2,832 matches
-
curgător precum cascada Putnei, prin acest nou volum de povestiri, Ion Lazăr da Coza face dovada unor calități reale de povestitor și urcă noi trepte spre afirmare în literatura contemporană. Ionel MARIN Referință Bibliografică: Ion Lazăr da Coza sau Labirintul fermecat al umbrelor / Ionel Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ionel Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ION LAZĂR DA COZA SAU LABIRINTUL FERMECAT AL UMBRELOR de IONEL MARIN în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/343695_a_345024]
-
ale iubirilor ... Umbra din viitor Cu mâinile arse de zbateri Adorm cu rana în piept, Dorul curge prin gând, Cu lacrimi uscate de șoapte albastre Noaptea, deșert al tăcerii, curge Peste obrazul unei amintiri, Plouă în suflet cu melancolie, Semne fermecate apar la ferești. Ecouri vii în labirintul vieții Topesc întunecate răni, Reînviind... sfințenia clipelor. Roua tăcerii, mireasmă, Crini ai dorului răspândesc Curcubee înflorite în simfonii. Pe aripi de zile coboară Din altare de lumină, victorios, Mirele nesfârșitelor... iubiri. FLĂMÂND DE
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
află că se găsește în prezența unui strănepot al țarului Rusiei. La rândul său, fermecătorul cavaler află cu satisfacție că este în compania unei strănepoate a unui prinț din principatele române. Adesea o privi pe furiș în timpul spectacolului și rămase fermecat de trăsăturile fine ale acestei domnișoare și de întreaga armonie a trupului său. Parcă sunetele baletului și artistele din rolul lebedelor de pe scenă se contopeau armonios în făptura de lângă el. Simți o atracție deosebită și un fior ciudat dezlănțui în
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
organizeze un bal în cinstea fiului lor. Le fu prezentată prințesa de România și rămaseră încântați de farmecele sale, de inteligența și cultura ei. În timpul dansului, ea părea o zână din povești, iar el un fecior de împărat din regatul fermecat. Narcisa simți focul arzător al iubirii lui Ivanovici ce se revărsa peste ființa sa. Atingerea trupurilor în timpul dansului îi provocară un ușor tremur. Această senzație îi dădu speranța că se va îndrăgosti și-l va iubi cu pasiune. Pe la miezul
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
se amuză, fiindcă auzise de mitul lui Dracula. De multe ori afirma în glumă că nu s-ar înspăimânta dacă l-ar întâlni în acel loc pe faimosul conte prin venele căruia a curs sânge din neamul voievozilor români. Rămase fermecată atât de atracția orașului cât și de Fluviul Dunărea care-l împarte în două, Buda și Pesta. În cele din urmă prințesa româncă ajunse și la Viena, capitala Austriei, cândva reședința împăratului imperiului austro-ungar. Aici au răsunat și încă mai
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
tu să o convingi pe Zâna Iarna să se întoarcă în castel? Ești atât de mic! - Pot să încerc, Mărite! Soarele reuși cu greu să se ridice din pat și dărui ghiocelului o sticluță strălucitoare. - Aici se află o rază fermecată. Să o folosești numai la nevoie! Acum, plecați! Sunt atât de obosit! Să te întorci cu izbândă! Ghiocelul strânse sticluța între frunze și se pregăti de drum. Fetița îl puse în buzunar și, călare pe vulpea argintie, porniră pe urmele
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
Când a văzut masa aranjată pentru două persoane, cu lumânări și cu cristalurile mele nefolosite de aproape douăzeci de ani, de la vizita nocturnă a Mirunei, a rămas uimită și a venit să-mi ofere un drăgăstos sărut scurt. Eram amândoi fermecați, ea de ambianța pe care o vedea, iar eu de prezența ei diafană, cu totul deosebită și specială. Am început prin ciocnirea cupelor de cockteil, la marginea căruia s-a adăugat un sărut delicios, cu care s-a amestecat, apoi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
magie în suflete doar bucurie. 7 La joc mereu ne-a antrenat și lucruri noi am învățat și de aceea o iubim și vrem astăzi să-i mulțumim. 8 Ieșita parcă din poveste e zâna care reușește cu nuielușa-i fermecată minuni cu noi mereu să facă. 9 Cu ea am făcut primii pași și din copiii buclucași și voi puteți să remarcați cât suntem azi de educați. 10 Iubirea care-ați semănat, precum vedeți roade a dat, cum zi de
LA REVEDERE, GRĂDINIȚĂ ! de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/377412_a_378741]
-
vechi nelegiuiți. Vânătorii de putere Cei cu state vechi afară Dar și hoți și hahalere Fără nici un păs de țară. Când mai apoi sunt speriați, Că pierd frâele puterii, De urgență sunt chemați, Să.... sădească flori minerii. Vin cu bâte fermecate Comandourile-ortace, Prin metode elevate Stabilesc ,,o buna pace”,* 18 Cum spune când le mulțumește, Lăudând isprava lor, Pe când lumea ne privește ,,Marele conducător”. Apoi la fel de important ,,Măi animalule !”*, se pare, Lansează clar și elegant Modul de comunicare. Și urmând obiectivul
LECŢIA DE ISTORIE de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377508_a_378837]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > VIOARA, Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1858 din 01 februarie 2016 Toate Articolele Autorului VIOARA Maestrului Eugen Sârbu, regele* viorii fermecate Vioară dragă, ce spui... Iar te jelești dorului?... Ascultă inima mea - Și stai de vorbă cu ea. Spune, iubită vioară, cine mi te-a necăjit? Supărată ai cântat, seara-ntreagă ai oftat; De-l aflu pe vinovat, trebui aspru pedepsit
VIOARA, de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377515_a_378844]
-
Tu, micuța mea vioară, rătăcești printre astrele cerești: Cânți la zâne și la îngeri; Doamne, inimioara nu-ți bate! Parcă-ar vrea să se oprească, și deodată mi-ai tăcut. Privesc cerul fără margini, draga mea, unde îmi ești? Dulce, fermecata mea copilă, în ce lume-ai dispărut? Nu vreau să te pierd, revino! Pentru ce mă părăsești!... Nu răspunzi!... O, ești pierdută și te-ai îmbătat de dor? Te aud, când trezită din visare îmi prinzi viață și cobori. Frunza
VIOARA, de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377515_a_378844]
-
te-om păstra; Ești speranța vieții noastre, și avem ca rugăminți: Să rămâi cu noi pe vatră și să tot asculți povești... La concerte și serate, iar de-i noapte tu să-mi strigi Pe-a mea iubită. Cu acorduri fermecate să-i șoptești, Să-mi asculte serenada! Tu, vioară, s-o convingi... Să deschidă larg fereastra, să privească la artist; El o cheamă și-o așteaptă, cu speranță, să coboare; Fără tine, ah! vioară... ce m-aș face? Tare-i
VIOARA, de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377515_a_378844]
-
brațelor deschise... atât de calde Și merge mână-n mână cu râsul -forța eliberatoare Ce valențele comuniunii sociale le învăluie-n smaralde. Bucuria de-a trăi se păstrează intactă-n mine, în noi Trebuie doar s-o descoperim cu bagheta fermecată Să scuturăm copacul nemulțumirilor ...pâna e gol Și-apoi să-l înfrunzim cu o iubire necondiționată. Referință Bibliografică: DRUMURI SPRE...NOI / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2314, Anul VII, 02 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
DRUMURI SPRE...NOI de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377569_a_378898]
-
Acasă > Poezie > Amprente > EMINESCU Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Păsările pădurii de arama,n-au cântat și n-o să cânte,poate ,niciodată cum a cântat tărâmul fermecat și limba noastră dulce ,înmiresmata, Eminescu,odată! Cânta-ta codrii mari și fermecați, luna ,stăpâna nopții de pe cer, dragostea, iubirea , din ochii minunați albastre ape ,curgând spre mister, Eminescu,el! Ne-a scris o limbă dulce,vibratoare ce-n cântec
EMINESCU de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377662_a_378991]
-
Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Păsările pădurii de arama,n-au cântat și n-o să cânte,poate ,niciodată cum a cântat tărâmul fermecat și limba noastră dulce ,înmiresmata, Eminescu,odată! Cânta-ta codrii mari și fermecați, luna ,stăpâna nopții de pe cer, dragostea, iubirea , din ochii minunați albastre ape ,curgând spre mister, Eminescu,el! Ne-a scris o limbă dulce,vibratoare ce-n cântec adoarme un codru,o țară, orice vers se naște că o floare, crescută
EMINESCU de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377662_a_378991]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Îmi ești leacul care vine când părerile de rău Mă alungă fară vrere doar acolo unde-i greu Glaciare, clipe seci îmi strivesc cu talpa rece, Chiar poveștile frumoase, unde Zâne erau zece! Cu bagheta fermecată scuturi cerul meu de nori Și lași caii bucuriei să alerge doar prin flori Umplii inima de pace și o faci mereu ușoară, Fără cuie și unelte pui în mine câte-o scară. Îmi dai aripi pentru vise și o
LEAC de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378347_a_379676]
-
a mai ramas, o singură vioara mai cântă azi la stele înfiorând tăcerea c-un cântec pătimaș. Iar zarea se înclină în unduiri de vânt frunzele pulsează aplauze neîncetate se rostogolesc iluzii neprinse în cuvânt la cântecul viorii, cu note fermecate. Din depărtarea udă pulsații de lumină s-aprind ca niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre stranii valea plină de sunetul viorii cu coardele vrăjite. Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furiș cântecul de vioară în
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
meledintr-o orchestră-ntreagă atât a mai ramas,o singură vioara mai cântă azi la steleînfiorând tăcerea c-un cântec pătimaș.Iar zarea se înclină în unduiri de vântfrunzele pulsează aplauze neîncetatese rostogolesc iluzii neprinse în cuvântla cântecul viorii, cu note fermecate.Din depărtarea udă pulsații de luminăs-aprind ca niște felinare prăfuiteși-mbracă-n umbre stranii valea plinăde sunetul viorii cu coardele vrăjite.Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furișcântecul de vioară în noaptea fără nume,vise toropite de căldură
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
îți atingeși regreți când nu mai este...... XXVII. SĂ NINGĂ ..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 738 din 07 ianuarie 2013. Aș vrea să ningă mult, neîncetat, să mă-ngrop în zăpezile d- altadat, să simt cum zăpada moale, fermecată, îmbracă și vise și gânduri dintr-odată. Să mă pierd printre fulgii care zboară înfășurată-n pufoasa și moale povară, să uit toate cuvintele urâte care dor, fermecată de al iernii mirific decor. Nici gândurile să nu mă mai găsească
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
albul din stradă, iar copacii îmbrăcați în mantia de nea să pară giganți coborâți de pe o stea. Citește mai mult Să ningă ...Aș vrea să ningă mult, neîncetat,să mă-ngrop în zăpezile d- altadat,să simt cum zăpada moale, fermecată,îmbracă și vise și gânduri dintr-odată.Să mă pierd printre fulgii care zboarăînfășurată-n pufoasa și moale povară,să uit toate cuvintele urâte care dor,fermecată de al iernii mirific decor.Nici gândurile să nu mă mai găseascăcred c-au
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
a timpului aripă, care-n drumul lui spre neștiute zări duce a sufletului tainice chemări , și-mpraștie dorințe și doruri multe pe care doar el știe să le asculte.. Săruta-mă toamnă cu murmur de ape s-aud cum marea pe fermecate clape, cheamă pescărușii din larg mai aproape, să simt mângâierea apei pe pleoape când valuri se sparg învăluind în picături și vis și durere ascunse-n adâncuri. Toamna iubirii... Citește mai mult Săruta-mă toamnă !Sărută-mă toamnă cu adieri
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
de-o clipă binecuvântează a timpului aripă,care-n drumul lui spre neștiute zăriduce a sufletului tainice chemări ,și-mpraștie dorințe și doruri multepe care doar el știe să le asculte.. Săruta-mă toamnă cu murmur de apes-aud cum marea pe fermecate clape,cheamă pescărușii din larg mai aproape,să simt mângâierea apei pe pleoapecând valuri se sparg învăluind în picăturiși vis și durere ascunse-n adâncuri.Toamna iubirii...... XXX. MEDITAȚII ..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 682 din 12 noiembrie
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
cătat prin universuri Să iți deslușesc cărarea Povestit-am prin eresuri Cum mi-a înghețat suflarea Răscolesc Calea Lactee Dar rămân prevăzător Știind că Muza-i o femeie Cu sărut ucigător Muzei beatificate Cupidon plecat la cer I-a dat săgeți fermecate Într-un secol auster Sentimente din uitare Revin doar când e senin Te-am urmat prin Ursa Mare Să-mi dai cupă cu venin New York Aprilie 14, 2016 Referință Bibliografica: Muzei pierdute / Virgil Ciucă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MUZEI PIERDUTE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378489_a_379818]
-
care Editura “Armonii Culturale” a fost parteneră. (prof. Mariana BENDOU) COLECȚIA MAGIC ************************ ***1. DANA ȚIGĂNAȘU (România) și STEPHANIE GIORDANO (Franța) - POVEȘTI PENTRU PITICI/ CONTES POUR ENFANTS (A4, Poveste din proiectul eTwinning ,,Ra...conte moi une histoire'', Poveste din proiectul ,,Împărăția fermecată a cuvintelor'') O frumoasă colaborare între două școli primare, între două cadre didactice dedicate - Dana Țigănașu (România) și Stephanie Giordano (Franța), a născut cartea dedicată celor mici Povești pentru pitici/ Contes por enfants. Firul epic al poveștii, atractiv și interactiv
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 30 MARTIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378451_a_379780]
-
univers Arborii tac și apele se-nclină, Tăcerea îmbracă haina unui vers Plutind pe aripi de lumină lină. Știu că trăiești, că sunt, că ești Și-mi pare clipa fericire pură Și sorb azurul decantat în cești Ca cea mai fermecată băutură. Când cerul se-nserează-n nopți albastre Și orele cad surde peste noi Și luna-i martora iubirii noastre, Noi bem nectarul dragostei în doi. Plutim așa în taciturne mări Ca pe gondolele din Grand-Canale Printre meandre dulci de mari candori
CE LINIŞTE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378623_a_379952]