1,580 matches
-
psihice anormale în care intră: sindromul maniacal, sindromul depresiv, instabilitatea psiho-afectivă la copii și tineri, sindromul anxios. Le vom prezenta pe rând în continuare. 1) Sindromul maniacal Sindromul maniacal este o entitate clinică specială și autonomă, un sindrom general de excitație psihomotorie cu o evoluție în general ciclică, adesea de natură constituțională și endogenă, uneori însă și secundar reactiv (A. Porot). Acesta se caracterizează printr-o dispoziție afectivă exaltată, de tip euforic, fugă de idei ce poate ajunge la o stare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări intelectuale (atenție flotantă, inconstanță, fugă de idei, asonanță, divagații), - tulburări de activitate (polipragmazie, agitație psihomotorie, logoree etc.), - tulburări fizice generale (insomnii, tulburări endocrine, tiroidiene sau ovariene, creșterea apetitului alimentar). În ceea ce privește formele clinice ale sindromului maniacal, acestea sunt următoarele: a) Excitația maniacală simplă sau „mania verbală” în care accelerarea ritmului gândirii și hiperactivitatea sunt de mică intensitate; b) Mania coleroasă, caracterizata prin reacții de mânie și irascibilitate crescută; c) Mania confuzivă sau incoerentă, înrudită cu sindromul amențial prin caracterele sale de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
confuzivă sau incoerentă, înrudită cu sindromul amențial prin caracterele sale de degradare profundă și incoerență în gândire și activitate; d) Mania supraacută sau „furoarea maniacală”, asociată cu abolirea stării de conștiință și stări onirice; e) Hipomania, este o stare de excitație maniacală mult atenuată, minoră. Sindromul maniacal poate fi întâlnit în faza maniacală a PMD, în psihozele afective ale bătrânilor, în PGP, în cursul tulburărilor psihice legate de maternitate, în hipertiroidism și hiperfoliculinism. 2) Sindromul depresiv Sindromul depresiv constă într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele două grupe: 1) Boli ale spiritului (Geisteskrankhetten), reprezentate prin: - slăbirea imaginației, - vivacitatea imaginației, - lipsa atenției, - reflecție obstinată și persistentă, - absența memoriei, - lipsa judecății, - prostia sau încetineala spiritului, - vivacitatea exagerată sau instabilitatea spiritului, - delirul. 2) Bolile sentimentului (Gemütskrankheiten), reprezentate prin: - excitație (orgoliu, mânie, fanatism, erotomanie), - depresiune (tristețe, dorință, disperare, sinucidere). O contribuție interesantă o aduce I. Kant în domeniul analizei bolilor psihice. El face acest studiu, fie ca o lucrare independentă (Eseu asupra bolilor capului, din 1764), fie le discută în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
datorită unor cauze care sunt concomitent și condiții de existență, noi și neobișnuite pentru individ. B. Pauleikhoff și H. Mester insistă asupra faptului că originea conceptului de reacție este situată în sfera psihologiei. Ea desemnează mișcarea unui mușchi consecutivă unei excitații. Ea este „răspunsul cu sens la o situație determinată”. Reacția este o funcție elementară, de bază a vieții sufletești. După Thomae, pe cât este de cert conceptul de reacție, când se referă la o situație specifică, pe atât de problematic devine
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de terenul psiho-biologic al subiectului. Precizăm că prin teren sau constituția somato-psihică, se înțeleg tendințele congenitale biologice, bine fixate de individ de-a lungul generațiiilor, de a răspunde cu o a atitudine, mai mult sau mai puțin stereotipă, la anumite excitații sau constelații de factori etiologici, precum si dispoziția de a schimba modelul de atitudine corespunzătoare ulterioară, în interiorul unor limite bine precizate. Acest punct de vedere este acceptat și de către B, Peuleikhoff și K. Mester. Pentru nevroze au semnificație patogenă „situațiile de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
somatice, iluzii sau halucinații, stări de derealizare și depersonalizare, călătorii imaginare în timp și spațiu etc. b) Droguri psihostimulante, care antrenează o diminuare a stării de oboseală, o senzație de creștere a energiei personale și a activității, o stare de excitație euforică. c) Droguri ce reduc starea de tensiune psihică, de suferință, de durere, înlocuindu-le cu o stare de beatitudine, euforică de diferite grade, de uitare și somn. Din cele de mai sus se poate desprinde marele polimorfism psihopatologic pe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se instalează în primele zile care urmează nașterii. Ele au un debut brusc cu anxietate extremă, insomnie și stare de agitație cu hipertermie. Din punct de vedere clinic pot reproduce un tablou clinic în care recunoaștem elementele unei stări de excitație maniacală, combinată cu o confuzie halucinatorie care impresionează prin dramatismul său. Aceste tulburări pot evolua către un delir acut sau chiar către o encefalită psihotică acută cu un prognostic clinic rezervat. Alteori se poate instala o manie acută cu fugă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tipul depresiilor, putând lua aspecte clinice de un mare polimorfism și de un tip de evoluție variată. Stările maniacale Stările maniacale sunt tulburări afective complexe, realizând o entitate clinico-psihiatrică specifică și autonomă de tipul unei psihoze, caracterizată printr-o excitație psiho-motorie simplă care poate atinge grade de manifestare violentă și dezordonată, cu o evoluție ciclică de natură endogenă. Din punct de vedere psihopatologic, stările maniacele sunt caracterizate prin următoarele tipuri de tulburări: I) Tulburări psihice caracterizate printr-o exaltare generală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
manifestări: insomnii, stare digestivă saburală, scăderea sau creșterea apetitului alimentar, scăderea în greutate, tulburări endocrine (hipertiroidie, tulburări ovariene, dismenoree etc.). Formele clinice ale stărilor maniacale pot fi sistematizate în următoarele grupe nosologice: 1) Mania acută, caracterizată printr-o stare de excitație psihomotorie generală cu debut brusc și de scurtă evoluție clinică. Ea se poate repeta la intervale periodice simplu sau alternând cu crize depresiv-melancoliforme. În cadrul maniei acute distingem două forme clinice: a) Mania acută tipică este o psihoză caracterizată printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihomotorie generală cu debut brusc și de scurtă evoluție clinică. Ea se poate repeta la intervale periodice simplu sau alternând cu crize depresiv-melancoliforme. În cadrul maniei acute distingem două forme clinice: a) Mania acută tipică este o psihoză caracterizată printr-o excitație psihomotorie accentuată și dezordonată interesând sfera psihică, dar la care sunt asociate și tulburări somatice. b) Mania subacută este o stare de excitație maniacală moderată ca intensitate, o „hipomanie”. Gradul de intensitate al tulburărilor de excitație psiho-motorie este mai direct
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În cadrul maniei acute distingem două forme clinice: a) Mania acută tipică este o psihoză caracterizată printr-o excitație psihomotorie accentuată și dezordonată interesând sfera psihică, dar la care sunt asociate și tulburări somatice. b) Mania subacută este o stare de excitație maniacală moderată ca intensitate, o „hipomanie”. Gradul de intensitate al tulburărilor de excitație psiho-motorie este mai direct, fără a avea însă un caracter dezordonat limitându-se la o simplă stare de euforie cu exaltarea imaginației, hipermnezie și logoree, o vervă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihoză caracterizată printr-o excitație psihomotorie accentuată și dezordonată interesând sfera psihică, dar la care sunt asociate și tulburări somatice. b) Mania subacută este o stare de excitație maniacală moderată ca intensitate, o „hipomanie”. Gradul de intensitate al tulburărilor de excitație psiho-motorie este mai direct, fără a avea însă un caracter dezordonat limitându-se la o simplă stare de euforie cu exaltarea imaginației, hipermnezie și logoree, o vervă generală, adesea cu caracter contagios. 2) Mania cronică este tulburarea afectivă care succede
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și logoree, o vervă generală, adesea cu caracter contagios. 2) Mania cronică este tulburarea afectivă care succede maniei acute, evoluând de regulă sub forma unei tulburări clinice continue. Din punct de vedere psihopatologic se caracterizează printr-o stare continuă de excitație psihomotorie dezordonată, logoree, neliniște și instabilitate, polipragmazie. Ea poate îmbrăca două tipuri de tablouri clinico-psihiatrice: a) Mania cronică simplă, caracterizată prin excitație psihomotorie dezordonată, logoree, asociații ideative superficiale, asonanță, putând ajunge la o stare de incoerență și acte de violență
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sub forma unei tulburări clinice continue. Din punct de vedere psihopatologic se caracterizează printr-o stare continuă de excitație psihomotorie dezordonată, logoree, neliniște și instabilitate, polipragmazie. Ea poate îmbrăca două tipuri de tablouri clinico-psihiatrice: a) Mania cronică simplă, caracterizată prin excitație psihomotorie dezordonată, logoree, asociații ideative superficiale, asonanță, putând ajunge la o stare de incoerență și acte de violență. b) Mania cronică delirantă, care asociază la tabloul clinic al precedentei idei delirante, de regulă difuze, nesistematizate, dar, în unele cazuri, și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un instrument de orientare. O interesantă clasificare este cea propusă de DSM-II-R care reține cinci forme clinice de schizofrenie, așa cum se poate vedea mai jos: 1) Tipul catatonic în care predomină tulburările psihomotorii din seria sindromului catatonic (stupoarea, negativismul, rigiditatea, excitația, atitudinea catatonică). 2) Tipul dezorganizat este forma clinică în care se notează următoarele tulburări: incoerența, relaxarea marcată a asociațiilor, comportamentul evident dezorganizat, afectul plat sau flagrant inadecvat. 3) Tipul paranoia se caracterizează prin prezența halucinațiilor auditive și a ideilor delirante
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ciclofrenia Personalitate normală Psihozele de involuție (depresia, melancolia) Crizele de adolescență (bufeele delirante) Psihozele simptomatice (toxice și infecțioase) Reacții ipohondriace Reacții nevrotice și isterice Psihozele organice cerebrale Reacții depresive Afecțiuni organice Factori psihogeni Polul exogen 2) Tulburările de paralizie ale excitației, în care domină din punct de vedere psihopatologic, tulburările de gândire, fie de tip maniacal-disociat, fie de tip inhibat. 3) Psihozele de motilitate hiperkinetice și akinetice, în care predomină tulburările de tip motor, fie de agitație, fie de tip catatonic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1) Pasionalii egoiști Din punct de vedere clinico-psihiatric, această categorie de indivizi realizează tabloul „psihozei revendicative” de tipul „persecutat - persecutor”, procesivii, cverulenții etc. Psihopatologia persoanei revendicativului este caracterizată prin următoarele trăsături: hipertrofia Eului, sentimentul imperativ al luptei împotriva nedreptăților îndurate, excitația hipomaniacală, manifestată sub forma unei stări afective de ardoare și euforie. Ca varietăți clinice se citează următoarele: delirul de posesiune, sinistroza consecutivă unor procese pentru accidente de muncă sau invalidități de război, ipohondriacii revendicatori, cenestopați, erotomanii, geloșii pasionali. 2) Idealiștii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
malformații. Se pune problema dacă psihozele debililor pot fi puse în relație cu starea de fapt a debilității mintale și modul în care trebuie considerată aceasta. Sunt semnalate, deosebit de frecvent, ca forme de manifestare ale psihozelor debililor, stările episodice de excitație. Psihozele ciclice sunt rar semnalate la debilii mintali, în schimb sunt semnalate psihoze de tip schizofrenic cunoscute sub denumirea de „schizofrenie grefată” (pe fondul psihic al debilității mintale). În aceste cazuri, debilitatea mintală acționează în sens patoplastic, ea dând o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
generalizate, urmată de o stare de comă postaccesuală de scurtă durată și amnezie post accesuală. Erotomanie: impresia delirantă de a fi iubit de o anumită persoană. Euforie: stare afectivă caracterizată prin dispoziție veselă, exuberantă, optimism cu caracter exagerat și nemotivată. Excitație: tulburare caracterizată printr-o hiperactivitate a funcțiilor psihice (emoții, idei, reacții, conduite motorii, verbale) de diferite intensități și durată. Stare de exaltare psihică pasageră sau durabilă. Exhibiționism: perversiune sexuală constând în expunerea în public a organelor genitale. Exogenie: concepție conform
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și a forței afective. Comportament hiperdinamic. Hipnagogice: manifestări care se produc în câmpul conștiinței, în momentul adormirii. Hipnapompice: manifestări care se produc în câmpul conștiinței, în momentul trezirii. Hipoestezia: diminuarea sensibilității generale, în special a celei tactile. Hipomanie: stare de excitație psihomotorie atenuată, dispoziție expansivă, exuberanță în comportament, activitate dispersată, amintind de formele minore de excitație maniacală. Hipostenia: scăderea marcată a stării de tensiune psihică. Opusul hipersteniei. Homosexualitate: perversiune sexuală caracterizată prin atracția pentru persoanele de același sex. Forma masculină este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
momentul adormirii. Hipnapompice: manifestări care se produc în câmpul conștiinței, în momentul trezirii. Hipoestezia: diminuarea sensibilității generale, în special a celei tactile. Hipomanie: stare de excitație psihomotorie atenuată, dispoziție expansivă, exuberanță în comportament, activitate dispersată, amintind de formele minore de excitație maniacală. Hipostenia: scăderea marcată a stării de tensiune psihică. Opusul hipersteniei. Homosexualitate: perversiune sexuală caracterizată prin atracția pentru persoanele de același sex. Forma masculină este pederastia, iar forma feminină este lesbianismul. Iatrogenie: afecțiune indusă sugestiv sau prin imitație în urma contactelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lup. Lipemanie: termen ieșit din uz, desemnând, în trecut, melancolia sau delirurile melancolice. Logoclonie: repetarea spasmodică a unei silabe în mijlocul sau la sfârșitul cuvântului. Logoree: arta de a vorbi fără să spui nimic, flux verbal adesea incoerent și dezordonat, specific excitației maniacale. Manie: tulburare psihică autonomă caracterizată printr-o stare de excitație psihomotorie, dispoziție euforică, fugă de idei, logoree, dezinhibiție moriatică putând ajunge la forme de agitație coleroasă cu manifestări violente antisociale. Manierism: formă de expresie și conduită patologică (mimică, limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
delirurile melancolice. Logoclonie: repetarea spasmodică a unei silabe în mijlocul sau la sfârșitul cuvântului. Logoree: arta de a vorbi fără să spui nimic, flux verbal adesea incoerent și dezordonat, specific excitației maniacale. Manie: tulburare psihică autonomă caracterizată printr-o stare de excitație psihomotorie, dispoziție euforică, fugă de idei, logoree, dezinhibiție moriatică putând ajunge la forme de agitație coleroasă cu manifestări violente antisociale. Manierism: formă de expresie și conduită patologică (mimică, limbaj, ținută, comportament, gesturi) cu caracter afectat, lipsită de simplitate și naturalețe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mintală Constituție Contagiune psihică Coprolalie Criză Culpabilitate Degenerescență Déja vu Delir Demență Demență precoce Demonopatie Dependență Depersonalizare Depresie Derealizare Deteriorare psihică Dezechilibrul psihic Dezorientare Dipsomanie Discordanță Disimularea Dismorfofobie Disociația Dispoziție Dromomania Ecolalie Ecomimie Ecopraxie Encoprezis Endogenie Enurezis Epilepsie Erotomanie Euforie Excitație Exhibiționism Exogenie Extaz Fabulație Fetișism Fobie Frigiditate Frustrare Fuga Fuga de idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie Hiperestezie Hiperstenia Hipnagogice Hipnapompice Hipoestezia Hipomanie Hipostenia Homosexualitate Iatrogenie Idee fixă Identitate Iluzie Imaginea de sine Imaturitate Impulsiune Incest Incoerență Indiferență Inhibiție Insatabilitate psihomotorie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]