3,283 matches
-
ele. Natura nu se mai oferă drept un spațiu paradiziac și ocrotitor. Dimpotrivă, este neliniștitoare, în sens expresionist, criptic-fantomatică uneori, adversă în solitudinea ei rece, primordială. Pe scurt, e o natură de o vitalitate depresivă, surprinsă în imagini de o expresivitate abruptă, sticloasă. Ostilității acestei lumi, poetul îi substituie spațiul citadin, în al cărui confort își regăsește intimitatea pierdută. Orașul nu constituie însă „conținutul” ca atare al poeziei, ci un mediu difuz, parcă hipnotic, care afirmă disponibilitatea autorului pentru straniu, pentru
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
dar parcă și mai sugestive sunt mâinile lor, „cinstite mâini de soare arse”, ei au „palme aspre de plugari” pe care stă „rezemată lumea toată”. Poezia mâinilor, a „mâinilor nerăsplătite”, surprinde un detaliu dintre cele mai elocvente și sintetizatoare. Sporind expresivitatea portretului, ca în studiile marilor maeștri, ele capătă valoare de simbol al muncii, al caznei, al jertfei. Cu alte cuvinte, al jalei, care, la rândul ei, stârnește geamătul, și, firește, lacrimile, vocabulă de o mare frecvență, încât G. poate fi
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Matei Călinescu numește în prefața volumului „adeziunea la ideile sublime ale comunismului”. Se regăsește aici un motiv din poezia lui N. Labiș, copilăria agresată de război (Amintiri din război), dar, dincolo de clișee și în opoziție cu acestea, se remarcă puternica expresivitate imagistică, susținută de un discurs liric dinamic. În Continentele ascunse (1965), confesiunea patetică este dublată de un egotism liric insistent, uneori excesiv. În erotică, impregnată de același patetism, spiritul romantic se confundă cu cel romanțios. Lirismul civic revine în forță
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
Desculț), având parte de o primire „foarte favorabilă, elogioasă” (Libusa Vajdová). În schimb, traducerea din Amintiri din copilărie de Ion Creangă nu a convins cititorul slovac că se află în fața unui mare scriitor, întrucât traducătoarea nu a recurs „la resursele expresivității rurale existente în fondul de bază al limbii slovace” (Libusa Vajdová). SCRIERI: Rumuni, jich kulturni minulost a pritomnost se zvlástnie zretelem kestykum se slovany [Românii, trecutul și prezentul lor cultural cu privire specială la contactele lor cu slavii], Bratislava, 1922
HUŠKOVÁ-FLAJŠHANSOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287473_a_288802]
-
patrulea, L. transpune în românește din poezia lui Pușkin, Lermontov, Esenin, Mihalkov, dovedind reale afinități cu autorii la care se oprește. Specialiștii au apreciat inventivitatea lexicală și imagistică a versiunilor sale, în special a celor din Esenin, nu o dată concurând expresivitatea originalului. SCRIERI: Veac tânăr, Iași, 1931; Cântec deplin, București, 1934; Argint, București, 1938; Poezii, Iași, 1938; Cântec, București, 1940; Ceaslov, București, 1940; Izvod, București, 1943; Pomul vieții, Iași, 1943; Treptele anilor, București, 1962; Versuri, pref. Demostene Botez, postfață Nicolae Manolescu
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
latura umană. Totuși, unele dintre piesele lui L. au avut oarecare succes la public, fiind gustate critica politicianismului veros ori melodramaticele relații sentimentale. În poezie, scriitorul se încearcă în poemul amplu, de factură modernă; limbajul este însă prozaic, lipsit de expresivitate și sugestie. El glosează predilect pe tema morții iubitei, a deșertăciunii vieții, a naturii, într-o cheie mult uzitată la 1900, dar fără personalitate. A scris și amintiri despre B. P. Hasdeu, G. Ionnescu-Gion și Nicolae Vaschide, reunite sub titlul
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
de proză sunt datorate lui Eugen Mihailovici și lui Eugen Victor Popa, activ și cu eseuri: Romanul social românesc, Criza intelectualității românești, ca și Ion Potopin, preocupat de condiția geniului în Destinul marelui Însingurat, sau Cuza Marinescu, descriind lupta pentru expresivitate în Dificultățile și eroismul poetului. Semnalabil e și studiul doct al lui Florea Țuțugan, Operele filosofice ale lui Dimitrie Cantemir. Sectorul animat al revistei este ilustrat de rubricile de cronici - literară, istorică, teatrală și chiar sportivă - și „Reviste”. La „Cronica
LITERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287823_a_289152]
-
Nu e vorba atât de boli mentale (schizofrenie, retardare), cât de un potențial psihoemoțional favorabil agresivității, ce ține de combinația dintre datele biogenetice, socializarea emoțională defectuoasă și experiențele traumatice de viață. La abuzul sexual față de copii se invocă neputința de expresivitate normală a masculinității, constatându-se că mulți dintre bărbații înclinați spre pedofilie și incest sunt timizi și stângaci în relațiile cu adulții. • Modelul ecologic plasează problematica violenței domestice în interacțiunile și evoluțiile din mediul familial, acesta, la rândul lui, fiind
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
posedând câteodată o informație mai bogată, mai actuală sau mai flexibilă decât profesorul său). În acest sens, la rândul lor, rolurile de emițător deținute de cadrul didactic devin mai puțin stricte, înglobând - pe lângă tradiționalele atribute de claritate, coerență internă și expresivitate - unele noi, la fel de importante; astfel, în ipostaza de emițător, cadrul didactic trebuie să aibă un comportament flexibil și adaptat, dezvoltând simultan anumite roluri de receptor tocmai, fapt aparent paradoxal, pentru a-și îmbunătăți rolurile de emițător. În același timp, emițătorului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
prin filtrul literaturii, pe care Sidonius o stăpînește cu o precizie de-a dreptul scolastică. El încearcă să folosească toate subtilitățile formale pe care i le poate oferi studiul textelor din trecut. Prin stilul rafinat și elegant vrea să înnoiască expresivitatea limbii, dar totul se consumă în acest joc al artificiilor. Potrivit unei informații a cărei interpretare este incertă, Sidonius ar fi revăzut și o traducere latină, deja existentă, a Vieții lui Apollonios din Tyana, scrisă de Filostrat. Bibliografie. Ediții: MGH
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
polarității, pînă la compoziția elaborată, amplă ca desfășurare, și de aici mai departe pînă la pictura propriu-zisă, pe care n-o mai leagă de grafică decît, poate, problemele de tehnică. Oscilînd între monumentalismul imaginii și grija pentru detaliu, între pura expresivitate și retorica intrinsecă a motivului, Vlad Ciobanu sugerează și cel de-al doilea nivel al diversificării deja amintite; acela formal, care determină, pînă la un punct, chiar anumite oscilații stilistice. Expresia seacă, aproape rigidă, din lucrările mai acuzat grafice, își
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
raporturile rămîn aceleași. Dacă în figurativ suprafața captează lumina prin fragmentare și prin vibrație, în cazul construcțiilor nonfigurative acest proces se realizează prin polisare și prin lustruire. Artist echilibrat și sensibil, atent în aceeași măsură la coerența întregului și la expresivitatea detaliului, Vasile Rizeanu se înscrie în acea tradiție a sculpturii europeane și românești pentru care actul creator este o succesiune de afirmații, și nu o continuă tentativă de a genera crize și de a iniția rupturi. Iar acest tip de
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
adeziunea la negativismul radical avangardist ar trebui căutată în 1934 la I. Foarte semnificativ, în anii în care marile expoziții ale lui Wassily Kandinsky, Oskar Kokoschka sau André Masson erau primite extrem de favorabil, ca și pictura abstractă, întemeiată exclusiv pe expresivitatea culorii, el se pronunță fără echivoc împotriva „ereziei culoare pentru culoare”. Nici solidaritatea cu generația lui nu se regăsește în vreun fel în paginile acestei cărți. Modul în care e discutat romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade și, în general
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
în același timp, pentru impunerea normelor limbii române literare moderne, singurele capabile să asigure unitatea limbii. În criticile lor, junimiștii acordau o deosebită atenție limbii, fiind intransigenți față de orice exces neologic și recomandând graiurile populare drept sursă de îmbogățire a expresivității. În general, junimiștii se remarcau în scrierile lor prin corectitudinea, proprietatea și sobrietatea exprimării. Supunând unei examinări severe literatura vremii, critica junimistă a îndrumat-o spre respectarea unor principii artistice clare. Ironia fină, caricarea defectelor și atacul global constituiau procedee
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
împărțite prietenilor, spre a fi sigur că ceva va putea fi salvat totuși de confiscare. Creația lui cea mai valoroasă, o capodoperă a genului, este epopeea Voshopolea, compusă din 150 de sonete și câteva bocete profund creștine, de o mare expresivitate. Epopeea, închinată înfloririi și distrugerii metropolei aromânilor din secolul al XVIII-lea, Moscopole, a apărut mai întâi în antologia Un veac de poezie aromână (1985), aproape integral. Primele zece sonete ale marii epopei apăruseră deja în Antologie lirică aromână (1975
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
virtuozitate. Dacă George Murnu l-a tradus magistral pe Homer, neîntrecutul aed al Antichității grecești, despre B. se poate spune că a creat el însuși în stil homeric, folosind un grai românesc dialectal, ce-și dovedea astfel nebănuite resurse de expresivitate. Autorului i se mai publică, tot postum, în 1996, un alt mare poem, La stani [La stână], închinat tot vieții pastorale din Macedonia. SCRIERI: Românii din Macedonia, Epir, Tesalia și Albania, Bulgaria și Serbia. Studiu etnografic și artistic, București, 1913
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
epocii brâncovenești, reprezintă, de fapt, certificatul de maturitate al limbii române și al întregii culturi naționale. Considerată de specialiști drept una dintre cele mai bune traduceri din lume la acea vreme, Biblia de la București este și astăzi un monument de expresivitate literară românească, fiind luată ca punct de plecare și etalon de traducătorii ulteriori, chiar dacă „mai îndreptându-se și curățindu-se de oarecare ziceri neobicinuite într-această țară”, cum se spune într-o ediție de secol XIX. Pot fi, în acest
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
capacitatea rațiunii omenești și în valoarea culturii au drept finalitate „buna norocire” a omului, ale cărui virtuți contribuie la dezvoltarea societății. Din necesități didactice, B. alcătuiește o „teologie morală” pentru Seminarul de la Socola și cursuri de drept pentru Academia Mihăileană. Expresivitatea, adesea literară, a scrierilor lui este dată de stilul direct, sentențios, de folosirea procedeelor retorice, ca și de o anumită savoare popular-arhaică. SCRIERI: Animadversio in dissertationem Hallensem sub titulo „Erweiss dass die Walachen nicht römischer Abkunft sind”, Pesta, 1827; ed.
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
23; George Bădărău, Armonii ale tragicului, CNP, 1995, 11; Dan Stanca, Melancolie și combustie, VR, 1996, 3-4; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 35-38; Nicolae Coande, „În inima crizei”, „Calende”, 1997, 1-2; Simion Bărbulescu, Un altfel de model de expresivitate, LCF, 1998, 20; Grigore Chiper, Ars moriendi, „Contrafort”, 1998, 7-8; Ionel Savitescu, „Întotdeauna ploaia spală eșafodul”, ATN, 1998, 8; Grigore Scarlat, Cassian Maria Spiridon, PSS, 1998, 9; Grigore Scarlat, Sentimentul de om e o povară, ST, 1998, 11-12; Mircea A
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
spațiul muntean, oltean, bănățean, dobrogean și moldovean. Balada se înrudește, totodată, cu basmele tratând tema incestului. Prin forma ei, se înscrie printre cele mai reușite creații populare, cu deosebire datorită elementelor fantastice, care o apropie de basm și îi potențează expresivitatea. În Transilvania și în Moldova de Nord circulă tipul de baladă cunoscut sub numele Fratele și sora, în care domină caracterul nuvelistic și tendința moralizatoare. Aici fratele, fecior de însurat, o cere pe soră de la mama lui sau îi cere
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
Sadoveanu. Teme fundamentale, București, 1976; Simion, Scriitori, II, 5-27; Steinhardt, Între viață, 337-340; Al. Andriescu, Stil și limbaj, Iași, 1977, 169-185; Cioculescu, Prozatori, 339-357; Cristea, Arcadia, 93-102; Gorcea, Nesomnul, 5-109; Martin, Identificări, 162-167; Marin Mincu, Repere, București, 1977, 139-194; Negrici, Expresivitatea, 190-195; Papu, Clasicii, 146-157; G. I. Tohăneanu, Dincolo de cuvânt, București, 1977, 244-264; Ungureanu, Proză, 12-57; Vlad, Lectura, 159-163; Fănuș Băileșteanu, Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu, București, 1977; Iorgu Iordan, Limba literară, Craiova, 1977, 316-344; Pompiliu Marcea, Umanitatea sadoveniană de la
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
206; vezi Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente..., vol. II, partea 1, București, p. 426. 279. Vezi Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 636. 280. Portretul Doamnei Elena-Ecaterina Rareș, singurul păstrat din tabloul votiv de la biserica Sf. Dumitru din Suceava, are și expresivitatea și coloritul unui „veritabil portret de curte” (Vasile Drăguț, Arta românească, vol. I, București, Editura Meridiane, 1982, p. 277). 281. Vezi C. Șerban, Vasile Lupu, domn al Moldovei (1634-1653), București, 1991, p. 33. 282. Mai nou despre această căsătorie vezi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scurtă (2003), pe care le cunoștea din timpul elaborării lor, ca „mentor” recunoscut, cât și corespondență: Marin Sorescu în scrisori de familie (1999). Dincolo de datele biografice noi și de informația de istorie literară relevată de documente, importante sunt încărcătura sentimentală, expresivitatea comunicării, căldura și ironia care gradează trăirile, forța cu care „personajele” - Mama, Marin, George, Nicolae, Ionică și ceilalți - se ridică deasupra evenimentelor, cele mai multe îngrijorătoare, dramatice, convertind epistolarul într-un veritabil roman modern. SCRIERI: Gh. Asachi. Viața și opera, București, 1970
SORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
și viața care rodește continuu. În Exerciții de balistică (2003), carte postumă, au fost adunate articolele de critică din intervalul 1979-1989, apărute în „Tribuna” și „Astra”. Se oferă astfel imaginea unui critic sever, care scrie concis, convingător, cu nerv, îmbinând expresivitatea stilistică și demonstrația științifică. Principalele calități sunt probitatea, claritatea și intuiția - evidentă în cazul paginilor despre scriitorii tineri. Dovada deschiderii și a lipsei de parti-pris ideologic poate fi considerată aprecierea de care se bucură autori atât de diferiți: Ion Mureșan
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
Ginta latină (1936) conține câteva zeci de „momente”, schițe, mici povestiri cu personaje rurale sau de suburbie, pe care autorul le privește cu umor, ironie sau chiar le caricaturizează. Sunt de reținut capacitatea prozatorului de a înregistra amănunte de oarecare expresivitate plastică și unele reușite stilistice în compunerea vorbirii unor țărani, cârciumari etc. S. K. este, alături de Alexis Nour, Doctorul Ygrec și Alexandru Bilciurescu, autor al unui experiment de roman parodic, Stafiile dragostei (1929), interesant ca idee, în care el însuși
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]