3,469 matches
-
are un mod original de a fi uman (fiecare are „propria sa măsură”). Or, Herder n-a limitat această exigență de originalitate la individ. A extins-o la grupuri, impunând astfel necesitatea de a fi fidel propriei culturi. Regăsim aici filiația hegeliană În ideea că ajungem să ne Înțelegem și să ne definim identitatea doar printr-o relație bazată pe dialog. Întrucât identitatea mea depinde În mod direct de raporturile mele cu ceilalți, există o legătură constitutivă Între aceasta și recunoaștere
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și pe care o descrie ca pe un produs direct al condițiilor materiale proprii unui mod de producție dat. Școala de la Frankfurt, ai cărei principali membri au fost Horkheimer (1895-1973), Marcuse (1898-1979), Adorno (1903-1969) și Benjamin (1892-1940), se plasează În filiația lui Marx, dar și În cea a lui Simmel (1858-1918) și Weber (1864-1920), care au arătat amândoi importanța crescândă a obiectelor ă și mai ales a celui mai anonim și mai impersonal dintre toate, banul ă, precum și riscul obiectivării relațiilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
drepturile sale civice? Într-un context mai puțin tragic, Începutul secolului XXI a fost martor la apariția unei noi probleme: ce drepturi trebuie acordate străinilor? Modelele juridice ale fiecărei națiuni sunt chemate să-și clarifice raportul cu sorgintea și cu filiația: dreptul solului, dreptul sângelui, modalitățile de integrare. În sfârșit, pericolul recurent al xenofobiei și rasismului alimentează o serie de mișcări și partide care pun În pericol democrația. Pentru a explica mai bine tratamentul rezervat străinului În aria europeană, trebuie să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
tuturor locuitorilor Imperiului. Aceasta a fost situația În care s-au realizat două sinteze originale, sortite fiecare unui viitor radical diferit de al celeilalte: stoicismul și creștinismul. Cosmopolitismul Noțiunea de străin ar dispărea dacă, dincolo de sorginte și de legăturile de filiație, s-ar materializa cu adevărat corp expresia de „cetățean al lumii”. Este ca și cum stoicismul elenistic și creștinismul și-ar fi propus drept scop să redefinească cetățenia. Stoicismul antic al lui Chrysippos (Î280-208/204 Î.Hr.), continuat de stoicii romani (Cicero
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
susceptibili să participe la viața politică”. Cu alte cuvinte, ea deține, pe plan intern sau internațional, o putere de integrare care depășește planul „etnic” de apartenență. Națiunea, În termeni culturali (limba), istorici sau religioși, În măsura În care nu se bazează decât pe filiație, nu angajează, printr-o suveranitate politică, posibilitatea juridică și politică a integrării. Integrarea este aspectul politic interior al naturalizării. Iar această dimensiune trebuie să reziste la sporirea drepturilor sociale și, mai ales, la confundarea acestora cu drepturile politice. „Producătorul și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
politice asupra lumii, iar viața publică ar fi sufocat sfera privată. Astfel de analize trimit la criticile pe care Benjamin Constant le aducea Revoluției franceze. Lenin a avut dreptate când a spus că este un descendent al iacobinilor. Revenim la filiație. A fost „vina lui Rousseau”. Vom găsi În lucrarea lui François Furet, Trecutul unei iluzii, o istorie liberală a totalitarismului sovietic, istorie a ideilor mai curând decât istorie socială sau istorie a instituțiilor. Mai radicală este viziunea lui Claude Lefort
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
locutorului. Discursul este susținut și de memoria altor discursuri, încît el nu este de fapt decît un efect al unui episod anterior mai vast din suita de interacțiuni care au avut loc între participanți. Ca atare, el se plasează în filiația unor formații discursive care l-au precedat, înscriindu-se într-o tradiție, dar fiind el însuși o tradiție în devenire. În acest sens, S. Moirand a arătat că prin succesiunea de texte se constituie "în și prin media" o memorie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
frază) calitatea narativității, descriptivului etc., ci numai prin raportare la globalitatea configurării textuale, întrucît lipsesc mărcile textuale specifice care generează un sens și-i atribuie o funcție. Prin urmare, în confomitate cu direcția de cercetare promovată de poetică și în filiație cu retorica clasică, dar, mai ales, prin prisma achizițiilor lingvisticii cognitiviste, un text este o narațiune dacă se individualizează prin temporalitate minimală (după care evenimentele se desfășoară succesiv), unitate tematică centrată în jurul unui actor-subiect, de regulă antropomorf, unitate de acțiune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
309 WIENER Norbert / 191-192, 411 WILSON D. / 181-183, 209-210, 272, 294, 318, 410 WITTGENSTEIN L. / 191, 233, 320 Z ZAFIU Rodica / 282, 344-345, 406, 411 LISTA NUMELOR DE REFERINȚĂ MENȚIONATE ÎN ARTICOLELE DAD. BIO-NOTE Jean-Michel ADAM (n. 1947) își revendică filiația de la viziunea integratoare a lui E. Coșeriu, așa cum puțini lingviști ce publică în franceză o fac, atunci cînd își propune conturarea propriei lingvistici textuale, recunoscînd că aceasta nu este o gramatică transfrastică, ci trebuie să constituie o teorie a producerii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a fost denumită PROTOONCOGENĂ. Oncogena virală omoloagă este o variantă, respectiv o derivată a protooncogenei, devenită parte integrantă a genomului retroviral și care induce transformarea malignă a celulei gazdă. Analiza secvenței de nucleotide a v-src și a c-src a confirmat filiația v-src/c-src. Pe baza acestor date, a fost elaborat conceptul sau paradigma PROTOONCOGENEI care a reprezentat una dintre cele mai mari realizări conceptuale ale biologiei moleculare de la sfârșitul secolului al XX-lea. Ea are la bază constatarea că în genomul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la înțelegerea istoriei într-un mod cauzal. Factorii istorici de structurare sunt considerați a fi unități substanțiale și sunt presupuși a orienta cursul evoluțiilor politice în perioada post-comunistă: privind lucrurile prin această optică, clivajele observate astăzi întrețin un raport de filiație directă cu vechile polarități. Identificarea unor polarități pertinente face obiectul disensiunilor: cursorul istoric e situat într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Diferențele pe care astăzi le marchează clivajele formate în țările occidentale se explică prin absența unor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
astfel elemente de diferențiere în cadrul raporturilor de forță constituite înainte de căderea blocului sovietic; este pusă în evidență în acest mod o matrice despre care se presupune că orientează echilibrul politic contemporan. B. Metoda genetică: istoria ca matrice Pentru a clarifica filiațiile istorice, adepții metodei genetice pun accentul pe varietatea modurilor de structurare politică observate în cadrul democrațiilor populare. Potrivit acestora, experiența comunismului a condus la formarea unor polarități multiple. Pentru a explica această multiplicitate, se convine asupra stabilirii unui "principiu de analiză
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
clivaje se încrucișează. Tendința de a marca asemenea decupaje pornește de la faptul că istoria este întotdeauna abordată într-un mod cauzal: clivajele dintre partide își au rădăcinile într-un teren mai mult sau mai puțin sedimentat; se poate stabili o filiație directă cu conflictele din perioada interbelică ori din timpul regimului comunist. Atunci însă când istoria este abordată dintr-o perspectivă structurală, nu mai este nevoie să se rețină un principiu de împărțire a priori. 2. Definirea unei metode alternative: o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
în mod direct peisajele politice de astăzi. Acestea nu lămuresc analizele contemporane decât în măsura în care revelează niște dispozitive generice: raporturile observate în trecut între mai mulți factori își pot găsi echivalenți structurali în perioada postcomunistă fără a fi stabilită însă vreo filiație directă. Această particularitate poate fi explicată prin caracterul incoerent al unor traiectorii adoptate: reorientările economice și politice frecvente și brutale au îngreunat cristalizarea clivajelor. Totuși, nu trebuie să credem că este vorba despre o confuzie totală. Dincolo de disjuncțiile istorice, un
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
legătură cu aspectele care țin de marcarea identității care permite justificarea sau denunțarea statutului colectivității față de puterea dominantă. Nici unul dintre clivajele astfel identificate nu permite stabilirea unei subîmpărțiri nete între țările Europei Centrale și Orientale. Nu se poate stabili o filiație directă între diferitele perioade istorice, clivajele nu prezintă un caracter exclusiv; nu formează focare bine delimitate ale căror influențe ar permite păstrarea unui paralelism perfect de-a lungul deceniilor; aceste clivaje se încrucișează mai degrabă, astfel încât un același partid se
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
cel mai evident al reactivării acestui clivaj; o glumă a anilor 1990 spunea că "regimul comunist" pusese chestiunea națională la frigider, dar cum era un frigider de fabricație sovietică, acesta se defecta în mod frecvent. Putem astfel ușor stabili o filiație care unește SNS partid național slovac cu partidul popular slovac al monseniorului Tisó. De asemenea, absența unor partide anterioare nu împiedică atribuirea SNS sloven și a mai multor partide baltice clivajului centru/periferie; cu atât mai mult cu cât anexarea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
în 2002 rezultatele sale mai bune în nord-vest, în cele trei regiuni cele mai urbanizate (Karlovy Vary, Ustinad Labem și Liberec). În schimb, rezultatele acestui partid la Praga sunt de-abia puțin superioare mediei naționale și sub media din Boemia. Filiația dintre partidul verzilor și anumite raporturi de dependență ale disidenței sunt suficient de clare și este fără îndoială posibil să degajăm traiectorii ale angajamentului ecologist al asociativului către politic. Pasarele de acest tip au apărut fără îndoială încă de la începutul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și clasificări. b) Pornim astfel de la observațiile lui Daniel-Louis Seiler și Jean-Michel De Waele, referindu-ne astfel la școala arheologică a abordării socioistorice, pentru a relua terminologia lui Antoine Roger. Acești doi autori se înscriu, după părerea noastră, într-o filiație directă față de scrierile clasice ale lui Rokkan și Lipset. Alegerea acestei contextualizări teoretice se justifică prin valorizarea precauțiilor metodologice ale acestor autori. Pentru ei nu se pune deloc problema observării neconformității cu canavaua clasică și de a contesta lipsa de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
a liderilor de partid decât o imagine evolutivă a unei conversii instituționale "postcomuniste". De altminteri, acest ultim calificativ ar fi nepotrivit, după părerea noastră, pentru caracterizarea partidelor românești care, cu excepția Partidului Socialist al Muncii (PSM), nu au recunoscut niciodată o filiație directă față de vechiul regim, ideea însăși de reconversie fiind greu de aplicat. "Aranjamentele succesorale"41 nu sunt transparente în cazul românesc." În România, rolul revoluției a fost acela de a șterge trecutul printr-o singură mișcare istorică. Astfel spus, structurile
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
memoria colectivă"43. Din acest motiv am considerat oportun să adăugăm la terminologia lui Daniel Barbu calificativul de "nemărturisită", pentru a scoate mai mult în evidență decalajul față de un model răspândit în Europa de Est, acela al elitelor care își asumă o filiație recunoscută față de trecut. 1. Conținutul opoziției structurate de primul substitut de clivaj pe durată determinată după 1989 Se poate utiliza în mod veritabil distincția anticomunistă a postdizidenței versus postnomenclatura nemărturisită? Aceasta e întrebarea care ni se pare esențială în vederea utilizării
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
integrări es ante a acestor partide pe versantul "postnomenclaturii" nemărturisite, o integrare puțin atentă la detalii, PUNR-ul fiind un caz special prin valoarea naționalistă a discursului său, iar PSM-ul fiind singurul actor politic care și-a asumat o filiație directă cu PCR-ul. Tot în logica automatismelor rigide, nici o distincție nu e făcută și totul este înglobat în acest versant penalizat" politic atât național cât și internațional. Pe baza diadei structurale a unei opoziții "postdizidență anticomunistă" versus "postnomenclatură nemărturisită
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
prin Estetica poeziei lirice, Cluj, 1937, ed. a Il-a, București, 1944, marchează unul dintre primele ecouri europene la lucrările lui Oskar Walzel, 1923 (mai ales) și Roman Ingarden, 1931. L. Rusu consideră necesară analiza "constituției intrinseci" â operei, nu filiațiile ei "exterioare" și o studiază, atunci, în ordinea "straturilor" preconizate de Walzel (ritmul și metrul, imaginea, tectonica unui poem). Tehnicitatea analizei este relativă, se caută mereu stările sufletești sugerate de diverse procedee si chiar acestea sînt destul de sumare; tectonica ar
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
necesitatea evaluării faptelor observate, încadrate în serii estetice și istorice. Pînă astăzi, acest volum a rămas contribuția cea mai importantă a întregii stilistici românești. Meritul lui constă nu numai în validitatea observațiilor, ci, în primul rînd, în stabilirea unor serii, filiații artistice, exclusiv pe baza unor procedee și atitudini stilistice comune. La metodă generală, Tudor Vianu reprezintă un moment de sinteză europeană a cercetărilor lui Leo Spitzer, Vossler, Auerbach, bazate pe intuiția profilului artistic al unui scriitor într-un singur procedeu
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
deoarece doar în labirintul incert al nisipului și în melancolia stinsă a lumilor miraculoase de altădată poate intui coordonatele locului său în lume. Paternitatea, fundamentală în ecuațiile identității, e adaptată structurii flexibile a lumii de acum, iar această redefinire a filiației începe cu Iolek, a cărui teamă obsesivă e aceea că a crescut fiul unui alt bărbat. Adevărata întoarcere a lui Ionatan în asta constă - în acceptarea ramificațiilor deviante ale genealogiei și în estomparea asperităților din relația cu tatăl său, cu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
am recurs la unele cercetări care ne-au condus la estimarea numărului lor. O cincime dintre avocați posedau terenuri arabile mai mari sau mai mici. De altfel, dacă avocații au înlocuit proprietarii funciari, acest fapt s-a produs în virtutea unei filiații: cea mai mare parte erau fii, gineri sau nepoți de moșieri. Cum se face că țăranii votau pentru proprietarii funciari și nu alegeau alți reprezentanți, cum ar fi fost a priori logic, după opozițiile și lupta de clasă? Cauza este
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]