1,796 matches
-
ei au găsit, ca subiecte de inspirație, teme din literatura clasicilor noștri. Vom da doar câteva exemple: Alexandru Zirra - Alexandru Lăpușneanu, după nuvela lui Costache Negruzzi, Capra cu trei iezi, după povestea cu același nume a lui Ion Creangă, O făclie de Paști, după nuvela lui I.L.Caragiale, apoi opere mari: Răscoala de Gheorghe Dumitrescu, după Liviu Rebreanu, sau Ion Vodă Cel Cumplit și Decebal, de același compozitor, Peneș Curcanul de Emil Lerescu ori Millo Director de Traian Mihăilescu, ambele după
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
care au apelat la creația lui Caragiale, ale cărui teme bogate în conținut au folosit ca model de inspirație transpus în diverse modalități de exprimare ca limbaj muzical. Acestea, cu rădăcini în melosul popular, au beneficiat de prelucrări elevate: O făclie de Paști de Alexandru Zirra, Năpasta de Sabin Drăgoi, O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu, Conul Leonida față cu reacțiunea de Matei Socor, opera Revuluția de Adrian Iorgulescu, D’ale carnavalului de Emil Lerescu, aceeași temă D’ale carnavalului de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Latină” din Orhei (președinte prof. P. Bunăcale) a vizitat orașul Iași, la Întoarcerea din excursia făcută la Alba-Iulia și Piatra-Neamț (prof. V. Boghițoiu coordonator). S-au Încheiat contracte de difuzare a presei naționale din Basarabia : ”Literatura și Arta”, ”Țara”, ”Mesagerul”, ”Făclia”, și revista ”Familia” din PetrovasălaVoivodina (Traian Trifu Căta) 8 iunie „Gata oricând În apărarea naturii” manifestare a Organizației de cercetași. 15 iunie Omagiu poetului Mihai Eminescu. Spectacol la Teiul lui Eminescu. Expoziție de pictură (Orhei) Iulie Organizația de Tineret În
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
lumi. Eu sesizez golul ce am devenit, vidul interiorității mele de cetățean babilonic cu nucleul de conștiință ancorat în tărâmurile demonului. Și abia, astfel, mi se arată istoria mea și istoria lumii drept un exod întru vremelnicie. Demonul, asemeni unei făclii viclean-surâzătoare, stă la stânga mea, iar eu văd cum mă aflu poziționat, urmând exemplul său, la stânga scaunelor de judecată. După apariția divină finală, eu înțeleg că nu sunt așezat instantaneu la stânga universală, ci mă aflam deja acolo, mi-am dobândit și
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și abstract, cu acorduri cvasieminesciene. Cât ți-s dator, o, stea mult priincioasă, Că-n primăvara a vieții mele, Tu m-ai ferit de strâmbe căi și rele Și m-ai condus pe calea virtuoasă. Tu-n sân mi-aprinzi făclia luminoasă, M-ai adăpat l-Astreei fântânele, Și când vieața-mi îndulcesc prin ele, Desprețuiesc chiar soarta fioroasă. Ca să doresc a vieții nemurire Mă-ndeamnă raza-ți care-n cer se vede, Cum statornică urmează-a ei rotire. De la țărmul fatal vasul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ei, poezia lui Gr. Alecsandrescu (1810-1885) este un ecou lamartinian. "Meditația", "reveria", "armonia" în natură, religiozitatea, "rugăciunea", oceanele, imensitățile, înaltul hieratism al melancoliei le regăsim, într-un vocabular impur, și la poetul român. Stând pe ruine, sub cerul plin de făclii, meditativ ca o piramidă, poetul își simte sufletul înălțîndu-i-se pe aripi de flăcări. Totul ia proporții infinite. Scena cu lună e "colosală", mormintele sunt "monstruoase", umila câmpie a Brăilei capătă perspective sahariene. Melancolia e purtată prin pădurile de molifți, salutată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
codri nămornici, În făr' de fund hrube, în hiola mării Te ascunzi cu dânsa, cu a me Dochie? Dragoș doarme și atunci începe o sinistră sarabandă: Se deschid cu buhnet ușile la sală, Se arată umbre în giulgiuri albe, Cu făclii aprinse, aducând schelete Cu-a lor mâini uscate, o raclă de spijă. În mijlocul sălii au pus ele racla, Capacul în pripă sări de pe dânsa Și tricolici negru, fiorosul Vronța, Astrucat într-însa, privea slut cu ochii... Apoi cele Stafii de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ridică în văzduhul scânteios Ca înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așează bolta cerului senină Unde luna își aprinde farul tainic de lumină. O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca veșnice făclii. Munții sunt a lui altare, codrii organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțând note-ngrozitoare. Totul e în neclintire, fără viață, fără glas; Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă nici un pas; Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mult raffaelit decât botticellian, aurăria, lividitatea lilială, transparența. În Lila întîlnim fineți extatice și hieratisme necunoscute acelei vremi. În fața poetului sumbru, ca o imagine de vitraliu, ca un elf care rade iarba, virgina dansează în lumina a o mie de făclii: Dusă-n vals o credeai fee, Nu femeie, Avea aripi, nu picior: Și n-au fluturii-aripioare, Mai ușoare. Și mai iuți în zborul lor. Era astfel de gentilă, Și d-agilă, Că-ți părea cel mai frumos Elf fantastic de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
după Delavrancea scriitorul celmai zolist, deși lucrul n-a fost luat în seamă, toți fiind izbiți de aspectul umoristic al operei. Naturalismul lui Caragiale e radical, cu preferința pentru patologie și sociologie, cu preocuparea de explicație și metode exacte. O făclie de Paști, nuvelă pretins psihologică, e mai mult fiziologică, etnologică, dintr-un câmp de relații depășind cu mult conștiința. Cum e cu putință ca slabul Leiba să facă teribila faptă a arderii mâinii lui Gheorghe? Explicația de ordin psihologic e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mort pe masa părăsită, sau plânge în parcul dezolat, în haine negre. Odaia lui e de o sinistritate hoffmanniană, fantastică și simbolică (într-o poezie excelentă); prin ea cântă în mii de fluiere toamna, în mijlocul ei, pe masă, arde o făclie, făclia tremură în oglindă, tablourile sunt negre, golul ei haotic e plin de ecouri: Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de ecouri,Cînd plînsu-ncepe să mă prindă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe masa părăsită, sau plânge în parcul dezolat, în haine negre. Odaia lui e de o sinistritate hoffmanniană, fantastică și simbolică (într-o poezie excelentă); prin ea cântă în mii de fluiere toamna, în mijlocul ei, pe masă, arde o făclie, făclia tremură în oglindă, tablourile sunt negre, golul ei haotic e plin de ecouri: Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de ecouri,Cînd plînsu-ncepe să mă prindă; Stau
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tablourile sunt negre, golul ei haotic e plin de ecouri: Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de ecouri,Cînd plînsu-ncepe să mă prindă; Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. - Odaie, plină de mistere,În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere, Pe masă arde o făclie. Odaia mea mă înspăimîntă, Aici n-ar sta nici o iubită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de ecouri,Cînd plînsu-ncepe să mă prindă; Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. - Odaie, plină de mistere,În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere, Pe masă arde o făclie. Odaia mea mă înspăimîntă, Aici n-ar sta nici o iubită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. Când se apropie miezul nopții, cuprins de terori subite la ora satanică, poetul fuge din odaie-n odaie, iar când afară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la pian și cântă un marș funebru, după care faptă cade în delir. Atunci poetul face un gest straniu: plângând resfiră pletele iubitei. O altă femeie brună, în mantie neagră, cântă la clavir, gemând, marșul funebru al lui Chopin, între făclii, într-un salon gol. Apoi apare în salon o blondă goală, care ia o scripcă neagră și-ncepe a cânta lugubrul cântec. A doua poză (în această poezie deloc simplă) este retorica întoarsă, adică sfărâmarea până la anarhie a solemnității, simulîndu-se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tragice cu lăudabilă tehnică teatrală, Don Juan reinterpretează pe celebrul erou ca un inamic al fariseismului, cu ironii pentru intoleranță care aduc aminte de Torquemada lui V. Hugo. Și tablourile sunt la fel de fastuoase: o cameră neagră cu un catafalc între făclii, o piață publică în care Abrahamo Balmaseda țipă că și-a omorât fata sedusă de Don Juan, Inchiziția proiectată pe perdele negre, o curte de mânăstire, un festin cu strigoi. V. Eftimiu a mai scris numeroase piese de teatru, interesante
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
imaginație a coloritului. Alfred Moșoiu (1890-1932) face elogiul florilor în spirit simbolist, însă anemic. O singură dată are un accent delicat: ..Un clopot bate-n mine și-l ascult, Și crește glasul lui ca un tumult, Și lămpile îmi par făclii de ceară... Ceva din mine moare-n astă seară... AL. A. PHILIPPIDE Socotit multă vreme modernist al metaforei, Al. A. Philippide lua totuși poziție împotriva modernismului. Imaginea în poezia lui nu e un element de bază ci un simplu și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
evreul bătrân între flăcările lumânărilor cântă căderea Ierusalimului: Cine-aducea deodată cirezile din cîmp? Aveau și-atunci ochiul de sticlă, gâtul strâmb, dar aduceau în uliți baliga din pășune și în surâs o scamă din soarele-apune... Deodată după geamuri se aprindeau făclii; o umbră liniștită intra în prăvălii prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă. Tăcerea de salină încremenea în casă și-n sloiul nopții jgheabul ogrăzii adăpa. Bunicul între flăcări de sfeșnic se ruga: "Să-mi cadă dreapta, limba să se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de mizeria claselor de jos și în special a țărănimii. Cariera literară a lui Caragiale se împarte în trei perioade: întîia e a comediilor, în care atacă liberalismul; a doua, de care încă n-am vorbit, e a Năpastei, a Făcliei de Paști și a nuvelei Păcat; a treia, a Momentelor etc., când satirizează mahalaua, produs al liberalismului. Această operă întreagă se poate clasifica, apoi, în două categorii: în perioada întîi și a treia, Caragiale e un scriitor satiric; în perioada
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
La Vlahuță, la Delavrancea, la Caragiale, trebuie să fii grand clerc în literatura mondială ca să găsești ce influențe s-au exercitat asupra lor. Și, dacă la Delavrancea se poate spune în chip vag: realismul francez; la Caragiale, cu privire la Năpasta și Făclia de Paști: Dostoievski; La Vlahuță: parnasienii și... Eminescu! - ce se poate spune cu privire la dl Sadoveanu, adică la scriitorul tip din ultima epocă literară? Al cărei literaturi străine e ucenic d-sa? Este drept că proza (Delavrancea, Caragiale) e mai ferită
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
împotriva lui Hristos, nu lasă lumina în sfeșnic ca să lumineze celor din casă, ci o pune sub obroc, o stinge pentru a menține întunericul. Dar, nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă, nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, și în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Am scris mult în 17 ani, de când sunt pensionar, dar foarte puțin din ceea ce am scris a văzut lumina tiparului. Totuși, glasul celui ce strigă în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
poet ne(re)cunoscut ce ar fi trăit prin secolul al XV-lea? Nu în ultimul rînd: s-a sinucis Chatterton cu adevărat? - sau s-a otrăvit singur, fără să vrea "arzîndu-se pe sine ca pe flacăra pîrjolitoare a unei făclii de magneziu"? - sau, încă mai tulburător, și-a înscenat chiar și propria moarte pentru a ajunge cu orice preț la mult rîvnita nemurire literară?... Poetul-băiat din Bristol Recunoscut în secolul al XX-lea ca autor esențial al așa numitei renașteri
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
accidentale a lui Chatterton, prin intermediul unui "cocktail letal de medicamente", de vreme ce acum se știe că în perioada cînd locuia pe Strada Brooke Chatterton lua laudanum, posibil și cu doze de arsenic, "arzîndu-se pe sine ca pe flacăra pîrjolitoare a unei făclii de magneziu" (Groom 1999: 8-9). Este vorba de o ipoteză potrivit căreia poetul ar fi murit din cauza unei supradoze accidentale de medicamente anti-venerice (Rawson 1999: 17), episod imortalizat remarcabil de Ackroyd (1993: partea III, 13 și 15) în senzaționalul său
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
intenție și realizare, CL, 1975, 9; Lucian Alexiu, „Incidențe”, O, 1975, 39; Serafim Duicu, Un critic tânăr, VTRA, 1975, 11; Mircea Iorgulescu, Încercări critice, RL, 1975, 47; Mircea Muthu, Criticul și „unghiul de incidență”, TR, 1975, 47; Ion Istrate, „Incidențe”, „Făclia”, 1975, 8 932; Radu G. Țeposu, „Incidențe”, ECH, 1975, 11-12; Gheorghe Grigurcu, „Incidențe”, F, 1975, 12; Ulici, Prima verba, II, 30-32; Bucur Țincu, O istorie a presei literare din Transilvania, VR, 1980, 8; Vlad Sorianu, Scriitorul total și exegeții săi
TASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
tr. Mariana Zavati Gardner și John Edward Gardner, pref. Ion Cristofor, Uzdin (Serbia), 2001; Orbul din Muzeul Satului, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Dan Deșliu, Dintre sute de catarge, LCF, 1960, 4; Ulici, Prima verba, II, 129-130; Ionel Bota, „Fuga statuilor”, „Făclia”, 1979, 10 197; Constantin Zărnescu, Balade din Cornul Abundenței, R, 1982, 9; Vasile Val Telceanu, Între religie și filosofie, „Radix” (Namur), 1992, 23; Diana Tihu, „Nucul dintre două veacuri”, ST, 1993, 11; Mircea Popa, „Chipul din oglindă”, „Adevărul de Cluj
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]