130,470 matches
-
nu se pot „justifica”. Orice credință juridică, fie că ar fi Întemeiată pe ordinea de drept pozitivă, fie că s-ar produce În noi ca o convingere independentă, nu ar fi decât efectul conștient al presiunii pe care societatea o exercită, prin tendințele și interesele ei, asupra fenomenologiei sufletului nostru; ea nu s-ar putea, prin urmare, Întemeia logic din punctul de vedere specific al eticii - și orice afirmare etică n-ar reprezenta decât o simplă „prejudecată”. Conștiința etică, explicabilă prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obligații nu e așadar tot una cu a vedea procesul cauzal al actelor care au produs obligațiile, observa Întemeiat Mircea Djuvara. S-ar putea spune că Într-o oarecare măsură judecătorul se supune legii din cauza presiunii organizării sociale care se exercită asupra lui și care-l silește s-o respecte. Oricum Însă, judecătorul lucrează cu ideea de obligație, trebuind să reținem: el nu dă explicații naturale cauzale, ci raționamentul său e de cu totul altă natură. Aceasta se vădeșe și prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
printre elementele de fapt pe care le constatăm pe cale cauzală. Ea reprezintă, cum zicea Savigny, un alt strat de cunoaștere. Spre a fi Însă o pură prejudecată, ar trebui să fie numai produsul intereselor și influențelor de fapt care se exercită asupra cugetului nostru, și am văzut că aceasta e imposibil. Se poate Întâmpla ca ea să fie formată În mediul social și să se impună nouă prin sugestii sau În alt fel. Dar În acest caz, ea ar trebui totuși
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În acest caz, ea ar trebui totuși să se formeze la un moment dat În cugetul cuiva, În cel al altora, și Întrebarea tot fără răspuns rămâne: cum s-a putut astfel forma din simple constatări. Sugestia externă care se exercită asupra noastră e, de altfel, un simplu fapt, explicabil și el pe cale cauzală: Îndată ce suntem Însă conștienți de această presiune, se naște În noi Întrebarea nouă dacă acea sugestie are o valoare etică, Întrebarea este esențial deosebită de constatarea cum
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
corespunde facultatea unui alt subiect de a pretinde Îndeplinirea obligației. Dacă unul violează, adică nesocotește această obligație, celălalt are posibilitatea de a respinge violarea. Desigur, este vorba de o posibilitate juridică. În fapt, reacția va putea chiar să nu se exercite. Filosoful italian mai face precizarea: Evident, „constrângerea e o sancțiune proprie Dreptului”. Morala are alte sancțiuni: astfel, sentimentul de satisfacție, sau de remușcare ce urmează Îndeplinirii sau nesocotirii datoriei morale. Apoi, mai este sancțiunea opiniei publice, care În fond, nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În acest sens se remarcă partea de adevăr a teoriilor individualiste care reclamă limitarea intervenției Statului. Dar, subliniază del Vecchio, aceasta nu Înseamnă nicidecum, vreo abdicare de la Stat și nici vreo diminuare a puterii sale, căci aceasta se manifestă, se exercită, dar nu pentru a oprima, „ci pentru a recunoaște și garanta drepturile fundamentale ale persoanei, al cărei drept primar este libertatea conștiinței”. Numai În astfel de condiții, Statul poate, și trebuie să-și Îndrepte acțiunea către Scopul suprem care este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
emigrare; Dreptul la admitere la funcții publice fără excludere și fără privilegii, după singurul criteriu al meritului personal. Datoriile corespunzătoare acestor drepturi, arată cu claritate că din afirmarea lor Însăși „decurge necesitatea unui respect reciproc (Ă) ele nu pot fi exercitate decât În conformitate cu Însăși rațiunea lor (În latinește: quatenus juris ratio patitur). Astfel, de exemplu, prohibiția actelor de emulație, adică a acelor acte care - În dreptul de proprietate - „nu au alt scop decât pe acela de a vătăma pe alții sau de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
stabilită prin lege - de a lua parte la apărarea patriei, ș.a.m.d. c) Acțiunea concretă a Statului Juristul italian de renume european Giorgio del Vecchio Își continuă investigația, de pregnanță filosofică, apreciind că: Statului Îi incumbă funcția de a exercita o acțiune constantă de protecție, de propulsare și coordonare În Întregul domeniu al activității umane. Această activitate nu are loc doar pe planul declarațiilor abstracte, pur teoretice sau pe planul interdicțiilor, ci se concretizează În măsuri pozitive de caracter organic
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și matur, că: „Națiunea și Statul nu trebuie să constituie ceva Închis, congelat. În ceea ce privește, mai ales, operele gândirii, comunicațiile internaționale sunt mai mult decât utile, sunt necesare. Pentru a favoriza Încă, sub acest aspect, progresele culturii, Statul trebuie, deci, să exercite o dublă acțiune: să Înlăture barierele și să dea impulsul necesar pentru ca toate operele și ideile de valoare care s-au manifestat pe teritoriul său să fie răspândite dincolo de frontierele sale, În interesul general al culturii și al unor anumiți
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
uman - Statul s ar sustrage de la sarcina și misiunea sa. Desigur, sfera autonomiei rezervată familiei, ca și aceea recunoscută individului și altor entități, nu scutește Statul de datoria de vigilență, de coordonare și de integrare, care Îi aparține: de a exercita peste tot unde se Întinde puterea sa legitimă. Chiar și față de copiii născuți În afara căsătoriei. Autoritatea publică, prin organele de protecție a copilăriei, plasează (sau ar trebui - sollen - s-o facă!) la loc sigur, până la posibilitatea „de a-l pune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o deviație, sau să fie În opoziție cu el. De aici, complicații frecvente În viața Statelor, și chiar „crize aproape permanente”. Filosoful italian relevă dificultăți importante (teoretice și practice) pe care le ridică asociațiile sindicale sau corporative, compuse din persoane exercitând aceeași profesiune, artă sau meserie, În scopul de a proteja, prin reguli proprii, interesele grupului lor. Există câteva exigențe raționale, cum ar fi: − Adeziunea la asociațiile sindicale trebuie să fie liberă; nimeni nu poate fi constrâns să participe la ea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau meserie, În scopul de a proteja, prin reguli proprii, interesele grupului lor. Există câteva exigențe raționale, cum ar fi: − Adeziunea la asociațiile sindicale trebuie să fie liberă; nimeni nu poate fi constrâns să participe la ea; fiecare putând să exercite liber o profesiune, o artă sau o meserie, fără o adeziune de acest gen; − mai multe asociații sindicale de o aceeași specie sau categorie pot să se constituie legitim pe picior de egalitate; − viața și activitatea asociațiilor sindicale, toate fiind
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
societăți funcționând la lumina zilei”. Gânditorul jurist relevă faptul istoric, că atât În secolul al XIX-lea cât și În secolul al XX-lea, organizații profesionale, În mod deosebit cele ale muncitorilor, sub diverse denumiri și sub diverse forme, „au exercitat o influență puternică asupra vieții sociale și politice aproape În toate țările. Acțiunea lor, chiar și atunci când era de caracter normativ, a fost admisă și adesea coroborată de organele de Stat; dar adesea ea se execită În opoziție directă și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un drept”. Ceea ce nu e totuna cu a spune că există, deja, un Stat În realitatea lui deplină. Atitudinea juridică originară, care este proprie indivizilor și grupelor inferioare - susține del Vecchio - nu se oprește aici. Dimpotrivă, ea continuă să se exercite cu „o perenitate de flux, care revine Statului de a o canaliza, dacă nu vrea să fie subminată (Ă). Productivitatea juridică spontană În afara Statului poate deveni un element fiziologic sau patologic, binefăcător sau răufăcător pentru Stat, după felul În care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pe lângă viața individului om, miriade de alte vieți de ființe inferioare sau micro organisme care pot, adesea, să coexiste, fără pericole, cu viața organismului principal, și, uneori, să Îndeplinească funcțiuni care Îi sunt utile. Dar ele pot, de asemenea, să exercite o acțiune perturbantă, asupra organismului principal, infectându-l În ansamblul său, fie să determine, prin funcțiuni neoplastice, o oprire a funcțiunilor sale vitale. Viziunea organicistă a lui Giorgio del Vecchio este, aici, evidentă. Folosind metafora, filosoful era sigur, când afirma
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
reciproce dintre ele, care aveau efect obligatoriu, fiind, materialmente, În opoziție cu dispozițiile analoage ale organelor de stat. „Caracterul antistatal sau ilegal, declarat dechis, a unora dintre aceste sisteme, nu le Împiedicau să formuleze reguli proprii și să le aplice, exercitând astfel efectiv, funcțiuni În formă juridică (Înțelegând funcțiuni juridice prin tribunale speciale)”. În viziunea sa filosofică, de fină contemporaneitate, Giorgio del Vecchio viza problematizarea „științei legislației sau a deontologiei politice” și, totodată a „artei de a guverna”. În termeni mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Stat sunt uniți, legați de o serie de drepturi și datorii reciproce, determinate de o putere supremă unitară, care e tocmai subiectul ordinii juridice”. Dacă Dreptul implică Întotdeauna un comandament, se pune Întrebarea: cine e cel care comandă? Și cine exercită coercițiunea (constrângerea)? Se răspunde: Statul este acela care Îndeplinește aceste funcții, fiind subiectul ordinii juridice. De la el, emană normele juridice, deoarece el reprezintă puterea supremă, adică e Înzestrat cu suveranitatea (suprema potestas). Conceptul de suveranitate este corelativ cu conceptul de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
vedere intern, deoarece are un imperiu asupra unui teritoriu și asupra unei populații. Toți cetățenii, Întrucât aparțin unui Stat, sunt legați de el și trebuie să se supună legilor sale; există o datorie juridică generală de subordonare față de Stat. Suveranitatea exercitată asupra cetățenilor „nu provine din afară, ci dinlăuntru; ea este de regulă un produs al Înseși voinței subiectelor. Statul e, totodată, sinteza voințelor și drepturilor individuale: e punctul ideal de convergență al acestor drepturi, Într-o supremă expresie potestativă”, definește
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dintâi, aceasta fiind expresia directă a suveranității. Este necesar, așadar, să fie instituită o distribuție a funcțiunilor În așa fel ca să permită a face să fie respectată legea, prin mijocul organelor judecătorești, chiar Împotriva actelor eventual ilegale ale guvernului, care exercită funcția executivă sau administrativă. Principiul „diviziunii puterilor” tinde, totodată, a face astfel ca organului Însuși care stabilește legea, să nu-i revină pe lângă aceasta, În principiu, și funcția de a o aplica și de a o aduce la Îndeplinire. 1
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
arbitrare, nici să elimine inițiativa și concurența rodnică a particularilor. Din acest punct de vedere, „doctrina individualistă” - subliniază Giorgio del Vecchio - este conformă rațiunii și a fost chiar confirmată de evoluția istorică. Dar, după cum activitatea individului se Întinde și se exercită În forme tot mai noi și mai vaste, odată cu dezvoltarea civilizației, la fel și Statul, supremul regulator al activităților individuale, trebuie să Îmbrățișeze un domeniu tot mai vast. Exemple ce pot fi relevante sunt: creșterea rapidă a bugetelor publice, caracteristică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
găsise pe Afrodita (of, of !) făcută bucăți. Cum dracu’ să mai funcționeze Dragostea, Gerardexclamase atunci Crina furioasă-dacă zeița care răspunde de acest sector, zace biata, făcută bucăți în trei sertare? Piaza rea! Ce zici tu? Mai poate ea să-și exercite funcția de bază pe acest pământ și-n univers? Pesemne vor veni vremuri căcăcioase, nu alta. Crezusem că vrea să facă vreo aluzie la răcirea relațiilor noastre după revenirea mea din armată. Aproape că nu o mai recunoșteam pe cea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
reuși să o înfrunți mai bine dacă vei înțelege nu numai cauza fizică ci și cea sufletească (non-fizică)! Boala este o șansă pentru schimbare, când ne îmbolnăvim este clar că ne-am lăsat dominați de emoții negative și acest fapt exercită un magnetism paralizant și noi devenim prizonierii suferinței, ajungând involuntar să le perpetuăm (emoțiile negative), sabotând propria salvare. Emoțiile sau gândurile negative sunt răul cu care ne-am obișnuit și le întreținem în mod conștient sau inconștient, convinși că așa
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
schimburi de cuvinte, idei și informații, ci și sentimente, emoții, trăiri. Noi suntem vital conectați unii cu alții, dependenți unii de alții, iar atitudinea noastră față de semenii noștri ar trebui să fie pozitivă, pentru că în această interacțiune umană, orice atitudine exercitată într-un anumit punct se va reflecta asupra întregului, deci implicit asupra noastră. Aparținem cu toții, unui tot universal și este clar că nu ne putem sustrage legilor universale. Deoarece funcționăm în conexiune cu ceilalți, avem nevoie mai mult ca oricând
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
face aceste lucruri, doar dacă am reușit să regăsim, revitalizăm și să echilibrăm inima, pentru ca inima să poată prelucra în mod corect și eficient aceste sarcini de lucru. Când vom conștientiza că ne-am echilibrat interior, inima va funcționa bine, exercitându-și forța ei nelimitată. Noi nu putem să dăm noi sarcini unei inimi slăbite și zdrobite, că nu va face față și cu siguranță, efectele vor fi dezastruoase. {i iar mă repet (repetiția este mama învățăturii), că orice vom încerca
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
compusă din oameni aleși pe sprânceană, care În timpul vieții au avut toate acele funcții cu denumiri lungi și caraghioase, gen „asistent secund al adjunctului locțiitorului de vicepreședinte al diviziei de calibrare a mouse-urilor din cadrul serviciului IT de pe lângă departamentul de HR“, exercitându-și după Marea Trecere aceleași competențe și altele În plus , doar nu vreți să se ducă pe apa sâmbetei odată cu decesul atâtea cursuri și traininguri pentru a deprinde metodologia plimbării unei foi!, iar când spun foaie, ei bine, chiar asta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]