2,253 matches
-
serie de texte originale, care vor deveni și primele capodopere ale fantasticului românesc, căci în 1872, Mihai Eminescu redacta nuvela Sărmanul Dionis. Au fost voci care au contestat vocația literaturii române pentru fantastic, un exemplu este constituit de Adrian Marino, exeget care ajunge la concluzia că nu am avea o forma mentis propice fantasticului, ceea ce a reprezentat un bun punct de plecare polemic, iar în 1981, prefațând O antologie a fantasticului românesc, Nicolae Ciobanu își pune problema specificității acestuia. În concluzie
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fantastică se preface dintr-un simplu instrument într-un factor literar și acest lucru a avut loc în secolul al XVIII-lea și aceasta nu întâmplător, pentru că acesta este secolul gândirii raționaliste, căci umanitatea a învățat să creadă în știință. Exegetul Eugen Simion afirma faptul că ,,fantasticul este o categorie a realului, locul lui este în inima lumii fenomenale. El ne așteaptă la colțul străzii, zona lui privilegiată este firescul, logicul, naturalul’’, dar oricât de realiste ar fi, personajele, când devin
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de aventuri marine pentru tineret, romanul Moby Dick a fost redescoperit de public, recunoscându-i-se calitățile literare care i-au asigurat o popularitate crescândă ca una din creațiile cele mai importante ale literaturii universale și care au făcut pe exegeți să remarce că Melville este unul din cei mai fini stiliști ai limbajului din literatura americană, alături de William Faulkner, Henry James și Thomas Pynchon. Importanța operei este dată de simbolurile și reprezentările fantastice, oferite de către mare și balena albă Moby
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Ianulea Întreaga analiză critică menită a elucida ,,cazul’’ operei Kir Ianulea, cu scopul de a stabili modul în care este pusă în practică tehnica ,,uitării’’ în model, se datorează în special lui Perpessicius (Note despre arta prozei la Caragiale). Minuțiosul exeget ne convinge pe deplin că, în comparație atât cu Belfegor-ul lui Machiavelli, transcris de Bandello, cât și cu varianta versificată a lui La Fontaine, Belphégor, prozatorul român a dat naștere la o narațiune, artistic, absolut originală, înscrisă între coordonatele unui
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în Noul Testament când au fost botezate „case” întregi, reiese cu foarte mare claritate că Botezul era administrat și copiilor<footnote Kurt Aland, Taufe und Kindertaufe, 40 Sätzezur Aussage des N. T. und dem historischen Belund, Gütersloh, 1971 și mulți alți exegeți moderni; cf. Martenson, Baptême et vie chrétienne, Les Éditions du Cerf, Paris, 1982, p. 214 la Ioan Saucă, op. cit., p. 298. footnote>. Ca argument pentru practica pedobaptismului, ne putem referi deci la botezarea unor familii întregi de convertiți (Fap. 16
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
îndeplinesc cele două condiții cerute. Noul Testament, tradiția Bisericii din primele veacuri și arheologia ne dovedesc acest lucru cu prisosință<footnote Kurt Aland, Taufe und Kindertaufe, 40 Sätzezur Aussage des N. T. und dem historischen Belund, Gütersloh, 1971 și mulți alți exegeți moderni; cf. Martenson, Baptême et vie chrétienne, Les Éditions du Cerf, Paris, 1982, p. 214; a se vedea pe larg la Ioan Saucă, op. cit., p. 298. footnote>. Istoria Bisericii creștine ne arată că de la Pogorârea Duhului Sfânt asupra Sfinților Apostoli
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
nu exista tocmai pentru că pierdusem îmbrățișarea oricărui contur. Aș fi vrut eu să fiu scriitor, adică "autor de literatură" ― ceea ce însemna că Dumnezeu mi-ar fi dat la naștere un dar deosebit: suprema libertate în spațiul cuvântului ―, dar nu eram. "Exeget" nu mai eram, pentru că nu mai scriam studii publicabile în reviste de specialitate. "Filozof" nu mai eram, pentru că pierdusem apetitul pentru "desfășurarea unui gînd". În același timp ideea că n-aș mai scrie mă ucidea. Iar a scrie însemna a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Charmides în locul trupului său, Socrate sugerează înlocuirea unui exercițiu infinit cu o propedeutică la o îndeletnicire divină. Ce sens are acest exercițiu? De ce apare Socrate aici ca dezbrăcător de suflete? Răspunsul e foarte simplu și e de mirare că exegeții lui Platon nu au făcut conexiunea. Dacă moartea este despărțirea sufletului de trup și ea redă sufletului puritatea care îi permite să reintre în contact cu puritatea Ideilor și să acceadă la cunoașterea absolută, atunci filozoful, ca un impacient de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acestea având o importanță aparte, este vorba despre călătoria la Ravenna, la curtea lui Ostasio da Polenta, între 1345 și 1346, unde a încercat să adune cât mai multe informații despre ultimii ani din viața lui Dante. Boccaccio este primul exeget al operei autorului Divinei Comedii, scriind chiar un tratat despre viața lui Dante 13, iar spre finalul vieții ținând conferințe în care făcea, pentru publicul larg, o hermeneutică a capodoperei marelui său maestru. Chaucer a fost ambasador în Franța și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
noțiunea de autoritate, orice interpretare constituia o experiență. Textul cel mai autoritar era, fără îndoială, Sfânta Scriptură, deoarece autor fusese însuși Dumnezeu. Experiența exemplară o oferea viața lui Hristos, cel care era privit drept interpretul decisiv, hotărâtor al textelor sfinte, „exegetul paradigmatic” prin definiție. În acest Verbum Dei întâlnim joncțiunea între experiență și autoritate. În afară de aceste modele, identificăm și alte exemple de autoritate și experiență: adevărul, tot ceea ce poate fi cunoscut, universaliile sunt autorități, pe când limba, semnificația, rațiunea, particularul reprezintă experiențe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o caracterizează în această pledoarie în favoarea eliberării femeii este fragmentarismul, deoarece dizlocă textele scripturistice sau patristice. Această metodă de interpretare a preluat-o totuși din tradiția oficială: „Citând aceste texte în scop propriu, târgoveața nu face decât ceea ce întreprindeau și exegeții biblici în lucrările lor, pulverizându-le și fragmentându-le, tocmai pentru a impune sensurile dorite de ei.”310 Se resimte permanent în glasul ei revolta împotriva autorității încetățenite în epocă. 311 Discursul târgoveței se înscrie în maniera epocii de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
exemple concrete: Dumnezeu s-a întrupat dintr-o femeie, unei femei, Maria Magdalena, i s-a arătat Mântuitorul, pentru prima dată, după învierea sa din morți. Dacă în figura târgoveței din Bath, Chaucer parodiase femeia privind-o ca pe un „exeget carnal”, în cazul Prudenței ne înfățișează un personaj feminin care este capabil să citească alegoric faptele pentru a-și îndrepta un soț care interpretează prea literal cele întâmplate.772 În al treilea rând, proclamă Melibeus, a urma sfatul Prudenției însemna
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de un profund interes pentru faptul religios. Daimonii și oracoleletc "Daimonii și oracolele" Intervenția lui Cleombrotos, care Încearcă să explice dispariția oracolelor prin moartea sau trecerea daimonilor, agenți ai divinației, Într-o altă lume, a iscat multe controverse În rândul exegeților lui Plutarh. După o scurtă prezentare a noțiunii de daimon și a rolului ei În religia și În filosofia greacă, vom Încerca să analizăm pas cu pas discursul lui Cleombrotos, comparându-l și cu alte texte din Moralia. Aceste lecturi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nu constituie subiectul nici al unui dialog, nici al altuia, ci oferă soluții posibile pentru problemele discutate: o interpretare „plauzibilă” a mitului osirian (Însă nici ultima, nici cea mai apropiată de adevăr) și o explicație a fenomenului dispariției oracolelor. Poziția exegeților moderni față de teoriile „daimonologice” din opera lui Plutarh tc " Poziția exegeților moderni față de teoriile „daimonologice” din opera lui Plutarh " Studiile despre demonologia (sau, mai curând, daimonologia) lui Plutarh sunt deosebit de numeroase și se Împart, În general, Între tendința de a
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
oferă soluții posibile pentru problemele discutate: o interpretare „plauzibilă” a mitului osirian (Însă nici ultima, nici cea mai apropiată de adevăr) și o explicație a fenomenului dispariției oracolelor. Poziția exegeților moderni față de teoriile „daimonologice” din opera lui Plutarh tc " Poziția exegeților moderni față de teoriile „daimonologice” din opera lui Plutarh " Studiile despre demonologia (sau, mai curând, daimonologia) lui Plutarh sunt deosebit de numeroase și se Împart, În general, Între tendința de a i se atribui credințe reale În acest gen de teorii foarte
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Îndeletnicește cu studiul istoriei „În ideea că aceasta oferă subiecte filosofiei a cărei Încununare, după propria lui expresie, e teologia” (410 b). Există mai multe elemente care ne Îndeamnă să credem că felul În care Cleombrotos este „taxat” de către unii exegeți ai lui Plutarh (În special F.E. Brenk, citat mai sus) este Întru câtva nedrept. Cleombrotos e, Într-adevăr, contrazis În afirmațiile sale de către interlocutori, dar nu cu privire la discursul său despre daimoni, ci În legătură cu povestea sa despre lampa din sanctuarul lui
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
la teoria celor două tipuri de cauze, având grijă totodată ca de data aceasta să găsească o confirmare a teoriilor sale În chiarpracticile delfice (și anume aspersiunile menționate de Ammonios) sau În evenimente recente petrecute În preajma sanctuarului (moartea unei Pythii). Exegeții lui Plutarh au socotit adesea această parte a discursului lui Lamprias drept un compromis, o Încercare destul de stângace de a găsi o soluție la problemele ridicate (este cazul lui R. Flacelière)sau, chiar dacă au acordat o oarecare valoare discursului În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
acestea având o importanță aparte, este vorba despre călătoria la Ravenna, la curtea lui Ostasio da Polenta, între 1345 și 1346, unde a încercat să adune cât mai multe informații despre ultimii ani din viața lui Dante. Boccaccio este primul exeget al operei autorului Divinei Comedii, scriind chiar un tratat despre viața lui Dante 13, iar spre finalul vieții ținând conferințe în care făcea, pentru publicul larg, o hermeneutică a capodoperei marelui său maestru. Chaucer a fost ambasador în Franța și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
noțiunea de autoritate, orice interpretare constituia o experiență. Textul cel mai autoritar era, fără îndoială, Sfânta Scriptură, deoarece autor fusese însuși Dumnezeu. Experiența exemplară o oferea viața lui Hristos, cel care era privit drept interpretul decisiv, hotărâtor al textelor sfinte, „exegetul paradigmatic” prin definiție. În acest Verbum Dei întâlnim joncțiunea între experiență și autoritate. În afară de aceste modele, identificăm și alte exemple de autoritate și experiență: adevărul, tot ceea ce poate fi cunoscut, universaliile sunt autorități, pe când limba, semnificația, rațiunea, particularul reprezintă experiențe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o caracterizează în această pledoarie în favoarea eliberării femeii este fragmentarismul, deoarece dizlocă textele scripturistice sau patristice. Această metodă de interpretare a preluat-o totuși din tradiția oficială: „Citând aceste texte în scop propriu, târgoveața nu face decât ceea ce întreprindeau și exegeții biblici în lucrările lor, pulverizându-le și fragmentându-le, tocmai pentru a impune sensurile dorite de ei.”310 Se resimte permanent în glasul ei revolta împotriva autorității încetățenite în epocă. 311 Discursul târgoveței se înscrie în maniera epocii de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
exemple concrete: Dumnezeu s-a întrupat dintr-o femeie, unei femei, Maria Magdalena, i s-a arătat Mântuitorul, pentru prima dată, după învierea sa din morți. Dacă în figura târgoveței din Bath, Chaucer parodiase femeia privind-o ca pe un „exeget carnal”, în cazul Prudenței ne înfățișează un personaj feminin care este capabil să citească alegoric faptele pentru a-și îndrepta un soț care interpretează prea literal cele întâmplate.772 În al treilea rând, proclamă Melibeus, a urma sfatul Prudenției însemna
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vechi nestemate scoase din tolba “Vieții Literare” în actualitate, ca și articolele semnate de Tase Dănăilă despre “Dumitru Pricop - un poet cu sufletul mai mare decât trupul său - de Nicolae Chiscop, cu Remember - “Natalia Negru”, Petru Blaj despre Ionel Necula, exegetul cioranian, sunt de larg interes pentru oricine. Faptul că redacția oferă prin ceea ce realizează Gheorghe Frătiță cu “Câteva considerații biografice” dintr-un serial, care de care mai interesant, marcând “Anul Hortensiei Papadat - Bengescu” ca și Diana Mănăilă-Galați prin relatările dela
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
energiilor subconștiente ale autorului. Așa după cum corpul se „mulează” pe Îndatoririle cotidiene ale mărturisirii (ori doar ale consemnării seci a programului cotidian), la fel acesta va imprima propria structură jurnalului ca formă literară În curs de constituire. Pentru Eric Marty, exeget scrupulos al lui Gide și student preferat al lui Barthes, Intimul este „dezvăluirea corpului În interiorul timpului”28 și organizarea ritmică a confesiunii. Așa cum o demonstrează el pentru vastul jurnal gidian, intimul induce o anumită structură muzicală textului jurnalier, care, conștient
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
comic minor, meritând o dezbatere amănunțită cu precădere în ceea ce privește etimologia sa și o prezentare detaliată a practicilor orale, discursive și prin urmare apropiate de retorică a căror haină a îmbrăcat-o de multe ori. Cel puțin asupra acestui detaliu toți exegeții de azi și de ieri par să fi ajuns la un consens: spiritul parodic atribuia, odinioară, un rol aparte rostirii parodia antică se naște o dată cu actul spunerii, al exagerării prin și de dragul limbajului. Destinul primilor parodiști este legat de anumite
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tematici, precum epopeea sau romanul pastoral). Oricum, nici mediile erudite în care își făceau simțită prezența primii teoreticieni nu erau străine de discursul parodic. Cât privește etimologia termenului, se impune să remarcăm ca pe un minus graba fie a unor exegeți, fie a unor instituții lexicografice de tipul dicționarelor de terminologie literară de a aplica ad litteram unele premise ale demersului lor întregului corpus de texte literare pe care le consideră parodice și pe care le vor fi analizat ca atare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]