5,918 matches
-
că autoritățile întârziau cu decizia legislativă. Boris îl bătea la cap să nu mai aștepte. În definitiv, când se mai împiedicaseră ei de cadrul legal? Godunov avea dreptate, investiția era finalizată și, dacă nu producea, în loc de profit aducea pierderi. Mihailovici ezita însă, era prea mare afacerea ca să poată funcționa ilegal. Nu avea de luptat numai cu autoritățile, cu acestea știa el cum să se descurce. Doar în Levant se născuse corupția, se temea de reprezentanții clerului care continuau să se opună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cineva. Nu văzuse nici o mișcare dar, neputând stră bate cu privirea prea departe, încă nu se hotăra să intre. Poarta nu era încuiată, numai un zăvor rudimentar o ținea închisă. I-ar fi fost ușor să-l deschidă, însă, deocamdată, ezita să o facă. Chiar lângă intrare, tras ceva mai la o parte ca să nu stea în drum, se zărea un tractor forestier cu lamă, de care era agățată o platformă lungă de transport. Pe aceasta, așezat pe niște șei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
las de capul tău. No, ori lucrăm împreună, ori încep ancheta oficial. Oamenii aceștia sunt foarte periculoși. Acesta e și motivul pentru care insist să nu fii singur. Nu te mai încăpățâna, măi, ficior! continuă Pop, văzând că inspectorul încă ezită. Ai nevoie de mine, la fel de mult cum am și eu nevoie de ajutorul tău. Știu că ești un investigator iscusit, însă nu cunoști munții aceștia suficient de bine. No, uite, acum vrei să urci spre vârf și nu știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aici până se lasă întunericul! spuse el calm, cu același accent enervant. Eu voi fi afară cu ochii pe remorcă. N-am de gând să bag pistolul la loc în toc. Dacă te pune dracu' să ieși afară, nu voi ezita să-l folosesc. Să nu te crezi că am de gând să te ucid, rânji el sadic. Voi trage în genunchi, exact deasupra rotulei, așa încât să nu mai poți merge niciodată, după care te voi aduce înapoi. Se întoarse apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Boris l-ar fi văzut fără îndoială. Știa foarte bine că acesta nu glumise când îl amenințase mai devreme. Nu avea nici cea mai mică îndoială că pistolul se afla în mâna lui. La fel de sigur era și că nu va ezita nici un moment să tragă asupra lui. Poate că nu l-ar fi nimerit în genunchi, așa cum promisese, dar în mod cert, de la distanța aceea, glonțul nu și-ar fi greșit ținta. Se mută în partea stângă. Nici aici situația nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Începe in medias res, brusc, ci treptat, ca atunci cînd se-ntunecă În pădure. Într-o pădure de stejari, atît de deasă, Încît razele ultime ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă cîte-o frunză unduitoare, parcă ezitînd, cade agale pe pămînt, ca un strop sîngeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n-are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua-i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
căci, dacă vreți, este vorba despre o povestioară moralizatoare. În anul 1892 Ben Haas, care deja purta titulatura de Maestru, va Întîlni În acel cartier rău famat un tînăr care-l va ruga să poarte o discuție cu el. Maestrul, ezitînd Între principiul etic și cel poetic - căci după primul l-ar fi respins, iar după al doilea l-ar fi ascultat - va sta cu el Într-o crîșmă Întunecoasă și va comanda două votci pascale, pare-se, conform ritualului. Jeshua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
îndeajuns de sigur pentru tranzitarea comerțului mondial. Singurul port mediteranean disponibil, Genova, unde se află și prima piață a aurului, va deveni pe la 1560 noua „inimă”, pentru ceva mai mult de o jumătate de veac. Este ca și cum Ordinea economică ar ezita deocamdată să părăsească Mediterana, locul unde a apărut. Genova, 1560-1620: arta speculației încă din secolul al XIII-lea, oamenii de afaceri genovezi au înțeles că puterea politică este o sursă de necazuri. Pentru exercitarea ei, aceștia au găsit două familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se va dota și ea cu rachete balistice cu rază de acțiune de peste 7 000 de kilometri, cu motivul declarat de a se pune la adăpost de orice tentativă de destabilizare a regimului. în fața acestei amenințări, Japonia nu va mai ezita multă vreme să se doteze cu arme de același tip, pentru a se proteja de cele pe care le-ar putea lansa împotriva ei conducătorii de la Phenian. Pentru aceasta, i-ar fi suficiente patru luni, începând din momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și prin televiziune, că pentru astfel de informări încă mai sunt bune. Toată lumea știe că o ușă care se închide trântită de vânt face un zgomot de toți dracii, spuse secretarul, iar aici nu s-a auzit nimic. Membrul comisiei ezită, mă duc, nu mă duc, dar președintele insistă, Duceți-vă, vă rog, și aveți grijă, să nu vă udați. Ușa era deschisă, fixată în icul său. Membrul comisiei scoase capul afară, o clipă i-a fost suficientă ca să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
flămânzi, se aflau în fața muntelui de buletine care fuseseră descărcate din urne, a doua solicitare de urgență făcută la minister, grandiozitatea sarcinii pe care o aveau în față i-a făcut să freamăte de o emoție pe care nu au ezitat s-o numească epică sau eroică, ca și cum manii patriei, reînviați, s-ar fi materializat, ca printr-o magie, în acele hârtii. Una dintre acele hârtii era a soției președintelui. A venit adusă de un impuls care a obligat-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stării de asediu, dacă forțelor militare le revenea sarcina de a impune disciplina și de a proceda în conformitate în cazul unei alterări grave a ordinii sociale, dacă înaltele comandamente își asumau responsabilitatea, sub cuvânt de onoare, de a nu ezita când avea să sosească momentul de a lua hotărâri, atunci serviciile secrete își vor lua sarcina de a crea focare de agitație adecvate, care vor justifica a priori severitatea unei represiuni pe care guvernul, cu generozitate, a dorit, prin toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spontan la lucru, atitudine care, în optica sa de ministru, mai mult decât o demonstrație de solidaritate cu femeile demne de admirație care făcuseră din curățirea străzii lor o chestiune de onoare, fapt pe care nici un observator imparțial n-ar ezita să-l recunoască, atingea limitele complicității criminale. De cum îi sosi vestea proastă, și ordonă prin telefon primarului ca aceia care sunt răspunzători pentru nesocotirea ordinelor primite să fie imediat readuși la supunere, ceea ce, tradus în cuvinte clare, însemna întoarcerea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
v-ar spune pisica mea, Pot să vă pun și eu o întrebare, Asta-i bună, domnule primar, sigur că da, Ați votat în alb, Faceți un sondaj, Nu, e doar o curiozitate, dar dacă nu vreți, nu răspundeți. Omul ezită o clipă, apoi, serios, răspunse, Da, domnule, am votat în alb, după câte știu nu e interzis, Interzis nu e, dar vedeți rezultatul. Omul părea să fi uitat de prietenul imaginar, Domnule primar, eu, personal, n-am nimic împotriva dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
complet diferită. Nu ne imaginăm cu precizie cum și sub ce aspect, știm doar că ar fi diferită. Bineînțeles că un cititor atent la meandrele relatării, un cititor din aceia analitici care așteaptă o explicație completă pentru orice, nu va ezita să întrebe dacă discuția dintre prim-ministrul și președintele republicii a fost introdusă aici în ultimul moment ca să dea curs anunțatei schimbări de direcție sau dacă, fiind necesar să aibă loc pentru că acesta îi era destinul și a avut consecințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
flexibilitate în ce privește strategia, rapiditate în execuție. Totul în cel mai înalt grad. Nu cred că veți fi nevoiți să ucideți pe cineva, spusese ministrul de interne, dar dacă, într-o situație extremă, veți considera că nu există altă soluție, nu ezitați, eu îmi voi asuma sarcina de a rezolva chestiunea cu justiția, Al cărei portofoliu a fost asumat în ultima vreme de domnul prim-ministru, îndrăzni să observe șeful grupului. Ministrul de interne s-a făcut că n-a înțeles și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-ne, Nu vă faceți griji, linia e sigură, nu există multe în țară atât de sigure ca asta, Domnule comisar, Spuneți, Există o întrebare pe care aș vrea să v-o pun, dar nu știu dacă să îndrăznesc, Întrebați, nu ezitați, De ce faceți asta pentru noi, de ce ne ajutați, Pur și simplu din cauza unei mici fraze pe care am întâlnit-o într-o carte, acum mulți ani și de care uitasem, dar care mi-a revenit în minte într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
știu totul despre nenorocirea ei domestică. — Eu abia m-am întors. Singura persoană pe care am văzut-o a fost Rose Waterford. Doamna Strickland își împreună mâinile. — Spune-mi, te rog, exact ce ți-a zis. Și, văzându-mă că ezit, insistă: Țin neapărat să aflu. — Mde, știi cum vorbesc oamenii. Pe ea nu te prea poți baza, nu? Mi-a spus că te-a părăsit soțul. — Atâta tot? Nu am găsit de cuviință să repet și referirea făcută cu privire la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
persoanele care cultivau artele. Ea vorbea cu dispreț batjocoritor despre cultură - cuvânt pe care-l pronunța pompos. Dna Strickland continuă: — La urma urmei, dacă ar fi avut talent, eu aș fi fost prima care să-l încurajeze. N-aș fi ezitat s[ fac orice fel de sacrificiu. Aș fi preferat întru totul să fiu măritată cu un pictor decât cu un agent de bursă. Dacă n-ar fi copiii la mijloc n-aș avea nici cea mai mică obiecție. Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
își continuă relatarea vizitei sale la Strickland: — N-am să uit niciodată seara pe care am petrecut-o împreună. N-avusesem de gând să stau mai mult de un ceas, dar el a insistat să rămân peste noapte acolo. Am ezitat, căci mărturisesc că nu-mi prea plăcea înfățișarea rogojinilor pe care îmi propunea să dorm. Dar până la urmă am dat nepăsător din umeri. Când îmi construisem casa din arhipelagul Paumotu dormisem săptămâni întregi afară pe un pat încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de lent pentru a-i lăsa celuilalt destul timp ca să-l vadă. Directorul înțelege, tușește, pune ceașca pe masă, tușește din nou, ia ceașca, și până la urmă se avântă: are să-i ceară o favoare, dar nu știe dacă să îndrăznească, ezită, de fapt se teme să nu fie inoportun, poate chiar grosolan... Totuși, se aruncă în sfârșit în apă: Castelul e mare, foarte mare, și are dependințe, anume căsuța din parc, nelocuită, dar cochetă și independentă. Problema directorului este că Uzina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
alb ca făina. Îmi spuse că albise deodată după întâmplarea cu micul breton din noaptea aceea. În privirea lui e ceva ca o gaură sau un gol, ceva ce ajunge departe și pe care ai vrea să-l explorezi, dar eziți să o faci de teamă să nu te pierzi. Îmi spuse: — Puștiul nu mi-a zis nici două cuvinte în tot timpul cât am stat acolo cu el. Plânsese ca o fată. Apoi nimic. I-am spus că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de gol poate să fie un pat. M-am gândit la ea, acolo jos, sub pământ, în acea primă noapte de exil. Am plâns ca un copil. Au trecut zile, nu mai știu câte. Și nopți. Nu mai ieșeam. Oscilam. Ezitam. Luam carabina lui Gachentard, puneam un glonț în magazie, îmi băgam țeava puștii în gură. Eram beat de dimineața până seara. Casa începea să arate ca o fundătură ce mirosea a canal. Îmi trăgeam forța din sticle. Uneori urlam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un icnet slab. — O, Amory, nu mai fuma! O să te Împiedice să crești! Nu-mi pasă, a insistat el sumbru. Trebuie. Am deprins obiceiul. Fac o mulțime de lucruri despre care e mai bine să nu afle ai mei. A ezitat, permițându-i imaginației feței să picteze tablouri sinistre. — Săptămâna trecută am fost la vodevil. Myra era copleșită. Amory Își ațintise din nou ochii verzi asupra ei. — Ești singura fată din oraș care-mi place mult, i-a declarat el. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întredeschisă. Siluete Încotoșmănate trec prin holul luminat. Râsul ce vine de jos se dublează, se triplează, se multiplică. Pe urmă cineva intră, Închide ușa și aprinde lumina. Este CECELIA. Se duce la șifonier, deschide sertarele, se uită În ele și ezită. Merge apoi la birou, de unde scoate tabachera și extrage o țigară. O aprinde și, pufăind și suflând fumul, se duce la oglindă.) CECELIA (cu accente sofisticate, extrem de Îngroșate): Ouu, da, a ieși În lume, vă dați seama, nu este astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]