1,716 matches
-
sunt văzute ca având mai multe dificultăți în procesul de promovare. Majoritatea managerilor de resurse umane observă faptul că exist ă mai puține femei de success decât bărbați, însă acest lucru este acceptat ca realitate și neanalizat, este văzut drept fatalitate, ca lucru ce se întâmplă fără ca ei să poată interveni în acest sens. Furnizorii de servicii de resurse umane pun pe seama întâmplării faptul că în funcțiile de top management se află mai mult bărbați decât femei. În anumite domenii, oamenii
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Troia nu se face cea mai celebră piesă a lui Jean Giraudoux era direct legată de zvonurile, din ce în ce mai alarmante, care agitau scena politică și avea drept scop responsabilizarea conștiințelor contemporane, față de o istorie încă nescrisă, dar amenințată de o anume fatalitate ideologică. Reluarea piesei în decembrie 1937 și turneul trupei Jouvet în numeroase orașe europene, reprezentarea piesei la Praga, Belgrad și Zürich sunt confirmarea succesului acestei rescrieri parodice a unui episod din Iliada, cu un rafinat mecanism intertextual ce amintește și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un infinitiv. Când găsim un enunț de tipul regele urma / avea să moară nu peste mult timp, nu avem de-a face cu un adevărat viitor, care, pornind de la prezent, proiectează o modalizare subiectivă, ci cu anticiparea unui fel de fatalitate, a unui viitor deja cunoscut de narator. Referitor la acest subiect, Benveniste vorbește despre un "pseudo-viitor", pe care îl numește prospectiv. El poate fi marcat și prin viitorul simplu, așa cum apare în următorul fragment care figurează într-un roman ce
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
imitației competitive sunt, în cazul lui, abolite: eroul lui Filimon nu e un personaj „tipic“, ci unul parabolic și, de la un punct încolo, aproape fabulos. Nu căderea îl scoate din cadrele tipicului, ci însăși ascensiunea lui fără limite, care - dacă fatalitatea nu i-ar fi stat împotrivă - l-ar fi putut transforma în „biciul țărei întregi“. Acestei forme de imitație, care în esență nu atacă sistemul, mulțumindu-se a-i primeni beneficiarii, i se opun exponenții forțelor sociale care vizează o
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
într-un moment al încremenirii absolute, al lipsei totale de orizont. O schimbare majoră era desigur previzibilă, dar nimeni în stare să-i conceapă timpul și modul. Asistam neputincioși la un „Apus de soare“ grotesc, confruntând mental ipotezele actului ultim: fatalitate biologică, demisie, complot? Într-o asemenea atmosferă, de așteptare confuză și de tăcere apăsătoare, adâncirea în studiul trecutului devenea un izvor al reconfortării morale. Mai ales studiul unor mecanisme ale schimbării, atunci când totul în jurul nostru părea sortit unui îngheț fără
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
le-a adăugat, în țările cu regim federal, substanța mult mai stimulatoare a infrastructurilor economice, administrative, educative și de comunicare. Visul se putea sprijini adesea pe resurse ce ar fi permis transpunerea sa în proiect. Totuși, n-a fost nici o fatalitate în aceasta. În anul ce a urmat dărîmării zidului din Berlin nimic nu lăsa de prevăzut forța exploziei naționalismelor separatiste. Chiar în Iugoslavia, în ciuda comportamentului politic îngrijorător al conducătorilor sîrbi, cele-late indicii justificau un pronostic optimist. La începutul lui 1990
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Liliala Fischer. Sunt date care aruncă o lumină nouă asupra intimității, asupra psihologiei și sensibilității acestui mare scriitor, conștient de geniul său, de ceea ce i se cuvine, dar conștient, în egală măsură și de drama sa creatoare, care ieșea din fatalitatea epocii în care era nevoit să se manifeste. Călinescu nu este un profitor al regimului comunist, ci un caz tragic deturnat de acesta de la traseul său firesc! Avem un Călinescu privit din perspectiva Securității: un scriitor neînregimentat, subversiv, ba chiar
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Mihai Eminescu", mărturiile celorlați din grupare (Iordan Chimet și Pavel Chihaia în Subteranele memoriei 220) sunt relevante în acest sens: "Avertizați de arestarea lui Constant, noi cei ce rămăsesem afară ne împăcasem cu gândul că nu ne mai puteam împotrivi fatalității: nici un proiect de salvare nu mai era posibil (...) Nu puteam crede că în camerele torturii, Constant bunul nostru prieten nu va rosti numele noastre: cum să reziste în fața torturii sistematice trupul său extenuat de lipsuri, tot mai dematerializat, aproape o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
separată de cea a demitizării, a parodicului, în care ironia nu reușește să îndulcească imaginea ciudată a unei lumi degradate care nu mai înspăimântă, ci produce mirare, dezgust și chiar o acceptare a unei astfel de existențe ca pe o fatalitate. Dramă în parc (Geo Dumitrescu) este un poem al cărui titlu are oareșice rezonanțe caragialești. La fel ca la Caragiale și la fel ca la autorii contemporani ironia ascunde un univers tragic, dincolo de parodia textelor fals dramatizante se întrevede lumea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Bacovia avusese motive, nu o dată, să se considere, moral, un Avesalom. După alți douăzeci de ani, cînd o publică, are și mai multe, căci în fața sa stă, sumbru, spectrul țintuirii definitive în provincie. Acum și el „geme” ca lovit de fatalitate. Cea de-a doua reminiscență școlară din această poezie (de asemenea foarte potrivit folosită) e referirea la Romulus: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar...” în aceste trei versuri sînt rezumate cîteva pagini din Plutarh, pe care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vreau eu; căci orice întîmplare m-ar lovi știu cum s-o înfrunt și să fac dintr-însa ce vreau eu”.15) Lui Bacovia îi e de ajuns să audă „plîns de cobe pe la geamuri” ca să simtă fiorul rece al fatalității. Din feerie în infern Dintre poeziile lui Bacovia cu „corbi” (sînt 12), cel mai mult mă surprinde „Amurg de iarnă”. Cum se știe, are numai două strofe: „Amurg de iarnă, sumbru, de metal,/Cîmpia albă - un imens rotund -/Vîslind, un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
provincie, unde fiecare caz devenea obsedant: „într-o grădină publică, tăcută,/ Pe un nebun l-am auzit răcnind,/ Iar frunzele cu droaia se desprind;/ E vînt și-orice speranță e pierdută”. („Plumb de toamnă”)1) Răcnetul anunță un soi de fatalitate. în arhivele locale, în anii corespunzători adolescenței și tinereții lui Bacovia, sînt cîte două trei dosare privitoare la „internarea alienaților mintali în diverse ospicii din țară”, cu cereri din partea celor care aveau astfel de bolnavi de a li se da
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vizează tendința unei părți din proza epocii de a se orienta spre subiecte melodramatice. Dacă la 1900 era de ajuns să pronunți (sau să scrii) cuvîntul „ftizie” ca să emoționezi, după al doilea război mondial „boala secolului” și expresia ultimă a fatalității devine „cancerul”. Sătul de cele citite sau auzite, Bacovia închide repede „discuția” cu amintitul citat care e (într-o reproducere aproximativă) din romanța „închide ochi-ți dulci” de Ionel Băjescu-Oardă: „Tîrziu, cînd anii trec, în fine,/ Acum păpușa-i domnișoară
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plumb topit”. Plumbul îl conține pe Antihrist. „Fermecătorii” și „vrăjitorii” tatonau puterile oculte vărsînd „plumb, cositor sau ceară”21). în învățăturile lui Isus Sirah plumbul e asociat cu nebunia 22). în înțelesul său ultim și cel mai dramatic, plumbul reprezintă fatalitatea, ireversibilul. Scris bărbătește, „Plumb” e „Mortua est” sau „Dormi în pace” a lui Bacovia. E o rugăciune fără cuvinte, o „cugetare” fără retorică, o descriere oarbă, un „roman” eliptic, care contrariază prin numeroasele lucruri nespuse. Ideea poemului e pe cît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia? Ninsori „grozave”, amurguri „sumbre, de metal”, ceață, „hornuri ce fumează”, „pustiu”, „corbi”, „lupi”. în fiecare detaliu e o senzație, un gînd, o reacție. Unele poeme atestă nevoia de căldură și apropiere umană, altele exacerbează solitudinea, așază anotimpul printre semnele fatalității. Cert, iernile contribuie la definirea comportamentului poetului, „spun” despre vîrstele, angoasele și reveriile sale. Am pomenit de dezacordul lui Eminescu și de cel al lui Maupassant față de indiscrețiile biografilor. Care-i explicația lui? Faptul, cred, că ambii trăiesc în epoca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Dar, în clipa în care Pariziana a cucerit pe cineva, la fel ca Don Juan, plictisita, își abandonează victima sedusa. Aceasta este soarta amanților lui Michèle de Burne, ai lui Nana sau Sidonie Chèbe. Sfârșitul secolului desfășoară pe larg spectacolul fatalității feminine. Asocierea seducției, pasiunii, ardoarei și agresivității în exprimarea și impunerea dorințelor și impulsurilor distrugătoare definește arhetipul femeii fatale 54. Cruzimea femeii moderne pune sub semnul întrebării definirea tradițională a feminității, readucând bărbatul la starea de animal sau îndepărtându-l
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
socio-profesionale reprezentative ale timpului. Iar în funcție de acest proiect sunt construite intrigile romanelor sale. Ceea ce îl preocupă este mecanismul funcționarii sociale al acestor clase. Conform proiectului conceput, majoritatea personajelor lui Zola sunt expuse unor forțe care le depășesc, fie ele externe (fatalitatea mediului și momentului) sau interne (ereditatea, temperamentul) [Roy-Reverzy, 1998, p.98]. Astfel, aristocrata pariziana Renée Saccard, protagonista românului La Curée, este victima mai multor factori: a unei eredități (moartea prematură amintește de cea a mamei sale), a unei educații (lipsa
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de o serie de substantive cu valoare semantica specifică, cum ar fi scandal, spectacol, fenomen, fiecare substantiv explicând una dintre trăsăturile pertinente ale fenomenului" [Bondarenco, p.172]. Oricât de puternică ar fi presiunea realității, monotonia sau nefericirea nu sunt o fatalitate. Femeia pariziana, cu întreg modul ei de viață o dovedește și, într-un fel sau altul, reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Pariziana introduce în fiecare scenă o notă personală ce ține de trăsăturile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mai curând o formă de prelecțiune populară decât de disecție profesionistă, am regăsit perspective și puncte comune cu autorul, dar, evident, nu acestea fac obiectul rândurilor de față, ci chestiunile polemice. În primul rând, resping activ ideea că e o fatalitate că publicul vrea orori, vulgaritate și fapte diverse declasate, iar bieții angajați din media n-au încotro, sub apăsarea barbară a patronilor (care, evident, au băgat bani ca să câștige, și asta e singura asigurare de câștig!), și trebuie să trudească
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ambiguă. 4.1. Delimitări conceptuale Pe de o parte, au existat specialiști consilieri și psihologi care s-au referit la carieră ca la vocație, iar pe de altă parte, specialiști care au respins această semnificație, considerând că vocația implică predeterminare, fatalitate și pasivitate. Aceștia din urmă au militat pentru alegere și decizie, ca fiind cele mai sigure căi de atingere a unui nivel optim de satisfacție profesională. Termenii muncă și slujbă/loc de muncă/job/ocupație au în anumite contexte același
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
de gândire” / 11 „A fost fericit Eminescu?” / 17 Modele feminine în poezia lui Eminescu / 22 M. Eminescu - conștiință istorică și vocație metafizică / 37 M. Eminescu - un editorial pascal / 51 II. AMBROZIE ȘI POȘIRCĂ Cum a fost posibil? / 59 Exilul ca fatalitate / 65 Lecția țarilor / 71 „În genunchi pentru Ștefan cel Mare!” / 79 „Autostrada mântuirii neamului” / 83 Internetul pavat cu bune intenții (1) / 89 Internetul pavat cu bune intenții (2) / 96 La normă! / 103 Dulci aventuri pe câmpii internetului / 108 6 Istorie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
purifice, să recunoască, să se recunoască, să se transforme cât mai repede din „funcții” în oameni liberi, ieșiți de sub acțiunea corozivă a propriei tiranii. (Opinia studențească, nr. 9, 14 ian. 1990. Publicat cu titlu schimbat în redacție) 65 Exilul ca fatalitate 1. Citeam prin anii ’80 despre o carte (400 de pagini) tipărită la Budapesta, dedicată comunității maghiare din SUA. Noi nu avem nicio asemenea lucrare. Nu știm decât cu aproximație „coeficientul de împrăștiere” al neamului românesc pe harta lumii, din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și-o oferă cu nostalgie, dar și cu orgoliu. Este orgoliul exilului creator. Pe acesta va trebui să-l recuperăm în întregime pentru a ne explica mai bine exilul interior, pentru a-i șterge (celui din urmă) pecetea aceasta, de fatalitate. [Echidistanțe, nr. 5-6 (45-46), mai-iunie 1995, revistă a Editurii Institutul European, Iași] 71 Lecția țarilor În octombrie s-au împlinit șase ani de când a fost executată în stil mafiot jurnalista Anna Politkovskaia. Îndrăznise să dezvăluie adevărata față a regimului Putin
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
radicale, ce nu țin seamă de mulțimea implicațiilor și condiționărilor de tot felul. Totuși, de dragul culorilor tari nu putem ignora nuanțele. Nici nu putem face din români un popor de îngeri sau martiri, iar din ceilalți - diavoli. Istoria, firea sau fatalitatea au determinat comportamentul duplicitar al românilor în anumite situații? De ce l-or fi tăiat turcii pe Brâncoveanu? Nu pentru că făcea joc dublu, între Viena și Stanbul? (Nu judecăm aici comportamentul său admirabil în fața morții). De ce a fost încheiată pacea de la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de gândire” / 11 „A fost fericit Eminescu?” / 17 Modele feminine în poezia lui Eminescu / 22 M. Eminescu - conștiință istorică și vocație metafizică / 37 M. Eminescu - un editorial pascal / 51 II. AMBROZIE ȘI POȘIRCĂ Cum a fost posibil? / 59 Exilul ca fatalitate / 65 Lecția țarilor / 71 „În genunchi pentru Ștefan cel Mare!” / 79 „Autostrada mântuirii neamului” / 83 Internetul pavat cu bune intenții (1) / 89 Internetul pavat cu bune intenții (2) / 96 La normă! / 103 Dulci aventuri pe câmpii internetului / 108 6 Istorie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]