4,085 matches
-
totdeauna la Încercarea de a aplica o operă, un produs artistic, la fel fiecăruia dintre noi. O operă are un efect diferit pentru oricare tocmai din acest motiv: participăm la facerea ei În egală măsură În care ea participă la facerea noastră. Și atunci orice „știință” este făcută imposibilă. Mihaela Ursa: Pe mine, În temele la care lucrez În prezent, despre feminitate, despre critic, autor, despre felul În care aceștia Își substituie pozițiile, mă ajută foarte mult o metodă compozită, care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
că poate ar trebui să ne Întoarcem la primul tip de ședințe, cel În care autorul nu ne trimite anticipat acasă, prin e-mail sau În altă formă, un text gata scris, ci ni-l prezintă la fața locului, Într-o facere ad-hoc, la care suntem invitați să participăm direct. Ceea ce cerea Horea era deci mai multă spontaneitate, mai multă viață. Nu demult, Ovidiu Însuși Îmi spunea că are impresia că formula noastră de lucru este oarecum uzată, obosită, și c-ar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de carte, un capitol În care, mai presus de orice, se duce o bătălie a stilului. Adevărul literaturii e În stil, ne spune canonul - dar ce stil are adevărul Înainte de a fi unul al literaturii?, ne putem Întreba noi. Tema facerii ori a Întrupării gândului În cuvinte e recurentă, de unde ispita esotericului În discursul critic practicat de Horea. Dacă mai este Încă un discurs critic și nu s-a topit deja În extazele poetice ale textului-mamă. Un fir al Ariadnei ne
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Există Însă pericolul (al măștilor suprapuse) ca autorul, Horea, să joace toate personajele, pe Ariadna, Tezeu și chiar pe minotaur. În pofida „jocului”, am detectat, fără nici un contor, un fel de plăsmuire romantică, de mare efect, cea a unei profeții critico-poetice, facerea textului de către Hermeneut, un fel de Înger al reprezentării trimis la judecata textelor, zburând peste tomurile mucegăite de critică și coborând În noi ca o rugăciune senzuală. Dar iată, chimvalul profetic se face harfă, atenție la erupția de metafore și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Bolcaș. Dintre traduceri se cuvin semnalate pagini din lirica lui Goethe, Uhland și Lenau, transpuse în românește de Sebastian Stanca și Octavian Lupeanu. Totodată, El. A. Nori tălmăcește tragedia lui Gabriele D’Annunzio La nave (Corabia), dar și mitul fenician Facerea (din Cărțile sfinte ale fenicienilor). Se reproduc, aproape în fiecare număr, versuri populare dintr-o „colecție mai veche”, fără a se specifica sursa. Rubrica „Bibliografie”, ce menționează noutățile literare, anecdotele (cuprinse la rubrica „Haz”) completează profilul revistei care, în ciuda apariției
FAMILIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286944_a_288273]
-
deplasează tot timpul în funcție de mereu înnoite contexte literare. Altfel spus, spre locul de întâlnire al conștiinței empirice - totalitatea lecturilor și influențelor asimilate în trecut - și al celei subiective - datele intrinseci ale individualității creatoare -, ambele acționând mijlocit sau direct în momentul „facerii”. Poezia și eseul teoretico-istorico-literar se împletesc la M., frecvent stimulativ, cu obligațiile didactice și cu programul de traduceri din critica, istoria artei și literatura franceză. Textele și analizele produse de Irina Mavrodin duc la trei posibilități de recepție, instructive și
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
citează interpretarea maniheistă și o contracarează opunându-i-o pe cea ortodoxă. Cu deosebire interesantă este interpretarea protologiei, încercarea de a explica în mod alegoric povestea biblică despre viața lui Adam și a Evei în Paradis. Cele șapte zile ale Facerii sunt povestea evenimentelor din trecut și simbolul celor viitoare, adică a celor șapte vârste ale seminției omenești; odihna lui Dumnezeu la terminarea creației simbolizează pacea creștinului întru Dumnezeu după faptele sale bune. Biblia, Augustin o spune de mai multe ori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trad. și note de E. Gondolfo și G. Maderini). O altă operă exegetică este cea care examinează Predica de pe munte a Domnului (De sermone Domini in monte). Ulterior, pentru a răspunde mai ales unor exigențe didactice, Augustin reia Explicarea Cărții facerii, dar de data aceasta în litera ei (De Genesi ad litteram), apoi o întrerupe o vreme (se va întoarce asupra subiectului câțiva ani mai târziu și va completa lucrarea, cf. p. ???). Bibliografie: CChr. Lat 35, 1967 (De sermone Domini in
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru copilărie, tinerețe și maturitate: partea autobiografică se termină, într-adevăr, cu cartea a noua), sau dacă opera e împărțită altfel (de exemplu, după schema celor șapte vârste ale omului pe care Augustin o prezentase deja în cartea sa Explicarea Facerii, contra maniheilor: copilăria timpurie, copilăria, adolescența, tinerețea, trecerea spre bătrânețe, bătrânețea și pacea finală; această schemă, propusă de Pizzolato, are avantajul de a depăși contradicția, despre care vom vorbi acum, dintre partea autobiografică și cea exegetică). În ansamblu, opera pare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fără îndoială fără legătură cu subiectul principal al operei, chiar dacă s-au făcut încercări de justificare a lor în mai multe feluri. Augustin tratează o serie de probleme cu caracter filosofic și teologic, cum sunt exegeza primelor versete din Cartea Facerii, interpretarea creației lumii în timpul căreia Fiul era prezent într-un raport de co-eternitate cu Tatăl și, în sfârșit, interpretarea timpului, o problemă, aceasta, care stârnise interesul lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se încheie cu o profesiune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Augustin, cam tot atunci, ar fi propus-o în tratatul Despre modul cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus), și care presupune întâi mărturisirea păcatelor proprii, de către catehumen, apoi inițierea în doctrina creștină, ce trebuie să înceapă tocmai cu Facerea. În orice caz, rămâne de explicat prezența cărții a zecea, pentru că aceasta nu mai este autobiografică în sens strict, ci vrea să arate cititorului încheierea evoluției spirituale a scriitorului: solicitat să se descrie pe sine, Augustin vorbește în acea carte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
2, 1892 (De natura boni...: I. Zycha); 43, 1904 (De consensu Evangelistarum: F. Weirich). 8. Marile tratate exegetice și teologice Cu siguranță împotriva maniheilor, dar nu exclusiv, este scrisă lucrarea cea mai importantă de exegeză a lui Augustin, adică Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la orice interpretare alegorică și tipologică, tipică pentru precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (vezi p. ???); renunță până și în ce privește existența paradisului terestru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este scrisă lucrarea cea mai importantă de exegeză a lui Augustin, adică Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la orice interpretare alegorică și tipologică, tipică pentru precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (vezi p. ???); renunță până și în ce privește existența paradisului terestru și poziția acestuia. Acest studiu este fără îndoială unul dintre cele mai semnificative dintre cele dedicate de autorii vechi interpretării Facerii și una dintre cele mai importante
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (vezi p. ???); renunță până și în ce privește existența paradisului terestru și poziția acestuia. Acest studiu este fără îndoială unul dintre cele mai semnificative dintre cele dedicate de autorii vechi interpretării Facerii și una dintre cele mai importante opere ale lui Augustin care, animat de o intenție nouă, vrea să demonstreze că nu există nici o contradicție între faptele referitoare la creația lumii și a omului, chiar dacă sunt înțelese în litera lor, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doar maniheilor, ci și păgânilor. Augustin a lucrat la această operă mai mulți ani, revenind asupra ei în mai multe rânduri: a alcătuit proiectul lucrării în timp ce compunea ultimele cărți ale Confesiunilor, înrudite ca subiect (acestea conțin un comentariu parțial al Facerii), și a continuat-o cu întreruperi, astfel încât cartea a douăsprezecea a fost scrisă prin 412 și întreaga operă a fost publicată pe la 415, fără ca autorul, ocupat de-acum cu alte lucruri, să mai aibă timp să unifice părțile scrise mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
altele trei, dar fără să aducă textului deja divulgat modificări prea mari. A adăugat textului și scrisoarea pe care o trimisese lui Aureliu și în care îi povestea împrejurările în care fusese scrisă. Așa cum s-a întâmplat și cu Explicarea Facerii, prelungirea perioadei de compunere a Trinității și faptul că Augustin nu a revizuit la sfârșit întreaga scriere au dăunat întrucâtva structurii care se dovedește dezlânată și dezordonată; totodată, tocmai din cauza duratei prelungite de redactare, multe din doctrinele expuse aici sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atât de caracteristică, mai cu seamă prin scrierea unei opere impresionante, Despre cetatea lui Dumnezeu (De civitate Dei). Aceasta era anunțată, în esență, la sfârșitul acelei opere exegetice pe care Augustin o ducea la bun sfârșit în 412, adică Explicarea Facerii în litera ei. Cetatea lui Dumnezeu poate fi prezentată chiar cu cuvintele lui Augustin care o descrie în Retractări: „Primele cinci cărți resping părerile acelora care pretind că, pentru ca oamenii să prospere, e nevoie de cultul mai multor zei pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Apuleius, a căror amintire era foarte vie în Africa, pentru a arăta ce le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începând cu cartea a unsprezecea, expunerea privind cetatea din ceruri, creată de Dumnezeu: este interpretată istoria Facerii, a primelor vârste ale omenirii, a ebraismului, fiind folosite lucrări de erudiție creștină, sau cronici scrise de Eusebiu și de predecesorii săi. Din acestea sunt extrase teoriile referitoare la diversele epoci ale umanității, ultima dintre ele fiind cea contemporană. După
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că aparține lui Quodvultdeus, dar nici azi nu lipsesc obiecțiile în această privință. E vorba de o culegere de mărturii adunate din Scripturi privitoare la promisiunile și la profețiile Domnului încă de la începuturile lumii; este parcursă istoria mântuirii începând de la facerea omului și mergând până la eterna fericire a sfinților. Examinând istoria umanității prin prisma realizării promisiunilor Domnului, Quodvultdeus renunță la schema augustiniană a vârstelor omenirii și o înlocuiește cu aceea care cuprinde epoca anterioară Legii, epoca ce stă sub Lege și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-ți păstrezi credința în bunătatea lui Dumnezeu. E un poem sever și cu caracter doctrinal, în hexametri, în care retorica este folosită cu sobrietate; a fost scris probabil prin anul 416. Poetul parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, încă de la facerea lumii, fără să fie preocupat de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sunt provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
actualizat”. Opera principală este însă cea dedicată Laudelor lui Dumnezeu (De laudibus Dei), formată din trei cărți scrise în hexametri. Aceste laude se justifică, observă poetul, dacă este cercetată în primul rând cea mai însemnată operă a lui Dumnezeu, adică Facerea lumii, de aceea prima carte conține o amplă secțiune dedicată tocmai acestui motiv fundamental al religiozității creștine, și subliniază că trebuie proslăvită înțelepciunea creatoare a lui Dumnezeu. În al doilea rând, Dumnezeu este minunat pentru că este milostiv și bun. Însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prezentarea acestor motive previzibile și, până la urmă, banale (alte teme, mai serioase, au la bază un augustinism popularizat) face interesant poemul. Poetul se comportă și aici ca un literat care experimentează mijloace noi. Prima carte, dedicată aproape în întregime narării facerii lumii, are forma unei epopei biblice, analoagă acelor poeme care se scriau încă de pe vremea lui Prudentius, și aparține acelui gen literar cultivat tot în epoca lui Draconțiu, chiar dacă în alte cercuri, de către Sedulius, Claudius Marius Victorius sau Ciprian din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Spania vizigotică a fost realizată o versiune abreviată a Laudelor lui Dumnezeu de către Eugeniu, episcopul de Toledo, care, la cererea regelui Chindaswinth (646-657), a redus cele trei cărți la una singură și, cum această nouă redactare conținea în esență povestea facerii lumii, opera a fost intitulată Hexameron (De opere sex dierum); însă deja Isidor din Sevilia, înaintea versiunii lui Eugeniu, dăduse primei cărți a Laudelor lui Dumnezeu titlul următor: Cele șase zile ale facerii lumii (Hexameron creationis mundi). După ce a îndepărtat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
această nouă redactare conținea în esență povestea facerii lumii, opera a fost intitulată Hexameron (De opere sex dierum); însă deja Isidor din Sevilia, înaintea versiunii lui Eugeniu, dăduse primei cărți a Laudelor lui Dumnezeu titlul următor: Cele șase zile ale facerii lumii (Hexameron creationis mundi). După ce a îndepărtat a doua și a treia carte, Eugeniu a adăugat la prima carte a operei Cântecul de dezvinovățire, scurtându-l și pe acesta și numerotându-l ca a doua carte. Această versiune începea cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-lea și Valentinianus al III-lea, adică în prima jumătate a secolului al cincilea. Este autorul unui poem în hexametri, compus din trei cărți, intitulat Adevărul (în grecește Alethia), care e în același timp o prezentare și un comentariu al Facerii; potrivit lui Ghenadie, opera ajungea până la moartea lui Avraam, dar nouă nu ne-a parvenit decât o copie care merge până la pieirea Sodomei și a Gomorei. Comentariul propriu-zis este precedat de o invocare a lui Dumnezeu care este proslăvit pentru opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]