3,312 matches
-
situația disperată de-ași oferi singur paharul cu mătrăgună...! O idee ce i se perindase prin minte În timpul când se afla În detenție, reveni În actualitate. Dacă dorea să mai existe, urma neapărat să Întreprindă ceva. Dar ce anume...? Să evadeze...! Dar În ce fel...? Să treacă clandestin frontiera Jugoslavă, riscul era enorm. Unii ce Încercau să evadeze trecând Dunărea Înot, pur și simplu era sfârtecați de elicea vaselor de patrulare, În hazul grănicerilor Îndobitociți ce primeau recompensă pentru fiecare fugar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În timpul când se afla În detenție, reveni În actualitate. Dacă dorea să mai existe, urma neapărat să Întreprindă ceva. Dar ce anume...? Să evadeze...! Dar În ce fel...? Să treacă clandestin frontiera Jugoslavă, riscul era enorm. Unii ce Încercau să evadeze trecând Dunărea Înot, pur și simplu era sfârtecați de elicea vaselor de patrulare, În hazul grănicerilor Îndobitociți ce primeau recompensă pentru fiecare fugar omorât...!! În ce privește unii ce Încercau să escaladeze frontiera Jugoslavă pe uscat erau mitraliați fără avertisment ca apoi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
calea științei “Voința de putere, Supraomul” au dat naștere la interpretări contradictorii și extrem de periculoase cu privire la superioritatea poporului german...! Cu o extrordinară putere de voință, punând În primejdie familia mea, ajutat desigur și de un incredibil noroc, am reușit să evadez din “Gulagul comunist” dar, În compensție soția mea a plătit cu viața oferindu-mi șansa de-a trăi În lumea liberă și-a democrației, și a arăta adevărata față a demagogiei comuniste...! Indirect, cu ajutorul acelui pește crap ce desigur a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vorbească despre Shula putea foarte bine să fie folosit drept căptușeală de sicriu. Fără Îndoială că Eisen merita să i se poarte de grijă și la asta servea Israelul, printre altele, să-i adune pe acești schilozi. Dar acum Eisen evadase, auzise cântecul frenetic, voios al Americii și dorise să intre și el În joc. Se dusese glonț la vărul cel bogat. Vărul cel bogat era În spital cu un fel de cheie de scripcă În gât. Ciudat ce instinct aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
oprească. Continuase acest proces, transformându-se În artist. Ridicându-se de la statutul de cantitate neglijabilă, de care te puteai lipsi, un fitecine care aștepta să fie măcelărit cu o unealtă de săpat tranșee (Eisen spunea că văzuse asta Înainte să evadeze din teritoriul ocupat de naziști și să ajungă la ruși - oameni prea neînsemnați ca să se irosească gloanțe pe ei, cărora li se spărseseră capetele cu lovituri de lopată); Înălțându-se iar și iar pe noi culmi ale măiestriei Într-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
viitorul. simt că îl ating cu vârfuri de gând. nu mă plictisesc. simt frica teoremei nedemonstrate la examen. profesori îmi sunt treptele roase. foamea de lumină nu mă încântă, mă înspăimântă. continui să fiu nedumerită. îți număr ploile de cuvinte evadate din enunțurile analizei matematice din care oamenii extrag mereu câte un grafic. lasă eroarea sau erorile să deformeze saltul liniilor. curbele se cutremură la fiecare întâlnire. e un joc. gând pe gând pe gând... axele nu mai respiră de teama
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lunecă în țărâna care sfârâie de durerea neputinței n-o să mai fie nimic nimic nici hrană pentru ochi doar căderea în genunchi... Crengile curiozității mi-am ascuns mugurii în buzunarul sufletului ca să-i feresc de nostalgii ca orice copil mai evadează din trunchiul ce pălește scuturându-și petalele fructelor încep să-i cadă frunzele scrise de rugina amintirilor îl caut și-l găsesc atârnat de crengile curiozității în care am crescut deasupra genunii... Tablou de foc... Stau cu ochii cât roțile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ieșit din mascarade! Toate-acestea se întâmplă pentru că-i demo prostie, Bișnițarii vin să facă din cultură parodie! Iar acel stăpân de haite, aciuat la Cotroceni, Râde de se prăpădește la al proștilor refren! Astă viperă cu coarne, râgâind a băutură, Evadată din epave, are gust pentru cultură?! Șleahta lui de iguane, de hiene și varani Își petrece vremea-n glume cu retorici de golani. După ce ne-azvârl în criză, ne privează de valori Și ne înrobesc cu taxe, tot pe noi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
întâi mi se luminează glezna apoi îți înfrunzesc mâinile și cresc spre tâmple ca un copac lampadar sunt vie priviți-mi ochii sunt lemn de vioară și aștept noaptea acelui cântec un cântec auzisem din toată povestea asta cum se evadează dintr-un străin că ochii sunt porți deschise către cămășile celorlalți am înțeles cum se beau oasele în cetăți înalte știam că dinaintea mea se ridică ceața acum se rotesc sărbătorile cu pâinea legată de brâul lui Dumnezeu și se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
puțea a pufoaică scăpată-n closet, dar reușea să dea cu noi de pământ și asta era tot ce ne trebuia în acele momente. Nu-mi plăcea să mă îmbăt, dar ce rock puteam asculta cu mintea limpede? Voiam să evadez din acea lume prea monotonă și dacă puțină muzică tare și o gură de spirt erau de ajuns, ce mai conta? Să cânte muzica, să înceapă distracția! Atunci când îți pasă de visele altora Ca niciodată, muzica din cantină se auzea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o bună bucată de noapte, de lacrimile femeii aceleia care simțea prin ce trec chiar dacă-i eram un străin, de ochii mereu strălucitori ai Lilianei și dintr-o dată nu mai conta unde sunt... Puteam fi oriunde mă purta gândul, puteam evada chiar dacă unii ar fi vrut să mă vadă în lanțuri, înțelegeam în acele momente că trebuie să-i fac pe ei să creadă că am îngenuncheat și eu să merg mai departe pe urmele viselor mele. Învățam să ascund ceea ce
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am spus unde să mă ducă, a dat din cap, dar n-a scos o vorbă. A demarat brutal, de parcă n-avea pic de milă pentru motor și ambreiaj. Dacă EL s-ar fi afundat pe undeva prin spatele Cameliei, evadînd Într-o altă lume, oare și-ar fi petrecut timpul ca acest șofer, cu nervii praf, ca o bucată de sticlă fărîmițată? Oare este chiar atît de insuportabilă lumea aceasta, Încît trebuie să Încerci să evadezi tot timpul ca să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
undeva prin spatele Cameliei, evadînd Într-o altă lume, oare și-ar fi petrecut timpul ca acest șofer, cu nervii praf, ca o bucată de sticlă fărîmițată? Oare este chiar atît de insuportabilă lumea aceasta, Încît trebuie să Încerci să evadezi tot timpul ca să poți suporta viața? — L-am văzut. Tashiro mă privea neliniștit, dintr-o parte. Ochelarii Începuseră să se aburească pe cînd mă uitam la el. Era prea cald În mașină. Simțeam că mă cuprinde amețeala pe măsură ce tensiunea Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a ieșit în viață, că toate relațiile lor interpersonale sunt o ruină, că stau în aceeași garsonieră igrasioasă ca și acum cinci ani, nu mai au bani pentru concediul pe care îl tot amână de nu mai știu când... Unii evadează în alcool, alții în spații formale-abstracte. Eu am evadat în amândouă. După orele de curs mă duceam cu propriul meu profesor de logică, altfel un creier eminent, la prima crâșmă, la BDLU (bufetul de lângă universitate), și beam în neștire, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sunt o ruină, că stau în aceeași garsonieră igrasioasă ca și acum cinci ani, nu mai au bani pentru concediul pe care îl tot amână de nu mai știu când... Unii evadează în alcool, alții în spații formale-abstracte. Eu am evadat în amândouă. După orele de curs mă duceam cu propriul meu profesor de logică, altfel un creier eminent, la prima crâșmă, la BDLU (bufetul de lângă universitate), și beam în neștire, până picam cu capul pe masă. „Bă, Miclea, de la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pereți, dar, drept să spun, aveau motive: era limpede că nu eram prea interesată de lumea reală. De ce ar fi cineva, mă întrebam, pentru că nu mi s-a părut niciodată un loc prea plăcut. Profitam de orice ocazie de a evada - lectura, somnul, îndrăgostirea, proiectarea unor case imaginare unde aveam propriul meu dormitor și nu trebuia să-l împart cu Helen- așadar, nu eram cea mai practică persoană pe care ai putea-o întâlni. Și apoi, desigur, mai erau și fustițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dând din umeri. Fără să fi părut că bagă de seamă că mă făcusem roșu de rușine, Harun continuă, rostind rar cuvintele de parcă le trecea printr-o sită: — Trebuie să descoperim un mijloc de a o face pe Mariam să evadeze, fără să mai poată fi luată înapoi și fără ca familia ei să aibă de suferit. Firește, nu va mai putea locui la Fès, cel puțin câțiva ani, și, cum am de gând s-o iau de soție, va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vadă o săptămână mai târziu, ca să-și ia rămas-bun. Avea drept bagaj două pungi din lână, una mare plină cu aurul zestrei, cealaltă conținând modestele lui economii. — Cea mai mică este pentru paznicul „cartierului“, ca să închidă ochii atunci când Mariam o să evadeze; cea mai mare este pentru noi, ca să avem din ce trăi mai bine de un an, cu ajutorul Celui-de-Sus. Urmau să plece spre Rif, nădăjduind să se așeze pentru câtăva vreme pe muntele ce aparținea celor din tribul Beni Walid, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din nou să ronțăie migdale și să bea vin dintr-o cupă din aur cizelat. Îl privi pe băiat pe sub pleoapele umflate. — Ești gal? — Sunt gal. Nu-mi plac galii, zise încruntat Vitellius. Cel mai bun gladiator al meu a evadat. Nu știu cum a reușit să fugă de la Ludi, aici, în Colonia. Era gladiatorul care ucidea pentru mine. Cel care, pentru mine, aducea sacrificii zeului Marte, vărsând în arenă, în numele meu, sângele adversarilor. Gărzile mele îl urmăresc, dar nu s-au întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era întotdeauna însoțită de o anumită doză de satisfacție. În dimineața următoare, plină de hotărâre, își schimbă hainele, își pictă fața, așteptă momentul în care familia era distrasă de agitația pe care o presupunea baia zilnică a lui Sampath și evadă pe cărarea care pornea din spatele adăpostului. Își conturase ochii cu dâre negre groase, trasate pe pleoapa de sus și pe cea de jos și-și prinsese câte un buchet de flori îmbobocite, care avea să se deschidă cu o explozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
autobuzele și camioanele, de ce nu-și luau mințile lor înguste cu ei să-l lase cu pacea și liniștea lui, maimuțe lui dragi, peisajul său încântător, care era desfigurat de atâta mizerie și lucruri de doi bani? Va trebui să evadeze. Dar cum? Cum ar reuși cineva așa ceva? Nu-l vor lăsa să plece. Dacă va coborî din copac, îl vor prinde. Dacă va rămâne, lucrurile se vor înrăutăți și mai mult. Recunoscu sentimentul cel vechi de a fi prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la fund. Cunoști acest sentiment? O adevărată plăcere, nu-i așa? Să nu-ți fie jenă dacă reușești, totuși, să i te opui. Alec n-are cum să scape, n-are cum să iasă, cum să se strecoare, cum să evadeze. Cu ei nu e de joacă. Va trebui să stea acolo, jos, cât mai jos, din ce în ce mai jos. Noua întâlnire a fost un cutremur de maximă intensitate. Cum vine asta? Cum e posibil ca un prânz tihnit cu o fată frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gândeam la Selina. Tocmai sunasem la Londra, și cața aia mică era în fine acasă. „Da“, spusese ea, „nu, e bine. Întoarce-te repede...“ Întâlnirea asta cu Martina... îi telefonasem în toiul pregătirilor de călătorie, plin de dorința de a evada, ca să-mi iau rămas bun, dar imediat mi-am spus: stai așa, calm. Părea indispusă, mult mai indispusă chiar când i-am spus la revedere. Iată-ne, deci, pe amândoi prezenți la această întâlnire, care nu avea nici o desfășurare, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
revoltă vagă și obstinată, cadrul ferestrei, scândura putrezită a mansardei și felinarul chior, întinzându-și o băltoacă de toată rușinea în jurul trupului costeliv... dar care nu-mi mai aparțin, pentru că nu fac parte din societate și tare aș vrea să evadez din cadrul speciei... Data 8, ...astăzi mi s-a pus o întrebare existențială, cu acel soi de cinism care vrea sa desfiinteze un ghimpe în coasta cuiva... nu contează de către cine... individul nu interesează prin nimic...... ceea ce contează este întrebarea, și
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
ei evidentă pentru el era relativ ușor de înțeles. Se vedea clar că își disprețuia soțul. Probabil că pentru ea Vultur-în-Zbor reprezenta o cale de ieșire din cursă, un mod de a-și exprima disprețul față de Cerkasov și de a evada din monogamia obositoare a căsătoriei. Un caz simplu, clasic, de soție plictisită și nefericită, căreia i se oferă un stimul nou. Opinia personală a lui Vultur-în-Zbor despre ea, era că Irina aproape că-și savura nefericirea, că dubla suferință a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]