi ea, îmi pare o
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
și înclinarea spre autocomentarea demnă, expurgată de clișeele bovarismului, iată „conținutul” unui jurnal en miettes care funcționează romanesc. Avem un protocol epic, acela al jurnalului lăsat de cea mai tânără dintre cele patru surori ale mamei autorului, unde mărturisirile - aspecte erotice, de rang intim, sau, mult mai consistent, implicații sociale și psihologice ale serviciului de spioană - dezvăluie un profil uman tulburător. Scriitorul încearcă și, spre cinstea lui literară, rămâne la mijloc de impulsuri familiale ori sentimentale, să construiască un alibi unei
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
comparațiile cu duct psihanalitic și implicații multiple dintre „pivnița lui Kafka” și „mansarda lui Cioran”. În treacăt fie spus, s-ar putea specula mult și bine, în marginea mărturiilor anecdotice invocate, cu umor conținut, de către Ion Vartic, pe coarda afinităților erotice - „exaltate” sau „temperate” - ale lui Cioran cu femei din alte culturi (Friedgard Thoma pentru Germania, Maria Zambrano pentru Spania sau Simone Boué pentru Franța, cu observația că elementul „stabilizator” l-a reprezentat cea din urmă, ca și cultura franceză, pe
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
o cafenea. Lenea orientală a masculului care-și face siesta este pusă într-o antiteză care să îți sară în ochi cu infatigabilul feminin. În paralel are loc și o minirevoluție culturală, Leila citindu-le femeilor din sat, analfabete, pasaje erotice din O mie și una de nopți. Cartea este revendicată de pe pozițiile recuperării unei tradiții culturale care se sustrage canonului bunei soții, dar care îi evocă libertăți și dreptul de a dispune de propriul ei corp. Erosul informat cultural este
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
întâi ar fi a jurnalului, persoana a treia a romanului, cum se poate închipui. Am spus că se află în centru pentru că vocea lui se aude cel mai bine și perspectiva sa este cea mai cuprinzătoare, experiențele rememorate, inclusiv cele erotice, numeroase, fiind în primul rând ale lui. Atât că, în cartea sa scrisă târziu, în „jurnalul-roman”, prima importanță i-o acordă prietenului de altădată, lui Raul, dramaturgului ahtiat de succese, iar sieși numai rolul de acompaniator al acestuia. Trage și
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4652_a_5977]
-
întâi ar fi a jurnalului, persoana a treia a romanului, cum se poate închipui. Am spus că se află în centru pentru că vocea lui se aude cel mai bine și perspectiva sa este cea mai cuprinzătoare, experiențele rememorate, inclusiv cele erotice, numeroase, fiind în primul rând ale lui. Atât că, în cartea sa scrisă târziu, în „jurnalul-roman”, prima importanță i-o acordă prietenului de altădată, lui Raul, dramaturgului ahtiat de succese, iar sieși numai rolul de acompaniator al acestuia. Trage și
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
1913 și în Londra celui următor. E o combinație de roman pseudoistoric în stil Joseph Roth și de roman polițist în stil Graham Greene. Erotomanul Pierre Louÿs În același număr al hebdomadarului francez, Jean d’Ormesson comentează ediția de Opere erotice a, uitatului astăzi, Pierre Louÿs (1870-1925), apropiat al lui Gide și Valéry, de la care au rămas, la moartea lui timpurie, 400 de kilograme de manuscrise... erotice. Se pare că interesul aproape exclusiv al romancierului s-a îndreptat spre corpul femeii
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4658_a_5983]
-
Louÿs În același număr al hebdomadarului francez, Jean d’Ormesson comentează ediția de Opere erotice a, uitatului astăzi, Pierre Louÿs (1870-1925), apropiat al lui Gide și Valéry, de la care au rămas, la moartea lui timpurie, 400 de kilograme de manuscrise... erotice. Se pare că interesul aproape exclusiv al romancierului s-a îndreptat spre corpul femeii, care îi era bine cunoscut, de vreme ce se lăuda al fi cunoscut în 2500 de exemplare. Fotograf talentat, a fotografiat, ce credeți?, corpul femeii, cu o pricepere
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4658_a_5983]
-
Irina Petraș Eugen Șerbănescu, După-amiază cu o nimfomană pe vârful muntelui Parâng, Iași, Editura Polirom, 2011, 304 pag. Pe coperta a patra a ediției/variantei din 2003, se vorbește despre „confesiunea erotică necenzurată” a avocatei românce Livia Anabela Hosta, despre „aventura într-un univers feminin complex - și ingenuu, și diabolic”. Renunțând acum la multele citate cu cheie din deschidere și păstrând doar două, câte unul pentru fiecare dintre cele două romane imbricate
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
două voci: una feminină, dar care își exaltă și își conservă valențele masculin( izat)e contaminate, prăpăstioase, volubile, patetice și cinice, inteligente și nerușinate; cealaltă masculină, care își ia în sarcină schițarea unui portret al României sub vremi. Eroina romanului erotic etalează dezinvolt albumul ei de contacte sexuale alese și manipulate după bunul plac și în interes personal (fie că e vorba de carieră ori de procurarea simplă a plăcerii). România, în schimb, e o perdantă, mereu în contratimp, incapabilă și
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
reflectoare și chirurgii ingenioase, îndrăznețe, care o pun în valoare, fără a-i altera independența. Nu e nimfomană (o spune și autorul într-un fals epilog, confruntare epistolară lămuritoare și ambiguă cu eroina sa), ci gurmetă - o degustătoare de plăceri erotice, cu o ars amandi pe cât de sofisticată, pe atât de dezvelită. Mici amintiri ale sexualității incipiente, tatonante, chiar dacă direct și frust exprimate, se varsă în matca arsenalului de cuceritoare, prinzând în bolduri colecția de (a)cuplări, cu trofee de toate
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
se confundă, își țin isonul. „Nu-mi place când e nechibzuită și spune lucrurilor pe nume în privința trupurilor noastre”, spune El în cartea lui Esterházy, O femeie. Discursul e ambivalent și ambigen, poate fi asumat de oricare dintre sexe. Confesiunea erotică e amânată, cu un suspans bine jucat, apoi se declanșează „O mie și una de nopți, privite pe sub fustă”. Adevărul „privirilor” e hermafrodit (grație ambigenului androgin!), când bărbat, când femeie, iar Șeherezada postmodernistă își vinde povestea scriitorului, bărbatul renunțând, pentru
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
nopți, privite pe sub fustă”. Adevărul „privirilor” e hermafrodit (grație ambigenului androgin!), când bărbat, când femeie, iar Șeherezada postmodernistă își vinde povestea scriitorului, bărbatul renunțând, pentru plăcerea ambiguă a textului, la plăcerea ambiguă a sexului. Sigur, e vorba de un roman erotic, dar aceasta nu e neapărat o pistă falsă, cât o pistă deturnată pentru a suporta lecturi pe mai multe paliere, inclusiv cel al „căutării identității” (cum precizează autorul într-un interviu). Însă „esența actului sexual, natura lui... filosofică, ha, este
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
oferite de concret și deopotrivă cu ofrandele abstracțiunilor, în mișcarea împlinirii sale specifice. Se află aici o fervoare a sacrificiului primit, un cinism suav al anulării realului, prielnic condiției lirice. Putem vorbi uneori, sub pana lui Virgil Diaconu, de o erotică a poeticii. Nimic nu ne oprește, ba chiar ne simțim îndemnați a citi un poem în care formal e vorba de o femeie drept o adresare Poeziei. Muză capricioasă în inefabilul său, calină în imaterialitatea sa, Poezia se încarcă cu
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
departe/ întâmpină-ți viața fă-ți norocul arată ce poți/ nu te gândi la mine/ nimeni nu te va iubi la fel de mult/ dar eu sunt singura pe care ai voie s-o părăsești” (p. 70). Este, în tot acest vademecum erotic, ceva spitalicesc? Da, în adâncimile pretextului. Sau, la fel, aici: „zilele astea am încercat să mă obișnuiesc/ cu mine din nou// am scris e-mailuri/ mi-am aerisit dulapul cu haine/ am citit reviste pentru bărbați/ («10 pași pentru un
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
din trăsături lejere de penel. Regizorul nici nu intenționează mai mult de un crochiu analitic, suficient cât să ne ofere fabula. Un al doilea episod neverosimil îl constitue prezența arhitecului John în calitate de voce a rațiunii și ghid în existența tulburată erotic a lui Jack, confruntat cu eterna dilemă a alegerii între prietena sa și prietena prietenei sale. Inițial, Jack îl întâlnește pe John și recunoscându-l îl invită la el, prilej cu care acesta cunoaște toate personajele. Din acest moment, John
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
soț model, logodit cast timp de opt ani și decis asupra gândului de a nu părăsi o localitate modestă (după standardele Imperiului), care îl cultivă, din interes, bârfindu-l, în același timp, din invidie, poltronerie specifică zonei sau din motive erotice. Figura lui nu promite neapărat centralitatea unui demers epic, dar mișcările conturează o identitate, una în dispersie, e adevărat, din cauza presiunilor adaptării, dar, în același timp, și o identitate configurabilă sub specie aeternitatis. Edificiul impunător pe care l-a construit
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
calitate!”. Pe Călinescu îl regăsim, în paginile memorialistului, histrionic precum îl știm, în episoade savuroase, dar în plus, Crohmălniceanu semnalează în opera călinesciană nenumărate teme de „interes freudian”, printre care și... preferința pentru amazoane, altfel spus „înclinația spre masculinizarea obiectului erotic” (vizibilă, aflăm, chiar și în corespondența intimă a criticului cu soția sa, Alice). Recunosc că pe mine m-a interesat în mod special capitolul „Amintiri de la Junimea”1, în care memorialistul reface istoria cenaclului - o „veritabilă patimă” - pe care l-
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
ciclu. Am rămas încremenit. Fusesem luat prin surprindere. Încă de la bun început, Mutsuko mă uimise cu acest fel aparte de-a vorbi. Deși era de obicei o femeie reținută, știuse să vorbească de-a dreptul, fără ocolișuri, atunci când inițiase dialogul erotic sau când mă invitase în camera aceea de hotel de la etajul optsprezece. - Într-adevăr? Nu-mi dădeam seama din expresia feței ei ușor plecate de ce-i trecea prin minte. Nu zâmbea. Nu-mi venea să cred că nu simțea nici o
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
povestea se termină, nu numai cei doi șerifi intră în anonimat, dar și Mattie. Oricât de departe ar fi ajuns, orice ar fi făcut după aceea nu mai contează, este mult mai puțin decât această poveste. Nicio tensiune, nici măcar cea erotică nu pot concura cu isprava relatată și posibil că o nostalgie irepresibilă după tensiunea de odinioară care nu se va mai întoarce niciodată a bântuit existența ocupată a lui Mattie. Filmul mi-a amintit de acele povestiri ale lui Sadoveanu
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]