1,801 matches
-
f) organicitatea culturii; g) aspirația și dreptul la universalitate; h) complexe de inferioritate nejustificate; i) noua conștiință de sine a culturii române; și j) autonomia culturală (p. 22). Teme centrale ale retoricii protocroniste, cum ar fi cea a continuității, a exaltării trecutului glorios ori cea a cultului geniului național exprimat în istorie au o relevanță istorică nemijlocită, fiind dispozitive tematico-discursive de modelare a memoriei naționale într-un cadru protocronist. Celelalte laitmotive, cu accente mai pregnant culturale decât istorice, au contribuit indirect
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Lucaciu (p. 182), Vasile Goldiș (p. 208) și Nicola Iorga (p. 220) beneficiază cu toții de portrete, fiind astfel introduși în iconografia națională a memoriei românești. După cum a punctat și L. Boia (1997, pp. 72-74), regimul comunist intrat în faza de exaltare națională a recurs la înregimentarea post-mortem a intelectualității românești, așezând marile figuri ale culturii române sub egida simbolică a Partidului. Cazul lui Nicolae Iorga este, într-adevăr, elocvent: ca monarhist și gânditor situat la dreapta spectrului politic, "opus prin toate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au fost "declarațiile de război" ale forțelor novatoarea (sic!) ale națiunii române împotriva forțelor conservatoare, națiune care în timpul revoluției de la 1848 și-a afirmat hotărârea pentru unitate și independență națională" (p. 52). Deși nu mai degajă același patos naționalist și exaltare patriotică emise de manualele de istorie din ultima fază a național-comunismului, discursul conservatorist al vechii gărzi istoriografice păstrează retorica tradițională a unității chiar și în răspărul direcției oficiale stabilitate de autoritățile statale. În contrast, direcția reflexivă-europenistă cât și cea postmodernă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
descoperit apoi, în Revista „Vasile Adamachi” prezentarea detaliată a gândirii lui Mendel, am simțit cu adevărat ce înseamnă oprimarea științei de către politică. La Jena, la Vila Meduza, casa memorială a lui Ernst Haeckel, titanul evoluționismului, am avut momente de adevărată exaltare spirituală. Când a aflat ghida că suntem studenți români, a căutat să ne vorbească în mod special de cei trei elevi și doctori ai lui Ernst Haeckel: Grigore Antipa, Nicolae Leon și C.N. Ionescu. Nu numai că au fost doctoranzii
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
fără sincope, regrete și amărăciuni. Iubirea adevărată e o experiență a bucuriei împărtășite și ea iradiază, ca atare, în întregul spațiu din jurul său. Evident, nu am în vedere placiditatea bovină a unei nesimțiri în doi, nu cred în utopia unei exaltări de fiecare clipă, sau în conviețuirea paradiziacă, în care totul e roz, adorabil, ireproșabil. Vreau doar să spun că dacă o întâlnire de dragoste devine prea complicată, dacă emoția, farmecul și plăcerea se umplu, dintr-un motiv sau altul, de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
neprețuit care îi trec prin cap sau prin gură, insul cu pricina e, practic, de neoprit. Publicul asistă înmărmurit la un îndelung orgasm solitar, la o specie de nevindecabilă impudoare. Subiectul discursului devine neesențial, ca și bunăstarea ascultătorilor. Esențială este exaltarea de sine a celui care vorbește, sentimentul lui că are de spus lucruri decisive, că nici un preț nu e prea mare pentru cine vrea să se adape de la nețărmuritele sale competențe. Viciul de primă instanță al ipochimenului locvace este impolitețea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fi pe lista de opțiuni constante ale unui public selectiv, exigent, degustător. Dar așa cum există lectura-viciu, ai cărei împătimiți devorează tot, fără discernământ și fără reflexie, așa cum există erotismul vicios, care aspiră să consume toată populația feminină, într-o precipitată exaltare a cantității, există și telespectatori vicioși, care stau dinaintea micului (dar suveranului) ecran cu orele, de la buletinul de știri până la incontinențele nocturne ale famelicului Dan Diaconescu. Aceștia constituie, după mine, falsul public de televiziune, publicul vegetal, decerebrat, nevrotic. Dar e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
deghizarea tradițională. Moș Crăciun aparține cu siguranță aceleiași familii, împreună cu alți comparși trecuți acum în plan secundar : Baubau, Moșul cu Biciul etc. Este extrem de semnificativ că aceleași tendințe educaționale care proscriu astăzi apelul la aceste katchina punitive au condus la exaltarea personajului binevoitor al lui Moș Crăciun, în loc - cum ne-ar fi putut face să presupunem dezvoltarea spiritului pozitiv și raționalist - să-l înglobeze în aceeași con damnare. În această privință nu a existat nici o raționalizare a metodelor de educație, căci
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
revenirea ei universală”. Cu mai bine de un secol înainte, Comte prevedea astfel care ar putea fi consecințele viitoare, în Italia și Spania, ale exacerbării sentimentului național, așa cum se întîmplase în timpul vieții lui în Franța cu dictatura napoleoniană născută din exaltarea națio nalistă a Revoluției. în Italia, unitatea națională ar fi o aspirație retrogradă, chiar mai rea decît agregările artificiale al căror spectacol îl oferă această țară actualmente (în 1850, să nu uităm) : „Mai ales aceea al cărei nume multiplu indică
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de viață, ce se luptă îndârjit să înfrângă moartea, au o determinare, o forță și un avânt pe care niciodată, înainte de asta, viața n-a avut ocazia să le arate. Poate că abia acum îi înțeleg pe acești barbari: înțeleg exaltarea bucuriei și forța lor interioară, manifestate în preajma morții. Moartea este esențială, deoarece, cu adevărat, numai în timpul agoniei se atinge cota maximă a vitalității. Plouă Plouă fără întrerupere de câteva zile. Ascult zgomotul îndesat al ploii care mă liniștește. Spre deosebire de Roma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
devreme plină de imaginație. Copilul se întruchipează altceva, înfățișează ceva mai frumos, sau mai elevat, sau mai primejdios, decât este el în mod obișnuit. Este prinț, sau tată, sau zgripțuroaică, sau tigru. Copilul cunoaște cu acest prilej acel grad de exaltare care îl duce foarte aproape de convingerea- că-este-într-adevăr, fără ca ea să-l facă să piardă cu totul conștiința "realității obișnuite". La el, a prezenta ceva însemnă a întruchipa o aparență, a imagina, adică a înfățișa sau a exprima într-o imagine
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
în suflete le-au rămas pururi amintirea și recunoștința; niciunul nu l-a hulit și nu i-a dat sărutul trădării, semn al întipăririi adânci lăsate într-înșii. Ei sunt creatorii unei adevărate literaturi apologetice în jurul „profesorului”, cu caractere de exaltare și de idealizare 1 E. LovinescuCritice, II, București, Editura Minerva, 1982, p. 25 2 E. Lovinescu- Scrieri, vol. VIII, T. Maiorescu și posteritatea lui critică, ediție și postfață de Eugen Simion, București, Editura Minerva, 1980 7 sub forma unei simple
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
sfințenia muntelui și a apei, concentrându-și mișcarea inimii și a minții către o totală respiro methaphisica, căutând umbra chemării lor depline. În fine, acești credincioși ai Indiei - la care se adaugă creștinii, musulmanii, evreii, anemiștii, sikhii și jainiștii - prin exaltare și revelare, Își interiorizează verticalitatea ființei lor, pentru a ajunge la acea uniune extaziantă și liniștitoare a inimii 686 cu Absolutul divin, deplina lor compasiune fiind ilustrată de Maica Tereza. Așadar, din toată această fervoare a credinței și Înțelepciunii s-
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
studiul său dedicat aspectelor psihologice ale arhetipului feminin (Jung, 1968). Mărturisesc deschis că la început m-am apropiat cu multă prudență de afirmațiile sale, în încercarea de a face o paralelă între atributele feminine arhetipale (solicitudine, înțelegere, autoritate magică, înțelepciune, exaltare spirituală, spontaneitate) și unele aspecte ale pelerinajelor. Astfel, Sfânta Parascheva este percepută de către pelerini ca fiind „grabnic ajutătoare”; adresarea este directă, cu formule de genul „mama noastră a tuturor” sau „Mamă, a venit copilul tău să te vadă !” și altele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în această luptă sfântă, să cădem încă bărbătește, astfel cum au trăit părinții noștri; și ca dânșii să strigăm: mai bine să se prefacă într-un întins mormânt, numai să rămâie tot țeara românilor" (Bălcescu în Apărarea patriei...: 1977a, 91). Exaltarea romantică este aici la ea acasă; după 1970, Ceaușescu va folosi din ce în ce mai des același gen de discurs, recuperând mai ales ideea independenței naționale și cea a unui viitor optimist la care românii ar fi fost îndreptățiți datorită secolelor întregi în
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
s-a înflăcărat copilărește, nu s-a putut stăpâni" (Betea: 1997, 191). Putem ajunge deci la concluzia că direcțiile majore ale discursului au fost convenite în prealabil, dar Ceaușescu le-a mai adăugat o notă personală tradusă în forma unei exaltări romantice. România a urmărit cu interes schimările petrecute în interiorul sistemului cehoslovac. După ce a părăsit însă demonstrativ întâlnirea partidelor comuniste de la Budapesta, în care se dezbăteau liniile majore pe care le-ar fi urmat noua conferință a comunismului internațional datorită unui
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Să nu le dăm pretexte". Emil Bodnăraș, însoțitorul lui Ceaușescu în vizita din Iugoslavia, va contraargumenta: "Cel mai probabil e că va trebui să luptăm împreună". Tito va răspunde însă evaziv, sugerând conducerii române că se află pe cont propriu. Exaltarea romantică a lui Ceaușescu întâmpina luciditatea rece a lui Tito. De fapt, acesta a fost și sfatul dat de liderul iugoslav delegației române: prudență, moderație, "luarea de poziție pozitivă, ca țară socialistă și în ceea ce privește relațiile pe care le doriți cu
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1-11; vezi și SR/Romania: 6 November 1968, 16-17; Johnson: 1970, 1-20 sau Cătănuș: 2006, 227-237). În a doua jumătate a anului 1968, România și-a conștientizat deci limitele geopolitice, dar numai după avertismente clare din partea Moscovei și a Belgradului. Exaltarea romantică a politicii sale externe i-ar fi putut cauza mai multe neplăceri, dar o invazie militară coordonată de OTV nu se afla printre ele. Lecția cehoslovacă l-a impulsionat însă pe Ceaușescu să caute noi forme de control și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pentru a atinge liniștea prin dezvoltarea și controlul conștiinței, pentru reintegrarea în Grădinile Raiului, în comuniune cu Dumnezeu și atingerea conștiinței sinelui conform cu cerințele societății umane actuale. Starea de conștiență a fost popularizată în diverse moduri. Conștiința cosmică aduce o exaltare a sentimentului de unire cu întreaga creație, liniște și percepția eternității. În același timp o lumină strălucitoare năvălește lăuntric. Se atinge astfel un nivel înalt de creativitate care iluminează viața cotidiană și o înrâurește. Totuși chiar dacă viața noastră obișnuită este
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
întotdeauna simbolul vieții și nemuririi la greco-romani și în lumea creștină. Mai sunt amintite: haoma 91, care apare în Avesta, se cultiva lângă morminte, stele funerare, pietre de mormânt sau sarcofage și soma92 care apare în Vede ca participând la exaltarea rituală a posibilităților de imortalitate. Obiectele rituale necesare pentru această ceremonie includeau un altar cu blat din dală de piatră, un bazin pentru apă, un vas mic și unul mare, un pisălog pentru a strivi planta și o ceașcă în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fi ofranda care urcă spre lumile sacre sau celeste. Acestea erau puse în vase de bronz pe care le găsim în China de acum trei-patru mii de ani, a căror formă este inspirată de teme cosmologice. Aromele taoiste produc o exaltare mistică ce contribuie la buna dispoziție; ele puteau fi purtate în vase de aur în cadrul ofrandelor. Vase perforate, atârnate de lanțuri sunt folosite și în ritualurile sintoiste sau budiste. În Egiptul pre-elenistic și în Ierusalim tămâia se ardea în boluri
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sacre 395. În clipele de liniște ale unei anamneze, bolnavii încearcă să se apropie, temători de răzbunarea infinitului sau de rea-credința semenilor și povestesc cele trăite sau imaginate, halucinații spunem noi, în timpul ce precede o criză epileptică, de migrenă, de exaltare spirituală erotică, de inițiere sau în vis, cu ochii deschiși sau închiși. În timp ce păștea oile lui Jethra, socrul său, preotul din Madian, Moise a ajuns, traversând pustiul, până la muntele lui Dumnezeu, Horus. Acolo a văzut o pară de foc țâșnind
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înțelege. Mircea Eliade, parcurgând extazul apollinian catharctic și oracular, demonstrează că în Grecia antică aceste revelații "necesită inteligență și deschid calea meditației; în fond ele conduc la înțelepciune. Walter Otto observă că obținerea cunoștințelor oculte este întotdeauna însoțită de o exaltare a spiritului". Opus lui Apollon, Hermes este acela pe care Euripide îl numește "domnul celor care lucrează noaptea". El îl însoțește pe om încă de când se asimila cu Thab și cu Mercurius, personificându-se în gândire, în Logos. Indiferent de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de an, secol de secol, mileniu de mileniu, descinderea spiritului în materie, cei doi poli ai eternei substanțe rămâne doar jumătate din ciclul arcului reflex, cel care azi prin hermeneutica învierii întoarce materia în spirit. Podul curcubeu reprezintă fenomenul de exaltare a simțurilor în această lume în care facultățile spirituale adormite sunt îmboldite să descopere calea, transcendența de apropiere și purificare. Masoni, creștini, rosicrucieni, musulmani, acvarieni, evrei, buddhiști, se apropie cu toții de lumina Maeștrilor Înțelepciunii, toți înfrățiți în iubire, entuziaști în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de unde dizolvarea contrariilor nu duce la anihilare ci la transcendență. Toate acestea continuând absolutul definesc pe orizontală teza și antiteza anihilate în sinteză. Manifestarea spiritului se preface în simboluri și nume divine, nu atât prin natura ei cât prin limitarea exaltării, reducând meditația la minimum și topind actul mnemic în contemplare. Nu e mai puțin adevărat că atunci când facem un pas spre Dumnezeu, El face o sută înaintea noastră. Dacă am putea în mod alchimic să desprindem esența lumii de substanța
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]