1,715 matches
-
cele din urmă, a izbucnit în plâns , exclamând: “ O crudă soartă, furia ta împotrivă-mi nu s-a sfârșit încă? La ce alte suferințe mă mai condamni? Haide! Sfârșește-ți opera! Dă-mă pradă unei fiare sălbatece sau oricarei alte fatalități ai ales pentru a pune capăt vieții mele. Îți voi fi recunoscătoare”. În cele din urmă, doborâtă de oboseală și de mâhnire, ea s-a întins pe nisip și a căzut într-un somn adânc, ca de moarte. Acum, înainte de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
De când n-am mai primit un cadou de la o fată? O s-o sun chiar acum să-i mulțumesc pentru carte. Ce poate fi mai simplu? M-am întins cu un gest delicat după telefon. Am rămas cu degetele pe furcă. Fatalitate. După care bomba mi-a explodat în față. — Mare noroc, amice. Nici un noroc. Renunță, imediat. Tu și ea? Tu? Ea? Ce carte ți-a dat, amice? Ceva pentru autoperfecționare? Și el a râs, și a tot râs. Râsul lui avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înțepe. Primul iese, totdeauna, la atac, Cel ce mai are, încă, ac. Statuie Portretul zugrăvit din imagini și cuvinte, E ca o statuie pentru eternă aducere aminte. Monumentul ridicat din bronz sau din granit, E mai vulnerabil, poate fi strivit. Fatalitate Celor ce au venit pe lume cu noroc, Toate merg din plin, și la soroc. Alții-s condamnați de soarta nemiloasă La o viață searbădă și ticăloasă. Gripa Se știe, gripa-i de bonton, În nesfârșitul rece sezon. Ea își
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
întreaga existență ca o farsă absurdă, în care drama omului se datorează sentimentului angoasei, care-i paralizează voința. Într-o lume care are atributele junglei, personajele sfârșesc în mod tragic sau grotesc. Pentru a sugera acest univers dominat de absurd, fatalitate, angoasă, vină, eșec și moarte, Kafka apelează la alegorie și simbol, al căror rol este de a accentua viziunea halucinantă a unei lumi în care eroii sunt captivii unui cerc închis din care nu se poate ieși altfel decât prin
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
prin amoralismul total în care cade”. Modificînd după zece ani, probabil la indicația lui Șestov, unele dintre personajele alegorice (Deșertăciunea devenind Rațiunea și Luxura - Nebunia), Fondane va rescrie într-o manieră mult mai modernă - pre-ionesciană - textul piesei, amalgamînd „printr-o fatalitate tragicomică” cronologia, introducînd un prolog („Înaintea Cortinei”) menit să „actualizeze în manieră grotesc-ironică tot ce va urma, eternizînd întîmplările înfățișate și imprimînd autosacramentalului valorea de parabolă”. Un zugrav evreu, sclav în Babilon, vorbește despre exploatarea capitalistă, personajele alegorice (Rațiunea, Spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Chaplin, Fairbanks și Malec: „trei clowni de cinema: Charlie Chaplin, Buster Keaton-Malec și Harrold Lloyd - Ei - au creiat măști permanente pentru epoca de acum. Aceiaș mască pentru indivizi diferiți. Ei reprezintă caracterul acrobatic al epocei. În clownada lor citadină circulă fatalitatea, cum circulă în vechile mistere. Charlot, inventivitatea însăși, se împleticește mereu de obstacole, care îl arată pururi impostor - impostor tragic. Malec, mască aspră, e aventura deslănțuită, aventura fără voie. Harrold Lloyd - băiat de ispravă, e omul trucului surprinzător, eroismul acrobatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
duceau nicăieri, absolut nicăieri. Erau iluzia perfectă a mișcării. Se Încăpățâna să creadă că mai era loc pentru revelații, se bucura speriată la gândul că distanța, chiar reală, nu contrazicea, ci dimpotrivă, sublinia o complicitate profundă, inexplicabilă, un fel de fatalitate, și că această Întâlnire nu era câtuși de puțin Întâmplătoare. O presimțise odată cu căderea primilor fulgi pe care Îi privise cu Încântare toată dimineața prin geamul atelierului. Îl deschise și se sprijini de pervaz ținându-și bărbia În palme. Fulgii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chinuiau uneori noaptea. — Mai e și praful de aici, îmi zise cu ochii la hârțoagele care tapisau pereții. Și ridică din umeri pentru a mă lămuri că n-avea ce face, trebuia să suporte praful din hârtii ca pe o fatalitate. Scria o istorie a azilului. Ce fel de istorie? am întrebat politicos. Zâmbetul lui deveni atunci slugarnic și viclean. Mi-a explicat că toți cei care veneau acolo se vindecau de amărăciunile vechi și, cu timpul, chiar le uitau. — Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și pală. Era marșul nupțial al câtorva lucruri lipsite de viață, însă respirând iubire prin fiecare combinare dramatica a nuanțelor. Înaltul cerului părea mândru și fastuos, însă încărcat de o tristețe în care numai un suflet rătăcit vedea romantismul și fatalitatea. În zare, la orizont, părea că din albii nori se întrevede un univers mistic al poveștilor. Cerul, castelele, casele, până și covoare zburătoare și fortificații în vânt erau ale tale, într-o privire spre pământul depărtărilor, spre pământul altor tărâmuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nu măi există, și nu-mi dau seama cum. Dar viața e făcuta din pierderi. Fiecare secunda e o pierdere iremediabila, nu se mai întoarce. Vezi, poate vezi o muză-ntr-un copac. Oricum ne vom dezamăgi reciproc. E o fatalitate ce nu depinde de mine. Și am făcut multe lucruri, și am experimentat căutând să înțeleg. Și astfel am cunoscut lumea. Și astfel, fugind din loc în loc și din clipă-n clipă, prinzând frânturi din ceea ce trecea pe lângă mine, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
al propriei vieți, ce exaltă sfidarea În sine, refuzând orice „conținut pozitiv” și făcând apologia satanică a răului, chiar a crimei. Pentru acești Înaintași În revoltă ai dandy-lor, granițele dintre bine și rău se abolesc, confuzia valorilor acționează ca o fatalitate, iar acel străvechi miltonian „Rău, fii binele meu!” are forța unei devize implacabile. Sunt Însă marii dandy niște autentici revoltați? Dacă ar fi să le dăm crezare lui Baudelaire, Wilde și Camus, da, pentru că În viziunea lor dandy-ul contestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Nostalgie a unității (androginice) pierdute? Recuperare a dublului? Bisexualitate stilizată? Fenomen compensatoriu? Proiecție (În sens freudian)? Fantasmă? Stau așadar față În față, din reciprocul imbold spre ceva cunoscut din fiecare, dar și fundamental diferit, știind sigur că nu se expun fatalității pasionale dintre un bărbat și o femeie, amazoana și dandy-ul. Pentru că bărbătoaselor făpturi le-am Închinat o carte Întreagă 1, să ne oprim asupra dandy-lor, așa cum Îi dezvăluie relația cu acest tip de femeie. Bărbați fragilizați psihic Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu o credință ipocrită, lacom, fără mândrie și fără recunoștință pentru Domnișoara. Totul era hidos. Dar ce forță! Domnișoara vedea și știa totul; „dar făcusem deja prea multe - spune ea - pentru a nu duce la capăt ceea ce Începusem”. Aceasta e fatalitatea orgoliului În dragoste. Iar ea l-a dus până la capăt. Ludovic al XIV-lea a Îngăduit În cele din urmă căsătoria secretă, dar cu ce preț! Cu prețul a jumătate din bunurile Domnișoarei, cedate unuia dintre bastarzii săi. Vai! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lui Satan. Pentru a combate răul, revoltatul, deoarece se consideră inocent, renunță la bine și creează, din nou, răul. Eroul romantic Împlinește, În primul rând, confuzia profundă, am putea spune religioasă, dintre bine și rău1. Acest erou este „fatal”, pentru că fatalitatea amestecă binele cu răul, fără ca omul să se poată apăra de aceasta. Fatalitatea exclude judecățile de valoare. Ea le Înlocuiește printr-un „Asta este”, care scuză totul, În afară de Creator, unic răspunzător pentru această revoltătoare stare de lucruri. Eroul romantic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bine și creează, din nou, răul. Eroul romantic Împlinește, În primul rând, confuzia profundă, am putea spune religioasă, dintre bine și rău1. Acest erou este „fatal”, pentru că fatalitatea amestecă binele cu răul, fără ca omul să se poată apăra de aceasta. Fatalitatea exclude judecățile de valoare. Ea le Înlocuiește printr-un „Asta este”, care scuză totul, În afară de Creator, unic răspunzător pentru această revoltătoare stare de lucruri. Eroul romantic mai este „fatal” și pentru că, pe măsură ce el crește ca forță și geniu, puterea răului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de flăcări pentru ca din trupul său ars să crească mai apoi tuberculi sau pomi fructiferi. Acest prim omor a schimbat cu totul modul de a fi al existenței omenești. Arderea Ființei divine a inaugurat atât nevoia de hrană, cât și fatalitatea morții, precum și sexualitatea, unicul mijloc de a asigura continuitatea vieții. Trupul divinității arse a devenit hrană, iar sufletul a coborât pe Pământ, unde a întemeiat Împărăția Morților. Ad. E. Jensen, care a dedicat un studiu important acestor divinități, numite de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Theofilo Duarte, Sidonio Pais e seu consulado, p. 265). Comploturile descoperite în ultimele luni, continua agitație muncitorească, însuflețită de triumful revoluției în Rusia, atentatul din 6 decembrie, toate acestea creează în mijlocul ofițerilor strânși în jurul lui Sidonio o atmosfera sumbră de fatalitate, ce trebuie să se împlinească. Pentru a preântâmpina haosul ce nu se îndoiau că va urma dispariției Președintelui, câțiva ofițeri superiori hotărăsc crearea unei organizații alcătuite din comandanții de regimente credincioase regimului, care, în cazul când Sidonio va cădea victimă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lucrează, totuși, destul de puțin în această privință. Majorității ofițerilor li se spune că "totul e aranjat privitor la succesorul lui Sidonio", în timp ce de abia se găsiseră cele trei nume de generali care trebuiau să alcătuiască guvernul... În atmosfera aceasta de fatalitate trăiește, de altfel, și Sidonio. Are totuși încredere în steaua lui. Uneori pare obosit, deprimat: "De s-ar termina odată!...". Dar repede prinde curaj: Ori ei, ori eu!...". Câteva zile după primul atentat, se hotărăște să se ducă la Porto
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai rapidă navă a flotei britanice, naviga, Împinsă de un vînt prilenic și de un curent favorabil, În direcția Insulei Hood. Pentru a nu știu cîta oară, se Întrebă ce naiba Îi făcuse el cerului de se Întorcea Împotriva lui. Destinul, fatalitatea, zeii - sau oricine ar fi fost cel care Împărțea destinele sau nefericirile - păreau să se complacă În a-l tortura cu o aversiune specială, ca și cum ar fi fost vorba despre un experiment În care ar fi Încercat să verifice pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
echivoc. Pe punctul de a-și pune lațul de gât, individul își rezumă gândirea, viața, la concluziile celui care ar fi avut soluția tuturor lucrurilor, dacă nu ar fi fost nevoit să își poarte în cârcă viața, efortul gândirii... sau fatalitatea de a trăi printre oa meni. Nu vom înțelege în ruptul capului că momentele depresiei țin mai degrabă de arta de a nu exista decât de clarviziune, această filozofie a decesului. * Unii mor pe deplin mulțumiți de ce au făcut în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
metamorfozeze în obiecte care nu mai suportă seducția, iluzia, aparența, cuvintele îți prelungesc visele în confuzia halucinației, acest precedent necunoscut al lumii. Apoi devin reale, adică în prelungirea lumii. Tot ce se manifestă în prelungirea lumii atestă soluția obiectivă a fatalității la întrebarea dacă lumea ne include, se organizează în funcție de un necunoscut amenințător sau își presimte sfârșitul, pentru care lumea va fi fost un precedent cunoscut. Astfel ar avea înțeles numai sfârșitul, în care s-ar concentra toată cunoașterea, evoluția și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Ca să poți scrie un rând definitiv în viața asta, trebuie să-ți imaginezi mai întâi că ești mort, și chiar să crezi lucrul acesta. Să reușești să scrii ceea ce ar gândi un mort, iată geniul. * Viitorul este întotdeauna fatal, iar fatalitatea cheamă pariul (pascalian) al credinței, semn că din viață nu există decât această ieșire imposibilă. * „Sfârșitul lumii“, catastrofa de care ne-am temut două mii de ani, nu se va petrece. Sfârșitul omului, însă, nu îl vom putea împiedica. Sfârșitul omului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
material sau cultural, care să lase lumea ceva mai săracă. Un fel de răzbunare subliminală ne împinge să o sărăcim cu viclenia celui care știe că este condamnat să piară și nu poate înghiți această nedreptate. Iluzia veșniciei trece prin fatalitatea împlinirii personale, iar eternul infern pentru om va fi sărăcia. * Împăratul avea nevoie de stabilitate, politica lui subtilă era aceea de a potoli sălbăticia maselor, care se sfâșiau între ele pe criterii religioase mai cu seamă. A triumfat, în cele
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
se vor construi drumuri asfaltate spre adevăr. Omul stăpânește 4% din energia universului și se crede buricul pământului. DESTIN Natura lucrează probabil în compensație. După un Tolstoi, aduce pe piață și un Stalin. Cea mai comodă filozofie de viață rămâne fatalitatea. Dacă ești bou, toți se vor repezi să te înjuge. Ciobanul din Miorița nu se putea apăra de destin cu ghioaga. În unele căsnicii, destinele merg în paralel. Precum trenurile. Destinul țăranului poate fi citit tot în craterele din desenele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu există hazard nevinovat. Multe destine se frâng când se rupe prima verigă a lanțului de iluzii. Fiecare om are haosul lui personal. Mai mult sau mai puțin creator. Ne ungem cu făină pe față ca să nu ne recunoască ursitoarele. Fatalitatea este regizată de timp. Ori de erori. Fă tot ce depinde de tine! Restul îi aparține destinului. Destinul poate pierde partida cu noi, doar dacă nu se prezintă în ring. În duelul cu destinul, nu rezultatul contează, ci atitudinea noastră
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]