1,988 matches
-
propunere. Se liniști doar la gândul - chiar și acesta deprimant - că soția nu-l sunase niciodată. Buonocore Își aranja auricularul În pavilionul urechii, Își rupea cu dinții pielițele de la unghii, fixând cu o privire absentă o pasăre care ciugulea niște fărâme de pe măsuța de alături. Cu câtva timp Înainte Îi dăduse de Înțeles că ar avea probleme cu soția. Dar la vremea aceea Elio avea prea multe griji pentru a-și mai bate capul cu cele ale șefului escortei sale. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nefastă a Facultății de Drept. — Aris? Îngână vocea ei subțire, educată și perfectă. Bea-ți paharul până la fund - Îngenunchează, căci Ea Îi aparține, Închină-te, căci el are totul și poate totul, iar tu nu ai nimic. Ți-a lăsat fărâmele banilor lui, deșeurile eredității sale genetice, resturile sentimentelor pe care i le-a furat soției. — Bună, Maja, spuse. M-ai căutat? — Unde ești? șopti Maja. Zero percepu În vocea ei o bucurie de bun augur. — Am luat douăzeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spele. Dar se trezise prea târziu și nu voia să piardă examenul - ce scrupule de burghez. Pe ferestrele de la Regina Coeli ieșea un puternic miros de condimente și conserve de roșii. Deținuții Își țineau geamurile deschise pentru a surprinde o fărâmă din parfumul primăverii. Întâlni privirea Majei. Poate că, la urma urmelor, nu avea o părere proastă despre el. Avea o privire limpede și plină de subînțelesuri, ca de căprioară. Cu o claritate dureroasă, Aris o revăzu În ziua nunții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dau pace și încearcă să o cuprindă tot mai strâns, tor mai strâns până când simte că nu mai poate respira și că va fi doborâtă de veninul neputinței care se năpustea din toate părțile, încercând să-i otrăvească și ultima fărâmă de rațiune. Nu, nu era posibil așa ceva! Tot ce a fost, tot ce au trăit împreună, toate momentele de vis pe care le-au împărțit, toate clipele de fericire! Ochii au început să o usture, obrajii să o înțepe în timp ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ar sălășlui viață acolo, înlăuntrul său, lăsând talazurile ploii să izbească înțeleapta tăcere a necuvântătoarelor și luna să strivească unduioasa mișcare a pendulului ce stă cu capul în jos, foșnind ca uitat de pedeapsa timpului. Și-a pierdut demult ultima fărâmă de atenție căpătată vreodată de la ochii strămoșilor săi de sus pe care îi vedea doar noaptea pe cerul înstelat, când fiind prezent în fața panoramei deschise pe bolta cerească recunoștea una dintre cele mai proaspete dâre de pulbere lăsate și aceasta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cum îi salvase Iacob femeia. A devenit doar cu totul dement în felul în care o trata pe Ruti și ochii ei s-au înnegrit de atunci pentru totdeauna. Fii lui, urmându-i plida, nu i-au mai arătat nici o fărâmă de considerație. Ruti se târa printre ei, ca o sclavă fără glas. Printre femei, Ruti vorbea doar despre bunătatea infinită a mamei mele. A devenit umbra Leei, îi săruta mâinile și poala rochiei și se ținea mereu aproape de salvatoarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
foarte clar și minciunile pe care ni le-a zis colonelul, se vede pe noi că l-am crezut, cum putem fi atât de idioți, am merita să ne omoare în bătaie, să ne scoată din cap, cu ciocanul, și fărâma de minte pe care-o mai avem, să aflăm de la el că soldații au venit doar ca să pună la cale înfrângerea noastră la meci, vor să ne bage în sperieți ca să nu apărăm cum trebuie, i-auzi acolo, cică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca din pușcă s-o Împrăștie, cu plăcerea de a trezi și pe alte chipuri emoțiile pe care tocmai le Încercase. Gwen nu era genul să piardă vremea cu bîrfe, străbătea piața cu o aparentă indiferență, dar nu pierdea nici o fărîmă din ce se șoptea. - O crimă? Nu se poate, Doamne ferește! - Și vrei să zici că pe menhir a curs sîngele lui Gildas? - Sfinte Doamne! La fel ca la jefuitorii de corăbii de pe vremuri! - Se pare că polițistul de la Paris l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a jenă. Va trebui să te rog să părăsești acest loc. Simt un junghi de umilință în inimă. Chiar au de gând să mă arunce în stradă pe bune ? După ce am trăit practic șapte ani din viața mea aici ? Ultimele fărâme de stăpânire de sine mi se fac pulbere. Mă lupt din greu cu lacrimile fierbinți de mânie ce-mi inundă ochii. — Te rog, Samantha, pleacă, spune Oliver Swan pe un ton de milă. Nu te pune într-o postură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Doamne, ce tîmpită sînt... — Emma, nu-ți face probleme, spune Jack. SÎnt sigur că, odată ajunși acolo, o să fie perfect. — Sper, zic cu un surîs slab. Nu sînt În stare să schimb nici măcar cîteva vorbe cu el. Îmi folosesc fiecare fărîmă de energie pentru a mă concentra asupra taxiului, să meargă mai repede. Mă uit pe geam, tresărind fericită de fiecare dată cînd citesc pe plăcuțele străzilor că ne apropiem tot mai mult de locul În care vrem să ajungem. SW3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Familia Venetski nu. - Macdonald, ca Marie Antoinette cu cozonacul. - Da! a strigat Ravelstein râzând. Tțțț‑ah, gluma aia veche din timpul crizei, despre vagabondul care cerșește unei bătrâne bogate: „Doamnă, de trei zile n‑am mai pus În gură o fărâmă de hrană!” „Vai, bietul de dumneata, trebuie să te forțezi să mănânci” l‑a sfătuit doamna. - Nu văd cum ai putea da greș, am stăruit eu. Tot ce ai de făcut e să Înaintezi o ofertă. În cel mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
zis cu voi! Papițoilor! Dormiți, ai? Care e Grubi? Tu ești Grubi? GARDIANUL (Apucat de gât.): Nu! COLONELUL: Taci! Taci! (Izbește cumplit.) Te-ai ars! (Către ARTUR, calm.) El e Grubi? (ARTUR face semn cu degetul către CĂLĂU.) Îl fac fărâme! (Se repede la CĂLĂU.) CĂLĂUL: Eu tac... COLONELUL: Drepți! Culcat! Târâș-marș! (Către ARTUR, confesiv, plângăreț.) Și-au bătut joc de mine... M-au distrus... CĂLĂUL (Umilit, îmbrățișând cizma.): Noi?! COLONELUL (Lovind.): Gura! Culcat! Drepți! Târâș-marș! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GRUBI (Învins.): Da... N-avem noroc. BRUNO (Oarecum învins.): Așa n-are cum. Trebuie să scoatem scara. GRUBI (Speriat.): O să fie urât de tot. Și nici n-o s-o mai putem pune-napoi. BRUNO: O aruncăm de tot. O facem fărâme. GRUBI (Meditativ.): De ce n-avem noi noroc? Bruno? BRUNO: O fi ceva la mijloc. Pe mine mă-năbușă. Pe tine nu te-năbușă? GRUBI: Și pe mine mă-năbușă. Mă dor ochii ca la ceapă. BRUNO: Să nu râdă careva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
înșface napolitana. Păzea! Un vis plin de viclenii, ține minte! Cu bine! Cu bine! Micuțul se pune pe urlat ca din gură de șarpe și ca să fie sigur că nimeni nu va pune laba pe napolitană, poftim, o face mii fărâme, pe care le aruncă dând din mânuțe peste tot. ─ Băiatul mamii! Pui-pui-pui! se îngrijorează femeia îmblănită, începând să hâțâne căruciorul. Hai-hai-hai, na-ni, na! Na-ni-no! Se teme de străini, ce vreți! îi spune ea d-lui Costache, încercând totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
continuare. Multe automate și multe pistoale se armară. Apoi respirația tuturor îngheță câteva secunde, în vreme ce fiecare își evaluă poziția și se gândi la cea mai bună alternativă pentru nimicirea opozanților. Una din opțiuni era să se unească și să distrugă fărâma de rezistență din fabrică, după care să renunțe la alianță și să se ciopârțească între ei, așa cum procedaseră în bătălia pentru dealul de lângă lac. Dar acum erau prea aproape unii de alții ca să rateze ocazia unei confruntări finale, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
La sfârșit, roșcatul a sărit printre gratiile de fontă ale gardului, mi s-a încurcat printre picioare și s-a îndepărtat în goană, imagine jalnică a învinsului absolut, urmărit de rușine, dând tot ce putea da învingătorului, abandonându-și ultima fărâmă de demnitate - și uite că și eu dau importanță demnității, eu care ziceam că demnitatea n-are importanță și nu face altceva decât să creeze tensiuni. Să n-o iau pe arătură. Să spun adevărul, repede. Să nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Toate astea indicau o infracțiune de cartier, una care degenerase oribil și se sfârșise cu moartea omului În loc de jefuirea lui. Iar hoțul avea un cuțit și-l folosise fie cu noroc, fie cu Îndemânare. Infractorii mărunți din Veneția aveau o fărâmă de noroc, dar rareori aveau Îndemânare. Înșfăcau și fugeau. În orice alt oraș, asta ar fi putut trece drept un jaf scăpat de sub control, dar acolo, În Veneția, genul acela de lucruri pur și simplu nu erau posibile. Îndemânare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Sala Pașilor Pierduți, ne amintește cât de mult pot fi atinse corzile sufletului de albastrul magic. Și astfel... fascinația a rămas săditătă în sufletul elevului Afloarei Marian. Marian va împărți mai departe, cu sfințenie, fiecăruia, din zborul păsărilor, câte o fărâmă din el, pentru ca noi, cei care-i vedem lucrările, să fim mai blânzi, mai buni. Atingând cu dibăcie corzile sufletului, am ascultat împreună sensibilitatea trilului de ciocârlie, desenând, în înaltul cerului forma ștergarului de borangic, presărat cu picături cristaline din
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
care ar fi fost de părere că unul ca el nu poate asculta niciodată blues și se pregăti să mai scuipe o dată pe geam. Nu auziră pocnetul de afară. Huiduma își înghiți flegma împreună cu imaginea unui parbriz care se făcea fărâme, iar Omul cu Tatuaj nu înțelese, în câteva fracțiuni de secundă, de ce plafonul mașinii s-a pus dintr-o dată în mișcare. Cu siguranță că acel stâlp de telegraf fusese putred. Îmbătrânise și obosise sub greutatea firelor o perioadă prea lungă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi înțeles... refuza orice fel de raționament. - A încerca să-l descifrezi, pentru a ajunge la credință, însemnează că ești cuprins de îndoieli, de neîncredere în realitatea minunii Dumnezeiești. Ori, Ea nu se poate explica... Înseamnă a-ți distruge și fărâmă de credință pe care o mai ai! Își zise el. Despre religie, Iorgu, omul real, avea acele păreri pe care le au, în general, oamenii de vârsta și cultura lui, cu alte cuvinte, nu prea ținea seama de practicile exterioare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cultura lui, cu alte cuvinte, nu prea ținea seama de practicile exterioare ale religiei, dar, acest lucru nu-l împiedica să fie profund impresionabil față de lucrurile sacre. Minunea Învierii Domnului, de plidă, îi tulbura sufletul profund. - Este prea greu pentru fărâma de minte omenească... e prea greu! Murmură el, continuând să urmărească jocurile de lumini și umbră de pe tavan. Ori crezi, ori nu crezi... nu le poți curpinde pe amândouă!... Se pomeni el gândind cu glas tare. Pe afară, în liniștea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
semne cu mâna tot mai disperate... Vru să oprească trenul, care venea spre el cu toată viteza. In ultima clipă, sări din fața lui... și, se pomeni lângă pat, înspăimântat și nădușit de sudoare... - O, Doamne, Doamne... am înnebunit, Doamne!... strigă fărâma de creier, rămasă teafără din creierul lui. - Linisteste-te, omule... linisteste-te, a fost doar un vis!” îi sopti un gând. La marginea patului, cu capul în pumni, se căznea să-i găsească înțelesul, să-l dezlege. - Moartea... ce este
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
doilea ”eu”, din el, îl dorea, îl căuta. A încerca să-l descifrezi, pentru a ajunge la credință, însemnează că ești cuprins de îndoieli, de neîncredere în realitatea minunii Dumnezeiești. Ori, ea nu se poate explica. înseamnă să-ți distrugi fărâma de credință pe care o mai ai!, își zise el înfiorat. Iorgu era un om profund impresionabil față de lucrurile sacre. Miracolul învierii Domnului, de pildă, îi tulbura profund sufletul. -Este prea greu pentru fărâma de minte omenească, pentru a pricepe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
poate explica. înseamnă să-ți distrugi fărâma de credință pe care o mai ai!, își zise el înfiorat. Iorgu era un om profund impresionabil față de lucrurile sacre. Miracolul învierii Domnului, de pildă, îi tulbura profund sufletul. -Este prea greu pentru fărâma de minte omenească, pentru a pricepe. e prea greu!.. Crezi, ori nu crezi. nu le poți cuprinde pe amândouă! Își zise el. Afară, pe stradă, se auzi un murmur molcom de oameni. Șiruri, șiruri mergeau tăcuți la Biserică. Clopotele se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
devenise deodată neîncăpĂtoare, ca un tricou intrat la apă. Nu-mi rămâneau decât anumite frânturi, oaze de infinit, ca, de exemplu, după-amiezele când ai mei dormeau și În casă era liniște și abia apucam să-mi Încheg Șaman 21 câteva fărâme de suflet la loc, privind pe fereastră alcătuirea și destrămarea norilor. Singura explicație credibilă a Închiderii coridorului secret nu putea fi decât dispariția pietricelelor. Există undeva pe dinăun- trul meu acești pitici care măsoară timpul cu pietricele colorate, pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]