2,389 matches
-
din Edesa au scăpat de furia împăratului”<footnote Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a VII-a, capitolul XXII, în PSB, vol. 75, p. 301-302. footnote>. Nici creștinii de neam nobil nu s-au dat înapoi de la supliciile martiriului. Același istoric - eruditul aristocrat roman creștin Casiodor - ne relatează că Hormisdas era un mare nobil la perși, care avusese pe tatăl său prefect. Când regele a aflat că acesta este creștin, a cerut să-i fie adus și i-a poruncit să tăgăduiască
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cât să poți (și să știi) alege ceea ce merită cu adevărat de reținut din noianul de referiri aflate în bibliotecile lumii selecție care, prin ea însăși, expri-mă o atitudine, un punct de vedere. În cazul de față, al unui moralist erudit, sedus de jocul sclipitor al ideilor, tentat să cearnă prin sită proprie atât de bogata recoltă a gândirii veacurilor, pe care o presară, ici-acolo, cu originale contribuții. De remarcat continua tentativă de a zgândări coaja pe care rutina, obișnuința
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
dobândit o asemenea valoare soteriologică. A-ți însuși greaca, latina și germana, a traduce și edita - într-o lume rănită de moarte de douăzeci de ani de dogmatism - Platon și Plotin, Kant, Kierkegaard, Nietzsche, Freud sau Heidegger, a scrie cărți erudite și rafinate - toate acestea erau momente ale unui ritual de eliberare în spirit, într-o lume în care totul era cântărit și validat după criteriile "acțiunii" și "practicii". Această eliberare laterală, discretă și nespectaculoasă, vinovată, poate, în egoismul ei intelectual
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în anumite cercuri federaliste franceze și europene în perioada dintre cele două războaie.36 Prima grupare național regionalistă din Franța a fost înființată de Jean Charles-Brun care, în 1900, a pus bazele Federației Regionaliste Franceze. Charles-Brun era un poet și erudit occitan și nu își dorea ca mișcarea lui să fie politică, în sensul de a fi atribuită unui partid politic. El a declarat că "le régionalisme n'est pas une question de régime politique" (regionalismul nu este o chestiune de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și 1970, istorci ca Fernand Braudel, geografi ca J.-F. Gravier, sociologi și cercetători politici ca Emmanuel Todd și Hervé Le Bras au început să analizeze legăturile dintre nivelul central și cel local, folosind metode ale științelor sociale.2 Acești erudiți au început să scoată la iveală un set mult mai complex de realități decât s-ar fi așteptat cineva, din teorii directe ale dominației periferiei de către centrul francez de la Paris. O Franță sau mai multe? Braudel, în una din ultimele
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
1960 care căutau, dar nu au reușit, să eradicheze probleme sociale ca sărăcia și rasismul. Acest fenomen a dus la un scepticism general cu privire la posibilitatea aplicării vreunei reforme politice. În cazul Franței, un critic al descentralizării și regionalismului a fost eruditul englez de la Oxford, Vincent Wright. Vezi, de exemplu, lucrarea sa, "Questions d'un Jacobin anglais aux regionalistes français", Pouvoirs, vol. 19, 1981. 6 Legea 82-213 din 2 martie 1982 cu privire la drepturile și libertățile municipalităților, departamentelor și regiunilor. 7 M. Verpeaux
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
un profet, prevede căderea Troiei și consideră mai înțelept să treacă de partea grecilor. Cu aceeași rapiditate personajele se îndrăgostesc. Rareori autorul se oprește pentru a descrie personajele sau locurile, și nici nu încarcă narațiunea cu procedee retorice ori trimiteri erudite. Dacă comparăm această lucrare cu retorica înaltă și cu numeroasele digresiuni întâlnite în Filocolo, observăm că, într-un stil simplu, se îndreaptă rapid spre deznodământ. Multe tehnici din popularele cantare pot fi regăsite, cum ar fi de exemplu vocea naratorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un profet, prevede căderea Troiei și consideră mai înțelept să treacă de partea grecilor. Cu aceeași rapiditate personajele se îndrăgostesc. Rareori autorul se oprește pentru a descrie personajele sau locurile, și nici nu încarcă narațiunea cu procedee retorice ori trimiteri erudite. Dacă comparăm această lucrare cu retorica înaltă și cu numeroasele digresiuni întâlnite în Filocolo, observăm că, într-un stil simplu, se îndreaptă rapid spre deznodământ. Multe tehnici din popularele cantare pot fi regăsite, cum ar fi de exemplu vocea naratorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
recunoaște existența legală a creștinilor, iar un secol mai târziu, Biserica, orbită de mirajul puterii, a acceptat ca eterodocșii să fie persecutați. Împărații romani au proscris păgânismul. Atunci s-au schimbat rolurile și, la sfârșitul secolului al IV-lea, păgânii erudiți erau cei ce apărau libertatea cultului Împotriva celor care, cu un secol În urmă, o susțineau. Uno itinere non potest perveniri ad tam grande secretum. „Nu există o singură cale pentru ca oamenii să pătrundă În adâncurile unui mister atât de
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Sion, Dumitru Cerchez, Dumitru Miculescu și alții. 241 subscripție pentru ridicarea la Bârlad a monumentului lui Manolache Costace Epureanu (1824 1880), eternizându-l. Omagiu a descendentei acestuia este și recentul volum “Principesa Elena Bibescu”, apărut la Editura “Vitruviu”, realizat de eruditul profesor universitar și membru al Academiei de Științe Medicale din România, valoros poet, eseist și traducător - C. D. Zeletin, pe o întindere de circa 850 de pagini. Mare pianistă, originară din zona Bacăului, din care face parte și biograful. Principesa
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
aceea și lăsăm Cronicarul de la România literară săși facă datoria: articolul care ne a atras atenția a fost evocarea lui C. D. Zeletin cu prilejul împlinirii 50 de ani de la moartea poetului G. Tutoveanu. Ceea ce este impresionant la acest medic erudit și rafinat este dozajul perfect la care ajunge îmbinând o erudiție de cuprindere enciclopedică și un simț estetic de o impecabilă tăietură. De obicei savanții, știind prea multe, scriu prost, mulțimea cunoștințelor sleindu-le filonul afectiv. În cazul lui C.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
istorie literară, eseuri, evocări, reportaje. Este autorul amplei monografii "Ion Barbu", 1986. Editează operele mai multor personalități românești (G. Bacovia, Nicolae Labiș ș.a.). Opera însumează câteva sute de titluri (45 de nume, 90 volume) "editor total pasionat și serios ... textologul erudit se mișcă atent printre variante"(Constantin Ciopraga). Prin prezența stăruitoare alături de fratele său Serghei (publicist, rebusist, epigramist), joacă un rol de excepție în viața culturală a Bârladului. ENACHE, Ion, n. 27 septembrie 1950, Vaslui (Chircești, comuna Miclești), (m.2 iunie
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
curent). Evenimentul promitea să fie unul hot, dat fiindcă spiritele se încinseseră destul, iar mizeria și degradarea instituției scriitoricești se înfățișa în toată splendoarea ei. Dar, vorba românului resemnat, n-a fost să fie. Strâns uniți în jurul președintelui (Mihai Cimpoi) - „erudit și talentat”, „bun român”, „blajin”, „răbdător”, „conciliant”, „popular”, „al nostru comesean” etc., dar și „total lipsit de aptitudini manageriale atât de necesare astăzi”, „de rigoare și coerență în acțiuni” - până la urmă scriitorii au votat să nu se schimbe nimic. Noul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
deja trei alte mari simboluri politice: dinastia, independența statală și proclamarea regatului. Dar când visul "României Mari" s-a destrămat, ziua de 1 decembrie 1918 și semnificația ei istorică au câștigat un plus de atractivitate, beneficiind de suportul unor personalități erudite și militante cum au fost Ioan Lupaș sau Nicolae Iorga. Voința politică a avut și ea un rol important în această relansare, întreținând o anume selectivitate, mereu favorabilă celor aflați la putere. Schimbarea actorilor principali, de la regele Carol al II
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cei din Edesa au scăpat de furia împăratului”<footnote Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a VII-a, capitolul XXII, în col. cit., p. 301-302. footnote>. Nici creștinii de neam nobil nu s-au dat înapoi de la supliciile martiriului. Același istoric - eruditul aristocrat roman creștin Casiodor - ne relatează că Hormisdas era un mare nobil la perși, care avusese pe tatăl său prefect. Când regele a aflat că acesta este creștin, a cerut să-i fie adus și i-a poruncit să tăgăduiască
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
sine, în lumina satirică, plină de haz a reprezentărilor lumii, devine posibilă o dată cu Satyricon-ul lui Petronius, care marchează și trecerea de la narațiunea impersonală la cea în care se pune semnul egalității între narator și personaje, pe-atunci extrem de îndrăzneață. Discursul erudit al autorilor împrumută, în plus, mult din personalitatea culturii populare (cazul Saturnaliilor în literatura latină și specificul acelui Italum acetum). Academiile în care se practică parodia, chiar și ca simplu exercițiu de oratorie, nu se sfiesc să recomande folosirea proverbelor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a operei parodiate în textul parodiant, a hipotextului în hipertext, căci prin intertextualitate parodică se "generează imaginea operei citate, ceea ce duce la confruntarea a două serii lexicale cea citată și cea care citează". Premisa discutării operelor parodice ca parteneri de erudită dispută într-un dialog desfășurat fie între generații, fie între școli literare situate, polemic, la antipozi, invocând cunoscuta teorie a dialogismului, se regăsește, de asemenea, la nivel terminologic. Ca mecanism autogenerator, dar și de autocenzură al literaturii, parodia ia în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romanului, tinde să se afirme ca gen de sine stătător. Un cameleonic "motor" al metamorfozei formelor literare, o opțiune de (re-)construcție a operelor (devotată epicului, liricului, dramaticului sau hibridând, amestecând până la confuzie toate registrele) original și inteligent, în speță erudit și livresc, "consumând" cărți dintr-o strategică plăcere a textului. După o scrutare teoretică a conceptului, vom constata că în modernitate majoritatea teoriilor plasează parodia în vecinătatea burlescului sau a ironiei, îmbogățind-o cu o întreagă paletă de nuanțe care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu poate exista parodie în lipsa unui model literar precis și ușor recognoscibil, fie el un text anume sau un întreg corpus de texte (de pildă, texte subsumate aceluiași gen sau aceleiași tematici, precum epopeea sau romanul pastoral). Oricum, nici mediile erudite în care își făceau simțită prezența primii teoreticieni nu erau străine de discursul parodic. Cât privește etimologia termenului, se impune să remarcăm ca pe un minus graba fie a unor exegeți, fie a unor instituții lexicografice de tipul dicționarelor de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Deși conține numeroase și evidente elemente umoristice, satira nu este nici o formă de comedie, nici o parodie, în sensul cel mai apropiat, a tragediei"92 (trad.n.). Așa va și apărea acel hibrid parodic specific Antichității, satira menippee, creație a unor erudiți care cunoșteau foarte bine operele homerice și nu pregetau nici un efort în a ridiculiza aspectele idealiste incluse acolo, atât de îndepărtate de "vremelnica" societate romană în care viețuiau. De altfel, afirmațiile lui Weisstein rezistă la o probă importantă: confruntarea cu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
că ar fi o parodie la anumite inscripții funerare încheiate cu un salut adresat de mort trecătorului, acesta din urmă răspunzându-i cum se cuvine 168. Parodia se dezvoltă până aici pe suport figurativ, suprapunând portretul lui Trimalchio, prin referințe erudite, peste ceea ce Petronius a reținut ca fiind mai înjositor din toate datele păstrate despre Socrate, și anume modul de comportament al acestuia cu nevasta. Căci o Xantippă parodiată, împingând la extreme, în grotesc și instinctual, trăsăturile celei dintâi, se vrea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ediției citate de noi se oprește cu precizări foarte bine argumentate de fiecare dată când este cazul. Ne vom ilustra considerațiile cu un singur exemplu, care unește parodia 174 cu umorul de cea mai bună calitate, dată fiind sorgintea lui erudită. O dată încheiat episodul călătoriei pe mare printr-un "armistițiu" între "părțile beligerante", Eumolpus, sub directa îndrumare a lui Bachus, compune ad hoc și nu se poate stăpâni să nu recite o elegie. Pentru început, deplânge pletele pierdute folosind un limbaj
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la parodierea structurilor latinești. Astfel, teoriile mai noi leagă tehnicile parodiei de integrarea "discursului străin" în modul de vorbire conștientizat drept propriu, iar accentul se mută din sfera subiectelor în cea a stilurilor. Creațiile parodice răspândite în medii mai puțin erudite, populare vizează structurile limbii latine, însă tematizează limbajul biblic. Pe urmele aceluiași Lehmann, Bahtin vede istoria literaturii medievale, cu precădere a celei latine, drept "istoria acceptării, a prelucrării și a imitării bunului străin", dar își îndreaptă concluziile într-o direcție
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
demonetizate. De la o simplă specie, facil de înseriat într-un gen sau altul (roman de aventuri, nuvelă sau poem eroi-comic), tinde și chiar devine un gen în sine. Dar și în postmodernism textele parodice vor funcționa tot ca o replică erudită, pe măsura celei date odinioară Antichității: romanul parodic renascentist înglobează celelalte specii atât la nivelul subiectelor, cât și în privința procedeelor, uneori chiar formal, folosindu-se de intertextualitate. Precursor al romanului parodic renascentist bucurându-se de o largă circulație, poemul eroi-comic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
umoristic și/ sau satiric, iar rezultatul trece, nu rareori, dincolo de verosimil, fie în sfera fantastică, fie în cea fabulistică. Prezența limbii populare și a motivelor literare care își trag seva din literatura de acest gen sunt extrem de importante: pentru că umaniștii, erudiți prin formație, le-au preluat, uneori programatic, alteori polemic și, pe alocuri, chiar fără a-și fi dat seama, au creat ceea ce mai târziu se va numi parodie serioasă despre care vorbea Genette în Palimpsestes. La littérature au second degré
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]