2,688 matches
-
toată firea, a vrut să-și demonstreze lui însuși că e în continuare demn de acel Gacel capabil să-și riște viața în tinerețe. Iadul de soare și căldură, cuptorul pustiit și înnebunitor exercitau o stranie fascinație asupra lui Gacel, fascinație ce se născuse într-o noapte, cu mulți ani în urmă, când la căldura iubitoare a focului auzise vorbindu-se pentru prima dată de „marea caravană“ și cei șapte sute de oameni și două mii de cămile ale sale care fuseseră înghițiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
al patrulea Mare Maestru al ordinului. Dispunea de un avantaj considerabil asupra predecesorilor săi: născut după moartea fondatorului, nu trebuise să viețuiască sub teroarea lui. Studia locul În care trăia cu interes, cu o anumită teamă, bineînțeles, dar fără acea fascinație morbidă care-i paraliza pe toți ceilalți. O dată chiar, la vârsta de șaptesprezece ani, intrase În Încăperea interzisă, Îi dăduse ocol, se apropiase de bazinul magic, Își Înmuiase mâna În apa Înghețată, apoi se oprise În fața firidei În care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și recititului celor zece pagini scrise de mână care alcătuiau interogatoriul lui Mirza Reza. M-aș fi plictisit, neîndoios, de ele dacă aș fi avut alte distracții, dar acest contact silit cu un condamnat la moarte exercita asupra mea o fascinație de netăgăduit, ținând seama de faptul că puteam să mi-l imaginez cu ușurință, cu mădularele lui descărnate, cu ochii de posedat, cu veșmântul de cuvios Îndoielnic. Câteodată credeam chiar că-i aud glasul chinuit. „Ce motive te-au putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
limpede și liniștitor. Apoi adaugă, ca un ordin: Acum e rândul nostru să-i speriem. Le ceru ajutoarelor sale să ne Încredințeze puști. Între Howard și mine a avut loc un schimb de priviri aproape amuzat; cântăream În mâini, cu fascinație și dezgust, acele obiecte reci. — Instalați-vă la ferestre, spuse Fazel, și trageți asupra oricui s-ar apropia. Eu trebuie să vă părăsesc, le rezerv o surpriză acestor barbari! De-abia ieșise, și bătălia Începu. A vorbi despre o bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de cele care mi se trânteau în nas eram sătulă. Pe atunci formam un cuplu, mai bine de atât nici nu se putea într-o noapte de Ajun, căci eram îndrăgostită nebunește de Patrick. Mă simțeam ca Ingrid Bergman în Fascinație, când îl săruta pe Gregory Peck pentru prima oară. Eram așa de amorezată, atât de legată de Patrick, chiar și din punct de vedere sexual, încât, dacă s-ar fi întâmplat ca Gregory Peck să apară și să-mi ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sfârșit. Despre Patrick nu mai pot vorbi decât la timpul trecut. Îmi alcătuiesc o nouă imagine a lui, în spatele ochilor închiși, și o tot resping spre periferiile conștiinței mele; imaginea merge de-a-ndăratelea spre colțuri întunecate, ca în scena aceea din Fascinație, dar întoarsă pe dos; se trântește ușa, închizându-se în urma imaginii, toți norii dispar, Ingrid Bergman și Gregory Peck se îndepărtează unul de celălalt pentru totdeauna. S-a terminat. S-a dus. S-a sfârșit. Profit de curajul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
oraș, poate În apropiere de Porte St.-Denis -, dar știam cu siguranță că, de-aș fi ieșit, pe partea aceea n-aveam să mai pot intra Înapoi . Așa că trebuia să mă ascund și să rămân Înăuntru. Încercai să scap de fascinația locului și să privesc naosul cu răceală. Acum nu mai căutam o revelație, voiam o informație. Îmi imaginam că În celelalte săli ar fi fost greu să găsesc un loc unde să pot scăpa de controlul paznicilor (e meseria lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
organizarea Societății de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei președinte a fost între 1994 și 2000. Din 1998 este colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde deține rubrica „Socio-hai-hui”. A mai publicat: Paysans de l’histoire (în colab., 1992), Fascinația diferenței (1999), Socio-hai-hui. O altă sociologie a tranziției (2000), Svakodnevica nije vise ono sti je bila (Belgrad, 2002), Sfîrșitul jocului. România celor 20 de ani (2010). De același autor, la Editura Polirom au apărut Socio-hai-hui prin Arhipelagul România (2006), Antropologie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
înseamnă a locui piatra și ce va să zică să locuiești lemnul. Și să fii locuit, într-un fel, de acestea, să fii bîntuit de visele acestor materii fără a prinde chiar de veste. Mi-am dat seama, cu timpul, și de fascinația primară, neintelectuală, pe care o exercita această lume asupra mea. O lume alteră, dar caldă și complementară, străinătatea marcată de stranietatea unei alte materii căreia i-aș fi dus parcă dorul. În timp, toate aceste așezări ale pietrei s-au
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de déjà-vu. încercînd din toate puterile să-mi imaginez ce înseamnă să locuiești piatra, ca și cum prin aceasta aș fi umplut o lipsă din ființa mea, ajungeam însă totdeauna la o saturație și la sentimentul că nu acesta este locul meu. Fascinația stranietății redevenea străinătate. De data aceasta, lîngă bradul din Spoleto, mi-am descoperit rădăcinile olfactive ale patriei. Mirosea a lemn, ca acasă, ca în copilărie... Nu-mi era dor de țară, nu îmi displăcea Italia și nu eram bîntuit de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
decât pe un eveniment particular, ușor de individualizat. Cu alte cuvinte, ca și în cazul potopului, povestirea turnului din Babel descrie un eveniment „tipic” și „emblematic”. Cetățile grandioase și impozante ale Mesopotamiei, prin construcțiile lor colosale, au exercitat o mare fascinație asupra israeliților care, cu siguranță, nu cunoșteau ceva asemănător. Această scurtă anecdotă „demitizează” cu ironie puterea babiloniană, totalitară și imperialistă, pentru a-i arăta limitele și a-i prevedea sfârșitul. Povestirea, în redactarea actuală, cu greu poate fi considerată mai
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
aici stă problema: nu există continuitate între ceramica comună din Transiordania și cea din Cisiordania. Grupurile de seminomazi ar fi trebuit să importe cu ei ceramica lor. Nu este cazul. A treia teorie a exercitat și exercită încă o mare fascinație, în special pentru că reinterpretează textul biblic în cheie sociologică. Procesul de dezrobire și eliberare este captivant prin componenta sa religioasă esențială. Ipoteza are logică și putere de convingere. Este inegalabilă și puterea sa de a da speranță tuturor celor exploatați
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de a vedea ceea ce, unele doar auziseră despre ruletă: țeasta plesnind ca o coajă de ou și substanța ambiguă, lichidă, a creierului stropindu-le poala rochiilor. De altfel, m-a cutremurat întotdeauna pofta de a fi lângă moarte a femeilor, fascinația lor pentru bărbații care miros aproape metafizic a praf de pușcă. Succesul incredibil la femei al cimpanzeului stupid și scofâlcit, care din când în când se juca cu propria lui viață, trebuie să fi venit de aici. Niciodată cred că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
părul cu o rețea efemeră, țâșnind prin odaie până la peste un metru depărtare. La această lumină pâlpâitoare, stroboscopică, puteai vedea în oglindă o incredibilă doamnă cu umeri băiețești, cu pieptul plat și cu claviculele proeminente. Aprinse din nou lumina, dar fascinația aceea persistă, făcîndu-i rău. Își strânse cu putere mâinile peste urechi, perucă și obraji, apoi își privi multă vreme urmele rombice, palide, lăsate de cercei în podul palmelor. Simțea că toată substanța vie care îi umplea coșul pieptului: măduva sternului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
strălucitoare. Spun mergea, pentru că părea într-adevăr că înaintează în ritmul pașilor mei, oscilând când în sus, când în jos, după cum călcam cu ghetuțele pe pietrele violete. Părinții mei, teribil de lungi, susurau peste capul meu, iar eu priveam cu fascinație luna, uimit că nu o puteam întrece, că mergea mereu înaintea noastră. La un moment dat m-am trezit tras sub un gang străjuit de fioroase arătări de ciment. Am mers pe sub bolta gangului, până am ajuns într-o încăpere
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până l-au dus la infirmerie. L-am mai văzut la vârsta de șaisprezece ani, în holul farmaciei Policlinicii 10 de pe Rozelor. Stăteam la rând să iau nu știu ce medicamente, când l-am văzut intrând. Rareori am simțit o mai puternică fascinație ca în acel moment; Traian se deșirase incredibil, avea poate un metru și optzeci înălțime. Purta un trening roșu ca flacăra, bluză și pantaloni, în picioare avea bascheți, dar tot aspectul său fizic contrasta cu ținuta asta sportivă. Mâinile, fața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ori este un corp real și inexplicabil, ori un produs nu al ochilor, ci al minții mele. Marele glob albastru a rămas deasupra mea poate, vreo jumătate de minut, timp în care l-am privit incapabil să mă desprind de sub fascinația lui. Evident că nimeni altcineva nu l-a mai văzut, dar la fel de ciudat este că nimeni n-a observat starea mea de absență și prostrație din acea jumătate de minut. Globul a dispărut brusc: mi-am desprins o clipă privirea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oamenilor femeile i-ar omorî pe bărbați după împreunare; îmi imaginam dilema în care s-ar fi aflat bărbații, prinși între cele două instincte fundamentale. Să știi precis că femeia te va distruge, și totuși să nu poți scăpa de sub fascinația ei. Sau mă gândeam la călugăriță, ciudata Mantis religiosa, care în timpul copulației își ronțăie, pur și simplu, amantul. Sau la femela scorpionului, care găsește în câteva secunde singurul loc vulnerabil al masculului, singura fisură a platoșei chitinoase, și îl înțeapă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
corpului. Dacă îți mai suflau și aer în creier, pentru encefalogramă, rămâneai cu niște dureri de cap, ziceau ele, de-ți părea rău că-l ai pe umeri, până se resorbea tot aerul. Ne uitam de aceea cu groază și fascinație la martiriul Elisabetei, care, dopată, nu părea să înțeleagă ce se întîmplă. O soră i-a scos pijamaua, lăsînd-o cu sânii goi, în capul oaselor, pe patul de țeava albă, iar apoi, presîndu-i bărbia în piept, i-a arcuit spinarea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un luciu auriu. Ea își întinsese o mână spre spate, ca eu s-o pot apuca de degetul arătător, și înaintam astfel în spațiul strâmt. Nu m-am întrebat nici un moment unde duce culoarul, mă lăsam purtat de o ciudată fascinație. Din când în când coboram câteva trepte tăiate grosolan în aceeași stânca umedă. Frigul de pivniță începea să se simtă ca un curent care ne înfoia părul și ne făcea pielea de găină pe brațe. Pe jos, terenul începea să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să-l fi uitat definitiv. Dar iat-o acum pe verandă, ascultând extaziată țipetele disperate ale unor chitare simulate electronic. Profesorul se înfurie. Muzica îi atârna și lui greu în picioare, dar de data asta nu mai ținu seama de fascinația ei. Se văzu, într-o clipă de luciditate, un bătrânel care și-a câștigat existența asemenea unui director de circ, expunând un monstru de coșmar curiozității publice. Simți brusc o ură intensă pentru cel care, la câțiva pași în noapte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dă pa păr? Pe mine, lașitatea mă cuceri deodată. Începui să bârfesc și pe inginer, și pe Maitreyi, fără să cred un cuvânt din cele ce spuneam, dar ascultând amuzat cele ce-mi vorbeau fetele și Harold. Orice urmă de fascinație și respect pieri din conștiința mea. Mai ales că nu înțelegeam nimic din cele ce se petrecuseră. ― Hai să revedem lista, își aminti Geurtie. Cred că ar fi bine să invităm și pe frații Huber. Cel mare, David, are mașină
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înălțare ce caracterizează destinul sufletului uman ancorat în potirul de materii active denumit trup. Neputința de a împlini visul dar și impulsiunea ascendentă până la speranța și crezul realizării lui, incapacitatea de a controla menținerea spre o veritabilă iubire în magnetismul fascinației sale dar și orbirea curajoasă a celui ce se dăruie unui asemenea vârtej de basm vulcanic și romantism idolatru, finitudinea și insuficiența ajutorului întru compasiune oferit celorlalți dar și puritatea cristalină a îmbrățișării celuilalt în verticalitatea sprijinirii sale, în demnitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
am înțeles clar !) căzuse bomba. Curțile erau pustii. Am luat-o în urma lor, cu capul gol, cum pornisem, nemaipăsându-mi de cum arăt, șchiopătând parcă din ce în ce mai tare, dar purtat de această irepresibilă chemare, ce nu e nici curiozitate, nici milă : înspăimântătoarea fascinație a catastrofei ce te atrage, precum abisul. Multă vreme nu am văzut mare lucru, oameni îngrămădiți ascunzând trista priveliște. Tout à coup, j’ai demeuré pétrifié, înțelegând pericolul la care aș fi fost expus dacă ajungeam la vreme și cruzimea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă gândesc azi la ele... De pildă, de ce nu o impresiona pe Muti nenea Sandu, care, oriunde apărea, își exercita puterea de seducție. Clark Gable, cam în genul lui a fost Alexandru Geblescu... Toate femeile simțeau în fața lui o adevărată fascinație, ca pentru un mascul de rasă ! — Eee-te, scârț ! îmi plăcea și mie de Clark Gable, și-mi plăcea și de Jean Marais, da nu să țiu așa ceva în casă... — Ba nu, madam Delcă, te rog să mă crezi că nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]