KorAP: Find »[drukola/base=fântână & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...435 >

10,854 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883

că nu mai suport această moarte care mă trudește lent și mi-am făcut loc să mă odihnesc undeva nimerind pe banca acestui balon zburător, cu atât aer cald al dragostei tale nemaivăzute. nemișcare șase în primul loc: scoți din fântâna de lemn încrustat de lângă prispă două găletușe de apă-de-rouă, care se scurge în fântână de pe frunzele firelor de trifoi cu cinci foi, le torni într-o carapace de broască țestoasă de galapagos, încălzești apa la lumina apusului blând, îți strecori

Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
loc să mă odihnesc undeva nimerind pe banca acestui balon zburător, cu atât aer cald al dragostei tale nemaivăzute. nemișcare șase în primul loc: scoți din fântâna de lemn încrustat de lângă prispă două găletușe de apă-de-rouă, care se scurge în fântână de pe frunzele firelor de trifoi cu cinci foi, le torni într-o carapace de broască țestoasă de galapagos, încălzești apa la lumina apusului blând, îți strecori picioarele tale obosite pe acolo pe unde ieșeau picioarele din spate ale broaștei țestoase

Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
marșul cadențat, se bucură, trimit această bucurie întregului tău corp, furnicile albe sunt antrenate să mărșăluiască ore în șir. cu toate astea, suflețelul tău este încă neîmplinit, iubitul tău mai are de luptat. acum trebuie să fi căzut în rotocolul fântânii negre, în curentul de gheață. nouă în al treilea loc: acum este timpul mijlocului tău, cel care doare când ții pe umerii tăi întreaga grădină suspendată. te întinzi pe spate pe prispă și privești ursa mare, ea trece în aceste

Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
vină moș crăciun pentru tine nouă în primul loc: e timpul să îți amintești: când ai văzut-o ultima dată pe ființa ta iubită ai fost alături de ea timp de zece zile, zece zile au strălucit firele de iarbă lângă fântâna cu apă rece care satură setea de dragoste, zece zile au luminat stelele poienița catifelată, cu leuștean și ghimbir, și cât ai fost împreună cu suflețelul tău drag stelele s-au rearanjat pe cerul lăptos, formând constelația luo na, care are

Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
prin parcuri, toți vor plimba copii de mână, apele vor fi foarte curate și sfințite, va mirosi a tămâie, se va auzi șoptit corul bisericii, în șapte zile pielea ta va întineri, vei fi o gazelă iute, vei fi o fântână arteziană, o roată uriașă a lumii, vei vedea totul de sus și vei începe să respiri în apă. nouă în al treilea loc: înaintașii noștri au câștigat bătălia, au atacat demonii și i-au omorât. tu nu te baza pe

Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

ist boghet. Mare lipsă aveam de hazul lui! ISPAS: Ia lasă, măi nevastă, nu te mai oțărî atâta. Și spune-mi, măi Dănilă, ce-ți mai face gloata? Bre, bre, mă uitam mai ieri la fiică-ta, Florica, era la fântână cu donița; bre, a crescut ca din apă! Și-i frumușică foc. Măi Dănilă, da' cam câți ani să aibă? DĂNILĂ: Apoi, bădie, la toamnă să tot aibă 11. Dacă nu 12... ISPAS: Așa? Tare bine! Zicea alde nevastă-mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
din casă): Vasilică, n-auzi? Unde mi-ai intrat? VASILICĂ (vine din spatele casei): Aici-s, mămucă. SMARANDA: D-apoi că mi s-o știrit gâtul de când te strig. Unde mi-ai fost? VASILICĂ: M-o trimis tata cu boii la fântână, să-i adăp. Venea de la moș Ispas și zicea că pleacă la drum cu dânșii. SMARANDA: Așa? Și unde-i tat-tu? VASILICĂ: Era prin șură când am plecat. DĂNILĂ (vine): Gata, Vasilică, i-ai adăpat? VASILICĂ: Precum ai spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Ispas și zicea că pleacă la drum cu dânșii. SMARANDA: Așa? Și unde-i tat-tu? VASILICĂ: Era prin șură când am plecat. DĂNILĂ (vine): Gata, Vasilică, i-ai adăpat? VASILICĂ: Precum ai spus, tătucă. I-am lăsat priponiți lângă fântână și-am venit. DĂNILĂ: Bine-ai făcut. Acuma pune mâna pe târn și deretică prin șură, că numa' bunica Safta lipsește de-acolo. (Vasilică iese) SMARANDA: Da' când te-ai întors, Dănilă, că nici n-ai plecat bine. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cu șerbetul cel aromitor de zmeură, care-i place Măriei Tale cel mai mult și mai mult, cât nici nu te poți ridica de la hodină din pat până nu primești o lingură plină, alături cu apă rece scoasă din întunericul fântânii. PRICINĂ: Cu adevărat, așa este! Și după acea lingură plină, numaidecât poftesc alta la fel, care vicleana de cămărășiță o și are pregătită în dosul ușii, știind că altfel pe loc poruncesc să-i taie capul. Fata mea, mare bucurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint cu două guri întunecate, ca două porți de labirint prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire, din bezna umedă, la soare... Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis, scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis, va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirate-n salbe recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe... Cuvinte șterse peste-o clipă; un madrigal, o amintire a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
la plimbare. Nu-i bine să te întâlnesc în drumul meu noaptea. Scade lumina, fond muzical, se filează. La reaprinderea luminii, se vede spre dreapta un copăcel și, mai departe, un colț de lan de grâu. În partea stângă o fântână cu scripete. În rest, pustiu. Micul Prinț vine încet din dreapta, se oprește, mângâie tulpina copăcelului.) VULPEA (ascunsă în spatele fântânii): Bună ziua! MICUL PRINȚ (se uită împrejur): Bună ziua... Dar cine-i? Nu văd pe nimeni. VULPEA (scoate capul de după fântână): Sunt aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
reaprinderea luminii, se vede spre dreapta un copăcel și, mai departe, un colț de lan de grâu. În partea stângă o fântână cu scripete. În rest, pustiu. Micul Prinț vine încet din dreapta, se oprește, mângâie tulpina copăcelului.) VULPEA (ascunsă în spatele fântânii): Bună ziua! MICUL PRINȚ (se uită împrejur): Bună ziua... Dar cine-i? Nu văd pe nimeni. VULPEA (scoate capul de după fântână): Sunt aici, în spatele fântânii. MICUL PRINȚ: Ia uite! Cine ești tu? Ești foarte frumoasă! VULPEA: Sunt o vulpe. MICUL PRINȚ: Vino

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
stângă o fântână cu scripete. În rest, pustiu. Micul Prinț vine încet din dreapta, se oprește, mângâie tulpina copăcelului.) VULPEA (ascunsă în spatele fântânii): Bună ziua! MICUL PRINȚ (se uită împrejur): Bună ziua... Dar cine-i? Nu văd pe nimeni. VULPEA (scoate capul de după fântână): Sunt aici, în spatele fântânii. MICUL PRINȚ: Ia uite! Cine ești tu? Ești foarte frumoasă! VULPEA: Sunt o vulpe. MICUL PRINȚ: Vino să te joci cu mine. Sunt atât de trist... și singur... VULPEA (iese cu totul, dar rămâne la distanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
scripete. În rest, pustiu. Micul Prinț vine încet din dreapta, se oprește, mângâie tulpina copăcelului.) VULPEA (ascunsă în spatele fântânii): Bună ziua! MICUL PRINȚ (se uită împrejur): Bună ziua... Dar cine-i? Nu văd pe nimeni. VULPEA (scoate capul de după fântână): Sunt aici, în spatele fântânii. MICUL PRINȚ: Ia uite! Cine ești tu? Ești foarte frumoasă! VULPEA: Sunt o vulpe. MICUL PRINȚ: Vino să te joci cu mine. Sunt atât de trist... și singur... VULPEA (iese cu totul, dar rămâne la distanță): Nu pot să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
deveni izvor de neînțelegeri. Dar, pe zi ce trece, vei putea să te așezi din ce în ce mai aproape de mine... MICUL PRINȚ: Da, înțeleg... VULPEA: Și acum, pe mâine! MICUL PRINȚ: Pe mâine! (Își fac un semn de prietenie și pleacă. Vulpea spre fântână, Micul Prinț spre copăcel. Scade lumina total, muzică, apoi lumina crește din nou. Vulpea așteaptă în mijlocul scenei. Vine din dreapta Micul Prinț.) MICUL PRINȚ: Bună ziua. Aștepți de mult? VULPEA: Bună ziua. Te aștept de la ora noastră. Mult mai frumos era dacă veneai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
plec. VULPEA: Da, așa-i, am să plâng! MICUL PRINȚ: Atunci nu dobândești nimic din asta. Înainte nu plângeai, erai doar tristă. Nu-ți era mai bine înainte? VULPEA: Nu. Am dobândit ceva de neprețuit culoarea grâului. Să mergem lângă fântână. Acolo am să-ți dărui o taină. (merg spre fântână) Îți place? Simți răcoarea? MICUL PRINȚ: Ciudată fântână! Seamănă mai mult cu cele pe care le întâlnești la răscrucea drumurilor. (se uită în fântână) Mi-e sete. Tu nu vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Atunci nu dobândești nimic din asta. Înainte nu plângeai, erai doar tristă. Nu-ți era mai bine înainte? VULPEA: Nu. Am dobândit ceva de neprețuit culoarea grâului. Să mergem lângă fântână. Acolo am să-ți dărui o taină. (merg spre fântână) Îți place? Simți răcoarea? MICUL PRINȚ: Ciudată fântână! Seamănă mai mult cu cele pe care le întâlnești la răscrucea drumurilor. (se uită în fântână) Mi-e sete. Tu nu vrei să bei? VULPEA: Ba da. (Micul Prinț pune scripetele în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
plângeai, erai doar tristă. Nu-ți era mai bine înainte? VULPEA: Nu. Am dobândit ceva de neprețuit culoarea grâului. Să mergem lângă fântână. Acolo am să-ți dărui o taină. (merg spre fântână) Îți place? Simți răcoarea? MICUL PRINȚ: Ciudată fântână! Seamănă mai mult cu cele pe care le întâlnești la răscrucea drumurilor. (se uită în fântână) Mi-e sete. Tu nu vrei să bei? VULPEA: Ba da. (Micul Prinț pune scripetele în mișcare. Zgomot specific.) MICUL PRINȚ: I-auzi! Noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
neprețuit culoarea grâului. Să mergem lângă fântână. Acolo am să-ți dărui o taină. (merg spre fântână) Îți place? Simți răcoarea? MICUL PRINȚ: Ciudată fântână! Seamănă mai mult cu cele pe care le întâlnești la răscrucea drumurilor. (se uită în fântână) Mi-e sete. Tu nu vrei să bei? VULPEA: Ba da. (Micul Prinț pune scripetele în mișcare. Zgomot specific.) MICUL PRINȚ: I-auzi! Noi trezim fântâna, și ea cântă... VULPEA: Da, e cel mai frumos cântec. Lasă-mă să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mai mult cu cele pe care le întâlnești la răscrucea drumurilor. (se uită în fântână) Mi-e sete. Tu nu vrei să bei? VULPEA: Ba da. (Micul Prinț pune scripetele în mișcare. Zgomot specific.) MICUL PRINȚ: I-auzi! Noi trezim fântâna, și ea cântă... VULPEA: Da, e cel mai frumos cântec. Lasă-mă să te ajut. (se apropie) MICUL PRINȚ: Cum să mă ajuți? Doar tu ești o vulpe! (scoate ciutura pe marginea fântânii) Să bem! Mi-e sete de apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
specific.) MICUL PRINȚ: I-auzi! Noi trezim fântâna, și ea cântă... VULPEA: Da, e cel mai frumos cântec. Lasă-mă să te ajut. (se apropie) MICUL PRINȚ: Cum să mă ajuți? Doar tu ești o vulpe! (scoate ciutura pe marginea fântânii) Să bem! Mi-e sete de apa asta născută din cântecul fântânii. (bea) Bea și tu. E dulce ca o sărbătoare. (Vulpea se apropie și bea) Vezi tu, apa asta e cu totul altceva decât o hrană oarecare. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Da, e cel mai frumos cântec. Lasă-mă să te ajut. (se apropie) MICUL PRINȚ: Cum să mă ajuți? Doar tu ești o vulpe! (scoate ciutura pe marginea fântânii) Să bem! Mi-e sete de apa asta născută din cântecul fântânii. (bea) Bea și tu. E dulce ca o sărbătoare. (Vulpea se apropie și bea) Vezi tu, apa asta e cu totul altceva decât o hrană oarecare. S-a născut din drumul străbătut sub stele, din cântecul scripetelui, din truda brațelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
eu sunt răspunzător de Floarea mea... Scade lumina, fond muzical. Crește lumina pe decorul începutului piesei. Omul alături de avionul său. Lângă el Micul Prinț.) OMUL: Da, sunt foarte frumoase amintirile tale. Aș fi, la rându-mi, fericit să pot găsi fântâna unde ai cunoscut Vulpea. MICUL PRINȚ: Am să-ți arăt și ție drumul. Mai ai puțină răbdare. Acum trebuie să mă gândesc la atâtea lucruri... Prietena mea, Vulpea, m-a învățat să înțeleg că stelele sunt frumoase datorită unei flori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ea, n-am fost în stare să pricep nimic. Poate n-ar fi trebuit să plec. Puteam să smulg eu puieții de baobab. Acum am înțeles că eu sunt răspunzător de floarea mea! OMUL: Ai să-mi arăți drumul spre fântână? MICUL PRINȚ: Uite, înțelegi, și pustiul e frumos, fiindcă, undeva, se ascunde o fântână. Pustiul, în adâncul inimii lui, închidea o taină. Cineva i-a descoperit-o și ea s-a transformat în fântână. Asta a înfrumusețat pustiul. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
să plec. Puteam să smulg eu puieții de baobab. Acum am înțeles că eu sunt răspunzător de floarea mea! OMUL: Ai să-mi arăți drumul spre fântână? MICUL PRINȚ: Uite, înțelegi, și pustiul e frumos, fiindcă, undeva, se ascunde o fântână. Pustiul, în adâncul inimii lui, închidea o taină. Cineva i-a descoperit-o și ea s-a transformat în fântână. Asta a înfrumusețat pustiul. Trebuie să știi să cauți, dincolo de toate, lucrul cel mai prețios, care altfel rămâne nevăzut. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]