2,317 matches
-
mai îmbunătățeam rețeta și cu două-trei ouă și un bob de drojdie, fericirea era deplină. Mai puțin însă ne descurcam cu uleiul. Cel de floarea soarelui fiind foarte scump apelam la cel de feroviar, uleiul de rapiță, materie primă la felinarele de la gară. La nalangâte veneau în puhoi musafirii: Ignatie Cravcenco și fiii, preotul Țurcanu și tot așa. Musafirii veneau și cu materia primă dar și cu vinul atât de necesar taifasului. Eu și Ilie, conform documentului fotografic, per verso, devenisem
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cutia ar fi devenit fatale. În aceste condiții, aproape nu-mi mai pasă ce-au pus grecii în idealul clasic. Găsesc în el ce am nevoie, încercînd să ignor riscul ca, într-o zi, Diogene să-și spargă de pământ felinarul. Ceea ce nu e puțin lucru, chiar dacă asta înseamnă că a iubi timpul clasic presupune a-l falsifica. Umbrele din grădina vilei fac faleza să pară și mai însorită. E aproape strălucitoare. Și copleșită de liniște. O liniște profund diferită de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai întâi l-a înspăimântat, căci nu vedea personajele umane care vorbeau, iar apoi, când și-a dat seama că animalele lui: caii, boii, oile și asinul discutau cu grai omenesc, a fost uimit peste măsură! A făcut mare fitilul felinarului pe care-l avea în mână, și a privit la fiecare dintre ele, pe măsură ce vorbeau. Primul, a fost Murgul, calul mult iubit al stăpânului, de care acesta era foarte mândru, căci era un cal de rasă. “Eu, spuse Murgul, mă
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Soseau zorile. De pe o bârnă a grajdului, un cocoș prinzând glas, spuse: “Se face ziua!Cucuriguu!” Și calul, oile, asinul și toate celelalte animale încetară de a mai vorbi omenește, redevenind ceea ce erau de fapt, niște necuvântatoare. Stăpânul lor stinse felinarul și ieși din grajd uluit de cele ce auzise și văzuse. Se întreba dacă nu cumva a fost un vis. Dar văzând că afară se luminează de ziuă, că el este treaz și merge spre casă, își dădu seama că
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
doream câtuși de puțin să mi se întâmple ceva. Și totuși... Vedeți, dragă domnule, era o frumoasă seară de toamnă, caldă în oraș, umedă deasupra Senei. Se lăsa noaptea, cerul era încă luminat la apus, dar începea să se întunece, felinarele aveau o strălucire palidă. Urcam încet pe chei, pe malul stâng al Senei, către Podul Artelor. Fluviul licărea ușor între prăvăliile închise ale anticarilor. Pe chei era lume puțină: Parisul cina la acea oră. Călcam pe frunzele galbene și prăfuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Pe chei era lume puțină: Parisul cina la acea oră. Călcam pe frunzele galbene și prăfuite care aminteau încă de vară. Cerul se acoperea treptat cu stele, pe care le zăream doar la răstimpuri, atât cât mă aflam între două felinare. Mă bucuram de tăcerea aceasta, de blândețea serii, de orașul pustiu. Eram mulțumit. Avusesem o zi bună: un orb, reducerea de pedeapsă pe care o nădăjduiam, calda strângere de mână a clientului meu, câteva fapte mărinimoase și, în cursul după-amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
îl învelește, îi sărută fruntea și spune în șoaptă: ,,Dormi, copile drag! Îngerii și Domnul Iisus să te vegheze!”. Lumina se stinge, iar întunericul cuprinde camera. Luminițe vesele se strecoară prin perdeaua albastră. În curând, la geam apar îngerașii cu felinare. Ei încep să murmure un cântec de leagăn. Șoaptele lor ajung la urechiușele lui Andrei. Acesta se trezește și pleacă împreună cu îngerașii într-o poieniță plină de flori la marginea căreia este un lac limpede, pe care plutesc nuferi albi
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
să le văd că-și moaie gâtlejurile pe pământ. Făcea aceste farse cineva ? Amurgul poate. Și mai ales primăvara ai cărei gândaci foșgăiau în vinele mele cu mii de piciorușe bucuroase. Am coborât într-o gară având deasupra stelele. Printre felinare roșii se alungau, elastic, umbre. Mă însoțea pe întuneric scârțâitul prundului. De pe o arătură înghețată venea mireasmă rece. Primăvara izbucnise pretutindeni cu un susur care părea o vrajă domolită. De peste tot simțeam un suav, ațâțător parfum de femeie. La pod
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ochi care îi aținteau bețigașul cu care ea zămislise această vrajă... Doream atunci s-aud glasul necuvântătoarelor și mormăitul scorburilor din sălcii. Deodată mi-au ieșit în cale doi moșnegi. Glasurile lor domoale se auzeau de departe. În miezul umbrei felinarul lor pâlpâia un cerc cretos. Bătrânii zeflemiseau pe-un leneș. - Pesemne a strâns mìșună de parale, ca șoarecii grâu, toamna. - Cât s-audă cucul ! Unul din ei purta o căciulă „acră”, ceea ce vrea să însemne ascuțită. Sub ea se zbârlea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
intra. Ceea ce am și făcut, lămurindu-ne că șopronul acela era o fostă magazie de scânduri în care fuseseră strânse diverse lucruri ieșite din uz, printre care și o caleașca veche, fără roți, cu pernele de piele, jupuite, și cu felinarul căzut pe un maldăr de paie, lângă un teasc de struguri stricat. Am vrut să închid poarta la loc, dar Tereza m-a oprit: "Mie îmi place aici ― a hotărât ea. Nu ți se pare romantic?" Șopronul arăta mizerabil. Putea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să am măcar așa", mi-a spus într-o seară. Țin minte că afară era lună plină. Lumina care pătrundea prin fereastra șopronului îi înălbea fața. S-a ridicat de lângă mine și a încercat, fără succes, să pună la loc felinarul caleștii. Când a revenit, mi-a reproșat: "Eu aș putea să călătoresc o viață întreagă în această caleașca fără roți. Tu n-ai putea. Simt asta". "Simți prost", i-am zis, supărat că mă credea lipsit de imaginație. Dar a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în noaptea aceea aproape toți câinii dincolo de bariera "Bacchus" care reprezenta granița oficială, administrativă, a Bucureștiului. Căutam strada Tufelor. Stradă cu nume simbolic, la fel ca numele barierei "Bacchus". Era o noapte înstelată, fără nori, lumina lunii ținea loc de felinare, dar asta nu mă ajuta prea mult să mă orientez. Și n-am avut noroc să văd pe cineva căruia să-i pot cere lămuriri. În acea mahala, locuită de oameni necăjiți care se culcau devreme, nu exista viață de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din când în când răsare luna în gară frunze-nroșite - bunicul și-amintește de-un fost camarad tremur de frunze - câteva raze joacă v-ați ascunselea ziua recoltei - un grăunte de porumb intră-n mușuroi plimbare nocturnă - cam toate frunzele mici felinare focul de vreascuri - în fereastră bunica ascultă toamna ziua recoltei - într-o coșarcă goală un prunc adormit cocori în zare - cu toate gândurile așa departe.. șuierat de tren - ultimul cocor se pierde în albastru parc aglomerat - frunzele se-așează printre
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
fumul de toamnă - de undeva, departe un greiere stins nici-un greiere - răscolind printre frunze vântul de toamnă urme adânci - în grădina văduvei bostani neculeși de azi mai singur - și-a pierdut ultima frunză cireșul din geam ploaie de toamnă - lumina felinarelor curge pe ramuri acorduri minore - în ochii din fereastră alți stropi de ploaie toamnă târzie - rochia de mireasă îngălbenită “Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr.” (Biblia, Efeseni 5:9)
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
Tăcerea iernii Cristina Oprea pământul arat - așteptând mângâierea fulgilor de nea nici-un bâzâit în jurul felinarului - doar fulgi în zbor prima ninsoare - mama cerne mai cu spor făina de grâu după ninsoare - privind spectacolul un călător tăcut tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
grâu după ninsoare - privind spectacolul un călător tăcut tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari se-așează fără zgomot - lecție nouă parcul cu statui - printre fulgi de zăpadă trecători tăcuți
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
printre sâni Vezuviul și Etna deportați trasau pe cer dâre de fum cenușii care-ți țâșneau prin gură, unindu-ne Secvențial, altădată, ningea cu fulgi mari, fierbinți, albăstrii așteptam în cameră și număram zilele rămase în frunze și stele. Lmina felinarelor despărțea starea unui aion sălbatec, depășit, zăpada îți scârțâia pe sub tălpi îmi strigai numele, viața alerga inutil dar subtil, clasat și interogat, selecționat însă secționat în mii de fragmențele. Chronos acum fierbe-n cazan aerul și-ți simt răceala.
Flash-uri by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83710_a_85035]
-
și el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. 3. Iuda, deci, a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de Farisei, și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. 4. Isus, care știa tot ce avea să I se întîmple, a mers spre ei, și le-a zis: "Pe cine căutați?" 5. Ei I-au răspuns: "Pe Isus din Nazaret!" Isus le-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
ironic și parabolic, încât une ori, în lungile și savan tele noastre discuții de pe străzile Clujului, ne dădeam seama că fiecare vorbea de fapt despre cu totul altceva decât credea celălalt. La un moment dat, s-a oprit lângă un felinar și m-a-ntrebat: „Nu crezi că tot Clujul ăsta e doar un joc al minții? Un vis din care va trebui o dată să ne trezim?“ Până și eu mi-am dat seama de li v rescul idiot al frazei și i-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pauze se-ntâl neau pe culoar, lângă un calorifer, și se țineau de mână, fără să le pese de ce-aveau să spună colegii. Spre casă, înfruntau vijelia împreună. Căutau piațete ferite de vânt, unde ningea tăcut în lumina câte unui felinar. Se sărutau disperat, spri jiniți de câte-o fațadă de bloc vechi, pătrundeau în holuri întunecoase și, des cheindu-și hainele grele, simțeau iarăși cu degetele, ce-naintau tot mai mult pe sub haine, pielea fierbinte după care tânjeau atât, umezeala și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de care se temuse ea că-i vor veni pe calea web-ului păreau acum un paradis. Rătăci prin oraș suficient cât să le dea prietenilor lui timp ca să-și epuizeze capacitatea de concentrare, oricum slăbită de computere. Se aprinseră felinarele de stradă, pe acele străzi care aveau felinare. Acum, clădirile se derulau și se repetau, iar străzile erau o simulare mai previzibilă decât în jocurile on-line ale lui Mark. Iuți pasul pe Central, înapoi spre spital, dornică să-l aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
veni pe calea web-ului păreau acum un paradis. Rătăci prin oraș suficient cât să le dea prietenilor lui timp ca să-și epuizeze capacitatea de concentrare, oricum slăbită de computere. Se aprinseră felinarele de stradă, pe acele străzi care aveau felinare. Acum, clădirile se derulau și se repetau, iar străzile erau o simulare mai previzibilă decât în jocurile on-line ale lui Mark. Iuți pasul pe Central, înapoi spre spital, dornică să-l aibă din nou pe fratele ei doar pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Adu-mi aminte să-l sun pe frate-meu când ajung acasă. După ce termină de vorbit la telefon ieși și o luă pe jos până în oraș, pe lângă casele ca de turtă dulce înșirate una după alta, sub sferele chihlimbarii ale felinarelor de stradă, ca și cum s-ar fi îndreptat spre o întâlnire misterioasă. Toamna îngreuna aerul. Anul se strângea în el însuși, ticsit de pregătiri. Arțari uriași țâșneau în sus, pregătindu-se să intre în repaus. Un roi de insecte agitate își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ți-ai... — Te rog. Ai stat cu mine toată seara. Ți-am spus c-am fost căsătorită. Știu cum se face. Așa că Weber rămase în parcare, dându-i lui Sylvie raportul de seară, în timp ce femeia indescifrabilă dădea ture sub felinarul de stradă, la cincizeci de metri de el, oferindu-i intimitate, îmbrățișându-se singură în haina ei de piele întoarsă, prea subțire. Luară mașina lui închiriată până la Silver Bullet. Când porni motorul, radioul se trezi zumzăind la viață - postul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
au cuprins inimile tuturor celor ce eram prezenți la acest eveniment istoric. Asemenea fecioarelor celor înțelepte care și-au gătit candelele lor și au intrat cu Mirele în cămară la nuntă, așa și noi fiecare ne-am primenit repede candelele, felinarele și lumânările și am pornit la drum pecetluiți de o cruce sfântă și o smerită rugăciune. Până la Fălticeni am fost ajutați de o mașină a Poliției cu girofarurile aprinse, ce ne-a ușurat mult circulația pentru a ajunge la timp
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]