12,434 matches
-
În loc să spună ceva, părea să ezite În fața oglinzilor de pe ușă. Poate că Își retușa machiajul? Trupul meu se topea Într-o stare de așteptare Înfierbântată. Din clipă-n clipă, Dora Îmi va rosti numele. I-am promis că voi fi fetiță cuminte, așa că cel mai bine ar fi să stau calm. Mi-am lipit picioarele conștiincios, Îndreptându-mă de spate și mi-am lăsat mâinile să atârne, cu coatele lipite de corp. Dar un gând incomod Îmi trecu prin minte: dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
degetele arătătoare. Mai degrabă așa... Acum le Încleștă. N-ar strica să vorbești cu ea. Poate știe ceva? Eu, personal, cred că madame asta a ta avea ceva prețios care i-ar fi trebuit vizitatorului. Și dacă n-a fost fetița din dulap, doar o prietenă ar fi putut... Restul dispăru, amestecându-se cu sunetul lin, ritmat făcut de Konrad care mătura pe jos. O prietenă? Singura persoană care mi-a venit În cap era Karp, Felix Karp de la Fundația pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Impresia creată era de persoană care nu se simțea liberă, dar care era gata să plătească prețul libertății. — E o fotografie de pașaport, explică Wickert. Mărită. Dora aceasta, ai cărei ochi mici, granulați, mă priveau acum, era mai degrabă o fetiță, decât femeie. Probabil că avea membre fragile ca niște bețe rupte și șolduri de băiat. Nici urmă de machiaj - sau poate o idee, În jurul ochilor. Era greu de spus pentru că fața i se vedea granulată. Nu puteam distinge nici dintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
meu dispăruse de tot. Pot să spun liniștit: arătam destul de ciudat. Zâmbitoare, Dora Își scoase mănușile, un deget delicat după altul. Scoase o fundă roșie de satin din cutia cu farduri și mi-o aplică cu Îndemânare. — Așa, da; ce fetiță cuminte. Acum ai și tu clitoris. Și ce drăguț arată. La Început am vrut să protestez pentru că organul despre care vorbea părea mai mare decât ce avea majoritatea fetelor și nu reușeam să descopăr nici intrarea corespunzătoare. În plus, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
căzură pe podea, după care se așternu tăcerea. Încercam să-i prind imaginea În oglindă, dar, din unghiul În care mă aflam, vedeam doar mănușile ei pe jos, mate și ondulate ca pielea lepădată de un șarpe - și, desigur, pe fetița drăgălașă cu fundița roșie atât de stridentă. Stând cu picioarele Îndoite și depărtate, mi-am pus mâinile pe genunchi. Fiind o poziție solicitantă chiar și pentru o femeie, m-am străduit din răsputeri să respir calm și cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar să scot și sunetele delicioase emise de Dora, acum la intervale și mai scurte. Dar mi-o tăie - dintr-un foc, definitiv: — Taci. Nu, taci. Mișcă-te. Da. Mai repede. Mai repede, am spus. Mai repede. Și ca o fetiță cuminte ce eram, am făcut ce mi s-a spus. Sincer, după acea vineri Îmi era imposibil să mai renunț la camera 202. Acum, de fiecare dată când mă Întâlneam cu Dora, ne sărutam. Nu mai purta mănuși și discutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să se aprindă și proiectorul, iar eu voi auzi, mai bine spus, voi vedea adevărul despre Dora. Pentru câteva clipe, erau doar umbre și liniște. Apoi se Întrezări o rază de lumină vibrând În Întuneric și din neant apăru o fetiță, firavă. Se pare că era din Kolberg, de pe coasta pomeraniană. Slabă și fără dinți În față, cu codițe și gesturi indiferente, stătea mână-n mână cu un băiat mai mare. Dar Karp nu căuta această fată, pentru că imediat a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pomeraniană. Slabă și fără dinți În față, cu codițe și gesturi indiferente, stătea mână-n mână cu un băiat mai mare. Dar Karp nu căuta această fată, pentru că imediat a Întors raza Într-o parte. Imaginea tremură, apoi apăru aceeași fetiță, de data aceasta, cu câțiva ani mai În vârstă. Avea cozi groase și mișcări ce trădau multă Încredere. Zâmbi cu toată fața - chiar și cu dinții; o privire poznașă - apoi se grăbi pe coridor, cu un morman de farfurii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
semnătura mea. — Va trebui să vă rog să scrieți mai citeț, domnule. Nu mai lucrează aici? A plecat de la fundație? Deja regretam că am venit. — Aveți idee unde-l pot găsi - pe doctorul Karp, adică? Femeia Îmi răspunse ca o fetiță. — Doctorul Röser vă va spune. În sala de lectură. Da, desigur. Notându-și ceva, probabil pentru a Înregistra numele secției pe care o voi vizita, Îmi Întinse stiloul cu un gest elocvent. Am semnat repede. Apoi, mulțumindu-i, am tulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cicatrice și niște mâini păroase. Totuși, când i-a spus că o să-i dea toată ciocolata pe care obișnuia s-o radă peste deserturi, a cedat. Zâmbind cu complicitate, bucătarul trase ușa dinspre curte, se aplecă și o ridică pe fetiță, așezând-o În poale. Apoi, plimbându-și degetul mare cărnos pe partea inferioară a corpului ei, mormăi tot felul de cuvinte agitate. Observând că pute, Dora era pe punctul de a-i cere ciocolata, când cineva a bătut la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și bine că era vară, dar ea totuși tremura, plângea și nu avea la cine să caute alinare. Confuză, a rătăcit prin curte, În timp ce părinții ei se prefăceau că nu-i aud plânsul. Parcă ar fi trecut o eternitate până când fetiței de doisprezece ani i-au secat toate lacrimile. Apoi luminile din casă s-au stins, În afară de una de la parter. Epuizată, Dora Își aminti de căruța din curte. Era greu de găsit, chiar s-a Împiedicat de câteva ori - o dată atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar plimba În șosete dichisite și pantofi de piele originali - Împodobindu-și degetele delicate cu numeroase inele strălucitoare, făcându-și umbre discrete În jurul ochilor și preferând, din motive care-mi erau străine, nările roșii. Dacă Frăția nu lua măsuri radicale, „fetițele“ astea urmau să devină În curând modelul social acceptat - ceea ce m-a făcut să cred că viitorul era destul de sumbru. — Din cauză că testiculele apar În pereche, am continuat, Hauptstein susține că ele simbolizează prietenia „ideală“ dintre bărbați. Tocmai de aceea, băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Hannah (auzi, dom’le, pe Hannah!), pe care până-n clipa aceea n-am considerat-o niciodată a fi obiectul real al iubirii cuiva, o strânge la piept și începe să-i copleșească cu sărutări moaca tristă și neiubită, spunând că fetița ei e singura făptură de pe lumea asta în care mai poate avea încredere... Dar dacă eu am opt ani, înseamnă că Hannah are doișpe ani și n-o mai ridică nimeni în brațe, te-asigur, fiindcă biata copilă e cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mare neurochirurg din întreaga Emisferă Vestică. Are șase case cu două etaje, în stil ranch, toate construite din piatră de câmp la el în Livingston și proiectate de Marc Kugel, iar anul trecut, împreună cu soția lui și cu cele două fetițe, care-s așa de frumoase că au deja contract cu studiourile Metro și sunt atât de strălucite că ar trebui să fie la colegiu - le-a dus pe tustrele în Europa într-o excursie care a costat optzeci de milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să apuce ei să-și mai vadă propriul băiat? Își văd fiica și-i văd pe copilașii fiicei lor, și nu din an în paște, dar nici de ei nu-s cine știe ce mulțumiți. — Și gineri-miu ăsta, zice bătrânu’, dacă fetițelor nu le spui chestia cea mai nimerită din punct de vedere psihologic, dacă nu fac psihologie curată cu propriile mele nepoțele, vrea să mă bage la pârnaie! Nu-mi pasă cum își zice el, mie îmi pare că tot ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zice el, mie îmi pare că tot ca un comunist gândește. Sunt propriile mele nepoate și tot ce le vorbesc trebuie să treacă mai întâi pe la el, pe la Musiu’ Cenzură! Nu, fiica lor e de-acum doamna Feibish. Iar pe fetițele ei le cheamă tot Feibish. Unde sunt Portnoy-ii la care a visat el? În ouăle mele. Uite ce, strig eu cu glasul sugrumat, ca de obicei, mă vezi acum! Ești cu mine chiar în clipa asta! El însă se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
târfa! Și-a ieșit din minți târfa asta rea de muscă! Curată belea! Dar... ce, ce trebuia să fiu eu, dacă nu evreul care s-o mântuiască, Cavalerul cu Marele Armăsar Alb, tipul cu Armura Strălucitoare care apare în visele fetițelor ca să le elibereze din castelele unde-și imaginau că sunt ținute prizoniere, ei bine, în ceea ce privește o anumită școală de șikse (splendid reprezentată de Maimuța), acest cavaler se dovedește a fi nimeni altul decât un evreu mintos, cu un început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și cu cine să voteze, îi spune ce are de făcut în viață și ce nu. — De unde știi? mă întreba ea cu precauție. Vreau să zic că asta-i părerea ta și-atât. — Cum adică părere - nu-i părerea mea, fetițo, e adevărul gol-goluț. — Adică e o treabă pe care o știe toată lumea... sau numai tu? Îi lingea fofoloanca un evreu căruia îi păsa de bunăstarea nevoiașilor din New York City! Îi ejacula în gură cel ce apăruse la TV într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poate una ca asta! Fără supă de roșii fierbinte în după-amiezele geroase? El, care dormea în pijamalele alea împuțite? El, care avea toate degetarele alea de cauciuc roșu, cu mici umflături supărate și ascuțite, care zicea că le înnebunesc pe fetițele din Paris? Smolka, cel care înota în bazinul din Parcul Olimpic, încă e-n viață și el? Și, pe deasupra, a ajuns profesor la Princeton? Oare la ce facultate, la limbi clasice sau la astrofizică? Parcă ai fi maică-mea, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe cărarea ascunsă privirilor pe care am parcat, sub frunzișul impresionant. De fapt, frunzele cad chiar în mașină. Maimuța aduce cu un copil care încearcă să-și însușească tabla înmulțirii, dar în nici un caz un copil prost - nu, ci o fetiță isteață foc! Câtuși de puțin tembelă! Fata asta zău că e cu totul deosebită! Chiar dacă am pescuit-o pe stradă! Când termin, știi ce face? Mă apucă de mână, îmi duce degetele între picioarele ei. Unde Leanța tot nu poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gagica aia cu un cur trăsnet - are o carte în mână! Cu rânduri și cuvinte adevărate! A doua zi după întoarcerea din Vermont, am cumpărat volumul Să aducem laudă oamenilor celebri, am scris pe o carte de vizită dedicația „Uluitoarei fetițe“, am pus să-mi fie împachetată în ambalaj festiv și seara i-am făcut-o cadou. — Să-mi spui ce cărți să citesc, OK? Cu această rugăminte a reușit să mă înduioșeze în seara întoarcerii noastre în metropolă. — Căci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
stradă și ușa din spate, o să sting luminile (o să verific - la fel ca taică-meu - o să verific de două ori dacă am închis gazul ca lumea, să nu ne pierdem viețile în toiul nopții). O să-mi pup de noapte bună fetița cea frumușică și somnoroasă și băiețelul cel deștept și somnoros și, în brațele doamnei Alexander Portnoy, această femeie mărinimoasă și cumsecade (care în visările mele edulcorate, dar modeste, nu are un chip), o să-mi depun ardoarea voluptății îmbelșugate. Dimineața o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
l-ar fi găsit pe Morty, s-o salveze. Dar pe mine cine să mă salveze? Șiksele mele? Nu, nu, eu le salvez pe ele. Nu, mi-e clar că pentru mine mântuirea se cheamă Naomi! Poartă părul ca o fetiță, împletit în două cozi - asta ține, desigur, de tehnica hărțuirii adversarului e o tehnică a visului, dacă a existat vreodată așa ceva, menită să mă-mpiedice să-mi aduc aminte de fotografia aceea din liceu a lui Sophie Ginsky, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ei, mai fanatici, n-ar fi acceptat în ruptul capului un asemenea dar și că, probabil, ar fi dezaprobat faptul că l-a primit. Mi-a povestit discuțiile aprinse care au avut loc în kibuțul părinților ei, pe când încă era fetiță mică, în legătură cu faptul că unii membri aveau ceas de mână, iar alții nu. După mai multe ședințe furtunoase la care a participat toată lumea, s-a stabilit rotația ceasurilor din trei în trei luni. Peste zi, în timpul prânzului, iar apoi seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sunt bucuros că nu m-am aflat la Belgrad, se gândi el. Totul era foarte confuz. Oamenii ăia erau săraci și el era, la rândul lui sărac. Oamenii ăia aveau neveste și copii, dar și el avea soție și o fetiță Încă mică. Probabil că se așteptau să câștige ceva din asta, „roșii“ ăia. Soarele, ce se ridica deasupra acoperișului de pe ghereta vămii, Îi atinse fața cu o umbră de căldură. O locomotivă staționată pe linia ce ducea spre capitală, semănând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]