1,458 matches
-
numai 15-20% din încărcarea acidă este tamponată de sistemul H2CO3-HCO3și majoritatea restului este tamponat în interiorul celulelor. In cazul alcalozei metabolice, aproximativ 30-35% din încărcarea cu OHeste tamponată în interiorul celulelor, în vreme ce în cazul variațiilor de pH respirator, aproape toată tamponarea este extracelulară. La nivelul celulelor, principalii reglatori ai pH-ului intracelular sunt transportorii de HCO3-. Până la ora actuală au fost identificați antiporterul Cl-/HCO3-, trei cotransportori Na+/HCO3și un cotransportor K+/HCO3-. 26.4.3. Participarea renală la echilibrul acido-bazic Când se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
hepatică se poate evalua prin dozarea unor proteine serice: albumina, normal 3,5-5,5 g/L; concentrația serică depinde nu numai de sinteză dar și de pierderi (renale, digestive, arsuri) și de volumul de distribuție (expandare sau contracție de spațiu extracelular); pool-ul mare în organism (4-5 g/kg corp) și timpul de înjumătățire lung (18-20 de zile) o fac relativ insensibilă la modificările acute ale stării de nutriție; transferina, normal 200-360 mg/dL; concentrația serică depinde de sinteză, pierderi, volum de
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1182]
-
reprezintă celule canceroase diferențiate care au suferit un proces de tranziție epitelial-mezenchimală (EMT), ca rezultat al unor procese genetice și epigenetice [82]. La nivelul acestor celule se produce o subreglare a markerilor epiteliali, care confereau adeziunea intercelulară și față de matricea extracelulară și o suprareglare a markerilor mezenchimali, căpătând capacitatea de migrare, invazivitate și creșterea rezistenței la apoptoză [83]. Identificarea acestui proces și a CSC a modificat concepția asupra metastazelor maligne. Teoria conform căreia metastazarea este un proces tardiv în istoria naturală
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
dovedit a avea o specificitate egală cu cea a CA19-9, dar superioară MIC-1 [209]. Determinarea seriată a nivelului seric al NGAL evidențiază scăderea postoperatorie a acesteia în cancerele rezecabile [210]. Osteopontina (OPN) Este o proteină fosforilată și glucozilată a matricei extracelulare, fiind foarte probabil produsă de către macrofagele activate, care infiltrează țesutul tumoral [211, 212], deși există studii care sugerează producerea sa și de către celulele tumorale. OPN are un rol complex în tumorigeneză, favorizând procesul de migrare și invazie, crescând capacitatea metastatică
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
crescut fiind un indicator al recăderii bolii și având un prognostic de supraviețuire nefavorabil, sugerând alocarea acestor pacienți pentru o terapie adjuvantă mai agresivă [224]. Metaloproteinazele matriceale (MMP) și inhibitorii lor (TIMP) MMP și TIMP sunt implicate în degradarea matricei extracelulare. Prin determinarea MMP-2, MMP-9 și inhibitorilor tisulari TIMP-1 și TIMP-2 înainte și la 7 și 30 de zile după intervenția chirurgicală la loturi de pacienți cu CP rezecabil sau la cei nerezecabili s-a evidențiat că nivelul MMP-2 și MMP-9
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
au o durată normală a gestației. Acțiunea estrogenilor este dirijată asupra părților moi de la nivelul căilor genitale și asupra glandei mamare prin următoarele efecte: schimbarea concentrației ionice (ionul de potasiu, care devine intracelular, iar cel de sodiu trece în spațiul extracelular) influențează raportul mineral al apei, favorizând apariția edemelor la nivelul mamelei și a organelor genitale externe, crearea unui metabolism de tip anabolic (creșterea proteinelor contractile în celula musculară și a combinațiilor fosfo energetice), care determină trecerea celulei musculare de la faza
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
endoteliala prezenta în venulele plăcilor lui Peyer și în limfonodurile mezenterice; și - PSGL-1 (Pselectin glycoprotein ligandă, comun selectinelor P și E. IOAN PAUL54 Integrinele Integrinele constituie un sistem de glicoproteine, care interacționează cu citoscheletul leucocitelor formând legături transmembranare cu matricea extracelulara. Sunt constituite din două lanțuri transmembranare: alfa și beta. Primele sunt scurte, secundele sunt lungi (Fig. 2.1, Fig. 2.2Ă. Fig. 2.1. Diagramă adeziunii leucocitare la endoteliul activat al capilarelor de la locul inflamației (După Johnson și colab., 2000Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
rostogolească, progresând astfel în lungul peretelui endotelial; C. Integrinele angajează contrareceptorii de pe celulele endoteliale și contribuie astfel la formarea unei rețele de actină între celulele endoteliale adiacente; D. Granulocitele se strecoară printre celulele endoteliale și traversează peretele vascular în matricea extracelulara. - subfamilia LFA sau LAF constituită din integrine asociate limfocitelor; cea mai cunoscută este LFA-1 (CD11a,b,c/CD18Ă formată din trei grupe de glicoproteine înrudite (CD11a,b,ca. Deficiență ei ereditară la bovine este responsabilă de sindromul BLAD (sindromul de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
vasodilatator, inbibitor al adeziunii plachetare și poate interfera cu moleculele de adeziune ale granulocitelor neutrofile (Blantz și Munger, 2002Ă. Este capabil să inducă apoptoza macrofagelor, timocitelor, sinovialocitelor și a condrocitelor articulare și să perturbe relațiile dintre condrocite și matricea lor extracelulara (Hilliquin P., 1999Ă. IOAN PAUL66 Nu putem omite intervenția NO că agent semnalizator în diverse procese fiziologice. EXSUDATUL ȘI TIPURILE LUI MORFOLOGICE Plasma sanguina migrata din patul vascular în țesuturi, îmbogățita cu moleculele proteice apartenente procesului inflamator și lichidul interstițial
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
specifice sau secundare sunt mai mici, mai putin dense și abundente. Unul din componenții lor, citocromul b, este esențial pentru producerea radicalilor de oxigen în fagolizozomi. Granulele terțiare sau cu gelatinază conțin și ele un citocrom b, care dizolva matricea extracelulara (Bochsler și Slauson, 2002Ă. Granulele majore ale rumegătoarelor conțin polipeptide bactericide care sunt activate după degranulare prin clivajul lor de către proteaze stocate în granulele primare. Granulele mari și dense ale câinilor sunt bogate în mieloperoxidază, elastază, beta-glucuronidază și glicerofosfatază. Granulele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în compartimentul tisular și câteva zile în compartimentul medular (Guelfi și Vilcot, 1993Ă. Proteinazele sau proteazele granulelor leucocitare depind de tipul de leucocit (neutrofil, macrofag, mastocită dar și de specia gazdă. Proteinazele participa la degradarea particulelor fagocitate, la degradarea matricei extracelulare și la activarea altor proteine (fracțiunile complementuluiă. Acțiunea lor este inhibata de antiproteaze, dintre care cea mai cunoscută este alfa 2 - macroglobulina activă pentru toate cele patru clase. Mai menționam: inhibitorul alfa 1 - proteinază, inhibitorii activatorului de plasminogen, antitrombina III
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
antitrombina III, etc. După substratul asupra căruia acționează și a pH-ului la care se activeaza, se cunosc patru clase de proteaze: serinproteazele, metaloproteazele, cisteinproteazele și asparticproteazele. Serinproteazele - cea mai mare clasa de proteinaze de la mamifere, servesc la degradarea matricei extracelulare la pH diferit. În cadrul lor se cuprind: - elastaza, prezența în neutrofile, eozinofile, bazofile și macrofage; - catepsina G, prezența în neutrofile și în macrofage; - proteinaza 3, prezența în macrofage și în mastocite și - activatorul plasminogen - urokinază, în neutrofile și în macrofage
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
G, prezența în neutrofile și în macrofage; - proteinaza 3, prezența în macrofage și în mastocite și - activatorul plasminogen - urokinază, în neutrofile și în macrofage. IOAN PAUL72 Metaloproteinazele - (MMPĂ sunt enzime dependente de Zn ++ și Că++, specializate în degradarea proteinelor matricei extracelulare. Se cunosc 12 metaloproteinaze, dintre care mai importante par să fie: - MMP-1 și MMP-8, colagenaze, existente în neutrofile, - MMP-2 și MMP-9 gelatinaze, existente în eozinofile (2Ă în neutrofile și macrofage (9Ă; - MMP-3, MMP-10 și MMP-11, stromelizine, - MMP-7, matrilizina și - MMP-12
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în cea mai mare parte din monocitele circulante și numai într-o proporție redusă din histiocitele tisulare IOAN PAUL84 (Bochsler și Slauson, 2002Ă. Transformarea monocitului și a histiocitului în macrofag s-ar face sub impulsul mactinei, fragmentul aminoterminal al alfa-actinei extracelulare, dotată cu activitate chemotactică semnificativă (Luikart S. D. și colab. 2003Ă. Macrofagele circulante ar derivă din monoblastul medular via promonocit - monocit, sub influența factorului stimulator de colonii (Tizard, 2004Ă. În general sunt mai mari decât monocitele, ajungând la un diametru de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
1984Ă Macrofagele activate sunt adevărate uzine secretoare. Cei peste 75 de produși de secreție (Zarnea G., 1990Ă au fost grupați (Unanue, 1974Ă în trei categorii: MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 85 1. Produși enzimatici: enzime lizozomale, colagenaze, elastaze, etc., care afectează proteinele extracelulare; 2. Produși implicați în reacțiile de apărare ale gazdei: lizozim, proteine plasmatice: fibronectină, α2 macroglobulina, transcobalamină, apolipoproteina E, tromboplastina tisulara și factorii V, VII, IX și X ai coagulării, componenții C1, C2, C3, C4, C5, B, F, D, factori pirogeni
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
vor imprimă țesuturilor afectate un aspect gelatinos. În ceea ce privește componentele fibrilare ale procesului inflamator, trebuie subliniat rolul deosebit al colagenilor. În condiții normale aceste proteine fibrilare sunt secretate de către fibroblaștii locali sub forma monomerilor de tropocolagen. Acești monomeri, în spațiul extracelular, sub controlul proteoglicanilor și în special al condroitinsulfaților se asociază în structuri fibrilare mai mult sau mai putin stabile. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 97 Structura colagenilor variază de la specie la specie și de la țesut la țesut cunoscându-se peste 13 tipuri
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Are liganzi CD80 și CD86 pe celulele prezentatoare de antigen CPA. IOAN PAUL108 CD29 Este lanțul beta 1 al integrinei expresat pe leucocite și plachete. În conjuncție cu lanțurile alfa (una din formele CD49Ă leagă aceste celule de proteinele matricei extracelulare. CD30 Antigen prezent pe celulele Ț și B activate . Marker pentru boala lui Hodgkin de la om. CD31 Glicoproteine transmembranare care mediază specific interacțiunile celulelor cu endoteliul vascular. Reglează fagocitoza celulelor moarte și muribunde. Abreviate sunt menționate când endoCAM, cănd TECAM
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
rozătoare. CD49 Lanțurile alfa ale unei familii de integrine care se asociază cu lanțurile beta (CD 29Ă. Sunt expresate sub diverse forme pe leucocite, plachete și celule epiteliale. Sunt numite și antigene foarte mari (VLAsă. Liganzii lor sunt proteinele matriceale extracelulare. CD50 (ICAM - 3Ă este unul dintre liganzii CD11a / CD18 din subfamilia imunoglobulinelor. Este bine exprimată pe limfocitele în repaus și joacă rol în aderenta celulară. CD51 este un lant alfa de integrină existența pe plachete și celulele endoteliale. Lanțul beta
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
că inhibitor al caii terminale a complementului prin legare de C8 și C9 blocând complexul de atac membranar. CDw60 Puțin cunoscut, expresat pe celulele Ț helper și Ț citotoxice. CD61 Este integrina Beta3 care asociată cu CD41 leagă proteinele matricei extracelulare. Este expresată de plachete și macrofage. CD62 O familie de hidrocarbonate de legare a glicoproteinelor expresată pe plachete, limfocite și celulele endoteliale. Leagă structurile hidrocarbonate (CD15Ă sialil Lewis pe neutrofile. Constituie familia selectinelor formată din CD62E, CD62L și CD62P. CD63
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și neutre, proteine cationice, prostaglandine, factori chemotaxici, H2O2 etc., substanțe care vor determina degradarea fibrelor de colagen, a membranelor bazale și a fibrelor elastice, favorizând astfel difuzibilitatea factorilor nocivi. Concomitent cu: aceste modificări ale așa-numitei componente structuralizate a matricei extracelulare se produc modificări profunde și în componență nestructuralizată sau în substanță fundamentală propriu-zisă. Aceasta va suferi polimerizări și depolimerizări care vor avea ca efect ruperea legăturilor dintre celule și matricea extracelulara, creșterea permeabilității structurilor fibrilare, sporirea difuzibilității prin spațiile intercelulare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
aceste modificări ale așa-numitei componente structuralizate a matricei extracelulare se produc modificări profunde și în componență nestructuralizată sau în substanță fundamentală propriu-zisă. Aceasta va suferi polimerizări și depolimerizări care vor avea ca efect ruperea legăturilor dintre celule și matricea extracelulara, creșterea permeabilității structurilor fibrilare, sporirea difuzibilității prin spațiile intercelulare, cuprinderea în procesul inflamator a unor arii tisulare din ce in ce mai întinse. Acțiunea agenților patogeni asupra capilarelor se va manifestă pe de o parte asupra porilor existenți la contactul dintre celulele endoteliale, iar
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
că majoritatea organelor și țesuturilor își mențin homeostazia prin activitatea celulelor stem, controlată și ea prin factorii nișei ecologice specifice / factori de creștere solubili, proteine membranare de contact (receptori și liganziă molecule de adeziune (integrineă care mențin contactul cu matricea extracelulara (Alison M.R. și colab., 2002Ă. Dacă în primele cercetări s-a emis ipoteza că fiecare celulă stem își are origine în cordonul ombilical, care este un depozitar de celule stem totipotente, cercetările mai noi au evidențiat plasticitatea deosebită a acestor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 155 contact cu agenții inflamatori se tumefiază și dă reflexe albăstrui sau cenușii, net vizibile în infecțiile cu protozoare. Epidermul fiind avascularizat are reacții predominant degenerative, prima reacție inflamatorie constând într-un edem spongios intra și extracelular „care destrăma stratul lui Malpighi”. În majoritatea cazurilor edemul este urmat de necroza celulelor cu persistentă unor globule bizare de acizi nucleici, intens hematoxilinice (Roberts R.J., 1978Ă. BIBLIOGRAFIE Abella N. și colab. - Revue Méd. Vét., 145, 3, 177-184, 1994; Ackley
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ȘI DETERSIE Cuprinde: Introducere ................................................................................... 165 Endocitoza .................................................................................... 166 Atrocitoza ........................................................................... 166 Pinocitoza ........................................................................... 167 Transcitoza ......................................................................... 169 Rofeocitoza ........................................................................ 170 Fagocitoza .......................................................................... 170 Exocitoza ....................................................................................... 176 Bibliografie ................................................................................... 176 INTRODUCERE Procesele de resorbție și detersie (curățirea constituie un ansamblu de reacții celulare prin care se internalizează din matricea extracelulara unele substanțe, se procesează în celule specializate, se depozitează principii self reciclabili, se sechestrează unii metaboliți și se elimină unele substanțe improprii (non selfă. Procesul de internalizare în celule a diferitelor substanțe poartă denumirea globală de endocitoză, iar cel de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
oxigen participa la uciderea microbilor și uneori la intoxicarea și moartea celulelor proprii, suiciderea, contribuind la creșterea materialelor improprii organismelor gazda. Procesate prin mecanismele endocitare (fagocitoza, pinocitoză, atrocitozăă materialele improprii sunt destinate sechestrării și mai ales expulzării lor în matricea extracelulara printr-un mecanism invers pinocitozei, denumit exocitoză. Prin exocitoză veziculele fagolizozomice își varsă conținutul în spațiul extracelular, de unde acesta este expulzat printr-o proeminenta a plasmalemei în mediul extracelular sau rămâne atașat plasmalemei la exteriorul acesteia sub formă de receptori
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]