2,011 matches
-
motive etimologice, nu-și avea locul acolo. Există cel puțin încă o evoluție semantico-lexicală foarte asemănătoare: cea ilustrată de perechea sinonimică bojoci - plămîni, alcătuită tot dintr-o denumire populară și dintr-una standard a unor organe interne. în acest caz, etimologia e mai puțin clară: pentru plămîn s-au propus surse din latină sau din greacă, iar originea lui bojoc (sau bojog) e incertă. Bojoc are o răspîndire regională complementară cu cea a lui rărunchi: e folosit în Muntenia și în
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
Solomon Marcus Puțină etimologie Cuvântul englezesc internet a fost preluat ca atare în multe alte limbi. Este vorba de un cuvânt nou, creat pentru a exprima o realitate nouă. Abia noile dicționare îl înregistrează. Net (sau network) înseamnă rețea, este vorba de o rețea
Internetul între două extreme by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9784_a_11109]
-
sau culte deopotrivă (deocamdată, pentru moment - calc din fr. ,pour le moment", pînă una-alta etc.). Cum în dicționarele noastre adverbul este tratat în cadrul articolului despre adjectivul momentan, indicațiile etimologice îl privesc mai ales pe acesta, care ar proveni - prin etimologie multiplă - din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentané, germ. momentan. Folosirea adverbială ar putea fi o evoluție pe teren românesc, dar e foarte posibil să fi avut modele exterioare. În acest caz ar trebui să luăm în discuție it. momentaneamente
Momentan by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10946_a_12271]
-
dar pe alocuri redundante și nepăsătoare față de programa academică. În adolescență, mai ales în adolescența post-comunistă, toată lumea citește Cuvînt împreună despre rostirea românească sau Sentimentul românesc al ființei și tinerii mai sensibili rămîn marcați de asocierile neașteptate, îi obsedează apoi etimologii spectaculoase și în ei crește o mîndrie națională și bucuria unică de a avea o limbă în care există sinele și sinea. Modelul intelectualului de acest tip este la noi incontestabil Constantin Noica. Se știu exigențele pe care trebuiau să
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
pentru forma românească a lui cașto, aprecierea pozitivă cea mai generală - "bun"; apare frecvent în urarea kushto bak sau kushto bok (unde al doilea element e foarte probabil țigănescul baht "noroc", care a dat în română baftă). Se pare că etimologia e justificată de comparația cu rădăcini din dialectele indiene. Termenul este așadar țigănesc, probabil cu o circulație mai redusă în graiurile de la noi, dar suficientă pentru a pătrunde în română și a pentru a fi utilizat tot mai des, din
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
acestor coincidențe și bizarerii, acțiunea romanului ajunge să se ramifice pe trei culoare, urmate leneș, previzibil de către autor. Singurele fragmente mai incitante sunt cele din scrisorile trimise de Zare Popescu fostului său profesor de istorie. Aici, teoriile unui autodidact în etimologie sunt aplicate pe o realitate lingvistică și istorică în continuă transformare. Se schimbă obiectele și stările, generațiile, epocile, dar numele oamenilor și ale lucrurilor, atent analizate, pot da o idee despre vechea configurație. E straniu totuși că acest tânăr atât
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
investigații "pe teren", relatându-i apoi lui Grințu, cu zgârcenie, episoade ale căutărilor lui. Iar Grințu, cel mai mare dintre cei trei, își "cercetează" biografia cu antenele imaginației, căutând nuclee pentru viitoare scenarii cinematografice. Așadar, un erou este obsedat de etimologie; altul, de genealogie; al treilea, de cinematografie. Gusturile și pasiunile nu se discută; însă ficționalizarea lor, da. O deficiență importantă a romanului stă în capacitatea lui redusă de insolitare. Mircea Nedelciu își obține "surprizele" în chip ar-tificial. Le creează în
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
considerațiunile etimologice se adaugă capitolul amintirilor din război, fie ele inventate ori recuperate. De pe un culoar trecem pe altul, printr-un switch al prozatorului care a găsit această soluție convenabilă: să se refugieze după discursurile-stas ale personajelor. Când nu este etimologie, e genealogie; și când nu e genealogie, e războiul al doilea mondial, prins în serii nesfârșite de mărturii și fotograme. Asistăm la o prea lungă și plictisitoare proiecție de diapozitive. Dar roman de război nu e Zmeura de câmpie, cu toate că
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
mare de asemenea centre de rodaj al talentului (care inhibă până și circumscrierea istorică) și eterogenitatea acestora (sub raportul intențiilor, al consecințelor, al recunoașterii publice și, nu în ultimul rând, al valorii), fac aproape imposibilă conturarea unui numitor comun acceptabil. Etimologia nu oferă nici ea o soluție, de vreme de trecerea de la sensul de încăpere de la etaj (destinată mesei de seară) la cercul literar ori, mai larg, artistic, se face prin sinecdocă și ilustrează o cutumă, între timp substanțial modificată. O
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
cuvintele vieții cotidiene ajung greu și târziu în dicționare. Lexicografia mai veche le ocolea pentru că păreau efemere sau nu aveau prestigiul apariției în texte scrise. Dicționarele mai noi remediază de obicei situația, dar nu le mai pot reconstitui foarte exact etimologia și istoria circulației timpurii. E surprinzător că termenul culinar napolitană nu apare în Dicționarul limbii române (DLR, tomul VII, partea 1, litera N, 1971); la data publicării volumului academic, cuvântul a fost considerat, probabil, o simplă denumire comercială, care nu
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
al companiei austriece Manner, apărut în 1898 și având exact aspectul napolitanei - cu mai multe straturi crocante alternând cu straturi de cremă de ciocolată cu alune provenind din Italia, din Napoli. Denumirea germană (austriacă) a produsului este cea mai plauzibilă etimologie: pe la 1900, dulciurile de la Viena erau cu siguranță aduse și imitate în orașele din Regat și cu atât mai mult în cele din Imperiu. Numele comercial al unui produs specific a devenit treptat numele generic și rezistent al tipului de
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
în ce constă efectul discursului speculativ? În faptul că întreține o dispoziție care nu se deosebește prea mult de sensibilitatea religioasă a credinciosului din biserică. Atîta doar că, în acest caz, altarul și naosul lasă locul textelor tradiției și științei etimologiei. În cazul filozofiei, cititorul e martorul unui ceremonii lexicale la care participă empatic: e ca și cum ar lua parte la un ritual de pe urma căruia se încarcă cu o stare de spirit. El este spectatorul unei scenografii filologice al cărei principal rost
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
de greacă și de latină. Și în franceză, dincolo de specializarea grafică actuală între adjectivul pronostique și substantivul pronostic, a existat, până târziu, o ezitare între formele (simplificate fonetic) cu n și cele (etimologizante) cu gn. Forma prognóstic reflectă așadar o etimologie multiplă și o istorie îndelungată și indică mai clar legătura etimologică cu prognoză și paralelismul cu diagnostic. Persistența sa în limbajul medical e un fapt cert, iar punerea în circulația mai largă prin mass-media contribuie parțial la tendința mai generală
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
Ipingescu: „Nu se ia după toate, jupân Dumitrache; după cum e și femeia...” Cred că m-am înșelat afirmând că Ipingescu nu știe nici el ce înseamnă a manca și sufragìu doar pentru că le pronunță greșit (greșeala cu pricina se cheamă etimologie populară). Explicația pe care, la rândul lui, i-o servește lui jupân Dumitrache dovedește că știe oarecum la ce se referă. Personajele lui Caragiale sunt inculte, dar nu lipsite de rezon. Rică și Zița folosesc expresii pretențioase sau franțuzisme, de unde
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
Rodica Zafiu Între definițiile cuvintelor argotice din diverse glosare de specialitate apar adesea deosebiri, uneori substanțiale; etimologiile incerte și oscilațiile uzului complică și mai mult analiza semantică a unor asemenea termeni. Unul dintre ei e panacot, cuvînt înregistrat în dicționarul de argou al Ninei Croitoru-Bobârniche (1996), ca substantiv neutru, cu două sensuri: 1) "mijloc de transport (tramvai
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
ani sau permanent actualizate on-line. De altfel, originea termenului nu este cu totul limpede: e mai puțin probabil să provină (prin metonimie) din mai vechiul motor (atestat spre sfârșitul secolului al XIX-lea și pentru care dicționarele noastre oferă o etimologie multiplă, tipică termenilor moderni internaț ionali: din franceză, latină, germană). E drept că dicționarul limbii române (Litera M, 1965-1968) înregistrează un motor (popular) cu sensul „mașină”, dar nu cred că această formă ar fi putut constitui un model sau un
Motor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5844_a_7169]
-
În Dicționarul limbii române ( DA), la cuvîntul-titlu coșcogea găsim numeroase variante, dintre care unele sînt produse doar de sonorizarea consoanelor surde: goșgogea, gojgogea, gogeamite etc. Gogeamite, variantă foarte răspîndită ("doi gogeamite lideroii", în Zig-zag, 44, 1992, 16), e pus prin etimologie populară în legătură cu numele unui personaj real, care devenise celebru prin înălțimea sa neobișnuită, Gogea Mitu (Mitu Gogea). E însă vorba de o coincidență, sau, mai probabil (îmi lipsesc aici, din păcate, datele documentare necesare unei explicații exacte), de o relație
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
contemporan", cu deosebire școlii și în care a năzuit să cuprindă "limba națională în toate manifestările vieții moderne: literatură, știință, artă, meserii, industrie, comerț", "tezaurul de vorbe populare", "stratul cuvintelor istorice", termeni cărora, de la ediția a doua, le dă și etimologia. I. L. Caragiale, care vedea în Șăineanu "unul dintre tinerii noștri învățați la care solidaritatea științifică se asociază cu un adevărat talent de popularizator", explică succesul dicționarului acestuia astfel: "el nu s-a mărginit în opera sa de a înregistra un
Lazăr Șăineanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7411_a_8736]
-
orice cultură normală, nepotrivirile în opinii se exprimă prin intermediul discuțiilor și polemicilor. Numai la noi astăzi (și, vai, în bună măsură, și în epoca dintre războaie), a te afla în dezacord înseamnă a te afla în război. Polemica fiind, contrar etimologiei, cordială, revine pamfletului declararea războiului. Nu mai reiau distincția lui E. Lovinescu între polemică și pamflet, una de idei, altul, de cuvinte. Să reamintesc doar că marele critic făcea distincția cu pricina în studiul despre Titu Maiorescu din 1940, scris
Cui i-e frică de Pleșu și de Patapievici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4743_a_6068]
-
renume din comédia minciunii? Așadar, într-o formă sau alta, psihologi sîntem cu toții "făr-a prinde chiar de veste", iar performanța profesorului Dănciloiu n-are de ce să ne mai surprindă. Tot la Piatra Neamț, prin 1941, am dibuit prima oară noțiunea de "etimologie". Un medic refugiat din Bucovina, doctorul Gieshübl, venea adesea pe la noi în vizită și mă cucerea prin varietatea cunoștințelor sale, ca și prin modul atrăgător de a le expune. într-o zi a adus vorba despre cuvîntul francez chez, spunînd
Arheologie lexicală by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7126_a_8451]
-
această temă. O conferință despre un cuvînt?! Da, pentru că în ea se prezentau pe larg schimbările suferite de latinescu casa, care - deplasîndu-se spre nord - a trecut prin mai multe forme intermediare, rezultatul final fiind prepoziția chez. Așadar, o lecție de etimologie, prima de care am beneficiat, pe la vîrsta de 9 ani. "Cap de pod"... Am auzit întîia oară expresia din gura d-lui Buiumovici, care fusese poreclit astfel de către colonelul X pentru că întîrzia să-și părăsească locuința, revendicată de o instituție
Arheologie lexicală by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7126_a_8451]
-
ce fel de tinere de minte merită a fi socotita importantă? Cu siguranță nu aceea echivalentă cu simple depozitari de informații, de genul celor care exasperează orice școlar fără prea multa tragere de inimă pentru carte. Gramaticul latin Varro reconstituia etimologia cuvîntului "recordari" invocînd verbul "revocare" (a aduce înapoi) și substantivul "cor" (inima), ceea ce a dus la o asociere îndelungată între memorie și inima, încă înainte de a fi vorba de o conexiune între memorie și creier. După Aristotel, memoria are doi
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
un sistem de comunicare cu alt tipar fonetic-morfologic-sintactic, păstrând atât înțelesurile cât și subtila armonie, atunci când aceste înțelesuri sunt lunecoase, aleatorii, subordonate senzațiilor vizuale și acustice, mai ales dacă trebuie să treci dintr-o limbă scrisă trăgând cu ochiul la etimologie într-o limbă cu scriere aproape perfect fonetică, în care „monsieur scriem, monsieur citim"? Pentru Șerban Foarță, încercarea puterilor în această luptă cu arme inegale era cel mai firesc lucru din lume. Ii este, probabil, recunoscător lui Mallarmé pentru toate
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
bine un fenomen izolat, dar semnificativ: situația în care o abatere este validată ca normă înainte de a se fi răspândit cu adevărat, înainte de a fi avut de partea sa argumentul uzului. Definirea cuvintelor în dicționare se poate îndepărta uneori de etimologie, tradiție și uzul dominant, constituindu-se într-un mijloc autorizat de răspândire a devierii. Eroarea de definire a apărut în Dicționarul limbii române moderne (1958) și a fost propagată prin Dicționarul explicativ (DEX), în ambele sale ediții (1975, 1996), în
Din nou despre condescendență by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6625_a_7950]
-
superioritate, infatuare, semeție", indicând o accepție care pare să contrazică sensul principal al cuvântului. Cele două definiții din DEX sunt rău formulate prin generalizarea care atribuie cuvintelor condescendent și condescendență o orientare evaluativă pozitivă. Schimbarea semantică nu este justificată de etimologie: în franceză (de unde cuvintele au fost împrumutate în română), sensul familiei lexicale păstrează o componentă esențială: atitudinea binevoitoare dependentă de ierarhia socială, orientată de sus în jos. Același scenariu există și în engleză (unde condescension este "voluntary descent from one
Din nou despre condescendență by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6625_a_7950]