3,349 matches
-
au început să îi atace pe cei ai tatălui. Câmpurile din Belgia au fost devastate, Limburg a fost cucerit, iar Henric a fost luat prizonier și închis în Hildesheim. Ducatul de Lotharingia a revenit lui Godefroi de Louvain. Henric a evadat ulterior și a încercat să recupereze Limburg și Lotharingia Inferioară. El a eșuat în tentativa sa și a încheiat cu noul împărat și cu noul duce. Cu toate acestea, el a continuat să utilizeze titlul de "duce de Limburg", fiind
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
folosite pe post de închisoare, deținuții locuind în întuneric total, incapabili să își formeze o imagine a locurilor, lucru necesar "jauntării". Foyle descoperă un mijloc de a comunica prin sunete cu prizoniera de lângă el, Jisbella McQueen, împreună cu care complotează să evadeze. McQueen reușește să îndepărteze tatuajul lui Foyle, dar nu în totalitate: deși fața sa arată normal în majoritatea timpului, când devine surescitat sau nervos sângele care irigă fața să din nou la iveală urmele tatuajului. Dagenham conduce spitalul în care
Destinația mea: Stelele () [Corola-website/Science/320495_a_321824]
-
de Comunitatea Surorilor. Taraza încearcă să ia legătura cu Teg, dar acesta este capturat și torturat folosind o Sondă T, moment în care își descoperă o nouă abilitate: își poate accelera reacțiile fizice și mentale, lucru care îi permite să evadeze. În același timp, Idaho intră într-o ambuscadă și este luat prizonier. Taraza aranjează o întâlnire cu Maestrul Tleilaxu Waff, pe care îl obligă să îi spună ceea ce știe despre Onoratele Matres. Chestionat și în privința lui Idaho, el recunoaște că
Ereticii Dunei () [Corola-website/Science/322466_a_323795]
-
-n lumea nouă, la New York. Descrierile sînt romantice, cu om mic și cu natură mare, zeiască, chiar dacă a ieșit din mîna lui: "Revăd miraculoasele poduri suspendate, suplu păienjeniș metalic, mărturie a voinței de descătușare a omului care, realizînd asemenea opere, evadează din marile și micile contrarietăți ce-l oprimă și, ajutat de vreun geniu supranatural al materiei, creează cutezătoare frumusețe." Un oraș de muzee și de spectacole, care trăiește, totuși, prin show-uri ale măruntului zilnic, ce ajunge reprezentativ prin acumulare
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
mituri pe care genurile artistice le-au tot perpetuat, sculptorul Maxim Dumitraș trece de la o expresie la alta, de la un limbaj la altul și de la un tip de reprezentare la altul cu o mare ușurință și cu o surprinzătoare prospețime. Evadat din captivitatea genurilor, el s-a eliberat de monotonia tehnicilor și de obsesia temelor. Memoria culturală și ancestrala abilitate artizanală se învecinează permanent, atunci cînd nu se întîlnesc pur și simplu, cu tehnicile de ultimă oră și cu un irepresibil
Sculptori români contemporani (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14315_a_15640]
-
a dat seama că va trebui să aducă schimbări în țară, situația nefiind deloc roz. De pildă, prima imagine pe care și-o amintește din Capitală, este a unei șatre care trăsese în spatele hotelului în care era cazat, printre porcii ”evadați” din curtea unei gospodării din preajmă. Hotelul era situat pe... Podul Mogoșoaiei, actuala Cale a Victoriei. Femeile din lumea bună nu puteau traversa străzile din centru, din cauza noroaielor, circulând doar cu trăsura. Toate acestea se vor schimba sub domnia lui
Cum a devenit 10 Mai Sărbătoarea Națională a românilor. Ascultă Imnul regal by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64375_a_65700]
-
Andrei Goldner a fost un social-democrat convins, pe care cedarea Ardealului în 1940 l-a prins la Cluj. A fost recrutat într-o companie de muncă forțată destinată de hortyști evreilor cu studii superioare. Ajungînd compania prin apropierea Vienei, Goldner evadează împreună cu mai mulți deținuți. Revenit în țară, nu e de acord cu fuziunea dintre partidul său și PCR, este exclus, marginalizat ca și Gall, exilîndu-se ulterior în Israel și Germania. Discuția dintre cei doi a început în vara lui 1997
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
criticul o resimte în preajma oamenilor meschini, a căror viziune prozaică îl trage în jos,. „Cînd cei din jur discută probleme prozaice, mă abstrag, devin surd la ceea ce se spune. Nu o fac în mod polemic, dar mă plictisesc și, automat, evadez spre ceva mai înalt.” (p. 25) A treia formă e repulsia față de spiritele blasfemiatoare, care acoperă de deriziune orice lucru valoros. „Sufăr ca lovit cu biciul ori de cîte ori este maculat un lucru pe care îl iubesc sau îl
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
cernită, orgolioșii martori ai dispariției unui veac nobil". Precum un nou alai al Crailor nocturni, insomniaci, încununați de florile unei primăveri toxice, ca din alte sfere, aspirînd aromele echivoce, biblic-demoniace, personajele lui Val Gheorghiu întrupează reveria artistului care nu poate evada decît în straturile propriei arte: "Pe la două, ieșim de la Garofeni, sîntem în formație completă, Haidia, Chibici, Șaraga și Zarandi, ne simțim istoviți, dar nu renunțăm pentru nimic în lume la mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
se pot rezuma cu versurile unui celebru hit rock and roll: „Should I stay or should I go”. Unchiul Giani întors din Occident, buhăit și acru, predică parcă cu propria urâțenie lehamitea față de o Românie analfabetă și murdară. Maria însă evadează în spațiul unei Românii mioritice, o Românie pe care dragostea ei dorește să o salveze și pe care tocmai sentimentele sale o păstrează pură, ideală. Deși conceput maniheist, copilăresc, filmul iese în evidență tocmai prin această prospețime și inocentare a
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
raporta cum înainta lucrul. Koroku moțăia pe apucate, cu brațele și picioarele întinse. Shinshichi, obosit și el după emoțiile din ajun, ațipi și el în cele din urmă. Îi deșteptă glasului unui străjer, care striga: A scăpat! Stăpâne Shinshichi! A evadat! Vino numaidecât! Shinshichi alergă în grădină, desculț. — Nepotul seniorului a ucis doi paznici și a fugit! Chipul omului avea exact culoarea argilei. Shinshichi alergă împreună cu străjerul, strigând înapoi, peste umăr: — Tenzo a omorât doi paznici și a evadat! — Ce? răcni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Shinshichi! A evadat! Vino numaidecât! Shinshichi alergă în grădină, desculț. — Nepotul seniorului a ucis doi paznici și a fugit! Chipul omului avea exact culoarea argilei. Shinshichi alergă împreună cu străjerul, strigând înapoi, peste umăr: — Tenzo a omorât doi paznici și a evadat! — Ce? răcni Koroku, trezit deodată din somn. Țârâitul greierilor continua neîntrerupt. Aproape dintr-o singură mișcare, Koroku sări din pat și se încinse cu spada pe care o ținea întotdeauna alături când dormea. Repezindu-se pe verandă, îi ajunse curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se înrudi cu Nobunaga prin căsătorie, la cererea acestuia din urmă. Astfel, Nobunaga se luptase cu vecinii lui de la apus și miazăzi, și dintr-o singură lovitură pășise spre centrul terenului. Între timp, ostaticul de la Ieyasu găsise o ocazie și evadase, iar Ieyasu și Nobunaga încheiaseră o alianță. Chiar acum, tuturor le devenea clar cât de eficientă fusese aceasta pe plan diplomatic. „Dar n-am să mă las dominat la nesfârșit de intrigile lor. Am să-i învăț că eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să petreacă noaptea aici. De ce nu l-ați interogat mai cu grijă? — Cu siguranță, am greșit, doamne. Dar ne-a spus că fusese arestat în timp ce spiona clanul Oda. A susținut că petrecuse mai mulți ani în pușcărie, însă reușise să evadeze și se înapoiase în Kai deghizat. Fără îndoială, părea să spună adevărul. Apoi, azi dimineață, a zis că se ducea în Kofu pentru a se întâlni cu Amakasu Sanpei, comandantul corpului său. Ne-am lăsat păcăliți complet, dar adineaori, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ca fiind servitorul lui Takenaka Hanbei, Kumataro. — Sunt un agent al Seniorului Hideyoshi, răspunse Tenzo. Cu acest schimb de replici, au știut că veniseră în aceeași misiune. Acționând împreună, au spart fereastra temniței și l-au ajutat pe Kanbei să evadeze. La adăpostul întunericului, au trecut peste meterezele castelului, au luat o bărcuță de la vana șanțului de apărare și au fugit. După ce ascultă toate împrejurările amănunțite ale dificultăților princare trecuseră, Hanbei se întoarse spre Kumataro și-i spuse: — Eram îngrijorat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
s-a oprit la o casă unde a cerut pelin. — Trist... foarte trist. — De asemenea, a spus cu mult calm că înghițise rușinea de a fi prins de viu și trimis în temință pentru ca, dacă gardienii îi dădeau prilejul, să evadeze, să vă pândească și să vă ia viața. Astfel, ar fi putut să astâmpere furia lui Katsuie și să-și ceară iertare pentru greșeala făcută când a penetrat liniile inamice la Shizugatake. — O, ce păcat, se umplură ochii lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fi definit ca un scop de același ordin: nu poate exista o acțiune prin care să se realizeze în același timp și scopul și condiția scopului"15. De aici dedublarea modernă a luptei pentru sens: mai întâi tendința de a evada din ordinea socială exagerată, limitatoare și uniformizatoare, și apoi tendința de a găsi un reper valid pentru existența socială, prin împărtășirea unor valori comune cu ceilalți 16. Omul modern caută să schimbe lumea având grijă să nu rămână vreodată singur
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
din Europa de Sud-Est își doreau să fie membre ale UE și NATO, însă nu erau „tentate”, la început, să conlucreze pentru a atinge aceste scopuri. Căutau pe cont propriu, și nu prin eforturi comune, niște modalități magice de a evada din regiune și de a scăpa de conotațiile ei negative. Am vorbit despre solidaritate, și acesta este probabil primul lucru pe care trebuie să-l împărtășim prietenilor noștri care sunt la început de drum către Bruxelles. România este puternic implicată
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
incidentul despre care am vorbit deja, guvernul a căutat să îl transfere pe Escobar la o altă închisoare. Cu complicitatea armatei columbiene însărcinată cu transferul, Escobar l-a răpit pe adjunctul Ministrului de Justiție (care ulterior a scăpat), și a evadat el însuși din închisoare. A urmat o adevărată vânătoare. Aceasta implica nu doar unitatea ,,Blocului de Depistare" (Bloque de Búsqueda) a Poliției columbiene și CIA, dornică de o nouă misiune după Războiul Rece, dar și pe Los Pepes, grupuri de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
nici o legătură cu lumea exterioară, dar am aflat - tata a aflat de la niște țărani - că la 35 de kilometri este un lagăr de evrei, la Berșad, mai mare, și am putea să supraviețuim acolo. Și atunci tata a zis să evadăm de aici. Nu mai venea nici dracul acolo - ba din contra, veneau din când În când niște bande de huligani autohtoni, ucraineni, care veneau să jefuiască, să bată, să omoare, și nu-i oprea nimeni. Au murit câțiva oameni, au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne-a luat pe toți... Am supraviețuit, v-am spus, că mai aducea ceva de mâncare. Ne-am dus prin pădure - ne-au explicat țăranii cum să ajungem. Nu știu ce s-a Întâmplat cu ceilalți: unora le-a fost frică să evadeze, alții au evadat și ei, dar au luat-o pe alte căi. Noi am ajuns până la urmă cu bine prin pădure - ziua ne ascundeam, noaptea mergeam, și În două zile am ajuns În Berșad. Când se Întâmpla asta, În ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe toți... Am supraviețuit, v-am spus, că mai aducea ceva de mâncare. Ne-am dus prin pădure - ne-au explicat țăranii cum să ajungem. Nu știu ce s-a Întâmplat cu ceilalți: unora le-a fost frică să evadeze, alții au evadat și ei, dar au luat-o pe alte căi. Noi am ajuns până la urmă cu bine prin pădure - ziua ne ascundeam, noaptea mergeam, și În două zile am ajuns În Berșad. Când se Întâmpla asta, În ce an? Prin primăvara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-a Întâlnit cu Încă doi frați, tot din Siret, de care ne despărțisem pe drum. Tot așa, săraci o jumătate de familie era moartă, o parte din copii - morți, o parte din neveste - moarte, tot așa... După aceea am evadat În Obodovca. Se spunea că acolo evreii sunt ajutați mai mult, că primesc o porție mai mare de mâncare, că nu știu ce, dar când am ajuns În Obodovca, acolo toate erau bune și la locul lor, dar de mâncare nu aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și cei din armata română - erau și nemți acolo - Îs Înnebuniți, că aveau nevoie de săpun și n-avea cine să-l facă. Și atunci eu m-am prezentat la un pretor român. „Să trăiți, domnule pretor, eu sunt evreu evadat din lagărul cutare; dacă vreți - Împușcați-mă, dar eu am venit să vă spun că eu sunt de specialitatea asta, dacă aveți nevoie de om ca să pornească făbricuța asta de săpun, dacă aveți nevoie de mine - bine, dacă nu - faceți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
așa, Într-un fel de cerc restrâns, un fel de ghetou... Iar dumneavoastră ați fost evacuați Împreună cu câmpulungenii? Da, pentru că a fost evacuată toată Bucovina de Nord... Înainte de deportare au existat planuri, discuții, În familie, de a scăpa, de a evada? Nu, că nu mai era cum și nu mai era unde... La Câmpulung ce statut juridic aveați? Nu se știa nimic. Stăteam la Câmpulung și așteptam ordinul să ne Întoarcem acasă - or, În loc să ne ducem acasă ne-am dus În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]