2,823 matches
-
, Ionel (pseudonim al lui Ionel Stark; 23.X.1905, București - 18.III.1993, Paris), eseist, prozator și traducător. Învăța la București, urmând cursurile primare la Kaiserliche-Königliche Katholische Volksschule (1911-1915), apoi liceul la „Matei Basarab”, absolvit în 1924. La numai cincisprezece ani obține, în urma unui concurs, postul de corector la revista „Le Pétrole”, în care publică
JIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
de artă și cronicar teatral, RITL, 1988, 3-4; Un om, o viață, un destin : Ionel Jianu și opera lui, îngr. Ion Manea, Gabriela Carp, Lionel Scantéyé, Silvia Cinca, Paris-Los Angeles, 1990; ed. București, 1991; Românii, passim; Mircea Popa, Ionel Jianu, eseist, RL, 2003, 38; Manolescu, Enciclopedia, 432-435. Il.M.
JIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
LĂNCRĂNJAN, Ion (13.VIII.1928, Oarda de Sus, j. Alba - 4.III.1991, București), prozator și eseist. Este fiul Iovei (n. Romcea) și al lui Ilie Lăncrănjan, țărani. L. se simte mândru de originea sa, fapt sesizabil mai ales în intenția de a da o dimensiune epopeică monografiei satului tradițional, precum și în propensiunea pentru tipul eroului naționalist
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
, Ion (pseudonim al lui Ion Lăbușcă; 2.V.1940, Alimpești, j. Gorj - 22.V.1985, București), poet, eseist și prozator. Este fiul Mariei (n. Albeanu) și al lui Petre Lăbușcă, țărani. După liceul urmat la Târgu Jiu și Câmpulung Moldovenesc (1954-1957), face Școala Militară de Ofițeri din Sibiu (1957-1960), activând apoi ca ofițer instructor la Timișoara (1960-1967). Se
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
de critică. Romanele Elvira și locotenentul (1978), Iluzia (1981), Cârtița albă (1984) și Cămașa de mire (1985), cu tentă autobiografică, sunt destul de schematice și teziste, nereușind să compenseze, prin ușurința de a povesti, lipsa de autenticitate a dramelor, rezolvate neconvingător. Eseistul, în general informat și cu apetit teoretic, abordează în Analogia suverană (1975), Creație și implicare (1976), Caligrafii critice (1977), Teme și variațiuni (1979) chestiuni variate, de estetică, de teorie a poeziei, cu aplicații la literatura română și universală, dar practică
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
, Ion (20.I.1918, Bacău - 11.IX.1985, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Anei (n. Pandele) și al lui Constantin Frunzetti, ofițer de carieră. Face școala primară la Târgu Ocna (1924-1927), timp în care ia lecții de desen de la pictorul Stavru Tarasov, iar ceva mai târziu de la N. N. Tonitza
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
GÂRNEȚ, Vasile (3.II.1958, Hănăsenii Noi, j. Lăpușna), poet, prozator și eseist. Este fiul Anei și al lui Nicolae Gârneț. După terminarea studiilor la Facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău (1978-1983), va fi redactor, apoi, din 1994, redactor-șef la Editura Hyperion din Chișinău, concomitent funcționând ca director al
GARNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
GÂRBEA, Horia (10.VIII.1962, București) poet, prozator, dramaturg și eseist. Este fiul Constanței (n. Răducan), inginer agronom, și al lui Dan Alexandru Gârbea, inginer de căi ferate. Învață la Liceul „Mihai Viteazul” din București, fiind apoi absolvent al Facultății de Îmbunătățiri Funciare din cadrul Institutului Politehnic din București (1986). Este doctor
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
B.[enjamin] (pseudonim al lui Benjamin Wechsler sau Wexler; 14.XI.1898, Iași - 2.X.1944, Auschwitz), poet și eseist. S-a afirmat în literatura franceză sub numele Benjamin Fondane. Tatăl său, Isaac Wechsler, era meseriaș și agent de asigurări, iar mama sa, Adela, era sora scriitorului și folcloristului Moses Schwarzfeld, colaborator al revistei „Contemporanul”. Frumoasa bibliotecă a bunicului după
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Tristețe, 107-111; Pop, Recapitulări, 134-141; Mirodan, Dicționar, II, 299-323; Z. Ornea, La centenarul Fundoianu, RL, 1998, 49; Mănucă, Perspective, 26-41; Z. Ornea, Iudaismul în estetica lui Fundoianu, RL, 1999, 48; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 109-125; Dicț. esențial, 320-322; Gina Sebastian Alcalay, Fundoianu, eseist, filosof și profet, RL, 2001, 20; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, 55-87, 182-186; Dicț. analitic, III, 419-422; Catherine Grün, Fondane et la philosophie, Timișoara, 2001; Dan Mănucă, Opinii literare
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
, Ioan D. (1895, Ploiești - 5.XI.1978, București), eseist și prozator. Este cel de-al treilea copil al Sofiei (n. Parcevska) și al lui Constantin Dobrogeanu-Gherea. A învățat mai întâi acasă și apoi la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, absolvind secția reală. Împreună cu sora lui mai mare
GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
GHICA, Marius (pseudonim al lui Marius Viorel-Jan Ghiță; 26.X.1954, Băilești, j. Dolj), eseist și traducător. Este fiul Teodorei (n. Duțulescu) și al lui Ion Ghiță, economist. A absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova și Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din același oraș (1978), secția franceză-română. Și-a susținut doctoratul cu teza Paul Valéry
GHICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287254_a_288583]
-
care tranziția trebuie să fi apărut ca proces organic ori, dimpotrivă, ca formă de adaptare obligatorie, Încă una venită din regulamentele instituțiilor statului. Descrierea românului de după 1989 a devenit o preocupare favorită a unor categorii diferite de cercetători, analiști și eseiști, redeschizându-se astfel capitolul definițiilor etnopsihologice reactualizate În descrieri culturale imagologice. Încercarea de a ajunge iar la „românul generic”, românul transcendent, a fost cu atât mai Întemeiată cu cât renașterea unei Mitteleuropa ori Zentraleuropa arată că unele modele culturale sunt
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
, Paul (pseudonim al lui Paul-Toma Deutsch; 5.XII.1938, Alba Iulia), prozator, poet, eseist și traducător. Este fiul Magdalenei (n. Rosner) și al lui Francisc Deutsch, comerciant. După studiile primare și liceale făcute la Alba Iulia și Oradea, lucrează ca atașamentist la Hunedoara, contabil și bibliotecar la Biblioteca Regională Oradea, frezor, scriitor de vagoane
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
DRUȚĂ, Ion (3.IX.1928, Horodiște, j. Soroca), prozator, dramaturg și eseist. Născut dintr-un tată zugrav de biserici, Pantelei, „plin de demnitate, arțăgos și încăpățânat”, și dintr-o mamă, Ana, cu ascendență ucraineană, femeie de o „bunătate creștinească”, D. urmează cursuri de tractoriști (1945), o școală silvică (1946) și, după terminarea
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
DOINAȘ, Ștefan Aug.[ustin] (pseudonim al lui Ștefan Popa; 26.IV.1922, Caporal Alexa, j. Arad - 25.V.2002, București), poet, eseist, dramaturg și traducător. Părinții săi, Florița (n. Laza) și Augustin Popa, erau țărani. A învățat mai întâi în satul natal, după care a urmat Liceul „Moise Nicoară” din Arad (terminat în 1941) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
numai tabla de legi a traducătorului, ci și descrierea funcționării propriului mecanism de producere a poeziei. Aria din care D. își alege afinii spirituali este foarte largă: de la Goethe și Hölderlin la Mallarmé, Valéry și poezia americană și spaniolă contemporană. Eseist de marcă, s-a ocupat mai ales de zona de interferență dintre filosofie, poezie și religie (Tragic și demonic, 1980), de problemele limbajului poetic, de construirea identității personale în raport cu alteritatea, de răspunsul civic și politic la provocările prezentului. Remarcabilă a
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
, Constantin (31.I.1929, Râmnicu Vâlcea), prozator și eseist. Este fiul Olimpiei (n. Georgescu) și al lui Iulian Mateescu, ofițer. În orașul natal frecventează Școala „Take Ionescu” și Liceul „Alexandru Lahovary” (1939-1947). Din 1947 este student la Facultatea de Medicină din București, dar după un an, restanțier la anatomie
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
, Simion (16.X.1868, Soveja, j. Vrancea - 14.XII.1962, București), prozator, eseist și etnograf. Este fiul Voicăi (n. Hanță) și al lui Neculai Mehedinți, țărani. Primele trei clase primare le-a absolvit la școala din satul natal, iar clasa a IV-a la școala din Vidra. Face studii secundare la Seminarul Teologic
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
, George (20.V.1918, Chișinău - 8.II.1987, Chișinău), poet, prozator, dramaturg și eseist. Este fiul lui Nicolae Meniuc, muncitor. A absolvit Liceul „M. Eminescu” din Chișinău (1937), după care și-a continuat studiile la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1937-1940). În acești ani și-a sincronizat proiectele literare cu
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
original investigator al sufletului omenesc devorat de pasiune), M. încearcă neobosit să confirme valorile sigure și se servește de un limbaj destul de convențional, restrâns ca terminologie și mai degrabă declarativ decât revelator. O serie de articole mai generale - Eseu și eseiști, Literatura copilăriei și a tinereții, Împotriva pseudoculturii, Un aspect al spiritului satiric - sau despre mari personalități - Maiorescu, Hasdeu, Iorga, Dragomirescu, Vianu, Perpessicius - exprimă opinii pertinente, dar conțin și considerații superlative, exprimate emfatic. M. a editat și a studiat temeinic romanul
MIHAESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
MIHĂIEȘ, Mircea (1.I.1954, Sântana, j. Arad), critic literar, prozator și eseist. Este fiul Floarei și al lui Mihai Mihăieș, funcționari. După ce urmează cursurile gimnaziale și liceale la Arad, intră la Facultatea de Filologie, secția engleză-franceză, a Universității din Timișoara, pe care o va absolvi în 1980. Un an predă în comuna
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
1990, 6; Ioan Holban, Să nu mai scrii? Ce e de făcut?, CRC, 1990, 38; Mircea Țicudean, Ieșind din garsoniera de fildeș, APF, 1991, 6; Cornel Ungureanu, „Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea”, O, 1995, 11; Alex. Ștefănescu, Mircea Mihăieș, eseist român, RL, 1995, 43; Ioana Pârvulescu, Cei care scriu jurnale, RL, 1995, 44; Daniel Ilea, Imaturitatea matură și maturitatea imatură, LCF, 1996, 14; Ruxandra Cesereanu, Între thanatolog și poetician, ST, 1996, 3; Alexandru George, A scrie despre ce nu se
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
o micromonografie. Cartea identifică și interpretează temele și imaginile-cheie ce definesc un poet al absolutului și al „căutării nocturne”, al „visului ca modalitate de cunoaștere și categorie morală”, al „căutărilor interioare”. La prozator se remarcă un „realism al fantasticului”, iar eseistului i se relevă susținuta preocupare pentru expresia poetică. Critica lui G. cuprinde și alte teritorii, rezultatul fiind o serie de antologii, prefețe și postfețe la scrieri de Ștefana Velisar-Teodoreanu, Bogdan Amaru, Ion Vinea și editarea pentru întâia oară a Filosofiei
GIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287278_a_288607]
-
GHEORGHIU, Mihnea (5.V.1919, București), eseist, traducător, poet, dramaturg și prozator. Este fiul Alexandrinei (n. Moldoveanu), învățătoare, și al lui Dumitru Gheorghiu, anticar. Urmează Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1929-1937) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1937-1941). În timpul războiului, după absolvirea Școlii
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]