1,521 matches
-
Muzicală, București, 2002 Denizeau, G., Să înțelegem și să identificăm genurile muzicale, Ed. Meridiane - Larousse, 2000 Diaconu, A, Teoria superioara a muzicii Iasi 1984 Lito Conservatorul G.Enescu Dicționar de termeni muzicali Editura Științifică și Enciclopedică, București 1984 Dufrene, M. - Fenomenologia experienței estetice, Ed. Meridiane, București, 1976 Duțică, Gh. Solfegiu, Dicteu, Analiză muzicală Editura Artes, Iași 2004 Duțică, Gh., Universul gândirii polimodale, Editura Junimea 2004 Eduard Terenyi Armonia muzicii moderne Editura MediaMusica Academia de Muzică Gh. Dima, Cluj 2007 Erbiceanu, C.
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
Forme clinice, comele cetozice și normocetozice, hipoglicemia) ● Feocromocitomul ● Criza tireotoxică ● Coma mixedematoasă ● Criza adrenală ● Coma hipoglicemică ● Criza de tetanie paratireoprivă ● Apoplexia hipofizară ● Anestezia la bolnavi cu suferințe endocrine Tulburări multisistemice la bolnavul critic ● Răspunsul neuroendocrin, metabolic și inflamator la agresiune - Fenomenologia sindromului de stress - Semnale aferente (volum sanguin circulant efectiv, reflex chemoceptor, durerea și emoția, modificările substratului, temperatura, infecția, plaga) - Integrarea stimulilor și modularea răspunsurilor aferente - Răspunsurile aferente (neuroendocrin, inflamator) A.7.2. Baremul activităților practice de anestezie ● Instalarea de linii
ANEXĂ din 28 iunie 2007 la Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141 / . 386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală (Anexa nr. 4). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/219530_a_220859]
-
factori determinanți, factori condiționali primari și secundari), a regulilor care guvernează apariția și manifestarea fenomenelor de sănătate la nivel individual și populațional. 10. Elemente fundamentale ale epidemiologiei bolilor infecțioase. Caracterizarea epidemiologică a microorganismelor ca agenți etiologici ai bolilor infecțioase. Condiționarea fenomenologiei epidemiologice a bolilor infecțioase: proces infecțios, focar epidemiologic, proces epidemiologic. Focalitatea naturală. 11. Studiul cauzalității stărilor de sănătate. 12. Epidemiologie clinică. 13. Prevenirea și controlul îmbolnăvirilor (profilaxie primordială, primară, secundară și terțiară). 14. Conceptul de asistență primară a stării de
ANEXĂ din 28 iunie 2007 la Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141 / . 386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală (Anexa nr. 4). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/219530_a_220859]
-
de crioprecipitat ● Concentrate de factori specifici ai coagulării ● Albumina, fracțiuni ai proteinelor plasmatice ● Substituenți ai hemoglobinei ● Agenți farmacologici care modifică necesarul transfuzional (acidul aminocaproic, aprotinina) ● Eritropoetina MODULUL 25. TULBURĂRI MULTISISTEMICE LA BOLNAVUL CRITIC ● Răspunsul neuroendocrin, metabolic și inflamator la agresiune - Fenomenologia sindromului de stress - Modificări fiziopatologice induse de injurie (compensarea cardiovasculară, retenția de apă și sare, modificări metabolice, procesul de reparație tisulară, imuno-modularea) - Răspunsul celular la agresiune ● Structura și funcționarea sistemului imunitar - mecanisme locale - mecanisme sistemice: - răspunsul imun inflamator (elemente celulare
ORDIN nr. 1.141 din 28 iunie 2007 (*actualizat*) privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
Forme clinice, comele cetozice și normocetozice, hipoglicemia) ● Feocromocitomul ● Criza tireotoxică ● Coma mixedematoasă ● Criza adrenală ● Coma hipoglicemică ● Criza de tetanie paratireoprivă ● Apoplexia hipofizară ● Anestezia la bolnavi cu suferințe endocrine Tulburări multisistemice la bolnavul critic ● Răspunsul neuroendocrin, metabolic și inflamator la agresiune - Fenomenologia sindromului de stress - Semnale aferente (volum sanguin circulant efectiv, reflex chemoceptor, durerea și emoția, modificările substratului, temperatura, infecția, plaga) - Integrarea stimulilor și modularea răspunsurilor aferente - Răspunsurile aferente (neuroendocrin, inflamator) A.7.2. Baremul activităților practice de anestezie ● Instalarea de linii
ORDIN nr. 1.141 din 28 iunie 2007 (*actualizat*) privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
ieșire din ghidurile de management al accidentelor severe. ... Articolul 21 Dezvoltarea strategiilor și ghidurilor de management al accidentelor severe trebuie să se bazeze pe evaluări de securitate nucleară specifice instalației nucleare respective, luând în considerare incertitudinile legate de evoluția și fenomenologia accidentelor severe. Valorile parametrilor la care se inițiază diferitele acțiuni asociate strategiilor de management al accidentelor severe trebuie alese astfel încât să existe un grad suficient de încredere că acțiunile respective au efectul scontat. Articolul 22 (1) Ghidurile de management al
NORMĂ din 16 ianuarie 2014 de securitate nucleară privind pregătirea răspunsului la tranzienţi, accidente şi situaţii de urgenţă la centralele nuclearoelectrice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258278_a_259607]
-
de crioprecipitat ● Concentrate de factori specifici ai coagulării ● Albumina, fracțiuni ai proteinelor plasmatice ● Substituenți ai hemoglobinei ● Agenți farmacologici care modifică necesarul transfuzional (acidul aminocaproic, aprotinina) ● Eritropoetina MODULUL 25. TULBURĂRI MULTISISTEMICE LA BOLNAVUL CRITIC ● Răspunsul neuroendocrin, metabolic și inflamator la agresiune - Fenomenologia sindromului de stress - Modificări fiziopatologice induse de injurie (compensarea cardiovasculară, retenția de apă și sare, modificări metabolice, procesul de reparație tisulară, imuno-modularea) - Răspunsul celular la agresiune ● Structura și funcționarea sistemului imunitar - mecanisme locale - mecanisme sistemice: - răspunsul imun inflamator (elemente celulare
ORDIN nr. 1.141 din 28 iunie 2007 (*actualizat*) privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/237660_a_238989]
-
Forme clinice, comele cetozice și normocetozice, hipoglicemia) ● Feocromocitomul ● Criza tireotoxică ● Coma mixedematoasă ● Criza adrenală ● Coma hipoglicemică ● Criza de tetanie paratireoprivă ● Apoplexia hipofizară ● Anestezia la bolnavi cu suferințe endocrine Tulburări multisistemice la bolnavul critic ● Răspunsul neuroendocrin, metabolic și inflamator la agresiune - Fenomenologia sindromului de stress - Semnale aferente (volum sanguin circulant efectiv, reflex chemoceptor, durerea și emoția, modificările substratului, temperatura, infecția, plaga) - Integrarea stimulilor și modularea răspunsurilor aferente - Răspunsurile aferente (neuroendocrin, inflamator) A.7.2. Baremul activităților practice de anestezie ● Instalarea de linii
ORDIN nr. 1.141 din 28 iunie 2007 (*actualizat*) privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/237660_a_238989]
-
factori determinanți, factori condiționali primari și secundari cunoașterea regulilor care guvernează apariția și manifestarea fenomenelor de sănătate la nivel individual și populațional. 10. Elemente fundamentale ale epidemiologia bolilor infecțioase. Caracterizarea epidemiologică a microorganismelor ca agenți etiologici ai bolilor infecțioase. Condiționarea fenomenologiei epidemiologice a bolilor infecțioase: proces infecțios, focar epidemic, proces epidemiologic. Focalitatea naturală. 11. Studiul cauzalității stărilor de sănătate. 12. Epidemiologie clinică. Elemente fundamentale de epidemiologie a bolilor neinfecțioase 13. Prevenirea și controlul îmbolnăvirilor (profilaxie primordială, primară, secundară și terțiară). 14
ANEXE din 9 decembrie 2011 cuprinzând Anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi Sportului nr. 1.670/2011 / 3.106/2012 pentru completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141 / 1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266238_a_267567]
-
factori determinanți, factori condiționali primari și secundari cunoașterea regulilor care guvernează apariția și manifestarea fenomenelor de sănătate la nivel individual și populațional. 10. Elemente fundamentale ale epidemiologia bolilor infecțioase. Caracterizarea epidemiologică a microorganismelor ca agenți etiologici ai bolilor infecțioase. Condiționarea fenomenologiei epidemiologice a bolilor infecțioase: proces infecțios, focar epidemic, proces epidemiologic. Focalitatea naturală. 11. Studiul cauzalității stărilor de sănătate. 12. Epidemiologie clinică. Elemente fundamentale de epidemiologie a bolilor neinfecțioase 13. Prevenirea și controlul îmbolnăvirilor (profilaxie primordială, primară, secundară și terțiară). 14
ANEXE din 9 decembrie 2011 cuprinzând Anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi Sportului nr. 1.670/2011 / 3.106/2012 pentru completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141 / 1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
România (ASCR). În anul universitar 1923 - 1924 și-a satisfăcut stagiul militar, ca voluntar, la școala militară de geniu din București, unde a obținut gradul de sublocotenent. În timpul studenției a scris mai multe lucrări filosofice: "Cercetări asupra cunoștinței", "Introducere în fenomenologia teoriei cunoștinței", "Misticismul și teoria cunoștinței". A proiectat "Sistemul meu filosofic: existențialismul". A publicat mai mult articole în Buletinul ASCR și a fost influențat de profesorii săi Dimitrie Gusti și Nae Ionescu. În 1925, și-a luat licențele în Filosofie
Mircea Vulcănescu () [Corola-website/Science/298600_a_299929]
-
conceptul său de relații transcendentale, și prin urmare a avut un efect profund asupra încercărilor filozofice ulterioare de a clarifica aceste probleme. Cel mai influențial dintre succesorii săi imediați, un critic puternic al lui Kant a fost Edmund Husserl, inițiatorul fenomenologiei.
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
Maurice-Jean-Jacques Merleau-Ponty (n. 14 martie 1908, Rochefort-sur-Mer - d. 3 mai 1961, Paris) a fost un filozof francez, reprezentant de prim rang al fenomenologiei, influențat în mare măsură de lucrările lui Edmund Husserl. Datorită legăturilor sale strânse într-o anumită perioadă cu Jean-Paul Sartre și cu Simone de Beauvoir este adesea socotit în mod eronat ca exponent al existențialismului. se naște la 14 martie
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
prelegerile lui Alexandre Kojève asupra filozofiei lui Hegel. În acest timp formația sa filozofică este influențată mai ales de lectura operelor lui Henri Bergson și ale neokantianului Léon Brunschvicg. În februarie 1929 audiază la Sorbonna conferințele lui Husserl pe tema fenomenologiei transcendentale, care vor fi publicate în 1931 în limba franceză. În 1930 este admis la cursurile pentru titlul de agregat în filozofie. Lucrează, începând din anul 1935, ca profesor la liceul din Chartre, apoi revine la Paris ca repetitor la
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
ca profesor la liceul din Chartre, apoi revine la Paris ca repetitor la Școala Normală Superioară, unde, în 1945 obține doctoratul în litere, în urma publicării a două cărți importante, ""La structure du comportement"" ("Structura comportamentului", 1942) și ""Phénoménolgie de la Perception"" ("Fenomenologia percepției", 1945). Ultima lucrare reflectă puternic influența fenomenologiei lui Husserl și tratează aspecte ale psihologiei configuraționale ("Gestaltpsychologie"), criticând pozițiile așa zisului cognitivism, care încearcă să explice modalitățile funcționale ale creierului omenesc pe baza regulilor și modelelor comportamentale. După război, Merleau-Ponty
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
la Paris ca repetitor la Școala Normală Superioară, unde, în 1945 obține doctoratul în litere, în urma publicării a două cărți importante, ""La structure du comportement"" ("Structura comportamentului", 1942) și ""Phénoménolgie de la Perception"" ("Fenomenologia percepției", 1945). Ultima lucrare reflectă puternic influența fenomenologiei lui Husserl și tratează aspecte ale psihologiei configuraționale ("Gestaltpsychologie"), criticând pozițiile așa zisului cognitivism, care încearcă să explice modalitățile funcționale ale creierului omenesc pe baza regulilor și modelelor comportamentale. După război, Merleau-Ponty se alătură grupului din jurul lui Jean-Paul Sartre și
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
1952, profesor de psihologia copilului și pedagogie la Sorbona. În sfârșit, în 1952, devine titular al catedrei de filozofie la Collège de France, unde va rămâne până la moartea sa prematură în 1961. Deja în primele sale lucrări, "Structura comportamentului" și "Fenomenologia percepției", Merleau-Ponti arată că percepția nu este rezultanta "atomilor" cauzatori ai senzațiilor, contrar concepției atomiste în tradiția lui John Locke, perpetuată în unele curente psihologice ale epocii, cum ar fi behaviorismul. După Merleau-Ponty, percepția are mai curând o dimensiune activă
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
În continuare, Merleau-Ponty se întreabă, cum poate un subiect să realizeze activități care depășesc nivelul organic al corpului fizic, cum sunt operațiile intelectuale și întreaga viață culturală. El încearcă să rezolve această problemă în lucrarea Sur la Phénoménologie du langage ("Fenomenologia limbajului" 1960), atribuind un rol preponderent limbajului, ca nucleu al culturii, examinând în special legăturile între dezvoltarea gândirii și cea a cunoașterii imediate, nu numai prin analiza achiziției vorbirii și a expresivității corporale, dar ținând cont și de aspectele patologice
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
septembrie 1889, Meßkirch, Baden - d. 26 mai 1976, Freiburg im Breisgau) a fost un unul din cei mai importanți filozofi germani din secolul al XX-lea. Lucrarea sa capitală, ""Sein und Zeit"" ("Ființă și timp", 1927), a contribuit la reconsiderarea fenomenologiei. Opera sa a exercitat o influență hotărâtoare asupra gândirii unei serii de filozofi ca Hans-Georg Gadamer, Maurice Merleau-Ponty, Jean-Paul Sartre, Emmanuel Levinas, Jacques Derrida și Hannah Arendt. După absolvirea gimnaziului în 1909, începe să studieze teologia la Freiburg (Breisgau). Doi
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
După absolvirea gimnaziului în 1909, începe să studieze teologia la Freiburg (Breisgau). Doi ani mai târziu se transferă la facultatea de filosofie, studiind în același timp matematica și științele naturii. La filosofie l-a avut profesor pe Edmund Husserl, creatorul fenomenologiei moderne. În 1913 obține titlul de „doctor în filosofie”. Începând cu anul 1923 este profesor la Universitatea din Marburg, pentru ca în 1928 să fie chemat la Freiburg, ca urmaș al lui Husserl la catedra de filosofie. În 1927 publică lucrarea
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
continuării proiectului filozofic din această carte. Textul celei de-a treia secțiuni a fost distrus (conform unei mărturii a lui Heidegger). Anumite dezvoltări care făceau conținutul celei de-a treia secțiunii sunt cuprinse în textul prelegerii despre "Problemele fundamentale ale fenomenologiei", ținută Marburg imediat după anul 1927. Pentru înțelegerea lucrării "Ființă și timp" sunt de altfel indispensabile prelegerile ținute de Heidegger în acea perioadă, publicate postum în cuprinsul "Ediției complete / Gesamtausgabe". În anii '30, după ce autorul renunță să ducă la bun
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
familii din Berna și Frankfurt am Main, până în 1801, când devine docent la Universitatea din Jena și scrie lucrarea "" Diferența între sistemele lui Fichte și Schelling"". Împreună cu Schelling fondează revista ""Kritische Zeitschrift der Philosophie"". În 1807 publică lucrarea sa fundamentală "Fenomenologia spiritului" ("Phänomenologie des Geistes"]]. Între 1808 și 1816 este rectorul gimnaziului din Nürnberg și publică lucrarea "Știința logicii" ("Wissenschaft de Logik", 1812-1816). În 1818, după o scurtă activitate la Universitatea din Heidelberg, ocupă catedra de filozofie la Universitatea din Berlin
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
negarea negației. Această concepție asupra contradicției presupune că, între elementele opuse, există totdeauna o relație: ceea ce exclude trebuie să includă contrariul care îi este opus. Totul se dezvoltă prin unitatea contrariilor, și această mișcare reprezintă existența în totalitate. După Hegel, fenomenologia este "știința experienței conștiinței". În acestă operă se descrie evoluția progresivă și dialectică a conștiinței, de la prima opoziție imediată între ea și obiect, la conștiința de sine, rațiune, spirit și religie, până la cunoașterea absolută în care "noțiunea corespunde obiectului și
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
experienței conștiinței". În acestă operă se descrie evoluția progresivă și dialectică a conștiinței, de la prima opoziție imediată între ea și obiect, la conștiința de sine, rațiune, spirit și religie, până la cunoașterea absolută în care "noțiunea corespunde obiectului și obiectul noțiunei". Fenomenologia începe deci prin descrierea conștiinței în general, opusă unui obiect. Un moment al dialecticei conștiinței poate fi adevărat în el însuși, sau fals pentru cel care unifică toate momentele într-o singură totalitate. Astfel spus, orice act de conștiință începe
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
moment al dialecticei conștiinței poate fi adevărat în el însuși, sau fals pentru cel care unifică toate momentele într-o singură totalitate. Astfel spus, orice act de conștiință începe prin eroare, dar accede la adevăr în totalitatea istoriei sale. Scopul fenomenologiei este deci descrierea esenței integrale a omului în totalitate, cu posibilitățile lui cognitive și afective. Fenomenologia este divizată în trei părți: studiul conștiinței în general, conștiința de sine și rațiunea. Aceasta este conștiința lumii exterioare, în măsura în care omul este opus lumii
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]