12,743 matches
-
defazat al nebuniei. Parabola trimite de aceea, invariabil, la descompunerea personalității sub influența substanțelor halucinatorii. Nu alta este "inițierea" lui Rivers al lui Huxley. Aflat între capriciile unei "zeițe" (Katy) și investigațiile experimentale ale unui "geniu" (Maartens), protagonistul își găsește "eul obscur", ascuns după interminabilele sublimări ale tinereții. John Rivers se lasă prins, asemenea naratorului poesc, în mreaja unei lumi noi, mai curînd ficționale decît reale, mișcîndu-se pe un plaier suspendat (creat parcă anume de maestrul de ceremonii Maartens), unde halucinația
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
decît toate mitologiile omului. Între istorie și poveste / eu o aleg pe aceasta din urmă". E o încrîncenare senină, o convulsie ce se dizolvă în liniște. Zarathustra pare a cuvînta astfel prin grija bardului maramureșean. Prin această rupere decisă a eului (nu doar poetic) de masa timpului geologic și a celui social-politic, se ivește însă primejdia unei limitări a primului, a sărăcirii sale măcar aparente, deși dispune de un „sîmbure de magmă". În consecință, actantul simte instinctiv nevoia de a-și
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
avem de-a face cu un suflu nou, în fața căruia comentatorii n-au mai găsit loc de întors. Ultimul val de poeți, cel al generației 2000, nu duce lipsă de autori puternici, capabili să sondeze în ei înșiși până la disoluția eului. Nici de artizani inteligenți, ale căror versuri precise amorțesc, cu perfectă îndreptățire, spiritul critic. Departe de mine gândul că Stoian G. Bogdan, un debutant totuși, ar trona acum deasupra unora sau altora dintre aceștia. Că și-a apropriat cu folos
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
fie cumva la mijloc și un antilirism? Nu cumva combinația dintre erudiția stufoasă și fantezia exaltată indică o aprehensiune a poetului în raport cu propriai figură? Însăși luciditatea acută, concentratul de efort cerebral s-ar putea să semnifice o aplicare masochistă a eului asupră-și, „un fel de hipertrofie, prin natura sa, care distruge fatal armonia unei fețe" (e caracterizarea pe care Oscar Wilde o făcea inteligenței). Prin urmare un refuz al narcisismului ce ar putea fi dus pînă la declarația unei inapetențe
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
erudite, la fel de personal-apetisant). Ia naștere astfel un univers compus din verbe, care, deși, în principiu, „un fenomen de ordin germinativ", „transmitere a unei dispoziții", spre a-l cita pe Roland Barthes, constituie totodată o obiectivare. O distanțare de sine a eului creator, marcată de privirea sa ironică aruncată inclusiv asupra mecanismelor de producere textuală pe care le mînuiește cu o libertate nescutită de o, fie și secretă, notă a scepticismului. Șerban Foarță are aerul a se îndepărta de expresie aidoma unui
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
care o dau celuilalt și un lucru din ce in ce mai rar întâlnit în ziua de azi: receptivitatea față de ceea ce fac cei din apropierea noastră. Ieșim în acest fel din starea de indiferență față de lumea din jur și poate de atenție excesivă, egocentrica pentru eul nostru personal. Învățăm să ne transcendem granițele. Îmbrățișările sunt poate cel mai frumos lucru din lume. Topesc toate tensiunile și dizolva toate granițele. Cum am putea oare să ne contopim cu Divinul, daca nu putem face să dispară limitele dintre
Emoții care ne pot vindeca - Transcenderea granițelor sinelui personal (binefacerea) () [Corola-journal/Journalistic/67953_a_69278]
-
împreună): "pluteam -/ corabie zdrențuită pe mările ascezei// au fost consultați specialiști în răsărituri// respiră - i-au zis nopții/ și aceasta zi se făcu// respiră - i-au zis Anei/ și ea în cireș înflorit se prefăcu// respiră - mi-au zis/ și "eu" am devenit "noi"/ și degetele noastre au început să joace frenetic/ dansul vieții și al morții în deșertul de cenușă" (59). Poeziile lui Mircea Petean alcătuiesc un spațiu magic, bântuit de nostalgia originarului, animat de o "naivitate" profund spirituală.
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
pe sine. Timpul devine relativ, lumea de azi se intersectează cu cea de ieri, și cu cea dinaintea celei de ieri, amintirile se prelungesc în imaginar. Un poem de mare sensibilitate este Din curtea Ecaterinei. În numai câteva versuri, gândurile eului liric zboară în trei direcții temporale: timpul prezent (veghea la catafalcul bunicii), un trecut mai îndepărtat (pornind de la fotografia de nuntă a celei decedate) și altul mai apropiat (amintiri și conversații imaginare din vremea copilăriei vegheate de bunică: În fotografia
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]
-
îmbrăcat, / n-a purtat, nicicînd, ghilimele, // poți intra, zor, în pămînt, / poți zbura, șchiopătînd, în stele" (Din atîtea mere). Oare nu-i datorăm limbajului alchimia poetică, acea transmutație a unei ființe într-alta? "eu vorbesc, tu vorbești, / închipuim, pitac pleoștit, / eul nostru-n alt eu" (ibidem). Ca și relația infinit modulată dintre proiecția cosmică și intimitate, dintre infinitul mare și infinitul mic, constituind trapezul pe care, aidoma unui acrobat, evoluează poetul: "felurimi, ațintiri, / priviri îndejos, îndesus, / visînd, nevisînd, admirînd stelelor mierea
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
nicicînd, ghilimele, // poți intra, zor, în pămînt, / poți zbura, șchiopătînd, în stele" (Din atîtea mere). Oare nu-i datorăm limbajului alchimia poetică, acea transmutație a unei ființe într-alta? "eu vorbesc, tu vorbești, / închipuim, pitac pleoștit, / eul nostru-n alt eu" (ibidem). Ca și relația infinit modulată dintre proiecția cosmică și intimitate, dintre infinitul mare și infinitul mic, constituind trapezul pe care, aidoma unui acrobat, evoluează poetul: "felurimi, ațintiri, / priviri îndejos, îndesus, / visînd, nevisînd, admirînd stelelor mierea, / floarea, spinii buchetelor din
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
din tine, din noi. Atunci, dăm cu ochii unii de ceilalți. Atunci, ne vedem. Atunci, sîntem altfel. Nu știu dacă mai buni. Dar altfel. Fiecare. Sîntem liberi. Profund. Atunci, pentru o vreme, contează ce se petrece pe lumea asta dincolo de "eu" și de "mine". Axul interior își îndreaptă cocoașa și redevine vertical. Atunci, e fabulos. Este decembrie. 2008. E noapte. Nu ne-am despărțit de mult. Am văzut "Viață și destin", spectacolul dumneavoastră după romanul lui Grossman, spectacol despre care am
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]
-
mai suportă convingerile tari, gravitatea e suspectată și deseori ironizată, tragicul trebuie neapărat agrementat cu spirit ludic spre a fi tolerat. Nici modernismul anterior nu dădea o importanță prea mare biografiei unui creator. Ceea ce conta era opera. Distincția proustiană între eul estetic și eul empiric a transformat interesul pentru viața unui artist într-o preocupare nerelevantă, chiar maladivă, și a încurajat asocialitatea și amoralitatea scriitorilor. Secolul al XX-lea a și produs destui autori ale căror prestații lumești, social-politice și etice
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
tari, gravitatea e suspectată și deseori ironizată, tragicul trebuie neapărat agrementat cu spirit ludic spre a fi tolerat. Nici modernismul anterior nu dădea o importanță prea mare biografiei unui creator. Ceea ce conta era opera. Distincția proustiană între eul estetic și eul empiric a transformat interesul pentru viața unui artist într-o preocupare nerelevantă, chiar maladivă, și a încurajat asocialitatea și amoralitatea scriitorilor. Secolul al XX-lea a și produs destui autori ale căror prestații lumești, social-politice și etice trebuie uitate spre
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
și călău / mă despic // în sferturi mă toc bucățele în opt / în șaisprezece în treizeci / în două în șaizeci și patru și-n orice câtime" (Așa cum sânt). Conștient de bună seamă de circumstanța că dispersia, id est renunțarea la unitatea eului său care se cuvine a funcționa ca un garant al unității de viziune, ar putea reprezenta un moment de criză al poeziei. Dar în cazul lui Ovidiu Genaru e doar un număr acrobatic, un "salt mortal" spectacular. Salutăm cu bucurie
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
decît ... adevărul", spre deosebire de filosofia indiană care "caută doar izbăvirea: ceea ce este mult mai important". Incongruent atît cu statutul de sfînt cît și cu cel de filosof, după tipicul clasic, Cioran e înclinat spre un adevăr de uz personal, izvorît din eul său, unicul care exclude eroarea: "Nu vorbind despre ceilalți, ci analizîndu-te pe tine însuți ai șansa de a găsi Adevărul. Căci orice drum care nu duce la singurătatea noastră sau nu pornește de la ea este ocol, eroare, pierdere de timp
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
fundamentale fără emfază (vezi reproșurile aduse Aurei Christi, de pildă, căreia îi admiră proiectul literar ambițios și idealist, dar îi propune împlinirea lui prin coborîrea mai frecventă în concret, prin distanța necesară față de propriile aspirații, ceva umor și autoironie). Exhibarea eului, prin modul filosofic de a se apropia/depărta de cărți și de autori, nu e narcisiacă, vrea să exprime finitudinea, condiția de muritor a celui care citește și scrie, conștient că "totul e relativ, la urma urmei. Și trecător." Prin
Critica reflexivă by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/7568_a_8893]
-
carbonizate", care vor fi dat foc rafturilor de bibliotecă și vor fi deviat cursul canalelor spre muzeele-cimitire. În replică constructivă, acești "viitoriști" clamau necesitatea de a fi absolut original, de a respinge orice imitație, de a distruge vechea sintaxă împreună cu eul care o închega, de a elibera cuvintele din chingile gândirii logice anchilozate... Se puteau regăsi aici, în expresie hiperbolică, multe dintre căutările modernismului anterior, de la simbolism la expresionism ori cubism, pe fondul unei necesități tot mai adânc resimițite de a
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
și a-mi putea evalua sentimentele față de ceea ce se întâmplă acolo - C, 7). Tulburată, cu impresia că acum nu mai era posibilă contopirea celor două jumătăți ale ființei sale, ea a avut destule reticențe față de o eventuală călătorie în România (Eul meu românesc se potrivea cu eul meu disident. Acum asist la o dezordine, la o confuzie interioară care anunță sfârșitul acelei coabitări fericite - C, 25). Era totodată apropiată și detașată de țara din care plecase, încercând un dublu sentiment de
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
față de ceea ce se întâmplă acolo - C, 7). Tulburată, cu impresia că acum nu mai era posibilă contopirea celor două jumătăți ale ființei sale, ea a avut destule reticențe față de o eventuală călătorie în România (Eul meu românesc se potrivea cu eul meu disident. Acum asist la o dezordine, la o confuzie interioară care anunță sfârșitul acelei coabitări fericite - C, 25). Era totodată apropiată și detașată de țara din care plecase, încercând un dublu sentiment de proximitate și simultan de decalaj în raport cu
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
unidirecționalității, ci, exclusiv, în structură tripartită, de prăbușire, ispășire și salvare. La finele traseului se află, de obicei, revelarea adevărului absolut. În toate capodoperele sale, autorul își articulează strategia narativă pe această idee a schimbării de personalitate, a modificării de eu, care i se pare sursa principală de material ficțional. De pildă, unul dintre primele romane, Decline and Fall/Declin și cădere (1928) urmărește tribulațiile studentului oxfordian Paul Pennyfeather după exmatricularea sa pe motive de "expunere indecentă" (într-un moment de
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
Brazilia. Boala și suferința îi recuperează, compensator, identitatea pierdută. Nu întîmplător, Brenda îl crede mort și se recăsătorește cu un prieten de familie, Jock. Vechiul Tony a murit cu adevărat, în schema simbolică a lui Waugh, cel care supraviețuiește fiind eul său autentic, neobturat de măștile unei existențe ipocrite. Uneori, prozatorul dă "inițierii" semnificația parabolei istorice (istoria ca "bîlci al deșertăciunilor", un vanitas vanitatum, lumea ca spațiu al "norocului schimbător", cu succesiunea perpetuă a "măririi" și "decăderii"), precum în Black Mischief
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
excesul de luciditate nu e însoțit de conștiința nefericirii". La un moment dat, binomul sinceritate-ipocrizie e supus unei mișcări speculative care diminuează crisparea etică. Vulnerabilității proprii îi ia locul vulnerabilitatea lumii, care are menirea a scuza forma de precaritate a eului. "Mă gîndesc tot mai mult la suferințele ce n-au nici un sens, ce nu servesc la nimic, și mă revolt contra iluziei creștine ce le conferă tuturora o mare, o adîncă semnificație". Conștiența delicatelor dezechilibre principiale aspiră la a stabili
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
în pivnițele luminii / în jazul figurilor de metal / în carteziene ospicii ale formei / în elizee fantasme ale adîncului" (Coloniile abstracte ale formei). Dar Liviu Georgescu nu e interesat, cum arătam mai sus, a se mărturisi, adică a oferi spectacolul unui eu nud, ci mai curînd a se proiecta asupra exteriorității, a se consubstanția cu aspectele acesteia, conectîndu-și energia subiectului la tabloul siderant al absurdului cosmic. Ori a dispărea în vria absurdității transpersonale (o modalitate de sinucidere în efigie): "Cîntecul curge și
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
somnul pentru care m-a înzestrat natura, am devenit un insomniac muncit de întrebarea ce să fac și cum să dreg ca să devin și eu, colea - mare lucru cer? -, un VIP" (p. 185). Teme precum bătrânețea, frica de moarte, precaritatea eului mărturisitor, îndoiala față de viața de apoi, nostalgia vidului transpar și aici, fără a mai avea forța coagulantă din Bătrânețe și moarte în mileniul trei. Esențială rămâne însă (auto)interpretarea, scripturalizarea conștiinței gândindu-se pe sine, care, în ciuda aparențelor uneori derizorii
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
cât am încercat. ș...ț Sperăm că atunci când voi ajunde acolo, mă va primi cu un zâmbet complice și-mi va spune ŤIonescule, să știi că, dintotdeauna, Eu te-am înțelesť. Mă temeam însă că odată trecut în cele veșnice, Eul meu nu va mai fi Eu. Cel care se temea că va fi îndepărtat, alungat din cultură, alungat din teatru a murit. A rămas structura lui, diferită de a tuturor celorlalți, dar, în același timp, unită cu a tuturor celorlalți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7329_a_8654]