1,625 matches
-
chimie sufletească. Așa se face că o zi cenușie și umedă se acordă cu o bucurie imensă și liniștită. Dacă unele împrejurări dătătoare de satisfacții - cum ar fi audițiile muzicale ca formă de libertate într-o lume de constrângeri sau euforia de pe urma încetării durerii fizice - sunt firești, altele sunt inexplicabile, fără să aibă nevoie de explicații. Scriitorul vede doi tineri, doi frați, într-un autobuz și are sentimentul că i se dă ceva important. Un vecin se așază lângă el pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi „ieșit” nimic), luând - la lumina becurilor roșii de pe stradă - culoarea familiară și plăcută a cafelei cu lapte. În această culoare cineva turnase impresiile cu care ieșisem de la film, obținând - și oferindu-mi-l ca pe tavă - elixirul unei inexplicabile euforii. Sub semnul căreia am pășit, neștiutor, în noul an 1963, care avea să se dovedească atât de important pentru mine. * În comuna în care am fost profesor la începutul anilor ’60, m-am împrietenit cu un învățător, om în vârstă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pat, epuizat, în cameră, pe lângă mama, se mai afla și domnișoara Marioara, vecina noastră de la etaj, o femeie în vârstă, micuță cât un copil, venită să dea și ea un sfat, să mă ajute cumva și pe care, în lumina euforiei aceleia de animal egoist ce ne încearcă de câte ori o suferință fizică insuportabilă ia sfârșit, o vedeam ca pe o zână, ca pe o ființă benefică, salvatoare. Înțelegând că „mi-a trecut”, deși încă slăbit, abia ținându-mă pe picioare, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
propria mea reintrare, timidă încă și lentă, în sfera unei munci intelectuale cât de cât atestată public, mă absorbeau atât, încât disponibilitățile mele rămâneau mai mult virtuale ; primeam în alb, cu încredere și fără grabă, tot ce dădea la iveală euforia aurorală a momentului. La Constantin Noica am văzut prima oară placheta 11 Elegii. El mi-a recomandat-o ca „interesantă”. Tot „interesantă” mi s-a părut într-adevăr și mie, ceea ce era și nu era propriu-zis un elogiu. Mă impresionase
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
oară. Împreună cu Andrei (Bart) am încercat să-i arăt lui Dorin „orașul marțial”, deși abia mă țineam pe picioare după o gripă. Am fost și la Uppsala, invitați de Marianne (Sandels). Am vorbit mult despre situația din România, despre stingerea euforiei după „revoluție” și despre incapacitatea oamenilor de a-și asuma noua realitate. Dar cel mai mult am vorbit despre Mircea Eliade și excepționalul său discipol, Ioan Culianu, despre moartea fulgerătoare a acestuia, asasinarea lui degradantă, în plină zi, pe 21
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mereu când caut mese libere pentru a scrie sau desena, când voi ajunge să fac ordine, în fiecare zi, ca într-o grădină, nepemițând lucrurilor să mă sufoce și să respire ele în locul meu? Aprilie Lumina a deschis parcă pământul: euforie de galben, apoi de alb! Bucuria de a umple casa cu florile primăverii, care mă privesc cu mii de ochi, ca în copilărie, murmurând: ne cunoaștem și ne iubim de o viață! Cu Agneta (Pleijel) și Maciej (Zaremba) la Institutul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fost oaspeți, artiștii Operei din Chișinău (după discuțiile purtate de dirijorul și directorul Corneliu Calistru), pentru colaborare cu corul și baletul. Urma să mai invităm, eventual, și corul Operei din Cluj sau București, pentru un eveniment de amploare. În acea euforie revoluționară urma să primim și concursul apreciatei ieșence, mezzosoprana Viorica Cortez, care să vină și cu un reputat tenor, eventual chiar Placido Domingo, la care ne gândeam atunci cutezători. Apreciam că Iașul merita așa ceva! Regret că nu am găsit susținători
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
și cu țuică tare de prune. Avea o rețetă secretă de pregătire a unui vin special în care adăuga mătrăgună și alte plante într-o cantitate numai de ea știută, astfel încât cel care bea, după ce trecea printr-o stare de euforie, cădea într-o nesimțire bahică din care nu se trezea cu una cu două. Se spunea despre sătucul acela apropiat de comună, cu doar câteva gospodării, printre care și cea a Rucsandei, că ar fi bântuit de duhuri necurate. Femeile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
foială, consultări șoptite, și fiecare a început a scrie un subiect care credea că este mai "literar". Eu am ales ca temă "La gară". Cu satisfacția pe care ți-o produce inspirația, care este, cum se știe, o stare de euforie, m-am închipuit la gară și, tot așa, am imaginat sosirea trenului, anunțată de lungi avertismente sonore, am descris mulțimea celor care așteaptă, mi-am ales două personaje, un băiat care vine în vizită la bunici, care, bineînțeles, în tren
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mod intuitiv Cehov a pus în lumină, pentru prima oară, după câte știu, caracterul bipolar, aparent contradictoriu (la data respectivă inexplicabil), al biotipului ciclotimic. Stanislavschi pomenește despre întâlnirea dramaturgului cu un mare artist, un om de o veselie, de o euforie sclipitoare, unul din idolii teatrului rus prin 1980-90. "Acest om se va sinucide", i-a spus Cehov lui Stanislavschi, după.plecarea actorului. Stanislavschi mărturisește că remarca l-a stupefiat. După moartea lui Cehov, artistul s-a sinucis, într-o criză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
domnișoară. Pentru mine, UTC-ul se transubstanțiase cu primul personaj masculin tip făcut ochi dulci și schimbat colecții de timbre, șervețele exotice, atingeri discrete de mână. Nu eram deloc pătrunsă de importanța momentului. Treuse 68-ul mândriei românesc-patriotice. Trecuse și euforia schimbării imnului de stat și cea a redescoperirii trecutului îngropat sub cisma sovietică. În schimb, venea ca o vijelie vârsta contestatară și odată cu ea un dispreț ucigător față de tot ce prețuiau părinții și profesorii mei, care se uitau la trecutul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
subconștientul său, poporul era pătruns de sentimentul că marile zguduiri de la 1911 la 1914, petrecute în Orient, erau preludiul unui conflict european inevitabil în care urma să fie angajată patria. În orice caz, în această ambianță romană, nu mai găseam euforia lipsită de griji de altădată, ci o stare neplăcută cu atît mai de înțeles pentru mine cu cît, venind din acel Orient plin de crăpături, eram convins că Austro-Ungaria, după tratatul de la București, adevărată palmă pe obrazul ei, nu se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
străduit să scrie în franceză, unii au și reușit, nimeni nu s-a întors apoi la limba maternă. Numai eu... „Vă considerați un scriitor provincial la Paris?” m-a ironizat slovenul. M-am întors la limba română după 1989, în euforia revoluției, și am scris trilogia care începe cu Hotel Europa. Pentru mine, întrebarea nu e de ce scriu în română, care e limba mea maternă și în care am scris până la 40 de ani, întrebarea e de ce am renunțat la română
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
spun comentatorii din România. De pildă, îl citez pe același Băcanu și articolul său din România liberă: „Nu ne așteptam de la români, trecuți 50 de ani prin comunism...”. — Cine nu se aștepta? Băcanu și cu Bush? — „...să trăiască o adevărată euforie americană, dar este periculos antiamericanismul unora ș...ț America ar putea să spună: suntem înconjurați de două oceane, nu ne interesează de restul lumii, nu vrem să mai cheltuim averi imense pentru descurajarea conflictelor. Dar Americii îi pasă de ce se
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
o dată. Îl va azvîrli pe Iordănescu în valurile Senatului, îi va beșteli pe jucători, va alterna momentele de silenzio stampa cu acelea de șpriț și grătar, iar Mircea Sandu ne va mai explica de zeci de ori, în stare de euforie, modalitățile în care ne putem redresa. în tot acest timp, Apula Bete, camerunezul din poarta Armeniei, le va povesti amicilor: uite, frate, cu fraierii ăștia am făcut eu singurul egal din viața mea. noiembrie 2004 Blaturi uitate, blaturi cenzurate, blaturi
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
plai! Alecsandri a presimțit parnasianismul (și nu s-ar putea ști în ce măsură l-a cunoscut), mergând instinctiv în sensul contemporanilor lui Gautier și Ménard. Impasibilitatea asiată a mandarinilor printre lacuri placide și plante exotice l-a încîntat (recunoștea și acolo euforia indolenței), și pastelele sale chineze, delicate ca niște desene pe porcelană, sunt surprinzătoare: Mandarinu-n haine scumpe de mătasă vișinie, Cu frumoase flori de aur și cu nasturi de opal, Peste coada-i de păr negru poartă-o vânătă chitie Care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
peste câmpii, Tot omul o furnică ce naște și se duce, Iar munții cei gigantici abia niște copii; O pată cenușie în josul meu s-arată, E marea care vecinic de pânze e-ncărcată. La ivirea primăverii, cuprins de o puternică euforie, poetul se simte renăscut: Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit! Noaptea de decemvrie, cu veșnicele refrenuri liturgice, e capodopera lui Macedonski, poemul delirant al mirajului: Și el e emirul, și toate le are... E tânăr, e farmec, e trăsnet
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
extaz erotic. Apare pentru întîia oară pagina analitică, oricât de exterioară, obiectul scriitorului nefiind omul, ci o stare în sine, studiată monografic. Scriitorul surprinde indiferența conversației între îndrăgostiți, atmosfera de frivolitate distinsă și delicată, contradicțiile sufletești ale femeii, tristețile nemotivate, euforia premergătoare mărturisirilor. Se memorează mai bine Tănase Scatiu, deși, ca toate romanele lui Duiliu Zamfirescu, n-are volumul trebuitor. Scatiu e un Dinu Păturică, inferior sufletește, parvenit obscur ajuns moșier, deputat, în fine soțul unei fete de boier. Scatiu e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la o caricatură mitologică. Dintre povești, Norocul dracului e cea mai realistă. Producerea imaginilor e fantastică, structura lor e materială. Delavrancea a cultivat și idilicul cu aceeași metodă a vibrației retorice în surdină. În Bunicul, Bunica, fericirea apare ca o euforie și totul e văzut extatic ca printr-un ochi excitat de opiu. Binicul, căzut într-o stare de dulce imbecilitate, se scarpină fără gânduri printre flori. Din toată activitatea dramatică a lui Delavrancea nu s-a putut menține la suprafață
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și pe imagini: Îți mai aduci aminte, Doamnă? Era târziu și era toamnă Și frunzele se-nfiorau Și tremurau în vântul serei Ca niște fluturi chinuiți, Din țările durerei. Ca elev al lui Macedonski, Cincinat Pavelescu păstrează tonul de festival, euforia. Câteodată iese din diletantism și dă dovezi de o puternică invenție fantastică (Pescuitorii de perle, Corbii) ori de uimire în fața misterului vieții, ascunsă sub o aparentă ușurătate ștrengărească: Nu sunt nici rău, nu sunt nici blând, Nu m-am târât
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
limbă plină de mireasma moldoveniei și a scripturilor fericirile oamenilor simpli sunt cele mai merituoase. În Timotheiu mucenicul este fermecător stilul biblic prin care preotul și ascultătorul său își îndreptățesc libațiile. Bucata memorabilă a lui Pătrășcanu e Înzăpădiți, analiză a euforiei ebrietății, înrudită cu aceea din schița Călătorului îi șade bine cu drumul a lui Brătescu-Voinești. Todiriță Naum și Iorgu Chirilovici s-au înzăpezit la Pașcani tocmai de revelion. Șeful de gară îi invită să petreacă cu ai săi și cei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
esențiale. Acustica e fină, asociată cu fenomene fulgurante, într-o ritmică moale, încetinită, elementele fiind ninsoarea, ploaia măruntă, cristalul, sideful, violinele, poleiala, zăpada, scama, borangicul, chihlimbarul. Dintr-o sensibilitate excitată și din excesul de lamentație poetul scoate un fel de euforie a delirului blajin, lăsîndu-se extaziat de viziuni procesionale, de ceremonia anticipată a morții: Și poate că, voind să mă așeze în capelă, mă vor purta descoperit prin grădină, și cum mă vor plimba tăcut pe alei, în dimineața vibrând ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
totdeodată de un realism negru), Mircea Badea, G. Mărgărit. Dimitrie Stelaru, boem adevărat, ducând o viață imposibilă, repetă în linii generale atitudini experimentate: hamletisme, evocări de îngeri, ingenuități fabricate. Însă trăind, în stilul lui Edgar Poe, într-o continuă blândă euforie, are nota lui personală. Poezia sa e un delir infatuat în ton sacerdotal și profetic în care tocmai enormitățile sunt grațioase: Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea, Noi n-am avut alt soare decât Umilința. Prerafaelit ca și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ale societății transfigurate. invers, situațiile bune sunt transfigurate în zeități protectoare. Cei doi poli ai vieții religioase corespund celor două stări opuse prin care trece viața socială. „Între sacrul fast și sacrul nefast există același contrast ca între stările de euforie și de disforie colective.” religia este așadar expresia esențializată, prescurtată a vieții sociale. Mai mult, religia a generat esențialul dintr-o societate. Deci ideea de societate constituie sufletul religiei. Religia este societatea transfigurată, ipostaziată în absolut. Care societate? cea reală
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fizice sunt combinate cu consumul de vita mine. Se urmărește o alimentație fără toxine, combinată cu saune. Într-unul din procesele intentate Bisericii Scientologice din Germania (Hamburg), se afirma că dozele mari de vitamine din alimentație provoacă o stare de euforie pe bază hormonală. Se creează astfel dependență de scientologie, rezultând o manipulare financiară. Reacția socială a venit imediat din partea apostaților (foștilor membri) și a societății civile. Scientologia a fost acuzată că ar fi un „imperiu de afaceri care evită plătirea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]