1,523 matches
-
este vizat, fără rezerve, tocmai faptul de a fi al "obiectului" și, desigur, al "subiectului", acesta din urmă constituindu-l pe cel dintâi. Din astfel de tematizări decurg anumite preocupări metodologice strâns legate de convențiile ontologiei, cum sunt psihologia descriptiv-fenomenologică, fenomenologia descriptivă, fenomenologia constitutivă, ontologia critică (de sorginte neokantiană), ontologia fundamentală, hermeneutica etc. Din perspectivă filosofică, relația dintre subiect și obiect este tematizată: a) fie direct, ceea ce înseamnă că ea primește de la bun început o "interpretare", adică o contextualizare (epistemică, practică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fără rezerve, tocmai faptul de a fi al "obiectului" și, desigur, al "subiectului", acesta din urmă constituindu-l pe cel dintâi. Din astfel de tematizări decurg anumite preocupări metodologice strâns legate de convențiile ontologiei, cum sunt psihologia descriptiv-fenomenologică, fenomenologia descriptivă, fenomenologia constitutivă, ontologia critică (de sorginte neokantiană), ontologia fundamentală, hermeneutica etc. Din perspectivă filosofică, relația dintre subiect și obiect este tematizată: a) fie direct, ceea ce înseamnă că ea primește de la bun început o "interpretare", adică o contextualizare (epistemică, practică etc.), ipostaza
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de față face parte dintr-un plan de lucru mai cuprinzător pe tema judicativului, pe care țin să-l precizez mai departe. Titlul său este Filosofia judicativului. Două Introduceri, iar structura arată astfel: "Prima Introducere" cuprinde lucrările: Judecată și timp. Fenomenologia judicativului și Judecată și imagine. O hermeneutică radicală a judicativului. Iar a doua Introducere va fi constituită din lucrarea cu titlul Masca și politicile mutante. Schița unei pragmatici filosofice a non-judicativului. Intervențiile metodologice vor fi întrutotul firești, mai cu seamă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și firesc lumea însăși cu întrebările sale cu tot. Lucrul acesta nu este nefiresc pentru un demers filosofic. Desigur, pot fi recunoscute și "cazuri exemplare", cum ar fi, în perioada modernă, filosofia lui Descartes (cu îndoiala metodică), ori, mai târziu, fenomenologia lui Husserl (cu epoché). Acest lucru apare deja ca un act legitim chiar în locul din și despre care vorbim: acela al judecării radicale, printr-o îndoială ea însăși radicală, a dictaturii judicativului. E drept, judecarea poate fi mai degrabă un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de față ("Prima parte" din Prima Introducere la dictatura judicativului), aflată, într-un fel, în prelungirea demersurilor proprii din Fenomenul și nimicul. Proiectul fenomenologic concept și aplicații, în strânsă legătură cu cele din Situațiile existențiale și în orizontul aplicativ al Fenomenologiei situațiilor existențiale (din Exerciții fenomenologice asupra filosofiei românești interbelice / Filosofia românească interbelică. Perspectivă fenomenologică), nu va fi îngăduitoare cu glumele antropologiei moderne, după care omul se-nțelege, și "eu" reprezintă un "animal" înzestrat cu o bună vedere a "lucrurilor înseși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vor înțelege proiectul său originar de rostire, nu doar "imaginile" sale de când s-a născut și până azi, îngrijit așezate în albumul său de familie. Demersul ce-și caută deja cumpănirea tinde să se constituie, în ultimă instanță, într-o fenomenologie, pentru că, în privința gândirii-positum, el rostește sau încearcă despre fenomenul noetic (gândirea ca dat), așa cum acesta și-a constituit sensul în vremea noastră trecută, iar în privința gândirii-fenomen, el se prezintă ca act al constituirii de sine a gândirii înseși, în acest
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin care "subiectul" nu se recunoaște și ca "obiect", și fiind activată o atitudine prin care gândirea se recunoaște continuu ca avându-se pe sine ca "obiect" privilegiat, fără a scăpa din vedere "lucrurile însele". Demersul se proiectează ca o "fenomenologie" (simplu, rostire despre fenomen) și pentru că are de-a face numai cu ceea ce, prin proprie spontaneitate, prin lipsa constrângerii, se arată a fi ceea-ce-este, chiar în clipa în care acesta poate fi preluat și priceput ca atare. De aceea, demersul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofiei -, readuse la "conținutul" care a motivat ivirea filosofiei, pot fi reconstruite liniile unui nou topos pentru însăși posibilitatea omului de a se re-cunoaște pe sine: prin acte de uimire vizând originaritatea întrebărilor sale esențiale. Dacă demersul intră în norma "fenomenologiei", atunci trebuie asumată următoarea regulă de metodă: Ține de esența investigațiilor fenomenologice faptul că ele nu pot fi redate prescurtat, ci trebuie de fiecare dată reluate și parcurse în întregime."14 Potrivit perspectivei asumate deja, gândirea-positum, adică totalitatea înfăptuirilor dictaturii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
corespunde exercițiului gândirii-fenomen, raportat la formele acreditate ale gândirii-positum, va trebui să provoace gândirea însăși să intre într-un act reflexiv pentru a se lămuri în privința "habitualităților" sale judicative, ceea ce presupune, cumva, asumarea unei libertăți față de judicativul însuși. Totodată, această fenomenologie a judicativului din prima parte a lucrării se proiectează și ca o "meontologie", deoarece gândirea (împreună cu obiectul său, fie acesta monumentul deja așezat într-un "mediu natural" filosofic, fie actul prin care apare ceva demn de a fi monumentalizat) nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în discuție poziția judecății ca element structurant al logicului -, trebuie să indicăm, din perspectivă fenomenologică, o schemă cu ajutorul căreia să aruncăm o privire către faptele "istorice" prezentate deja. De ce? Pentru că semnificațiile fenomenologice ale faptelor în cauză sunt importante și pentru "fenomenologia" constituirii logicii, una dintre țintele demersului de față. În plus, în acest fel ies la iveală, din debutul demersului, diferențele dintre regulile metodei fenomenologice, încetățenite în filosofie, în bună măsură, de natura dictaturii judicativului, și atitudinea fenomenologică, oarecum liberă față de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de a-i spori putința lui de a fi fenomen, se pune pe sine în cauză, operând asupră-și exact în felul în care operează asupra datului: prin trecerea sa în condiția spre care conduce datul: către condiția nimicului. În fenomenologia "clasică", un asemenea lucru pare a fi imposibil. Nimicul nu are nici o șansă de a se "pozitiviza", fiindcă de la bun început "conștiința" este ceva, "obiectul" ei, de asemenea, chiar dacă acesta din urmă este luat ca fiind constituit în orizonturile intenționale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propriul obiect al acesteia, care fac posibile, la un loc și în același timp, unitatea senzațiilor și a adumbririlor (ele însele, cumva, senzații) în "forma" obiectului constituit corespunzător obiectului intențional. Heidegger este, de asemenea, de aceeași părere, atunci când susține că "fenomenologia este descripție analitică a intenționalității în apriori-ul ei."18 În perspectiva unei atitudini fenomenologice (nu al metodei cu același nume), nimicul (ca element al fenomenului) reprezintă temeiul datului, "ființa" lui, rezerva lui de a fi, transcendența lui imediată, orizontul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sesizăm" lucrurile? Și ce sunt acestea? Și care este actul prin care ele intră în proprietatea unui "subiect"? Astfel de întrebări s-au pus. Tocmai din efortul de a le răspunde s-au născut ceea ce numim acum "teoria facultăților", apoi "fenomenologia constitutivă" sau cea "genetică". La acestea voi reveni intr-un context ulterior, pentru că ele au o anumită semnificație judicativă. Se poate spune acum doar atât: facultățile sunt considerate ca fiind autonome față de orice obiect pe care îl pot prelua și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
act (constitutiv), de punere în relație (actul de "a lega", de exemplu), ci de act împreună cu "obiectul" său, într-o unitate dată înaintea componentelor sale (tocmai actul și obiectul corespunzător). Sintezele ideale, schemele de toate felurile care intervin "condiționant" în fenomenologia constitutivă a lui Husserl pot fi socotite aici, într-un sens analogic; ca și formele a priori care intervin constitutiv în dobândirea cunoștinței, despre care vorbește Kant. Oricum, în orizontul judicativului omnipotent, enunțul S este P constituie cel mai simplu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înseși recunoașterea de sine a gânditorului prin actul gândirii, cunoașterea imanenței Celuilalt în propria ființă a gânditorului, conștientizarea prezenței logos-ului ca inteligibilitate (lumină a recunoașterii de sine și a cunoașterii Celuilalt). Cum știm, toate aceste teme sunt active în fenomenologia husserliană și în cea merleau-pontiană; poate și în alte variante fenomenologice. Și nu oricum, ci într-un mod firesc, fiindcă tocmai într-un asemenea orizont de tematizare a cunoașterii este cu putință atât constituirea obiectuală originară, care face posibilă însăși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a ierarhiei în cauză, odată descoperit fenomenul coparticipării conștiinței (prin actele sale) și obiectului ei (intențional) la orice fapt de cunoaștere, la structura oricărei cunoștințe, coparticipare condiționată de unitatea conștiinței (un fel de "eu gândesc" kantian, ca apercepție originară), devine "fenomenologie". Teoria pură a multiplicității încheie, cumva, planul de discurs al părții principale (și principiale) a lucrării, instituind un sens "final" pentru orizontul de cercetare al logicii pure: stabilirea "formei" unui domeniu alcătuit din "obiecte ale gândirii", ele însele date strict
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înaintat pe două căi: una este aceea a identificării unei geneze a cunoașterii veritabile, un fel de genealogie a cunoașterii; cea de-a doua este aceea a surprinderii originarului cunoașterii (așa cum el a fost gândit de către Aristotel), un fel de fenomenologie a cunoașterii. Dar în ce măsură a doua cale este deschisă? Nu cumva, bazându-ne pe viziunea aristotelică asupra cunoașterii, o asemenea putință este de neadmis? Cumva, da! Numai că bazându-ne tocmai pe logica aristotelică de tipul organon-ului, calea aceasta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectul unei intuiții empirice deși face cu putință orice astfel de intuiție el, dat ca o conștiință de timp, este, totuși, obiectul unei intuiții, pe care Kant a respins-o cu putere, în forma de intuiție intelectuală, dar pe care fenomenologii, mai târziu, prelungind unele aplicații propriu-zis kantiene ale sensului de transcendental, o vor accepta ca atare: este vorba chiar despre două specii ale intuiției: categorială și eidetică. Timpul, dat ca o conștiință de timp, tocmai pentru că nu poate fi obiect
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiecare dată sunt precizate și condiționările operaționale, dar nu prin operații directe, cât prin structuri operaționale aflate în rezervă: "condiții formale ale experienței", "condiții materiale ale experienței", "condiții universale ale experienței".140 Faptul din urmă este deosebit de semnificativ din perspectiva "fenomenologiei judicativului", pe care o încerc aici, fiindcă și atunci când obiectul îi apare lui Kant gata constituit, filosoful găsește de cuviință să precizeze operațiile sau structurile operaționale constitutive. Accentul obiectual al demersului "analitic" kantian, din partea ultimă a Analiticii transcendentale, este o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dasein-ul însuși este timp. O parte din acest proiect se află, de asemenea, într-un text de curs redactat, într-o primă formă, în anul apariției lucrării amintite mai sus: este vorba despre Die Grundprobleme der Phänomenologie / Problemele fundamentale ale fenomenologiei.156 Aceste supoziții referitoare la posibile rosturi ale părții nerealizate din proiectul inițial al analiticii existențiale formulate, de altfel, de mulți dintre exegeții operei heideggeriene nu au scopul de a completa, în privința înțelesurilor filosofice, partea lipsă dintr-un proiect de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a unei făptuiri) pusă în joc de către Heidegger în ipostaza de constituire de sine a Dasein-ului.157 În contextul acestor aprecieri generale, se cuvine a aminti și faptul că Heidegger lucrează în cheie fenomenologică, iar în opera magistrului său întru fenomenologie, Husserl, cel puțin în Logische Untersuchungen / Cercetările logice și în Ideen I / Idei ... vol. I, se află o tensiune cu rost motivant pentru discursul însuși între un gen de analitică logică, strict formală, și unul de analitică fenomenologică al cărei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
între un gen de analitică logică, strict formală, și unul de analitică fenomenologică al cărei sens tehnic se exprimă în operații fenomenologice precum epoché sau reducția eidetică, tensiune care se simte, uneori, și la discipol. E drept, Heidegger stabilește între "fenomenologia" sa și analitica fenomenologică husserliană distanțe metodologice, tematice și "teoretice" explicite, îndeosebi în Prolegomena zur Geschichte des Zeitbegriffs / Prolegomene la istoria conceptului de timp (1925). Contextul husserlian tocmai amintit este însă cu totul semnificativ și pentru o discuție pe tema
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unei "topici" care funcționează în dublu sens, ca la Aristotel: pentru a stabili locurile unor fapte logice și pentru a formula reguli asupra folosirii "corecte" a facultăților de cunoaștere.158 Și, cumva, Heidegger poate fi recunoscut pe această linie a fenomenologiei care își închide discursul în orizontul unei "analitici" (analitica existențială a Dasein-ului, la el), cu toate că fenomenologia heideggeriană are multe alte deschideri poate chiar prea multe, dar nu suficient de adunate către o recondiționare non-judicativă a propriilor sale temeiuri. Partea desfășurată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logice și pentru a formula reguli asupra folosirii "corecte" a facultăților de cunoaștere.158 Și, cumva, Heidegger poate fi recunoscut pe această linie a fenomenologiei care își închide discursul în orizontul unei "analitici" (analitica existențială a Dasein-ului, la el), cu toate că fenomenologia heideggeriană are multe alte deschideri poate chiar prea multe, dar nu suficient de adunate către o recondiționare non-judicativă a propriilor sale temeiuri. Partea desfășurată din proiectul heideggerian reprezintă, oricum, o analitică; sensul ei este acela de "ontologie fundamentală", adică, așa cum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dat în carne și oase, iar nu de felul în care o "ființare" l-ar putea primi, constituindu-se ea însăși prin acest "dar". A apărut, prin această dislocare tematică, un orizont de constituire a sensurilor filosofice legat, desigur, de fenomenologie și de hermeneutică, așa cum ele au fost regândite de către Heidegger, pe care acesta îl va îmbogăți cu câteva căi noi de intrare în sens a unor fapte care erau în istoria filosofiei pre-condiționate judicativ. Însuși "sensul" constituie, în mod radical
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]